comentarii

idolul meu in viata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
muzica? - de lostone la: 29/05/2005 22:04:00
(la: Ce ascultati?)
e viata mea cred!prin muzica care o ascult imi recunosc sperantele,greselile,visez si imi alin starea in care ma aflu atunci.in ceea ce priveste muzica pe care o ascult:disco,blues,rap,r&b,house,clubbin,pop,latino,chilout ,balade rock,grecesti,arabesti.cit despre artisti?sint o gramada:sade,brandy,withney houston,mariah carey,madonna,tony braxton,aguilerra,avril lavigne,laura pausini,david bisbal,usher,leann rimes,anastacia,george michael,roxette,evanascence,pink,tatu si inca o gramada care nu-mi vin acum in minte.idolul meu din adolescenta era michael jackson! acum ascult avril lavigne-i m with you.
e ca-n viata - de A_Carmen la: 27/10/2005 20:56:07
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
e pe preferinte. pe nazuri, pe fite. tupeul conteaza.

pe cine sa descriu? pai, vad ca mman zice ca sunt nervoasa, agresiva, singura, nu cred ca stie sa-si faca prieteni desiii doreste
asta e maan.

cine mai e? honey in the sunshine - pustoaica cu pretentii, isteata, dar nu a dat cu capul de pragul de sus;
popix - iubitul meu din viata viitoare;
zaraza - nefericirea cu aparenta de euforie;
rac - ma enerveaza;
intruder - intr-o zi are sa-si rezolve problemele;
horia, don, paianjenul - niste tipi, acolo, si ei, care stiu, dureros, ce e suta de ... dolari (euro, lei, yeni)

@Carmen? am o singura poezie publicata, cititi-o, comentati-o, premiati-o.
Dinu Ionescu - de LaPlusJolie la: 04/07/2006 20:26:09
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
Ce-mi sunt bunici, ce-mi sunt parintii?
Suficient de bunici si de parinti ca sa ma sustina in tot ceea ce fac. Bunica, singura care mai traieste, e la tara. Parintii sunt ambii muncitori.
Si am satisfactia ca pe cont propriu am reusit la olimpiade, la bac, la facultate, ca sunt printre primii trei chiar, ca sunt bursiera in Belgia, ca am muncit pe branci o vara intreaga in State ca sa nu fac foamea ulterior la Bruxelles in timpul studiilor. Vroiai sa stii, uite ti-am spus.
Nu vreau sa ma laud, Dumnezeu de care pomeneai stie mai bine decat mine ca am primit totul pe merit.
Si "copilasul rasfatat(la superlativ)" inca se incapataneaza sa mearga mai departe, indiferent de piedicile puse de sistemul administrativ belgian, indiferent de sacrificii. Nu am cerut in viata mea de pomana si nici nu astept ajutor de somaj...pentru moment doar ma lupt cu birocratia bruxelleza ca sa am permis de lucru.
Ciudat ca Dumnezeu pe care il intrebi probabil tu de atatea ori, nu ti-a dat putina intuitie, nici tie, nici celorlalti comentatori, ca sa sesizati ca vroiam sa isc o polemica, nici intr-un caz sa mi se rezolve dileme. Doar un singur comentariu aduce intrucatva cu ceea ce vroiam sa "aud".
Si nu te ingrijora, o sa am grija sa aleg drumul cel bun, chiar daca e vai!, atat de usor sa aleg si sa gresesc.

Mai are cineva chef sa vorbeasca despre ce mai inseamna a fi jurnalist in astazi, indiferent de ce colt al lumii sau vrea toata lumea sa ma coboare de pe presupusul piedestal pe care rezidez?


P.S. LaPlusJolie=Cea mai Draguta(!), e de fapt un joc de cuvinte care aduce omagiu idolului meu, Angelina



I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#131576 (raspuns la: #130875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragul meu prieten... - de Lady Allia la: 06/10/2007 23:12:52
(la: Povestea unei Mame...)
Iti multumesc!
Iti multumesc inainte de toate pentru ca existi si pentru ca am avut fericirea "sa-mi ating" sufletul de sufletul tau in drumul meu prin viata.
Categoric aceasta intamplare sau nu, a schimbat multe in sufletul si viziunea mea despre oameni, viata si prieteni, iar asta nu poate decat sa ma bucure.

"Esti frumoasa, Lady."
Depinde de sufletul si ochii celui care ma vede.
Se spune ca vedem oamenii dupa cum suntem noi.
Si tu esti frumos draga prietene!

"Ramai asa, pentru cei doi ai tai. Ei sa-ti fie singurii si tu lor singura."

Asa am sa raman pentru ca nu ma vreau si nu stiu sa fiu altfel. Ii iubesc din suflet si tot ce este mai curat, mai frumos, mai bun din mine...pentru ei este, iar ei ... stiu!

"Poate bate-vor si la usa voastra umbrele, dar atata timp cat voi nu va veti deveni umbre, nu aveti a va teme, caci ele vor fi cele invinse dintru inceput."

Locul umbrei este mereu in spate, in urma, iar intr-un final aceasta dispare.
Umbre vor fi mereu si au fost, dar intotdeauna am stiut sa nu ma tem de ele si sa le infrunt. Umbrele nu fac altceva decat sa ne arate ca exista soare!
Fara soare sau lumina ele nu ar putea exista!
Fac parte din viata si important este sa stim ca viata ne apartine si doar noi insine putem cu adevarat sa tinem directia dorita.

Am primit cu drag gandurile si grija ta prieteneasca si sincera.
Primeste-le si tu pe ale mele. Sunt din suflet!
#240830 (raspuns la: #240766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Idolul meu,Iubirea... - de camisan-07 la: 14/06/2010 20:44:37
(la: Iubirea...)
E placut sa mai vezi (inca) vorbindu-se despre adevarata iubire care uneste doi oameni pe viata. Chiar si numai gandul la un astfel de sentiment,te poate tine in viata si-ti un sens.Speranta ca intr-o zi, o veti intalni negresit.Dar s-o mai si traiesti ! Cred ca-ti trebuie curaj,sa iubesti cu adevarat ! Este ca si cum ai arde ca o flacara,zi si noapte ! Te face sa te simti nemuritor...Of,Doamne! Da,visatori mai suntem...
greu de spus... - de sanjuro la: 17/10/2003 01:47:20
(la: Destin)
" Asa a vrut Dumnezeu" se spune de multe ori cand cuiva i se intampla un lucru mai deosebit, de regula un necaz. Cate-odata ma gandesc ca sunt ceea ce sunt doar prin jocurile sortii, printr-un sir de intamplari care au faurit "traseul" meu prin viata. Sunt lucruri pe care le poti alege, dar nu poti schimba destinul. O boala, un accident, un castig urias la loterie, sunt lucruri care depind foarte putin de tine.

sanjuro
Domule Sergiu,.... - de lmm la: 21/10/2003 04:59:29
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....
#1767 (raspuns la: #1743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Universul fiecaruia - de dogmatic la: 28/10/2003 10:36:24
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ar trebui sa fim de-a dreptul tampiti sa afirmam ca homosexualitatea nu este impotriva legilor naturii! "Fenomenul" atat ca amploare cat si consecinte este cunoscut de la inceputul civilizatiei umane. Nimeni nu a gasit reteta de a eradica sau indrepta acest comportament deviant....si nici nu v-a fi gasita vreodata, conform noilor descoperiri genetice(din pacate)Degenerarea speciei umane este inevitabila! Totusi chestia cu "mandria gay" are cateva parti care nu sunt vazute in profunzimea lor. Extrema in care cad cei care acuza si marginalizeaza populatia afectata, creeaza identificarea si auto-acceptarea individului in ceea ce denumesti "mandrie gay". Fiind marginalizat de societate individul gay, suporta o trauma in plus fata de aceea de a fi anormal. Automat creierul manevrat de educatie ...de nevoia individului de apartine unei comunitati, dezvolta mecanismul de autoaparare, incercand sa aplice auto-compatimirea si apartenenta la un grup social. Unirea maselor, practic! Astfel apare o viata sociala gaycu o lozinca gen "mandrie gay". Concluzionand, prin extremizarea fenomenului nu facem altceva decat sa contribuim din plin la perpetuarea si cresterea in amploare a acestui stil de viata. Consider ca atata timp cat doresc din suflet sa ajut "in numele umanitatii si bunului simt", evocat mai jos", le creez posibilitatea sa copieze stilul meu de viata si nu ii arunc in ceea mizeria pe care o reclam mai tarziu! A invoca Sfintele Scripturi in aceasta problema, cred ca este ...si nu este de bun augur. Dintr-un simplu motiv! Ceea ce le-a fost dat , ca absolut tot ceea ce ne este dat in viata, Divinitatea este martora si responsabila. Nimic pe acesta lume nu este lasat fara vreun rost! Fiecare are de ispasit, de platit, ceva dintr-o viata anterioara sau greselile unor stramosi. Poate, de ce nu, este o cale de mantuire!? Cine poate stii? Einstein, Da Vinci, ... sunt o multime ... care au adus umanitatii plus de valoare. Pentru noi este mai comod sa o uratim imporscand cu ura si marginalizand semeni care, in spre nemernicia lor, sufera cumplit pentru ceea ce sunt?!! Daca tot ridicam Biblia la rang de lege divina, de ce nu o aplicam noua insine cand suntem tentati sa gandim atat de murdar despre ceea ce nu cunoastem!?
#2441 (raspuns la: #2007) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ideal - de Radu Herjeu la: 03/12/2003 09:52:23
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Idealul meu in viata este constiinta colectiva. Dar ma "multumesc" si cu constiinta comuna. La asta lucrez de cand ma stiu.
#5922 (raspuns la: #5921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma crezi ca-ncerc? - de andrei banica la: 06/02/2004 10:13:14
(la: SUPE si CIORBE)
Draga Jimmy Cecilia,
Eu am vre-o 93 Kg.1.68 m
Cat crezi ca pot sa slabesc cu supa asta intr-o luna?
Daca ma ajuti cu treaba asta, ai 100 de rugaciuni de bine la toti Sfintii
si tot respectul meu pe viata.
Ma crezi ca-ncerc?
#9039 (raspuns la: #9024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


dlui Maier/rog transmiteti mesajul - de (anonim) la: 06/03/2004 15:03:00
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Cu respect,
va salut dle Maier. Sunt Dan Florin Leontescu, si vreau sa va multumesc acum, pe aceasta cale, dupa multi ani, cred ca vreo 11, pt ajutorul acordat cand am venit pt prima oara in redactia "RL", mai precis la defuncta, din pacate, ARPress. Practic, ati fost "nasul" meu, in viata jurnalistica, de atunci si pana in prezent activand fara prea mari intreruperi. Acum si eu, ca multi altii, ingros randurile emigrantilor in SUA. Din fericire, cel de sus are grija de mine si ma lasa inca sa profesez aici ceea ce am invatat din (din nou) defuncta SSJ. E drept ca acum am o licenta universitara. Va doresc numai bine, sanatate, dragoste si liniste, dstra, dlui Petre Mihai Bacanu, pe care desi nu am fost prea apropiati, l-am simtit ca pe un al doilea tata, macar in ale jurnalismului... Salutarile mele si domniei sale, va rog sa i le transmiteti, daca puteti. Pentru orice mesaj, eventual ajutor, colaborare ati avea nevoie de aici din SUA, va stau la dispozitie. Rog doar email la: FLO@ORGANIZER.RO si va voi raspunde negresit. Cu bine, si poate colaboram si in domeniul internetului (sunt actionar la o firma cu 10 domenii de internet, din care on-line acum doar www.plicuri.ro si www.palinca.ro. Cu bine, acelasi student Leontescu.
carapiscum:) - de dinisor la: 22/09/2004 11:23:05
(la: Ateu convins!)
Nu poate fi vorba nici macar o secunda ca ma voi fali, sau ca voi fii mandra de asta. Nu mi-a trecut niciodata prin minte! Totul a pornit de la tristetea si neputiinta ce mi-o dadeau starea ei de fapt. De la faptul ca ma simteam neajutorata si ca oricat de mult timp si energie ii daruiam, nimic nu ajuta. Vezi tu...intraga adolescenta si acum perioada de asa numita maturitate, mi le-am petrecut fiind acolo unde a fost nevoie de mine, langa cei ce au fost mai tristi ca mine. este , daca vrei, sensul meu in viata. Acum este randul ei sa ma aiba aproape, sa se sprijine, sa se planga, sa zambeasca alaturi de si asa mai departe. Stiu ca atunci cand ii va fi bine, isi va lua zborul. Si va merge mai departe. Eu voi ramane in spatiul meu cotidian, aceeasi fiinta, asteptand si privind in zare catre cel/cea ce va avea nevoie de mine. Si atunci va fi o noua etapa. Caci intreaga mea viata s-a desfasurat in etape...ale prieteniei. Si crede-ma! Este cea mai mare realizare ce o pot avea: sa vad ca omul trist si-a recapatat zambetul pe buze si bucuria in suflet! Atunci sunt si eu fericita...

Raspunsul la a doua intrebare:

Nu am luat niciodata si nici nu voi lua ca o ofensa personala alegerea ei de a nega (ura, detesta) tot ce este legat de religie. Este alegerea fiecaruia ins daca, ce sau cum crede! (ca o paranteza, am intalnit odata ep cineva care credea in CAL !) Si stiu foarte clar ca nu ma uraste si nici nu ma va ura vreodata. Pentru ca prietenia noastra se bazeaza pe respect (de sine, al opiniilor).

Am citit pilda pasilor de langa. Stii, mi s-a intamplat odata sa ma ratacesc. Cu patru ani in urma, ca sa fiu mai exacta. A fost o perioada de singuratate doboritoare. Hm... imi amintesc si zambesc! Ideea este ca am trait sa mi se intample sa fiu purtata pe brate...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23008 (raspuns la: #22953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pheidippides - de dinisor la: 23/09/2004 18:37:55
(la: Ateu convins!)
Eu iti multumesc pentru cuvintele tale, si crede-ma ca fiecare parere si opinie ajuta. Imi largeste orizontul sprea a vedea mai bine.

Eu am rabdare, abnegatie si daruire. Sunt o fire perseverenta, de felul meu!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23180 (raspuns la: #23058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu intru in categoria ...cu g - de mya la: 16/02/2005 05:50:06
(la: despre fidelitate)
Eu intru in categoria ...cu gandul insa rar de tot ca nu e genul meu (prefer viata in manastire :P). Da' tu don'?
#36429 (raspuns la: #36420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cei mai frumosi ani - de (anonim) la: 02/03/2005 00:10:37
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale)
Copilaria si adolescenta.
Am crescut într-o familie în care m-am simtit ocrotita si iubita. Parintii îmi umpleau în noaptea de sf Nicolae cizmulizele cu multe cadouri. Ma chinuiam sa ramîn treaza, dar nu am reusit sa îi surprind în "flagrant".
Adolescenta am gustat-o din plin pîna în momentul în care a decedat tatal meu. Apoi viata a început sa îsi piarda din culoare, acum este în mare parte terna, stressanta si am foarte putin timp sa ma bucur.
#37858 (raspuns la: #36665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stiu sigur dar sper - de lostone la: 09/05/2005 22:41:04
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
nickul meu e unul care ma reprezinta acum si l-am ales tocmai ptr a afla parerea altora despre mine sau ptr a primi sfaturi,sper eu sincere.in spatele anonimatului(cit o fi el de sigur,nu stiu) sper eu sa mi se spuna verde in fata adevarul.poate ptr ca m-am saturat de minciunile din jurul meu in viata reala.tocmai de aceea sper ca aici in spatele monitorului sa dau de persoane sincere.stiu ca nu-i adevarat intrutotul dar eu tot mai sper.sint o naiva ?da.dar asa sint eu
Cosmaruri - de Tofan Ana Isabella la: 23/05/2005 17:10:42
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Cel mai mare cosmar al meu e viata de zi cu zi.
despartirile? ce n-as da sa nu existe! - de lostone la: 28/05/2005 04:48:19
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe mine despartirile ma omoara incet cite un pic cite un pic.se pare ca nu rezist la schimbarile din viata mea,ele ma termina.cea mai tare a fost cind m-am despartit de primul si ultimul meu prieten.viata mea s-a schimbat complet de atunci(in urma cu 11 ani ).simt ca nu mai pot fi eu si ca doar traiesc ca nu zic ca nu traiesc(adica vegetez).
Bine mai! - de gigi2005 la: 29/05/2005 16:23:41
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
Sunt de acord: nu spunem nimic, tacem malc (sau melc, cum va place)! Si cum vei putea convietui stiind ca partenerul/a tau/ta este un infractor? Da, sotia nu este obligata sa depuna marturie impotriva sotului dar consoarta/partenera de viata/etc. n-are nici o restrictie.
In ceea ce ma priveste, cu principiile pe care le am, nu as mai suporta sa traiesc langa un astfel de om. Daca ar fi partenerul meu de viata cred ca nici el nu s-ar mai suporta.
Asa ca mi-e egal ce s-ar intampla cu el!

Mai este si faptul ca "greseala recunoscuta este pe jumatate iertata"!
Nu mai stiu, este o perioada de prescriere a crimelor, parca 30 de ani! Chiar justitziarul a intuit ca autorul faptei a trait destul cu povara faptei sale. Si oricat vreti voi sa ma convingetzi, nici un om care are o farama de constiinta n-ar mai fi el insusi dupa o crima, de exemplu!
Cred ca am inteles: este vorba de actiuni nepremeditate...accidente!
#52144 (raspuns la: #52125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...