comentarii

ie de prost


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
limpezimea lu mya - de AlexM la: 04/08/2004 10:59:22
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
nu fusesi prea clara. De fapt ai eschivat pentru ca io fusei rautacios si am dat amandoua extremele: savantul premiat cu Nobel si handicapatul cu mushchi / tampita cu forme.
Prin amandoua extremele avem imaginea cliseu:
-savant & Nobel: un tip vai mama lui care abia se tine pe picioare, slab, amarat si jigarit cu ochelari cu 70 de dioptrii, insingurat, traind in laboratorul lui si neavand contact cu lumea exterioara, in fond un asocialt incapabil de altceva decat domeniul sau
-handicapat cu mushchi:- un tip plin de sine si plin de carne dar care nu stie cat face 2 2 si de care rade pana si copii la cat ie de prost.
-tampita cu forme: idem ca handicapatul

Nici una din aceste extreme nu este de ales daca avem de ales. Si totusi, presupunand ca ar veni sfarshitul lumii si ai ramane tu cu 2 barbati, un tampit cu mushichi si un savant , amandoi ca in cliseele de mai sus, banuiesc ca ai prefera sa stai la discutie cu savantul si .. restul cu idiotul.
Idem si pentru mine daca as ramane cu 2 femei de acest gen. Doamen ajuta ca un astfel de scenario nu trebe adus si in realitate:-))

AlexM
#18955 (raspuns la: #18953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fără organisme de supraveghere! - de Anca Tudor la: 24/10/2004 13:52:10
(la: Observatorul presei - tichie de margaritar)
Oh, Doamne, nu avem nevoie nici de legi speciale, nici de supraveghere, doar să fim lăsaţi să ne facem datoria. Să fie ziariştii pedepsiţi dacă greşesc, dar pe baza Codului penal, ci a celui civil, să se respecte deontologia profesională a ziaristului, dar în rest să fim lăsaţi să trăim! Poate m-am aprins prea tare, scuze, dar sunt ziarist de peste cinci ani de zile şi m-am săturat să se tot bage câte cineva... Avem nevoie să-şi vadă politicienii de politică şi pe noi să ne lase să vedem de ei, nu să fim observaţi saa monitorizaţi. Există organisme independente de monitorizare, Agenţia de Monitorizare a presei Academia Caţavencu, precum şi asociaţii care protejează libertatea de exprimare, precum APPLE. Nu e nevoie de comitete şi comiţii în care guvernanţii să ne spună ce avem de făcut. Iar dacă am ieşit prost la monitorizarea europeană, este pentru că, în multe locuri din ţară, presa este aservită politicului prin economic. Din fericire, lucrez la un ziar independent, dar am văzut multe cazuri unde presiunea politicul este foarte mare. Asta se vede în afară!
Mă distrează - de Simeon Dascalul la: 16/05/2006 14:30:44
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
cum aţi sărit cu toţii pe Dreamer. Eu găsesc că are dreptate: învingătorii scriu istoria, ei apărând ca îngeri ai luminii / chevaliers sans peur et sans reproche, iar învinşii ca nişte odrasle ale iadului, creaturi naşpete predestinate să mănânce bătaie. Bineînţeles că învingătorii n-au comis nimic reprobabil d.p.d.v. al moralei comune, iar dacă au făcut şi ei ceva mai nasol, atunci au toate justificările posibile. În sensul ăsta e interesant să citeşti – dacă se mai găsesc prin casă – cărţile de pe vremea când părinţii noştri erau mici, iar bunicii aveau portretul lui Dej în sala de şedinţe.
Eu personal nu găsesc libera Americă mai cumsecade decât Germania nazistă. Eventual nemţii aveau un plus de sinceritate sau un deficit de PR, depinde de interpretare. Toate marile puteri sunt amorale. De fapt statele sunt în esenţa lor amorale, numai că alea mici au mai puţine ocazii să se manifeste ca atare.
Îmi plac exerciţiile de istorie alternativă, numai că nu ştiu până acuma de vreo încercare literară de genul ăsta referitoare la spaţiul mioritic. Cred că România oricum ar fi ieşit prost din al doilea război. În cazul unei victorii a Axei amputarea teritorială ar fi fost cam la fel. Dar românii rămaşi / refugiaţi / câştigaţi ar fi avut o soartă mai bună. Dacă ne luăm după experienţa trăitorilor acelor vremuri interesante, nemţii nu ne tratau rău sau măcar ne–au tratat mai puţin rău ca ruşii - „rău a fost cu die, der, das …”. Dacă Reich-ul ăla s-ar fi menţinut stabil măcar vreo câteva sute de ani am fi fost într-o UE avant la lettre. Fără să contăm cine ştie cât, dar cu străzi curate, ordine şi un venit mai decent. Asta în ipoteza cea mai bună, s-ar fi putut de exemplu ca nemţii să fi învins, dar cu preţul unor distrugeri imense. Sau s-ar fi putut să ne revoltăm contra imperiului, deşi ni se garanta un blid plin. În fine, se pot lansa multe direcţii de istorie alternativă, dar cum spunea dq, n-au valoare practică.
*** - de alex andra la: 24/04/2007 18:55:06 Modificat la: 24/04/2007 18:57:13
(la: cinci pentru un text)

Ce ti-e si cu analizele astea. Testul de BILIRUBINĂ îi ieşise prost. Problemele cu bila şi cu ficatul reapăruseră. Enervantă chestie. Şi tocmai acuma când numai de sănătate nu avea timp să se ocupe. Pregătea susţinerea tezei de doctorat despre Egiptul ultimului FARAON. Muncise mult, prea mult în ultima vreme şi acum se resimţea. Doamne, mai dă-mi putere să duc treaba asta până la capat. Şi zău îmi iau concediu pe perioadă nelimitată. Gândirea PREPONDERENT pozitivă putea oare ajuta cu ceva ? Îşi privi unghiile nemulţumintă. Îşi neglijase MANICHIURA, coafura, silueta. Să nu mai vorbim de prieteni. Cât despre el, nu-l mai văzuse de mai bine de două săptămâni. Îşi tot promitea, în scurtele pauze dintre orele petrecute în faţa calculatorului, să se revanşeze pentru absenţa ei din viaţa lui de zi cu zi, pentru repetatele refuzuri de a ieşi la un film, la un teatru, la o plimbare, la un restaurant. Uite, cum termină susţinerea, în primul week end o să-l invite la munte, în satul ăla al lor, pe care-l descoperiseră acum trei veri. POGORÂT parcă din rai, din alte vremuri, cu casele alea incredibil de albe, cu muşcatele roşii de la ferestre, cu nucii din fundul curţilor... Telefonul o trezi brutal din visare.
- Da. Tu erai ? Măgândeam la tine... Mă pregăteam să te... Când? ... La Londra ?... Pentru doi ani ? Mâine ?...

veşted
obedienţă
cartuş
supliciu
carouri
#190634 (raspuns la: #190583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca sa fiu sincera, - de maan la: 23/05/2008 10:59:33
(la: Ce am putea face.)
nu prea mai stiu ce-ar trebui facut sau spus, ca omu' sa nu caute p'orma motive de-a da inapoi.

daca doar vorbesti, ti se da peste bot ca dai din gura aiurea si esti intrebat de ce nu faci ceva, ca la dat din gura esti mester.

daca vii cu o idee, cu o propunere, vor simti imediat intentii necinstite in spatele oricarui demers.

daca nu faci nimic, pentru ca nu stii ce, esti acuzat de indiferenta.

io am vaga temere ca toti oamenii astia nu vor, de fapt, decat sa-si justifice propria nepasare si sa caute motive de-a o rindica la rang de atitudine morala.



daca vezi ca are unu-o idee, nu-nteleg de ce palaria mea nu-i permiti sa esueze dupa ce-o incercat. de ce trebe sa-i tai elanul si sa-ncerci cu tot felul de contraargumente sa-l demoralizezi.
fireste ca sunt si de-acestea, piedici reale, fireste ca trebuie analizate la rece si ca unele au sanse reale de-a duce totul in derizoriu sa de-a-l bloca la statiu de proiect.
da' fa analiza asta in momentul in care te-ai implicat si dupa ce-ai aratat ca iti pasa.
altfel, nu intereseaza pe nimeni motivele pentru care nu aderi tu la proiect.

am ajuns o tara de analisti...atat de preocupati de-a gasi hibe si intentii oneroase la ceilalti incat nu mai pune nimeni osul la treaba, precupati fiind de-a da cat mai convingator cu gura.
nu e nicio diferenta intre profilul psihologic al aluia care urmareste talk showuri politice si cel care cumpara reviste de scandal.
aceeasi sete de-a descoperi vreo manarie, aceeasi bucurie de-a-l vedea pe cate unul dat in vileag pentru vreo ilegalitate.

bon! n-o sa iasa nimic din asta cu votu'?
macar afla lumea ca-i pasa cuiva!
cat costa sa le faci carti de identitate unor oameni care nu exista legal, nicaieri?
da' sa te duci o ora, dupa amiaza, sa torni un polonic de supa in farfuria unor loviti de soarta?
unii dintre ei ie niste nemernici, nu-i asa, si nu merita!?
da, mbuey, da' unii nu ie!
si-alora ai datoria morala sa le-ntinzi o mana, nu sa le faci casa, nu sa-i iei acasa.
asta nu rezolva adevarata problema?
macar de s-ar gandi vreunul cat de mult s-ar limpezi adevarata problema daca fiecare-ar face ceva bun pe celalalt, un lucru mic, 'care n-ar schimba cu nimic situatia'.

oricum, nu doream decat sa spun ca bright si realdo vor sa aiba trafic la ei pe blog...sa-l faca celebru.
prosti, astia doi, pana la coada - eu faceam un filmulet cu telefonu' si puneam o sticla de vin intr-un loc strategic, pentru inflamarea imaginatiei publicului vizitator.
cum?
de ce nu puneam un pa'ar?
pai ce, io-s alde iri?
aia ie niste prosti cu bani!
sigur, ma uit in fiecare zi si ma oripilez ce snobi sunt!
#312284 (raspuns la: #312255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 10/2 ) - de Tot Areal la: 14/03/2010 14:10:29
(la: Pensia de moarte ( 10 ))
- Nu se poate! E atâta lume implicată, copii şi părinţi! Sări o referentă care reuşise să-şi facă „parte” cu grupul de copii de care se ocupa. Ar fi confiscat tot spectacolul să-şi etaleze talentele închipuite ale ei şi clienţilor la care le vindea locuri de apariţie în spectacole.
- Nu se poate, am adunat icoanele! sări şarpele ce urmărea premiile la icoane.
- Ieşim prost dacă nu onorăm hotărârea de consiliu şi nu vom mai obţine bani pentru acţiunile viitoare! Nu putem renunţa. Telefoanele sună...zise directorul.
Mai avu o surpriză. Baptiştii, aflând ce se pune la cale cerură spectacol cu o zi înainte. Nu puteau fi refuzaţi. Decorurile nu puteau fi făcute decât înainte de spectacol, iar repetiţia cea mai importantă trebuia devansată cu o zi.
- Te anunţ că nu sunt bani pentru pachete la copii, îi zise directorul.
- ...Cum să nu fie bani!? strigă disperată Mona.
- Mi-au zis că nu sunt încasări...zise pasiv directorul.
- Nu fac spectacol fără pachete! Strigă Mona din nou. Restul nu mă interesează! E treaba voastră ce faceţi la icoane şi la colocviu...Dar dacă pachetele pentru copii nu apar, spectacolul nu se ţine!
Îi ceru şarpelui să-i scoată la imprimantă scenariul pentru prezentatori. Erau o fată şi un băiat din corul bisericii, solişti premiaţi la concursuri naţionale, foarte talentaţi ce aveau de interpretat rolurile arhanghelilor – Mihail şi Gavril. Copiii şi profesorii veniseră pentru repetiţii. Afară de preşcolari. Şarpele nu venea. Nici cu scenariul, nici cu aparatele. Profesoara de muzică ce avea în scenariu două compoziţii, aduse un DVD şi a trimis un copil să copieze scenariul. Una din scenete nu era pregătită. Profesoara bolnavă, nu lăsase pe altcineva să se ocupe. Au venit cu fosta doamnă învăţătoare. Rolurile nu erau pregătite, unele replici erau mecanice.
Era groaznic de obosită. Uitându-se în oglindă se sperie. Ce-o fi asta? E pământie!!... Arată ca bolnavii de la sanatoriu, cei cu TBC! Doamne! Nu mă lăsa chiar acum! Măcar două zile să rezist! Tuşea, era bolnavă. Nu mai ştia de odihnă. În fiecare zi avea de mers prin şcoli, de împărţit scenarii, de pregătit decoruri. De scris pentru ziar...
Unul din referenţi care avea atribuţii pentru decor veni cu un ghiveci ornamental:
- V-am adus aranjamentul de la florărie...
I s-a promis un aranjament floral pentru scenă.
Încremeni. Ce să facă cu un ghiveci la zece metri de scenă. Referentul a plecat şi nu l-a mai văzut. Pe sub scaune găsi hârtii. Şi femeia de serviciu era chipurile tot timpul ocupată. Oglinzile murdare. O sună pe Doina să-i aducă păpuşi pentru decor.
Merse să ia plantele ornamentale din sala de consiliu. Acolo avea să se ţină colocviul. Plantele erau pline de praf! Şi masa! Dacă nu vedea, invitaţii ar fi şters praful cu hainele! Era chemată presa, media...
Cu două ore înainte de spectacol termina de aranjat decorurile. Nu mâncase nimic, era prea obosită să mai meargă acasă. Se aşeză într-un scaun să se relaxeze. Începu să cânte...”O creşte-mi iubirea...”. Veniră doi băieţi, s-au aşezat pe scaune. Se opri din cântat şi îi întrebă:
- Cum de-aţi venit aşa repede?
- Suntem navetişti. Nu mai plecăm acasă.
Sosise ora. Reprezentanţii nu erau veniţi. Invitaţii soseau. Încerca să-i ţină de vorbă. Colocviul a început cu jumătate de oră întârzâiere. Presa nu era prezentă ca la coliva cu orez! Copiii îmbrăcaţi în îngeri, fluturi, flori, fetiţele zâne, sfinţii evocaţi, domnitorii nu meritau atenţie. Invitaţiile şi programul pus în discuţie au adus destui profesori din judeţ, reprezentanţi de la instituţii.
laşitatea, cacalitate. - de nyx la: 18/12/2010 08:33:43
(la: Iubire interzisa)
"Suntem prea multi cei care fugim de propria fericire pentru a avea grija de fericirea altora."

ai nu, zău!
asta e nouă definiţie a prostiei?
o altă faţă a ipocriziei?
Legile de baza ale prostiei de Carlo Cipolla - de ampop la: 19/10/2004 14:24:25
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
Pentru cei nevorbitori de engleza, mi-am permis sa traduc un text dragut...:):

"LEGILE DE BAZĂ ALE PROSTIEI OMENEŞTI
de
Carlo M. Cipolla

1. Intotdeauna şi într-un mod inevitabil toată lumea subestimează numărul de proşti aflaţi în circulaţie.
2. Probabilitatea ca cineva să fie prost este independentă de orice altă caracteristică a acelei persoane.
3. Un prost este o persoană care produce pierderi altei persoane sau unui grup de persoane, el neobţinând nici un profit, ba mai mult decât atât chiar, uneori având el însuşi pierderi.
4. Ne-proştii subestimează întotdeauna puterea distructivă a proştilor. In particular, ne-proştii uită în mod constant că în toate timpurile, locurile sau circumstanţele că negocierea şi/sau asocierea cu un prost este o eroare costisitoare.
5. Un prost este una dintre cele mai periculoase persoane.
(corolar)- Un prost este mai periculos decât un bandit."
Have fun!

Mario
Etimologic vorbind "prost" de - de Simeon Dascalul la: 20/10/2004 12:08:23
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
Etimologic vorbind "prost" desemna înainte mai degrabă clasa socială. Aşa a intrat şi în literatură cu "Proştii" lui Rebreanu.

Azi are o conotaţie complet negativă. Prostia e asimilată cu mârlănia sau cu lipsa de instruire, deşi nu-s acelaşi lucru.

E greu de definit, fiindcă nici antonimul, inteligenţa, nu-i clar ce denumeşte. Care sunt semnele inteligenţei?
Prosperitatea? Atunci intră la inteligenţi o groază de mafioţi ţigani, manechine şi fotbalişti.
Intuiţia a ce ne rezervă viitorul? Spre sfârşitul războiului Iuliu Maniu susţinea că vor veni americanii. Petru Groza îi răspundea că ar vrea şi el , dar că cei care vor veni vor fi ruşii. Se pare că plebea nu i-a apreciat intuiţia, că după revoluţie i s-au luat străzile, în vreme lui Maniu i s-au dat.

Cred că fiecare îşi are propiile standarde de inteligenţă/prostie care îi asigură o poziţie bună. Dar sunt ceva tare subiectiv şi nu pot fi generalizate, deşi pentru "clasificator" e simplu. Categorisesc pe cineva ca fiind prost, aşa cum apreciez dacă o fată-i nasoală sau faină ori o mâncare rea sau bună.
Ce prostie. joaca... - de cosmacpan la: 04/04/2008 16:58:20
(la: de unul singur........)
Of, prost eşti Gogule!
De ce oare ţi-a trebuit cascadorie?
Sunt milioane-n lume care bat cărarea în prostie
Ce trebuia să fii tu altfel? mielule.

Tu chiar credeai că orice zboară se mănâncă?
Succes înseamna: muncă, lacrimi, sânge, iarăşi muncă.
Scamatorie, asta trebuie să faci în viaţă
Să nu se vadă că marionete tragi de aţă.

Când râul turmă creierele-şi poartă
Tu te-ai găsit să te hlizeşti ca Murga-n soartă?
Şi semne să le faci din rând să ias-afară
Copil bălai cu râsul într-o doară…

Tu şti că-n bantustane ziua-i noapte?
Şi că-ntre caste apa încă se desparte?
Ce-ai căutat să ieşi din lumea ta?
Făr-să te-ntrebi dacă şi ei te-or vrea.

Credeai că-n Styx scăldatu-i la-ndemână?
Te şi te vedeai cosind în valea-ţi de lumină
Şi te-au culcat iar lauri îţi creşteau din spate
Acuma dormi.Litania ţi se prefiră-n şoapte

"Triumful Prostiei" - de cosmacpan la: 03/09/2008 16:02:56
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?")
Marţi, 2 septembrie 2008, Editura Nemira îi aşteaptă pe iubitorii de carte la o lansare inedită, în cadrul “Zilei Smart FM şi Nemira” de la noua librărie Diverta Magheru, acolo unde timp de peste trei decenii s-a aflat Magazinul Eva. “Triumful Prostiei. Mic tratat despre prostia inteligenţei“, de Belinda Cannone, volum nou apărut la editura Editura Nemira, se va bucura de o lansare teatrală: tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru a Universităţii Hyperion, sub îndrumarea actriţei Rodica Mandache, vor pune în scenă fragmente din carte, oferind astfel o prezentare inedită a acesteia.

Cum poate un spirit sofisticat, cultivat şi, în aparenţă, liber să se împotmolească atât de des în poncife şi în idei livrate la pachet? Plecând de la această realitate, eseul plin de umor al Belindei Cannone abordează, cu graţie şi fină ironie, mecanismele care produc prostia tocmai pe tărâmul inteligenţei. Unele sunt bine cunoscute, dar altele sunt noutăţi absolute. Căci prostia nu doar evoluează, ea se înnoieşte neîncetat, şi nu există nimic mai surprinzător decât neghiobia deşteptăciunii.

Cartea este un elogiu al libertăţii spiritului şi un apel la responsabilitatea intelectuală, dar, înainte de toate, o satiră sclipitoare şi profundă despre minţile noastre îndesate cu atâta cunoaştere.

Belinda Cannone este romancieră şi eseistă. A publicat cinci romane - “Dernières promenades à Petropolis” (1990), “L’Ile au nadir” (1992), “Trois nuits d’un personnage” (1994), “Lent Delta” (1998), “L’homme qui jeûne” (2006) - şi numeroase eseuri, printre care “L’Écriture du désir” (2000, Premiul pentru eseu al Academiei Franceze, 2001) şi “Le Sentiment d’imposture” (2005, Marele Premiu pentru eseu al Société des Gens de Lettres).

(http://blog.citatepedia.ro/triumful-prostiei-mic-tratat-despre-prostia-inteligentei.htm)

Bucuria de a fi neam prost (cap 4) - de cosmacpan la: 10/06/2010 19:43:53
(la: Povestea anodină şi exasperant de plată a sticlopenului Pricodel)


„S-a făcut iar întuneric” aşa era spus pe undeva şi tocmai când mă pregăteam să-mi iau şutul de onoare odată se face măre o luminăţie de jur împrejur de nici nu credeai că eşti în Fundul Moldovei pe vreme de pană de curent ci te şi vedeai la laso-n vega unde s-o vărsat coşul cu piramide calde, calde, de ziceai că acum îs scoase din cuptior…şi cum stăteam io aşa firitisit şi cu ochii lipiţi (de la lumină) numai ce văz (mai bine zis simţăsc) ca la câteva umbre ce se strâng într-o adunătură şugubeaţă pe lângă voce…(cam aşa cum arătau dovlecii de ni-i spărgeam în cap când ne săturam de fâţâit prin deşertăciunea uliţelor de dincolo)…ei şi numai ce mă spală în ureche vocea groasă şi apăsată a lui Moş Ciuclopenas:
- Măi copchile măi, ai fost ales dintre toţi mocofanii să fii neam prost după ce te scobori dincolo…
- Păi măi tataie, s-o strâns ursitoarele şi pă aici de-mi pune steaua în frunte şi ştampila de os domnesc pă fund?
- Măi copchile, tu să nu glumeşti cu Moşu-tu că amu ţi-o iei…se sborşi din colţul ei de Lelea Tricoptelas
- Da nu glumesc…am întrebat şi io aşa (şi luai cea mai figurantă tăietură de linii şi colţuri) că io dacă vreau să fluier fluier…
- Fluieri pă dracu, Doamne iartă-mă, cum să fluieri mă dacă ai gura tivită…se răţoi, vărsându-şi năduful peste toată adunarea Netricoplena…
…(se lăsă o linişte ce coprindea şi să adâncea peste toate furtunile solare ce sfârâiau ca burdihanul cel plin de fasole făcăluită)
- măi copchile, poţi să râzi cât ăi vrea (da să ştii că nu-i de nici o para chioară lichidul prin care faci tu scuba divind amu, nu-i ca pălinca…)
- da, am înţeles…
- măi, tu să ştii că nu oricine este ales să fie neam prost…asta-i aşa ca o descălecare din neamurile proaste de demult…şi nu oricare poate să acceadă ca să fie neam prost cu diplomă
- da ce vrea ca să fie rangul aista aristocratic?
- Aşa, că bine zici…că doar o să ai şi blazon de neam prost,…da Nuţi bate capul că te inocultăm noi jenetic şi nu se prinde nimerica că te-am ridicat în rang aici la porţile trecerii…da ne era că ni se duce neamul şi ne mor toate neamurile proaste…Nu că nu am fi putut aduce din import dar deja sunt cu ochii pe noi că cică perturbăm şi metisăm „neamurilor proaste din toate colţurile, înmulţiţi-vă” şi au pus popreală la metisare că vor să păstreze rasa pură acolo unde se poate…
- Aha…(dădui io din cap chipurile convingător şi plin de înţelesuri)
- Cum ajungi acolo, nu te apuca să faci tumbe ca să tragi toate focusările pă tine că ne-am ard şi ne trezim cu materialul genetic diluat şi scârbavnic…
- Da să trăieşti, Moş…tai…
- Lăsă măi nu te mai chinui că oricum o să mă uiţi acolo…şi nu-ţi bate capul prea mult că faci bătături
- Da, să…
- Deci ne-am înţeles…neam prost cu ştaif…să nu faci să stricăm materialul jenetic ca să trimetem altă arătare ca să-ţi ia locul…
- Şi am voie ca să dezvălui câte ceva dacă o fi să-mi amintesc pă ici pă colo?
- În nici un caz că am mai păţit necazuri din astea, de au încercat să ne copieze patentul şi mai rău ne-o stricat linia şi blazonul…mucles…că doar ţi-am spus că nu oricine se naşte neam prost aşa ca tine…
Iar s-o rupt prapurii luminii şi o năvălit toată întunericeala peste noi…de am zis că şi de mă pipăi şi tot nu mă găsesc…da am tras aer în piept şi mi-am făcut curaj, că doar nu poate să fie mai rău decât…

despre "prostii" - de beatlemaniacul la: 21/07/2010 23:42:20
(la: First `love´)
Asta este un text pe care l-am gasit pe agonia.ro scris de un amic de-al meu de pe vremea cand mai scriam si eu pe acel site. Il pun aici numai in ideea sa arat cum trebuie sa arate un text bine scris ( parerea mea) despre fanteziile astea cu aroma de sex.

Despre prostii
de florin bajenaru

A început totul în noaptea când a rămas singur. Părinţii lui s-au cărat la munte chiar în ziua aceea. Urmau să zăbovească pe-acolo cam vreo 5 zile, cică şi în funcţie de vreme. În ziua aceea deja ploua, şi el se gândi înspăimântat, ce naşpa ar fi să vină înapoi chiar azi, că uite şi tu, plouă. Dar orele treceau, şi nici urmă de parinţii lui înapoi. Lucrurile arătau bine, ba chiar promiţeau, la fel cum spunea şi mesajul tocmai primit.
-Bine, vin, accept invitaţia. Ioana
Vai ce binedispus era. Lucrurile erau roz. Singur acasă, tipa pe drum, cola în frigider, ani înainte. Stătea pe scaun în faţa computerului, asculta muzică, şi zâmbea aiurea. Ai putea zice, fără motiv.
I-a luat ceva până când chiar să se vadă cu Ioana. Ea a zis că va da un beep, chiar cu zece minute înainte să ajungă la locul stabilit. Noaptea, pe la o oră, rezonabilă, sună. El fericit, se duse repede să se îmbrace, să-i iasă fetei cum se cuvine, în întâmpinare. Telefonul sună din nou, iar lui, nu-i sună bine deloc. Aproape că se aştepta ca lucrurile să nu meargă aşa de simplu.
-Alo, ştii, tramvaiele nu mai merg, iar eu sunt pe undeva pe la, şi aş vrea să-mi spui cam cât fac până acolo, pentru că sunt în fustă şi nu aş vrea să, pentru că eu ştiu cât fac, dar nu mai sunt sigură, şi sunt tot felul de oameni pe străzi.
Când a ieşit pe stradă, şi a mers un pic, primul lucru evident pe care l-a văzut, a fost chiar un tramvai, care se presupunea din ce a înţeles de la ea, că nu mai merge. Adevarat, mergea în cealaltă direcţie, dar asta nu i-a fost alinare, căci după puţină vreme, apăru un alt tramvai, din cealaltă direcţie. Apoi, după ce merse vreo 15 minute, primi mesaj de la ea, că-i înapoi în alt loc, şi acum trbuia să se întoarcă înapoi, şi practic să reia traseul deja făcut. El se cam enervase. Şi işi zicea că nu are de ce să se enerveze, chiar nu are, şi să se termine, că n-are rost să se enerveze. Iar când a ajuns pe la locul stabilit, ea tot nu era acolo, era în cine ştie ce alt loc. Iar până la urmă au stabilit un alt loc, la care ea cică urma să ajungă până la urmă cu taxiul, şi că asta e prea de tot, dar o să ajungă. El s-a aşezat acolo pe bara aia, şi a aşteptat încă vreo 15 minute, şi în timpul ăsta îşi tot spunea să fie calm. Ea a apărut până la urmă, însă pe jos. Când a văzut-o tot norul s-a risipit, şi a fost tot un zambet. Ea la rându-i i-a zâmbit foarte.
-Nu ţii neapărat să dicutăm despre cele care tocmai au fost, nu? o zise el.
-Nu, nu ţin. Şi îi arătă un zâmbet răpitor.
-Ştii, tramvaiele încă circulă, o zise neputându-se abţine.
-Ea, ezită, da’ parcă nu mai trebuia să vorbim.
El zâmbeşte, ea zâmbeşte, şi merg înainte.
Esti cam prost informa - de (anonim) la: 02/09/2003 14:43:03
(la: A avea baieti in Moldova...)
Esti cam prost informat dom'le .Iar pentru oricine cauta un pic de spiritualitate : luati trenul spre Moldova !
#119 (raspuns la: #31) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu ne gandim la prostii.. - de Coralie la: 10/10/2003 08:15:30
(la: Salut, salut !)
cum sa ne gandim la prostii?? ca doar n-avem hazna... :-))
#1024 (raspuns la: #937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, iarta-mi umorul prost! - de SB la: 27/10/2003 13:11:16
(la: Ganduri in zero, ganduri in unu)
Alice, iarta-mi umorul prost!
stii de ce nu suporta barbatii bancurile cu blonde? pentru ca nu le-nteleg!

ps un prieten nu pleaca asa cu una cu doua; poate daca-i ardelean. Stiu asta de la nevasta mea...si am mare grija!
Cine a "dovedit" prostia asta - de Daniel Racovitan la: 27/11/2003 10:34:50
(la: Inventii si inventatori.)
Cine a "dovedit" prostia asta?
#5386 (raspuns la: #5381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prosti - de (anonim) la: 12/12/2003 09:47:56
(la: Mama prostilor)
"Prostii cei mai suparatori sunt cei care au cate o sclipire de inteligenta!"
"nu-i bune parerile la mine - de Alice la: 07/01/2004 09:46:53
(la: Gramatica si butélia)
daca nu-i la fel cu alea tali."
CLAR? CLAAARRRRR!
Pai aideam mai incolosa: ieu tre sati zic ca influienta gramaticai asupra intielectului INFANTIL ie covarsitor di coplesatoari, finca domne mie clar ca limpidea apa ca ominii scrie cum gandeste in toate situatii.
Daca ai copi sii ieduci, cam trebuieste sa lie pui o carten mana. Sh-inca una si mai diparti tot asea.
Piii ...prost ai fii sa nu inveti a vorbes-te dupe ce citesti multe carti?

Da daca nu sti sa scri, cum vorbesti si cum pricipesti ceai citi-t?
#7733 (raspuns la: #7698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...