|
te provoaca sa gandesti
ieram sau eram
Moda si pescuitul ("agatatul")
- de
(anonim)
la: 04/09/2003 12:35:55
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare) In zilele cind nu eram casatorit eu mergeam la "pescuit" in departamentele cu mincaruri inghetate ale super-marketului. Formula de "agatat" era simpla si suna cam asa: Domnisoara sau doamna puteti sa-mi spuneti si mie cum se prepara asta sau aia... si trebuia sa fac o fata cu intr-adevar ne-dumerita si ne-vinovata...
Cel putin daca nu " agatam" ceva totusi aveam o conversatie buna si mai invatam si eu o reteta noua de bucatarie... Nu aveam nevoie de un Porsche si nici de pene colorate strigator in jurul gitului. :) Cit despre forma mini-skirt-urilor si legatura lor cu "parasutele" cea ce conteaza este ce-i inauntrul "parasutei" asta si la propriu si la figurat.:):):)
valori sigure?!
- de
(anonim)
la: 16/09/2003 03:23:42
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric) O.K.Am cam inteles...aluzia.Da' ce-nseamna,azi,"valori sigure"? Pentru mine,poate,doar incercarea de a respecta cele 10 porunci.Sau de a incerca sa respect invataturile din "Noul Testament".Si daca o faci,ce poti obtine in societatea noastra?!Cand eram mic incercam sa ma pregatesc pentru o lume in care corectitudinea,onoarea,bunul simt,in fine,respectarea legilor sa fie niste repere pentru o scara de valori.Credeam ca daca voi fi asa voi fi respectat,voi avea un loc demn in societate.Acum...Nici macar legile nu pot fi respectate pentru ca...pentru ca!
Un adolescent,un tanar,ce vede atunci cand se uita in jurul sau? Coruptie generalizata, agramati la tv pe post de prezentatori,impostura si incultura acceptate la cele mai inalte niveluri... Hai sa ma opresc aici ca m-am cam ambalat... Atat,deocamdata... Incercand sa raspund la blogul (ce pocitanie de "cuvant") de-nceput, ma regasesc in ceata.
Am vietuit cu sex-opus-ul din clasa-ntaia pana la sfarsit, la terminarea facultatii. E-adevarat ca fetele erau mai avansate, sexual si comportamental vorbind, cam tot mereu, de printr-a sasea incepand. Ei, si? E-adevarat, deasemeni ca n-am cum sa fac o comparatie cu ce nu am trait, si-anume despartirea sexelor in scoli. Nu vad de ce-ar fi bine de-a le desparti, atata timp cat nu am sesizat, la vremea mea, probleme cand toti eram gramada, la un loc. A ne complica nu-nseamna-n mod necesar a avansa. a facut sa aleg sa ma inscriu la un liceu de un anumit profil, si apoi sa continui pe aceeasi linie.
Copil fiind vroiam sa ma fac...bandit! Cel putin asa imi spune tata ca declaram celor ce ma intreba, cand aveam 4...5 ani. Apoi, prin generala am cochetat cu stiintele naturale dorind sa ma fac biolog, horticultor sau viticultor. Cum dosarul mi-a fost respins la un liceu viticol, (pentru ca nu eram de la tara!) am pornit prin oras cu dosarul sub brat haladuind de la un liceu la altul... sanjuro De cand eram mai mica ma intreb si eu acelasi lucru.Nu stiu.Cateodata simt ca e stabilit iar cateodata vreau sa aleg.E mai bine sa raman optimista:pot alege...Alexandra
Adaug cu mult drag,sper sa placa!
- de
Alexia
la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii) "FLACARI"
Virgil Carianopol Sunt flacara, sunt jar, sunt para, Merg printre oameni luminand. Sunt ca o stea ce straluceste, Dar nimeni nu ma vede-arzand. Ard ca un codru ce nu piere Sub flacarile ce-l incing, Un codru care arde-ntr-una Dar flacarile nu-l ating Si ard, si ard, asa de-a randul, Ca mii si mii de stele. Ii luminez pe cei din preajma Arzandu-mi visurile mele. Stiu, se va stinge crud odata Aceasta flacara, stindard Da-mi pare rau ca se va stinge Fiindca traiesc numai cat ard... "TARE-AM FOST"... Virgil Carianopol Tarea-am fost, un om ca nimeni altul, Un sucit mereu, un stramba-drum, Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul, Iar de-acolo,unde sint acum. Toata viata mi-o traii bolnava. Am fost mare, atat cat eram mic. Am suit cand am cazut din slava Si-am cazut voind sa ma ridic. N-am cerul la nimeni niciodata, Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea. Am dat totul fara nici o plata, Nevoind nimic sa mi se dea. N-am lovit in nimeni.Mai-nainte Am izbit in mine pentru-a sti Cat ar fi durerea de fierbinte Pentru-acel pe care l-as lovi Am trecut prin toate totdeauna Ne-nsemnat, mereu un suferind, Un vulcan, afara stins intr-una, Inauntru, insa, clocotind
Cand eram copil vroiam sa ma
- de
Daniel Racovitan
la: 17/10/2003 09:20:17
(la: Practici profesia visata?) Cand aveam 5-6 ani vroiam sa ma fac initial tractorist, apoi macaragiu. :))) Din fericire, n-am apucat-o pe niciuna din filiere...
Acum practic o profesie din vocatie. Imi place ce fac, si mi se potriveste ca o manusa. Faptul ca acum locuiesc in vest se datoreaza in mod esential meseriei pe care o am. Precizare: facultatea pe care am terminat-o nu are nici o legatura cu meseria mea actuala. multumesc...eram gata sa-l cumpar, deoarece de-nchiriat nu l-am gasit..dar daca-i numai "acceptabil", ma abtin.
see ya' ! Cu deosebita placere descopar, pentru prima oara in viata, ca nu sunt singurul care am adoptat increderea in oameni 100%, de la bun inceput! Eram tentat sa-i judec la o prima azvarlire a privirii ... si rau faceam! In fine...ce nu inteleg este de ce particularizam discutia intr-o directie strict masculina?! Nu este deloc corect! De ce unei femei iar sta mai bine cu una-n pat decat unui barbat cu altul?! Oare patriarhatul de care femeile doresc atat de mult sa scape nu se mai supune admiratiei si nevoilor lor? Culmea este ca, transexualii despre care pomenesti, au un rating al dracului de mare in randul ambelor sexe! Statisticile confirma asta. Hmmm daca este sa disecam "indatoririle conjugale", multi vor fi surprinsi sa afle ca si barbatii sunt suflete ce au nevoie de un pic de tandrete si uneori supunere. Educatia ambelor sexe mioritice nelasand loc de tagada in ceea ce priveste fantezia. Iata asadar, prin opozitia dintre "sacru" si "profan" al acestui subiect, am înteles mai ales saracirea adusa "institutiei" numita familie, realizata de secularizarea unui comportament religios sau al unei doze de bun simt prost intelese. Scopul nostru este insa sa definim trasaturile specifice ale acestui tip de comportament, chiar si prin prisma experientei religioase, si nu sa ne oprim asupra numeroaselor ei variatii si diferente determinate de nevroze si idei preconcepute. Mi se pare absolut normal sa ajut pe cei care ajung la demersuri deseori disperate, datorate acestei vanatori homofobice. Chiar si datorita unor proaste "obiceiuri" dobandite in timp, guralivi ce reclama ar trebui sa se gandesca de doua ori inainte. De ce? Aici voi face apel la o, deja, celebra replica " Esecul tau in viata este datorat, esecului meu ... ca tata!" Responsabilitatea ii este pusa in carca numai individului...dar ceea ce acesta ascunde in trecutul sau nimeni nu se intreaba! Asta ar trebui sa "stupefieze" intai, nicidecum procentele de nefericiti. In micimea noastra judecam si condamnam efectul dar de cauza toti se fac ca ploua! Adolescentii...hmmm ei bine, nu de putine ori acestia reprimand instincte ce ii bantuie, ajung mai tarziu sa cada in crunte depresii ratandu-si viata. Reprimand creezi o forta ce izbucneste mai tarziu cu putere mai mare . Suicidul fiind insusi un efect! In cazuri ceva mai fericite, acestia creaza o familie si in cele din urma o desfac lasand in urma alte 2-3 vieti distruse, practic. Ce preferi? Fericirea ta ca mama vazandu-ti progenitura inhamat la o sharada ce dureaza cativa ani sau implinirea sufleteasca si lipsa de remuscari? Cat priveste de "baietii rai"...asta nu depinde de sexualitate, cherry! ESte un naiv acela ce crede ca romanii sunt mai rai decat francezii sau nemtzii. "Oameni intre oameni" este de capatai in acest caz.
Romania sau occident
- de
sergiu
la: 20/10/2003 17:35:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?) Nu eram adaptat la viata in R. nici atunci cind traiam acolo; mi s-ar pare aberant chiar si gindul sa ma intorc acolo. M-am adaptat repede la viata in SUA, la fel si familia. Imi amintesc cind eram student la ASE, multi ani in urma si le spuneam prietenilor ca mi-as fi dat viata ca sa traiesc macar o zi in SUA. Ei ziceau ca sint nebun. Ei bine, am trait multi ani aici si am realizat prin munca si ambitie mai mult decit mi-as fi inchipuit vreodata. O zi traita aici inca mi se pare mai valoroasa decit intreaga viata ce mi s-ar putea oferi in R. Mi-am indeplinit dorintele, iar satisfactiile pe care mi le ofera viata zilnica de aici sint suficiente - nu am nevoie sa cistig la loterie.
Nu as dori sa traiesc nici in Franta, Germania, Italia, etc. fiindca - iertati-ma va rog - mi se par inapoiate. Inainte de a veni aici am locuit patru ani in Elvetia. Desi net superioara la nivel de trai comparativ cu R., Elvetia mi se pare un satuc amarit in comparatie cu SUA. Am vizitat si celelalte tari vestice. Pe scurt: sarut pamintul si steagul american cind ma intorc acasa in California. In incheiere, as dori sa subliniez ca ce-am scris reprezinta opinia unui singur om. Am intilnit romani aici care nu ar fi de acord cu mine. Unii nu au invatat limba engleza, altii au intrat intr-un cerc vicios de munci nesatisfacatoare (responsabili de bloc, paznici sau chiar mai rau). Lor le face placere sa judece imperfectiunile SUA. imi pare rau, acum trei ore cind s-au jucat numerele la loto eram la o bere cu niste prieteni si ..... culmea e ca nu stiu pe nimeni care sa fi vazut extragerea. poate data viitoare, desi nu pot sa promit nimic - la relaxarea care e aici cu siguranta ca am sa uit..... oricum meris pentru welcome
Disneyland-ul este in California.
Disney World-ul a fost inaugart in Florida .Pentru ne-cunoscatori o diferenta mare intre cele doua parcuri ca activitati si ca spatiu. Pif le chien si Prince Valliant. De fapt cel de-al doilea era o adaptare "copyright" dupa versiunea americana. Personal citeam L'Humanite ziarul comunist importat de Dej si Ceausescu care de fapt in comparatie cu ale noastre nu aparea de loc sa faca prea mult comunism. Eram uimit de masinile Citroen 2 cheveux ,bicicletele cu motor si barcile Zodiac cu motor Mercury. Mai tirziu cind am crescut mai mare visam "sa fac vaporase" sa fug. De fapt tata cind aveam 5 ani si-a construit de mina un Zodiac ca-n anunturile cu vinzari de barci din L'Humanite, in beci, cu-n motor de motocicleta adaptat pentru barca si a avut o incercare esuata, una printre multe altele. ...să ajung marinar. Acum visez să fiu ghid turistic, sau tipograf, sau librar, sau evaluator de meniuri, sau prim-ministrul României, sau să am o livadă. Nu am meseria pe care mi-o doresc, ci un compromis mulţumitor, dar sper la o schimbare în curând.
Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" . Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile. Ovidiu Da, aveam trei ani cand am fost prima data la mare, si ceee ce imi amintesc este faptul ca era atat de aglomerat trenul, incat a trebuit sa ma coboare pe geam in Eforie.
Mai tarziu, pe la 10-12 ani, ruinele de la Callatis, apoi tabara in care licean fiind am cunoscut fete dragute, serile de la discoteca Black & White din Mamaia, noaptea pe plaja de langa Cazino. Imi revin in memorie inceputul tineretii, cand petreceam multe seri la restaurantul Bucuresti din Mamaia unde cantau Vali Sterian si Mircea Vintila, rasaritul...apusul pe Siutghiol...imbratisarea iubitei cu care eram... O iubire de-o vara, cum spune cantecul! Avea alt farmec TOTUL, atunci. sanjuro ...intr-o seara, tarziu, iesind cu parintii de la "Zorba Grecul" pe care-l vazusem la un cinema in aer liber din Mamaia, mi-amintesc foarte clar ca am ramas extaziat in fata unei uluitoare descoperiri: existau acolo niste lumini mici, pitite de-a lungul bordurii prin iarba, in loc sa fie in varful betelor alora inalte, care mai tarziu am aflat ca se numeau stalpi. Era ca-ntr-o poveste...! Stiam deja sa numar pana la trei: mama, tata, eu.
In seara urmatoare nu le-am mai vazut: eram deja in tren, plecati pe fuga catre casa, la fel ca multi altii, speriati...trupele Pactului de la Varsovia tocmai intrasera in forta in Cehoslovacia, intrerupand "povestea" si "stingand luminile". Ca acasa, cand eram mici... Ca-n copilarie, nu?...
A fost gresit ce-a fost acasa? Al cui Craciun il sarbatorim si de ce mai lacramam de prin Octombrie incepand, amintindu-ne Craciunul ala de demult, atata timp cat il adaptam azi "revolutionarului" concept: "voi da...sunt obligat sa dau ... deoarece m-as face de ras nedand, dat fiind faptul ca mi-au impus sa primesc...en retour!"? Ce- a devenit Craciunul? Totusi! Nici eu un cent.Voi credeti ca fiind azilant iinainte de 1989 mi s-a dat ceva ? Nimic.
Am muncit din prima zi. Nu am avut nici un ajutor social de la nimeni. Si apropo de cei pregatiti profesional veniti dupa 1989.Si eu am fost pregatit profesional inainte de 1989 si te asigur ca eram foarte bine pregatit ca de asta am supravietuit si mi-am intemeiat o familie. Iar ca tu nu-i datorezi Frantei nimica este un ne-adevar.Tu le datorezi lor dreptul si libertatea de a-ti alege locul de munca dorit unde te-au angajat cu salariul pe care-l ai conform pregatirii pe care o ai si nu ca-n Ro unde-i conform pilelor pe care le-ai fi avut daca stateai. Plus le mai datorezi si dreptul de-a fi liber cu adevarat lucru pe care-l uitati majoritatea dintre voi plecati dupa 1989. Nu am dat importanta la ceea ce-mi spusese atunci...Intamplator, dupa un an sau doi, umbland pe un raft in bucatarie, o moneda a cazut si mi s-a lipit de piept , (eram gol pana la brau). M-a amuzat. Am luat moneda si am pus-o pe frunte, apoi pe tampla, apoi pe brat. Statea "lipita". Am luat apoi o lingurita. La fel. Apoi o lingura, un cutit de bucatarie...toate stateau ca lipite. Dar stateau pentru ca eu credeam ca trebuie sa stea, si ma concentram la acest lucru. Am facut dus, si m-am uscat foarte bine. Am repetat experienta, si lucrurile s-au repetat. Am luat un fier de calcat pe care l-am pus pe piept. Fierul a ramas lipit pe piept, (este drept, nu in pozitie perfect verticala). Am stiut atunci ca posed bioenergie.
Dar de acest lucru si-a dat seama respectiva persoana doar strangandu-mi mana. sanjuro
|
 loading... |
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Pisicutza