ieram sau eram

ptr scepticul

e drept ca nu este pacat sa gindesti dar depinde la ce te gindesti si cum gindesti

e uimitor cum o multime de oameni zic ca nu cred in Dumnezeu ca tine iar cind vine vreun necaz oeste ei sau vreo catasrofa naturala se duc la biserica si/sau se roaga lui Dumnezeu

tu chiar crezi ca ne tragem din maimuta? de unde crezi ca am aparut noi oamenii, fiinte asa de complicate, pamintul asta cu tot ce e pe el is totul in general? au picat din luna?

abuzuri s-au facut in toate domeniile si totul a fost folosit de oameni si in bine si in rau ca si religia

asta nu inseamna ca nu exista Dumnezeu si ca nu trebuie sa traim dupa regulile Creatorului nostru care a creat totul si deci le stie cel mai bine

daca se scoate religia din scoli se va ajunge ca in tara unde traiesc eu, copii nu mai au nicio ghidanta, niciun standard, sunt confuzati de toti si de toate si drogurile, imoralitatea si violenta au ajuns sa-i conduca pe ei si societatea de aici

formula 'mincinoasa si nereala 'poti face tot ce doresti atita timp cit nu afectezi pe cineva'e vehiculata de toti inclusiv media si copii si cei mai putin ginditori o cred

ce anume poti face pe lumea asta care sa nu afecteze pe cineva sau pe tine insuti? nimic

orice facem afecteaza mai mult sau mai putin, in bine sau in rau pe cineva

ceeace predomina acum in vest si in asa zisele tari civilizate ca si in lume dealtfel este ignoranta si toleranta, tocmai ptr ca ne-am intors fata de la Dumnezeu si de la credinta

copii crescuti cu regulile morale si de tot felul date de Dumnezeu ajung oameni echilibrati care stiu de unde au venit, unde merg si ce vor de la viata

da, oamenii si mai ales tinerii, copii trebuie sa invete despre dumnezeu in scoala si acasa si mai ales sa invete sa traiasca cu dumnezeu, ca sa ajunga si tara noastra sa traiasca cu dumnezeu

soarele, desi la o distanta de 150 milioane de km de pamint controleaza si determina totul in viata sistemului nostru solar si viata fiecarei planete.

pe aceasta planeta controleaza viata oricarei fiinte, si plante

miliardele de fire de iarba, flori, tote cresc in lumina binefacatoare a soarelui, care aduce fiecaruia bucuria luminii si a caldurii lui

intre fiecare planta sau fiinta si soare exista o relatie deosebita, personala, ptr ca fiecare isi primeste caldura si lumina de la el care desi este atit de departe , este totusi aici linga el, ocupundu-se chiar de el

nu ziceam noi cind eram copii si ieseam la soare:'da-te la o parte din soarele' meu?

stiam ca o raza de lumina si o unda de caldura imi vine din acel soare numai mie

asa si creatorul nostru, dumnezeu, exista in spatiul imens si infinit si totusi ne poate cunoaste, iubi si controla indeaproape si personal pe fiecare dintre noi

noi zicem ca soarele este izvorul luminii si vietii, dar adevarul este ca el este doar mijlocul vazut, oglinda vazuta prin care dumnezeu , adevaratul izvor de lumina si caldura, ni le reflecta pe acestea noua tuturor

soarele acesta vazut este doar materie deci nu poate avea din sine insusi aceste daruri vii si nesfirsite pe care numai dumnezeu le are

in sfinta scriptura scrie ca lumina a fost creata in ziua intai dar soarele , luna si stelele au fost create in ziua a 4-a

au fost deci seri si dimineti cu lumina care nu venea de la soarele acesta, care nu exista atunci, ci direct de la dumnezeu, de la fata lui, de la inima lui

dumnezeul vesnic ne da noua aceasta caldura si lumina materiala prin acest soare material

dar noi nu suntem numai materie, ci si spirit. ei bine tot asa exista lumina si caldura spirituala care ne vin si ele tot de la aceeasi sursa care este dumnezeu

si soarele spiritual prin care ne vin aceste daruri spirituale este hristos

viata aceasta a noastra este numai aparent despartita in cele 2 existente ale noastre, cea temporara si cea eterna, caci in realitate ea se continua cu pragul scurt si neimportant dintre ele care este moartea

de felul cum ne petrecem existenta asta depinde continuarea celeilalte: in intuneric sau in lumina, adica in pacat sau in curatie,in fericire sau nefericire

hristos mintuitorul lumii si-a dat viata si isi imparte darurile sale mintuitoare ptr toti

dar daca cineva voit se indeparteaza de el, traind in pacat, ptr acela toata jertfa lui s-a consumat in zadar

si aici este toata lupta si toata osteneala noastra a acelora care am venit la soare, si ne bucuram de binefacerile luminii si caldurii lui, spre a-i chema pe semenii nostri care zac in intunericul si in gheata necunoasterii lui hristos, sa vina si ei la hristos ptr a avea viata

spuneti-mi voi, in starea de necredinta fata de dumnezeu a-ti fost vreodata fericiti?

daca ma gandesc la viciile (sa le numesc) "fizice si chimice" eu n-am invins niciunul pana acum!fumez, beau(nu exagerat...asa sa fie????:) ) si sunt destu de cafegiu; cel putin nu consum droguri mai puternice, asta e totusi o victorie.
celelalte mai sus mentionate imi provoaca placere, cum ar incepe o zi fara cafeaua de dimineata?si o tigare dupa?sau un sprit cu prietenii?daca nu aveam vicii stateam prin Bucovina sau prin alte manastiri, ma calugaream si nu mai eram pe aici ca sa-ti raspund :)))).
numai bine!

"Păi suntem „periculoşi” fiindcă starea noastră armonioasă de sănătate >>înseamnă faliment pentru cei care trebuie să încaseze bani buni de pe urma bolilor oamenilor. În plus, yoghinii nu beau şi nu fumează tot din aceleaşi considerente de menţinere a sănătăţii."

ma tem ca generalizarea facuta de dumneavoastra, pe cat de frumos si apetisant suna, pe atat de ne-realista este.

desigur, sunt si yoghini care se identifica cu acest mod de viata si urmeaza calea cu dedicatie si se transforma in permanenta..insa , din pacate, multi nu prea inteleg cu ce se mananca...

cand practicam eu, eram in anul 4 si la curs cu mine erau vreo zece doamne mai in varsta , cativa ciutani ca mine si ceva oameni tineri. in total vreo 40.Din toti, numai unul -tatal meu- practica cu adevarat-cu regim alimentar, oshawa, meditatie, yama si nyama etc etc ....eu eram lenesa la capitolul asane iar doamnele in varsta formasera un club social, unde aveau conversatii mondene, ca se plictiseau. Aia tinerii se dadeau mari ca sunt yoghini dar mancau mici si beau rom si bere si pe urma se duceau acasa si stateau in cap, in asana regina..rezultatul?? unul din ei a luat-o razna de-abinelea asa cum s-a intamplat in multe cazuri...de ce? pentru ca nu erau in stare sa asimileze corespunzator informatia oferita de cursurile misa, se jucau cu energii ce pot fi distrugatoare, daca numai le zgandaresti, fara sa le stii rostul.

si cam asta a fost imaginea cursurilor yoga si yoghinilor pe care i-am cunoscut. NU pot nega ca am intalnit si oameni extraordinari, spirituali cu adevarat, ce emanau prin fiece por al pielii lor iubire, pace, liniste.Prea putini insa.Majoritatea fiind instructori.

ironic, eu tot timpul am avut o singura obiectie referitor la cursurile yoga: este vorba despre chiar guru Gregorian Bivolaru...pur si simplu nu mi-a placut de el, de psihoza pe care a produs-o, de avantajele pe care le-a tras de pe urma oamenilor, de teoriiile lui consiprationiste.Mai ales ca poarta ochelari ( da, stiu, e vorba despre preluarea karmei ...asta e poveste pt copii mici..cine a mai pomenit guru cu ochelari?:):):)a propos de sanatate!! ) Si mereu i-am spus tatalui meu asta.Stiti cum este, copii sunt mai puri, canalele lor energetice sunt mai sensibile si perceptibile la aspecte ce nu sunt evidente in aparenta. Si, mai ironic, tatal meu, care a fost dedicat cu trup si suflet cursurilor Misa si care m-a contrazis atat timp, s-a retras din organizatie ..in prima zi cand l-a intalnit fata in fata pe Grig.

Pentru ca nu ar fi corect sa fiu negativa in tot ceea ce spun, trebuie
sa recunosc un lucru important, esential : faptul ca am practicat yoga de la 11 la 15 ani, a constituit o etapa esentiala in evolutia mea ca si spirit, fara de care nu as fi fi inteles cat de importanta este setea de cunoastere, dragostea fata de creatie dar mai ales cautarea independenta a adevarului si toleranta..Dar, vedeti dumneavoastra, asta nu tine neaparat de informatiile oferite de cursurile yoga( desi bogate si fascinante deseori), ci mai mult de conformatia si predispozitia spirituala a fiecarui individ.

In concluzie, nici eu nu cred ca yoghinii sunt periculosi (fiecarui om trebuie sa i se dea sansa de a face propriile alegeri si de a urma calea ce i se pare mai apropiata de natura sa). Cred insa ca bogatia de informatie compilata si oferita de Grig poate deveni periculoasa in masura in care oamenii nu inteleg natura energiilor cu care se joaca si nu sunt supravegheati indeaproape in manipularea lor.
Parerea mea este ca oamenii nu sunt inca pregatiti sa aprofundeze natura energiei din care sunt plasmuiti, dar mi te sa se mai si joace cu ea.


numai bine!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

anisia,
da, mi-s plecata din 1965,
si pana a da acum cativa ani, de colegi.ro,
nu vorbeam nici o data romaneste...

cate o data traduc din franceza sau din alta limba...
ca pe vremea cand eram eu in RO nu erau toate aparatele
astea electrice... deci nu stiu cum se numesc in romaneste..

"cum a fost, ce ati simtit atunci si cum le vedeti acum?"

Cum a fost?
Pai ce sa spun... din punct de vedere fotografic a fost foarte bine... mii de subiecte interesante fotografic peste tot... a fost excelent chiar.
Citeva dintre imaginile de atunci au facut ocolul globului... mai ales cea in care un civilache pupa mina minerului ( sunt pe situl meu la lucrari personale, la capitolul MINERIADE, A ROMANIAN WOR(L)D citeva imagini).
Altfel am scapat relativ bine din aglomeratie.
Pentru mine a fost primul dus rece, apropo de relatia cu alti coledzi fotoreporteri... chiar in fata la Guvern, in spatele jandarmilor care tzitziiau de frica, cineva mi-a jmanglit dintr-un buzunar al vestei foto de care eram foarte mindru un dos de aparat Hasselblad si niste filme (expuse). Cineva ala nu putea fi decit tot un fotograf, erau vreo 10-15 dintre care numai 2-3 romani.
Altfel ce sa zic... am adoptat si eu tehnica mimetismului, mai murdar, mai nebarbierit, mai salopetos (aveam o salopeta murdara mai militaroasa cu care ma bagam sub masina de obicei... buna a fost salopeta aia in acele vremuri)
Desigur fara ochelari si cu aparatul invizibil.
Cit de invizibil si unde pus nu va spun, ca o sa mai fie nevoie, asa cum stau lucrurile la noi.
Tot ce pot spune e ca mineriadele au fost, cel putin din punct de vedere fotografic, foarte interesante. Pacat ca minerii aveau ecsiva de la conducatorii fenomenului printre altele sa distruga orice aparat foto sau video; pe ansamblu fata de grozavia fenomenului si fata de picajul in haurile decaderii umane de atunci, sunt prea putine imagini care au ramas despre fenomen.

Ce am simtit atunci?
Un sentiment complex de jena, de film care nu se poate in realitate, de surpriza amara si in final de ura.
Sigur ca am vazut din prima ca minerii veniti nu erau decit niste brute nespalate, multi pusi pe ciordeala si pe garagatza, multi doritori de skandal si de caft cu oricine; dar era evident ca erau numai o nenorocita masa de manevra, condusi exact si milimetric de unii care acum sunt iata, spalati si curati ca lacrima, printre noi, oameni cu gipane si viloaie.
Grupe operative de mineri, condusi de grupe de manevra care actionau la ordin, au mers la adrese exacte si au actionat ca echipe unitare de bagat spaima in oase ( vizitele la Humanitas sau Romania Libera), de ciordit la fix ( cazul Ratiu) sau de ascuns si distrus imagini extrem de importante de la bembolutia din `89 ( cazul colegului meu fotoreporterul Mihai Popescu Stoienesti, cu care am fost impreuna pe baricade la Revolutie si la care au fost minerii acasa si au distrus si furat arhiva si ce mai era acolo si au batut-o animalic pe necasta-sa si pe baiatul lor, un nevinovat autist; Mihai s-a suit in aceeasi noapte in masina si nu s-a oprit decit in Belgia, unde e si acum)
Asa ca minerii si mineriadele - din ce am vazut la fata locului - nu au fost decit niste manevrati si niste la urma urmei nevinovati inculti violenti si nespalati care au facut exact si cu sfintenie ce li s-a spus, au distrus ce li s-a spus, au mers unde li s-a spus si au acoperit multe, prea multe alte mirshavii incredibile petrecute atunci.
Asa cum nazistii in Noaptea cutitelor lungi aveau totul pregatit si pus pe lista asa a fost si atunci.
Numai ca intelectualii romani au studiat fenomenul din chil si nu se stie de fapt nimic nici acum exact ce si cum devine cazul cu mineriadele.

Cum vad acum mineriadele?
Cu jena. Cu infinita rusine.
Cu un sentiment ca in tara asta de regula nimic bun nu se poate si ca justitia, iata, practic nu exista.
Dar la chestii diabolice, cite o data, ce e drept, suntem mari, foarte mari maestri.
Mineriadele ne-au dat inapoi limbile la ceasul tzarii cu cel putin 10 ani si au stirnit un urias curent negativ ale carui valuri le simtim din plin si acum.

ce sa-ti spun, m-ai dat gata cu aerul tau de superioritate atacata. si daca n-as fi intr-un loc public m-as tavali pe jos de ras. te tii sus si tare pt. un om modest, de la tara, care insa ia informatiile direct de la sursa- ca si cum eu as trai pe luna. mi-am adus aminte de o reclama televizata mai veche din Romania de dupa revolutie: "oamenii cu idei...de la Minolta"- idioti! probabil ca de aia ai pus si tu semnele alea zambarete de dupa mesajul tau "direct". spune drept, nu-i asa ca ma consideri un om cu idei multe?
apropo, in filme si la televiziunile asa-zis libere nu ne sunt infatisate tarele societatii, ci ni se prezinta ca niste stari de normalitate. ca dovada ia de exemplu aparitia in public a lui Nikole Kidman in fundul aproape gol- ma rog, imbracata in pielea goala, ca sa folosesc o expresie de care radeam cand eram copil. astia ne sunt ingerii pazitori si zeii la care ne inchinam zi de zi, de mici copii si pana la maturitate. ei ne sunt dascali si le urmam intru totul povetele pline de cumintenie. hai sa ne traiti, tovarasi camarazi!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

...va intreb pentru ca pe atunci eram prea mic pentru a-mi putea face o imagine, iar aseara, vazand un reportaj, m-am cutremurat. intelesesem intre timp ca lucrurile n-au fost curate acolo, dar documentarul de aseara m-a smuls din intertie...

mi-ati confirmat, in cele povestite mai sus, temerile...

ce am inteles eu?
cei care au demonstrat atunci in p-ta universitatii timp de 2 luni, au facut greva foamei, apoi au fost batuti de mineri - realizau atunci ca directia aleasa de romania, cu alesul alegerilor din mai, nu e cea buna...

iliescu le-a pus fortza bruta in fatza, se tinea crispat de tron...

si mai existau alti romani, care i-au aplaudat si ovationat pe mineri la venire...exact ca cel din fotografia dvs...acestia m-au socat poate mai tare decat orice altceva...

ranile cauzate atunci au fost atat de adanci, de nici nu ne dam seama...

poate acum sa se schimbe ceva? desi aud ca plozi din inalte pozitii cersesc premii la concursuri foto...

tare cred ca ar fi trebuit si noi sa ne fi suit intr-o masina si sa ne oprim...departe...

PS: pentru cei care au dc++ si interes, cautati "romania - revolutia si mineriada" (~380MB)

ce deptate ai.... eram copil, si imi aduc aminte ca prima "excursion" a fost sa vedem manastirile din moldova si bucovina....
ai mei au tinut masina aia pana in '82, cand au luat o dacia 1300.... pe care au vandut-o in 94, cand tatal meu nu a mai vrut sa canduca...
duoa masini in aproape 30 de ani:)))))))

unul dintre ele mai exact...in liceu eram fanatica dupa sport asa ca la un moment dat am practicat sanie, fotbal si karate in acelasi timp, astfel incat, 3 zile pe saptamana(in medie) aveam cate 6-8 ore de antrenament....cand m-am lasat de sport, m-am apucat de citit si la un moment dat s-a transformat si asta intr-un viciu...cand m-am lasat de citit( nu de tot, doar am redus timpul), m-am luat de calatorit si inca nu m-am oprit, cred ca sunt dependenta:):)

in adolescenta am avut un viciu mai serios insa..jucam la jocuri de noroc:(:(:( Nu am pierdut multi bani, am pastrat mereu o balanta intre pierderi si castiguri, tinand cont de ceea ce faceam, insa am petrecut mult timp indeletnicindu-ma cu astfel de procupari.parintii mei care vedeau cu ce ma ocup, m-au lasat sa imi treaca si bine au facut pentru ca daca ar fi interzis probabil ca m-as fi lasat si mai greu sau de loc.Pur si simplu,
intr-o dimineata, m-am trezit din somn cu decizia ca de atunci in colo sa nu mai pup jocuri de noroc...si asa am facut.

ah , mai am un viciu de declarat..sunt innebunita dupa mere si rosii si sincer, nu cred sa ma las vreodata!

numai bine!




"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Bunicul meu avea Moskwich, nu stiu cum se scrie. Strabunica mea urca cu scaunelul in el, ca nu putea sa ridice piciorul, atat de sus, de ridicata era masina...
Tatal meu a avut, cand eram mica, un IMS. Nu o sa uit niciodata cum ne-am dus intr-o excursie cu masina - toata familia - si ne-a prins o ploaie torentiala si a trebuit sa ne oprim pe marginea drumului pana s-a oprit ploaia. Ploua inauntru! Iar stergatoarele de parbriz se manevrau cu mana. Aveau un fel de maner pe interior si trebuia sa misti de el pana faceai febra musculara...
Ce vremuri!!!
Take heed when you think you stand, lest you fall.