ieram sau eram

La cenaclu "Flacara" se canta varianta de mai jos:
Treceti batalioane romane Carpatii

Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama
Nadejdea e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi

'Nainte! 'Nainte spre marea Unire,
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii.

Cu sabii facuram Unirea cea mare
Spre Alba cu totii porneam
Toti oamenii tarii semnau intregirea,
Vointa intregului neam.

Cu totii eram regimente romane:
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai sfint ideal.

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Si-a neamului nostru viteaz.
Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste-n unirea de azi.

Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii
Si tara e frunza si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

Vrem liniste-n tara si pace in lume
Dar daca-r veni vreun blestem
Carpatii si fratii sari-vor ca unul
Urmind comandantul suprem.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

Ai perfecta dreptate,Sanjuro, dar era vorba de varianta care se canta la cenaclu!
Marsul de care vorbesti este:

Treceti Batalioane Romane, Carpatii

(cantec vechi patriotic)

Treceti batalioane romane, Carpatii
La arme cu frunze si flori
Ne-asteapta izbanda, ne-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-asteapta
Speranta e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi.

Nainte, nainte spre marea unire
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii.

Cu totii eram regimente romane
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai drept ideal,

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
A neamului nostru viteaz
Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste unirea de azi.

de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.

in traducerea lui George Lesnea

N-ar avea posibilitatea sa supravietuiasca financiar. De aceea rolul ar trebui asumat de televiziunile publice. Iar televiziunile particulare ar putea sa aiba macar cate o emisiune de tinuta. Teatrul romanesc de valoare... ? Eu am o mica problema cu stoarcerea lui Caragiale pana nu mai curge nimic. Sunt o multime de tineri dramaturgi care n-au nici o sansa pentru ca nimeni n-are curaj sa investeasca in producerea unei piese de-a lor. Ei au mult de spus celor din generatia lor. Dar n-au ei sanse pe scene adevarate, cum ar putea avea vreuna pe micul ecran ? Da, eu am crescut cu teatrul de televiziune, de exemplu. Si eram de fiecare data fascinat de ce se-ntampla pe scena electronica.

Dulce galbena gutuie cum si eu balai eram
Mi-a pus mama o gutuie ce se coace-ncet la geam
As musca-o ,dar ma doare, ma cuprinde-un fel de jind
Iar acum ca trece anul parc-o vad imbatranind.

Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata iarna noastra.

Mama mea n-avea nici globuri, nici beteala si nici stea
Sarbatorile de iarna cu gutui le-mpodobea.
Mi-a pus mama o gutuie la fereastra dinspre drum
Si o vad cum lumineaza, n-am putere s-o consum.

Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata iarna noastra.

Parca are-n ea ceasornic si al mamei planset sfant
Lumineaza si se stinge o gutuie pe pamant.
Luxul mamei cel mai mare cand copii ne mai simteam
Era painea de pe masa si gutuia de la geam.

Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata viata noastra.

Integrarea inseamna " sa te simtzi ca acasa"; inseamna sa fii apreciat si sa apreciezi; nu inseamna pierderea valorilor proprii si a (sub)culturii( apreicere a la anonim olandez...scuze!) tale si preluarea a tot ce "gasesti";
inseamna sa dai si sa primesti!

Integrarea inseamna pastrarea valorilor proprii si preluarea a ceea ce-i nou si bun.

Trebuie -insa- in primul rind sa fii lasat sa te integrezi. Si tu sa doresti si sa ai capacitatea de adaptare. Aici intervin legile tzarii "gazda".

Am prieteni in Frantza, USA SI Canada. Germania nu-i tocmai tzara unde sa te simtzi chiar in largul tau. trebuie sa "tragi caciula pe urechi" si sa rezisti cu orice pretz. Am preieten care a fost expulzat dupa 12 ani...in RO nu mai avea "nimic"( in afara de casa)...fiica si nepotzi( intre timp germani) aici. A trebuit brusc sa demisioneze si sa-si faca bagajele in timp de 1 sapt. ; daca nu era trimis cu avionul( gratuit)

Eu m-am simtzit ca acasa de la inceput; prea era totul perfect! Stiam engleza si franceza( citisem mult); stiam putzina germana dar nu intzelegeam nimic ptr. ca-s plini de dialecte si nimeni nu-si da silintza sa vorbeasca cu tine o limba curata( de retzinut ca vorbesc de oameni de la un anumit nivel)

Mereu am fost roman iar acum( am deja cetatzenia de 6 ani) , daca ma-ntreaba cineva ...sint tot roman. Mi se pare mai corect; se vede de la o posta ca nu-s neamtz; bine-ntzeles ca-n gluma spun ca-s neamtz.
Dar dupa atita vreme nu mai intereseaza pe nimeni. De fapt oamenii sint la fel ca peste tot. Problema mare sint autoritatzile...iar la mine a durat 10 ani; si la totzi cei ca mine. Cind sa primesc cetatzenia, mi-au aminat-o ptr. ca eram in perioada de probe la serviciu.

Dupa perioada de azil( politic) cind nu ai dreptul la lucru( dupa lege 4 ani...pe motive umanitare mai repede)3 luni muncitor, 2 ani proiectare( ing. mec....10 semestre) somer( 1st.razboiul din golf)( nu au vrut sa-mi dea bani de somer)...2 ani contabilitate la un supermagazin, intrare marfuri( tot acolo)...4 ani lucrat pe un stivuitor cit casa la un mare depozit alimentar + depozit de bere
; paralel lucrat ptr. o casa de asigurari 4-5 ani( sint un expert; am fost cotat ca cel mai bun pe linia mea) dupa care marea victorie: din nou somer, cursuri de CAD ( tocmai erau alegeri noi si se pompau bani cu gramada) 6 luni, si de 5 ani lucrez in/ la buricul technicii germane...cind va urcatzi intr-un daimler sau porsche amintitziva de sb_one care la fiftyfive concureaza cu colegi de 26/ 27 de ani.Si-i greu al dracului; nu meseria ci lagatura omeneasca!Generatziile, tata!

M-am simtzit ca acasa din prima zi, totusi. Sint integrat?

Prieteni? romani, rusi, turci, italieni.Coleg ungur care ma-nvatza istoria Romaniei si a Europei. Cu nemtzii traim in buna pace; oameni buni sau rai ca peste tot. ...Dar au o politica de integrare...
Pe aici ptr. tineri si copii e mai greu; unii au prea multa sensibilitate; care-s mai sensibili au greu de tot.

PS
se-ntimpla un fenomen: de cind sint aici nu pot accepta ca tzara aia (RO) sa fie injurata si batjocorita! Desi nu mai sint cetatzean roman. Io mis german, dar totzi ai mei sint romani...si nu-i las!

trebuie sa fi fost patru ani,cand intr-o seara te-am vazut in cartierul Baneasa.Eram incantata "l-am vazut pe Radu Herjeu!".Iata-ma acum,pe un forum de discutii,intr-o tara indepartata in fata unui contact quasi-direct cu o persoana pe care o admir mult pentru stiinta pe care o are,pentru aerul carturaresc de nota veche,arhaica,boiereasca in sensul cel mai pur romanesc cu putinta.

Ce mai faci Radu?Cum mai arata Romania si cum o vezi tu?Cum ne poti indulci imaginea ei?Adu-ne iz de busuioc si vin dulce de pe meleaguri vechi romanesti pe asfalturi reci si straine(moderne,vor unii...).Te asociez in mintea mea cu manastirea,cu ceaslovul,cu cerdacul boieresc,cu linistea,cu tot ce inseamna o Romanie uitata prin cartile vechi,cu Autenticul Romanesc.Poate ma insel.Nu stiu.Spune-mi tu.Vorbeste tu despre Adevarul tau.

Cu multa admiratie,

Karina

1. Am facut Facultatea de Chimie-fizica. Trebuia sa ies profesor. A venit revolutia si, imediat dupa ea, posturile de profesor in Bucuresti erau foarte rare. Asa ca... m-am indreptat spre singurul lucru pe care mai stiam sa-l fac: scrisul. De aici pana la radio si, ulterior, televiziune, n-a fost decat un pas.
La Antena am ajuns dupa o scurta trecere prin radio Total (am pus umarul la lansarea lui, de la care se sarbatoresc acum 10 ani). Am batut la usa. Dupa 2 saptamani am ajuns la pupitrul Observatorului pe care nu l-am mai parasit 6 ani. A fost o perioada extraordinara. Eram o mana de oameni entuziasti. Nu se facea totul pentru a castiga audienta.
2. Am predat doua cursuri: Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune si Televiziune, Cultura, Societate.
3.Nu cred ca exista vedete autentice in Romania. Nu numai in televizune. Pentru ca la noi nu exista un star-sistem ca in occident. Cat priveste asa numitele vedete din televiziune... sunt niste oameni obisnuiti luati de valul celebritatii. Faptul ca, dintr-un om obisnuit, te trezesti recunoscut pe strada, acceptat de cercuri inchise, plin de bani, capabil sa deschizi usi la care altadata ai fi asteptat cu lunile, privit de catre cei multi ca detinatorul marelui adevar, puterea si influenta pe care ti le dau un microfon si ecranul, te pot face foarte usor sa-ti pierzi busola. Daca nu erai, inainte de a intra in sistem, un om echilibrat, constient de calitatile dar si de limitele tale, bine ancorat in realitate, capabil, pe baza unei culturi solide, sa discerni intre bine si rau, risti sa te pierzi si sa te crezi deosebit doar pentru ca ai avut sansa de a fi de cealalta parte a micului ecran.
4. Da, stirile noastre sufera de asa numitul sindrom al "datului cu parerea". Exista o frustrare la nivelul prezentatorilor de televiziune pentru ca fisa postului ii obliga sa fie neutri cand ei ar dori sa spuna natiei care este si parerea lor importanta. Eu m-am apucat de emisiuni cand m-a apucat frustrarea. EPntru ca stirile trebuie sa fie exact ce trebuie sa fie: un mijloc de informare cat mai obiectiv.
5. Din pacate, nu-i vad. Eu am avut studenti foarte buni (putini, e adevarat) dar care n-au reusit sa patrunda in sistem. In schimb patrund cei cu tupeu si cu relatii. Si, din pacate, nu sunt cei care au o cultura generala solida si o ierarhie exacta a valorilor umane. Si ne trezim cu cineva platit cu mii de dolari care spune senin "Naveta a aterizat in desertul din Austria". Ca sa fiu sincer, eu ii indemn pe toti cei care ma intreaba, sa nu dea la jurnalism. Sa faca orice altceva. POt lucra in mass media, daca doresc, absolvind literele, dreptul, ase-ul. Orice. Dar nu pot face nimic altceva cu diploma de jurnalist. Si, din pacate, facultatile de jurnalism nu ii pregatesc pe tineri pentru adevaratul profesionalism. Si nici o baza de cultura generala nu le ofera. Ci doar o bucata de hartie de care nu tine nimeni seama in redactiile serioase.
Imi place foarte mult sa predau. Am senzatia ca nu stiu degeaba toate lucrurile pe care le-am acumulat in 10 ani de presa. Si as vrea sa fac ceva pentru ca viitoarele generatii de jurnalisti sa fie capabile sa-si asume responsabilitatea rolului important pe care societatea li-l atribuie.

Ai mei bunici, erau oieri din muntii Pindului (firseroti), care au fost fortati de catre autoritiile grecestii, ale epocii, sa-si paraseasca tinutul natal. Si asa, mare parte din familia adevaratiilor aromani, din acea zona, au ajuns in Romania, concentrati in general in zona Durostor si Caliacra (astazi teritoriu bulgaresc). Fac poate acest comentariu, poate ca din lipsa de informatii multi romani nu cunosc istoria acestui, ca sa spunem asa "caz particular". Dar culmea, si din aceste locuri familia mea a fost izgonita de catre bulgari cu sprijinul guvernului rominesc al epocii, ma refer la cedarea clor 2 judete Bulgariei (1939-1940). In acea, epoca foarte multi aromani au luat calea armelor luptind contra "comitagiilor", un unchi de-al meu a participat in acele evenimente. Singurul motiv al acestui comentariu, este ca ar fibine ca acest trecut al istotiei Aromanilor sa nu dispara. Tot timpul mi-au ramas in memorie cuvintele bunicii mele, cind eram mic si suparat pe ea ii ziceam "grecoaica zgircita", cind ii ceream 2,5 lei sa ma duc la film, raspunzindu-mi ca nu avea (comunismul!!!), si ca ea era arominca, in nici un caz grecoaica, si din contra, din cauza greciilor familia noastra a suferit mult.

Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...

In romaneste eu stiu doar colinda:
Trei pastori se intalnira... raza soarelui...
dar ma intreb daca stiu toate cuvintele..

Imi amintesc vag, eram mica, tare mica, dar ma duceam si eu dupa cei mai mari, sa colind...
ma impotmoleam in zapada, cadeam, dar ma tineam dupa ei...

am petrecut un Craciun de neuitat.
lucram pe atunci in Cluj
si m-am intors cu o prietena
cu masina spre Brasov.
pe valea Bogatii
toata ziua a plouat
si a inghetat.
masina noastra nou nouta
s-a izbit in cea mai tampit construita curba din istoria Romaniei.
motorul s-a facut praf
deoarece am ,luat' un bloc de stanca
cu cutia de viteze.
era frig si umezeala.
am stat pana dimineata la cinci
sa ne scoata cineva din acel iad.
singure.
si cantau lupii la urechea noastra.
geamurile la masina erau sparte
si motorul nu mergea...

doua zile mai tarziu
colindam cu prietena mea si cu sotul ei...
in Poiana Brasov
vilele dintr-o anumita zona sunt identice.

eram inghetati de pe drum
si am intrat cantand
in vila.
20 de secunde ne-au trebuit
sa intelegem ca am gresit usa.

ne-a bufnit rasul.
o jumatate de ora am ras
cu oamenii carora le luasem cu asalt de colind, usa.
A fost frumos.
Minunat.
Ca toate serile de Craciun.
Cand magia zapezii
iti cuprinde sufletul...
Cata

Niciodata. Cum ii spuneam si Karinei, sunt unele plante care nu pot rodi decat in pamantul in care s-au nascut. Am stat mult prin strainataturi. 1 an si jumatate in Italia, 6 luni in America. Peste tot eram ca un om care nu are aer suficient. Imi place enorm sa calatoresc dar n-as putea trai o singura zi cu gandul ca nu ma voi intoarce acasa.

Am fost luna trecuta, dupa 13 ani. Ma pregatisem sufleteste pentru foarte rau. Si-am gasit rau, dar nu cit am crezut. Fiind din Resita, am vazut numai starea orasului astuia. Poate ca orase mai mari si mai bogate ca Timisoara, Bucuresti sint altfel. Dar in Resita, lumea e trista si saraca. Industria mare care fusese in Resita acum e in mare parte falimentara. Am intilnit prieteni, vecini, samd. Sa-i vad din nou pe cei cu care am crescut a insemnat foarte mult. Dar ti se rupe inima sa-i vezi pe unii care sint aproape 'homeless'. Si m-am jucat cu ei cind eram mici. Nu m-am putut abtine sa nu le pun bani in buzunar pe furis. Dar pina la urma, nu poti sa-i ajuti. Am si vazut niste chestii absurde. E un monument linga blocul unde stau; o statuie modernista, la care se ajunge urcind niste trepte lung, dar joase. Era un tip intr-o baraca mica cu geamuri (ca un WC portabil arata) linga statuie. Slujba lui e sa aibe grija sa nu se urce nimeni pe treptele alea, care oricum erau de beton. Se tot lua de copiii care se urcau pe trepte. E trist sau nu e? I think it's very sad.

Intr-un fel m-am simtit ca acasa, dar nu "acum acasa," ci "atunci acasa." Si asta din cauza nostalgiei. De obicei atitudinea celor mai multi nu m-a facut sa ma simt ca acasa. Lumea se pare ca e confuza, si au ales numai mesajele proaste din vest. Un singur prieten m-a mirat. Care nu a trait deloc in vest, dar mentalitatea lui e impecabila. Nu si-a pierdut integritatea, are simt bun si intreprinzator, si o minte clara. Din toti pe care i-am intilnit, trei au fost asa -- doi cu studii superioare, si unul pe care toti il cred narod si taran (dar care de fapt mi s-a parut cu mult mai profund decit majoritatea). Am invatat sa tac din gura mai mult, si sa nu-mi dau prea mult cu opinia, pentru oricum lumea nu-si schimba parerea ca vin eu dupa 13 ani si le spun ca e bine sa-i lasi pe straini sa investeasca. Stiti, vesnica debatere despre "nu ne vindem tara." Am incercat eu sa zic, pai de ce nu. Ca dupa ce ne facem bogati, o cumparam inapoi. Dar, nu merge, ca patriotismul e mare si puternic in Ro.

Din punct de vedere personal, vreau sa spun ca uitasem cit de frumoasa e zona din jurul Resitei. Am urca sus pe Semenic intr-o zi, si-am mers la Garina, Trei Ape, si Crivaia. Dupa sesul din Ontario am crezut ca sint in rai. Dealurile din jurul Resitei sint mai mari decit "muntii" din Ontario. Si paduri, si lacuri, ... frumos.

Deci, in sumar, parerile mi-au fost foarte mixe. Unii se pare ca sint complet pierduti (mintal) si nu au discernamint ce e bine si ce e rau din ceea ce vine din vest. Iar altii, cu profesionalism, curtoazie, samd. Sper ca bunul sa invinga cu timpul.

Daca as fi mai aproape, poate ca m-as duce mai des. Dar asa, nu prea ma bate gindul. Cine stie?
-Relu

P.S. Si dupa ce am citit despre invazia Romaniei de ciini vagabonzi, ma pregatisem bine. Dar, spre uimirea mea, in Resita am vazut foarte putini. I-a mincat lumea ca-i orasul mai sarac? Mister!

Revolutia din Decembrie...nu vreau sa ma gandesc acum ca am iesit in strada ca prostii...nu vreau sa analizez, retroactiv si cu mintea romanului de pe urma, ceea ce s-a intamplat.
eu vreau sa va spun ca la sase dimineata,cartierul Militari zumzaia...se auzeau vocile muncitorilor de pe platforma Industriilor unite de aceeasi nemultumire grea care ne afecta pe toti, muncitori, intelectuali deopotriva...Se auzea deslusit:"libertate" si "jos Ceausescu"...si, in casa se incrancenase pielea de pe noi...Europa libera "soptea" cred in tot blocul-ca numai asta ramasese.
Cine a trait momentele de nebunie in care s-a iesit in strada fata in fata cu armele indreptate spre el, constient(inconstient!) ca nu se va trage ca...nu se poate , si apoi la primele impuscaturi...ACELA nu va spune niciodata lamurit, clar, ce a simtit, dar toata viata va sti ce inseamna sa fi martor al unui moment istoric
si...apropo de forumul in care se dezbate problema existentei lui Dumnezeu: cu evenimentele petrecute in preajma Nasterii Domnului, toti am spus -care eram pe aici - ca ...exista un Dumnezeu care, uite , ne face un dar de Craciun...si apoi, tot noi am spus privindu-ne mortii: "Nu-i drept! Nu se poate, nu exista Dumnezeu!"

Un cavaler nobil, cu o armata mica, dar loiala, nu avea nici o sansa, decat demnitatea personala si minimalizarea pierderilor omenesti inerente, deoarece soarta Europei se trasase de cei trei mari cu creionul rosu, iar noi eram in partea rezervata Antichristului. Puteam sa fiu acid, dar nu poti fi de partea Regelui decat in spiritul lui.

tu esti inca in tara sau ai emigrat deja? in viziunea ta se pare ca a comunica pe internet n-ar fi fost posibil daca eram comunisti... nici macar nu stiu daca in Coreea sau in China exista aceasta posibilitate. voi ati privit toti dintr-un singur pdv, acela al libertatii care va permite sa faceti tot ce vreti si daca se poate sa nu fiti trasi la raspundere pt. eventualele neplaceri cauzate celor din jur. si apropo, e ridicol sa mai pomenesti despre plansul din autobuz cand stii prea bine ca degeaba plangi ca oricum nu te baga nimeni in seama. si ar fi absurd sa nu spun ceea ce gandesc, in virtutea libertatii de care pomeniti castigata cu sangele altora, ca doar pt. asta s-au jertfit, nu? dar vedeti voi, cei ce-au murit nu s-au jertfit numai pt. libertatea de exprimare ci si pt. dreptul la o viata decenta! imi vine aici in minte o gluma care poate ati mai auzit-o: aveti 3 copii si bani pt. o singura prajitura...? nu-i nimic, apelati la serviciile rank xerox!...
poate ca si voua va scapa ceva important: "luminita de la capatul tunelului" se gaseste f. bine si in partea opusa. nu trebuie sa fim obtuzi, ajunge sa deschidem pavilioanele urechilor si ochii larg ca sa vedem si sa auzim tot ce priveste in mod direct viata noastra. concluziile nu se pot trage doar luand in considerare ce ne-au spus altii sau ce s-a mai scris prin presa detinuta actualmente de putere. fenomenul socio-uman este f. complex si merita sa fie abordat din toate directiile.

Dragute semnele de intrebare....dar vezi tu ca Vest nu este totdeauna egal cu Germania! Am copilarit si am mers la scoala printre sasi, intr-o urbe jumate germana, si am avut norocul unei educatii deosebite pentru timpurile alea...nu pot sa zic ca i-am iubit dar am incercat sa iau lucrurile bune de la ei...
Nu am plecat in Germania (chiar daca mi-ar fi fost foarte usor - limba, obiceiurile etc.)si nu regret, am rude si prieteni, sasi si romani care dupa ani si ani nu se acomodeaza....am ales o tara latina ca sa ramin un pic legat de lumea unde m-am nascut !
Am incercat sa fac exact ceea ce-mi place si mai ales cum imi place....a fost greu, nu stiu daca as mai avea curajul sa o iau de la capat...dar mi-au trebuit vreo 10-12 ani sa ajung la ceea ce fac...si nu ma pling si ma gindesc la tara de unde am plecat si imi dau tot mai mult seama ca acolo sint acum....un strain !
Tot ce m-au invatat cind eram mic aplic doar acum....si merge al dracului de bine !
Iar chestia cu ajutat parinti, frati etc...o cunosc din copilarie, cind asteptam cu nerabdare rudele de SUS....care ne aduceau ciocolata si jeans....
Asta este...nu putem toti suporta viata din Ro, incercam fiecare ceva ...dupa numarul de neuroni...si sintem fericiti cind reusim un pic...asta este OMUL, un animal care cauta un os mai mare si mai frumos !

intre timp sint multi din RO care stiu sau intzeleg ca pe aici e ca peste tot.

Suparator est cind gd525 care e la paris( zice el) se mindreste cu tzara lui care asa de marinimoasa cu noi strainii si ne acorda...bla,bla, bla ...si ii "injura " pe cei care sint pe luneta sau aiurea si se recunosc de romani.

poveste
saptamana trecuta, uitindu-ma in stinga si in dreapta , vad pe o usa (de birou)...Herr Sandu( mai erau si alte nume nemtzesti). Intru zic buna ziua( toata conversatzia pe germana-normal-eram la serviciu) intreb de d-nul s. , era acolo...ce poftitzi...am vrut sa zic buna ziua ptr. ca si eu ma numesc sandu, ...acum am ceva urgent...ok, sintem toata ziua aici....a doua zi dimineatza-la cafea( masina e linga biroul meu) ..guten morgen ...guten morgen...( buna dimineatza)nici-o reactie din partea omului...mai tirziu pe coridor...( tot pe germana) buna ziua d-nul s....avetzi vre-o problema ca eu ma numesc asa?...nu, da din contra, ma bucur ;si eu ma numesc s. dar la mine vine de la alexandru...nici-un comentar. azi, pe la 12:00...( pe romana)in timp ce el intra in biroul lui...buna ziua d-nul s. ...el face ochii mari ramane in usa si se uita la mine care ma indreptam spre el si-i zi in continuare: va urez toate cele bune, sarbatori fericite ptr. dvs. si ptr. familie; imi intinde o mina( am senzatzia ca stupefiat(???) si la mina mea deja intinsa) si-mi zice in germana "alles gute"( toate cele bune)

Apai oamenii astia sint ultimele jeguri si ...am vazut citziva!

Nu mai exista respect de sine si respect social...
A disparut profesionalismul, punctualitatea, consecventa in relatiile publice si intre oameni, cunostinte...
Anarhie finaciara si contabila, urnita de coruptie si spagi...
Birocratia imensa, unica in Lume...in Europa sigur!...
Lipseste credinta adevarata intr-o Entitate, chiar de-i spunem Dumnezeu...
Etc...
*******************************************************************
As zice ca azi e mult mai bine...celor care au invatat sa-si cultive talentele si sa-si puna in activitate lucrativa energia, viziunea, puterea de munca, cultura si educatia...
Astazi, mai mult ca oriunde, in Romania esti scos din decorul anonim si de 'turma' cum eram sub comunisti, asta sperie, Libertatea este grea ptr. multi, se cere reinvatat totul...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Crede si nu cerceta!...