comentarii

iertare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
iertare - de papadie67 la: 06/10/2003 02:06:09
(la: Tradare(!) -Iertare(?))
Asa vad eu lucrurile:
dragostea mentionata (barbat-femeie) nu poate fi decat absoluta, drept pentru care nu accepta tradare si -implicit- nici iertare.

Poetul nu pare a fi la prima dragoste atunci cand scrie cele de mai sus. Acceptarea fatalista a realitatii ii da speranta fluturelui cu- aripile deja arse o-data, speranta ca va mai putea vreodata mima zborul.

De-acuma-i un picut lucid, dar dragostea si cu luciditatea sunt doua drumuri paralele. Nu mai e dragoste, e-un joc.
Ca sa ierti trebuie sa stii. - de gid_cl la: 06/10/2003 13:43:44
(la: Iertare - Uitare)
Ca sa ierti trebuie sa stii. Ca sa stii trebuie sa inveti.
Cand stii pur si simplu o faci (ierti). Cand ierti, in cele din
urma poti sa si uiti (desii nu in mod obligatoriu). E rau?
Iertare... - de Alexand la: 06/10/2003 14:14:31
(la: Iertare - Uitare)
Ai spus:"Ca sa ierti trebuie sa stii. Ca sa stii trebuie sa inveti.
Cand stii pur si simplu o faci (ierti)...."

Oare merge intotdeauna asa?
Spre exemplu, daca te insala cineva o data este vina lui, dar daca o face a doua oara este vina ta.
#799 (raspuns la: #797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A ierta fara sa uiti este un soi de iertare egoista - de (anonim) la: 07/10/2003 02:19:15
(la: Iertare - Uitare)
Cineva a citat: 'A ierta nu inseamna a uita caci a uita este de neiertat.." Desi este un frumos joc de cuvinte nu cred ca de dragul lui sa aderam la acest principiu. In Biblie scrie ca Dumnezeu atunci cind iarta uita de pacatele omului si nu isi mai aduce aminte de ele.
Decaceea a ierta si a tine minte in acelasi timp sint 2 actiuni contradictorii. Apostolul Petru L-a intrebat odata pe Isus de cite ori sa iert de 7 ori cite sapte probabil ca Petru a pus aceasta intrebare deoarece el nu cunostea prtea bine tabla inmultirii sau a considerat ca cifra 7 trebuie sa fie o cifra sfinta si a si ridicato la patrat crezind ca sfintenia rezultatului este proportionala cu valaoarea lui.
Dar Isus ii raspunde: Eu nu zic de 7 ori cite sapte ci de 70 de ori cite sapte daca regreta.
#822 (raspuns la: #811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa ierti? - de Coralie la: 09/10/2003 01:00:09
(la: Iertare - Uitare)
ca sa poti ierta, ar trebui sa ai in fata remuscari, regrete, persoana care te-a inselat sa-si ceara scuze.
atunci ai putea ierta, dar nu uita; tragi invatatura si te feresti in viitor sa-i mai dai ocazia sa te insele..

dar daca persoana care te insala nu regreta, de ce sa o ierti?
de ce sa-i intorci celalalt obraz?

in orice caz, nu uit nici o data, dar nu ma las obsedata, trag invatatura ce se impune si pe urma nu ma mai gandesc la persoana care m-a inselat, pentru mine nu mai exista..
Despre iertare - de (anonim) la: 18/10/2003 13:53:39
(la: "Sa nu ucizi!")
Esti revoltata...E inca bine.In mine iertarea a suprimat orice revolta. In cuvinte elementare, pe fratele meu de 18 ani l-a omorat, intr-o joaca stupida, prietenul lui. Si culmea e ca nu il pot uri pe baiatul asta... total inexplicabil si dureros, sufletul meu nu a avut nici o reactie vis-a-vis de el. Nu cred totusi sa fie iertare, cred ca e mai degraba o resemnare, un inghet, care ma macina in orice secunda.M-a mirat reactia ta.Care mi-a aratat inca o data nefiresul (totusi atat de firesc) al atitudinii mele...
Am creazut ca as putea vota pentru pedeapsa capitala.Dar nu e asa.
Sanse de iertare - de Madalina la: 15/11/2003 19:50:28
(la: Theodorakis)
Pai poate tocmai aici sta problema...In crestinism tot mai exista sanse de iertare a lucrurilor neplacute, pe cind in iudaism...mai putin.
Si de aici puterea de a merge mai departe fara resentimente...
#4347 (raspuns la: #4341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imi cer iertare parinte Iulia - de (anonim) la: 08/12/2003 18:54:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Imi cer iertare parinte Iulian ca v-am impovarat si v-am rapit din timp cu intrebarea mea destul de laborioasa despre impartasanie, dar m-am rusinat astazi cand am descoperit (aparent intamplator) cuvintele cuviosului parinte duhovnic de la Sihla, Paisie Olaru, ca raspuns ce mi-a mers direct la inima, bucurand-o:

" Nu deasa împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. De două ori să te împărtăşeşti în post".

Doamne ajuta-ne!
sorin

#6223 (raspuns la: #6088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te iertam admin, avand in ved - de Socaciu Ela la: 09/12/2003 00:19:51
(la: Errare humanum...)
Te iertam admin, avand in vedere ca tot omul este supus greselii, dar sa stii ca nu este un lucru chiar atat de grav..., tinand cont ca astfel avem posibilitatea (numai cine vrea, bineinteles) sa ne cunoastem putin intre noi si sa stim si noi cine mai este membru...
atunci cand ierti - de Catalina Bader la: 30/12/2003 10:26:53
(la: Iertare - Uitare)
ceva
sau pe cineva
care a facut ceva
ce ti-a adus un prejudiciu (moral)

trebuie sa uiti ceva.

a uita total nu poti.

dar daca nu uiti absolut nimic
nu ai cum sa ierti.
'a cere iertare' - de desdemona la: 10/05/2004 07:44:21
(la: Daca in fata dumneavoastra ar aparea Dumnezeu, cum ati reactiona)
Cred ca impulsul de 'a cere iertare' cand te vezi 'in fata lui Dumnezeu' inseamna ceva cam asa : 'iarta-ma Doamne, ca am fost prost'. Cate indoieli nu ne framanta in legatura cu divinul, si cate compromisuri nu vin odata cu viata de toate zilele, si ne duc departe de divin si ceea ce ar dori el sa fim. A cere iertare nu inseamna neaparat a se simti vinovat, ci a realiza ca nu ai reusit sa fii ceea ce ai dorit sa fii. De multe ori legatura cu Dumnezeu intr-un individ este nazuinta catre un 'eu' mai bun, mai apropiat de propriul ideal. Si cand ne confruntam cu noi insine nu putem sa nu ne recunoastem slabiciunea, si sa ne dorim a o uita. Eu pentru asta as cere iertare, pentru ca, ocupata cu grijile mele marunte si ridicole am uitat sa ma bucur de viata, de tot ce e frumos, de dragostea ce mi s-a dat si de timpul petrecut in aceasta lume, si mi-am risipit atentia pe lucruri inutile, cand as fi putut sa creez si eu mai multa iubire, armonie, frumusete. In fine, cei ce simt in interiorul lor o legatura cu Dumnezeu, il simt adesea pe Dumnezeu ca pe un parinte, normal sa isi doreasca sa fie iubiti de el, si cerand iertare stii ca vei obtine apropierea, acceptarea fiindca dragostea divina e la fel cu cea parinteasca: neconditionata.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#15203 (raspuns la: #14918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
Multzam, gata "te iert", nu t - de mya la: 15/01/2005 20:47:00
(la: Culoarea in viata)
Multzam, gata "te iert", nu te mai bat la cap :)))
#33511 (raspuns la: #33494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iertarea ... - de Misoginul la: 02/05/2005 00:02:15
(la: Cercul perpetuu ..)
Cineva spunea "niciodata sa nu spui niciodata" ....


  • "Si-ai sa ma uiti caci prea departe si pentru prea mult timp pornesti ...
  • Si-ai sa ma uiti, caci si uitarea e scrisa-n legile-omenesti ..."


    E si acesta un mod de a ierta ... uitarea ...


    Mi-as dori sa ai puterea de a ierta ...


    Poate nu pe mine ... pe toti ceilalti pe care nu i-ai putut ierta in viata ta ...


    E un sentiment frumos .... te vei impaca cu tine insati ... si vei privi altfel lumea, oamenii ...




    Misoginul

  • #46608 (raspuns la: #46542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Sa ma ierte cine se simte ati - de cristiscu la: 17/05/2005 21:13:50
    (la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
    Sa ma ierte cine se simte atins de comentariul meu, doar c-am ramas perplex! Ce-nseamna asta 'schimba-ti poza c-arati cam nespalata'?!? Ce a facut o persoana sa merite asemenea tratament? Batjocura extrema din partea unora ce deduc ca nici macar nu sunt moderati ca noi altii! Din raspunsurile ei, persoana s-a dovedit totusi cu cateva clase deasupra multora ce-au dat in asa hal cu piatra.
    Jenant, total jenant! Si trist.
    "Am zis ceva rau? Iertare..." - de om la: 04/11/2005 22:46:03
    (la: Exerciţiu de imaginaţie)
    "Am zis ceva rau? Iertare..."...ce faci frate? dai inapoi ca racul. Prinde-o in clesti pe Honey ca si asa ii place sa fie stransa; in lat sau clesti acum nu mai conteaza :))
    #84930 (raspuns la: #84928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Daca ar fi maine…iertarea ... - de danaig la: 10/12/2005 10:40:12
    (la: Cine?...Unde?...Când?...Cum?)
    Sunt clipe in viata in care tot universal nostru se destrama…Poate tradari, poate ingenuncheri fara sfarsit ne sfasie sufletul...
    Si ar fi atat de usor sa rasara soarele….Cuvantul care a inceput totul are puterea sa faca sa renasca totul. E drept ca uneori nu singur...
    Eu una, daca ar fi maine sa iert, as face-o din dragoste si numai pentru cel care mi-ar castiga iertarea dovedind ca simte la fel ca mine.
    iertarea...increderea... sinceritatea... - de Shtefy la: 24/03/2006 19:49:40
    (la: Prietenia in zilele noastre)
    eu sincera sa fiu nu cred ca putem creea o prietenie, cu atat mai putin pastra...Prietenia nu o cauti dar o gasesti.. Adevarul e ca cei mai buni prieteni de-ai mei de acum sunt persoane de care nu am crezut ca ma voi apropia vreodata. Dar uite ca viata i-a transformat in prietenii mei de suflet... Nu stim niciodata cine ne iese in cale...Mai stiu insa un lucru, acela ca va veni un moment in care chiar si cei carora le-am "incredintat" sufetul meu ma vor dezamagi pentru ca si ei sunt oameni ca si mine si ce este mai usor in viata decat sa gresesti?.. Ingredientul esential intr-o prietenie este iertarea. Un rol important il au sinceritatea si increderea... Unde nu exista incredere nu exista prietenie adevarata. Despre prietenie as putea sa scriu zeci de pagini si tot nu as spune totul. Cel mai bun mod de a afla ce e prietenia este acela de a privi in suflet.. Acolo se ascunde totul...;) chiar si prietenia.
    iertare - de dianam la: 07/09/2006 19:39:40
    (la: nimeni nu e perfect)
    cred ca asta trebuie sa invatam, sa iertam atunci cand oamenii gresesc fata de noi sau noi fata de ei. eu una am avut probleme la acest capitol, mereu mi-a fost greu sa ma iert pe mine si am cerut mult de la ceilalti, foarte mult. mereu am fost o perfectionista, ceea ce m-a ajutat pe plan profesional si m-a facut greu de suportat uneori pe plan personal. am defecte..multe...sunt prea incapatanata, ma enervez repede si spun cuvinte grele in acele momente, sunt imprastiata, foarte impulsiva..... ar mai fi... si mie trebuie sa-mi ierte multe cei care ma iubesc. am invatat in timp ca trebuie sa las de la mine. dar sunt abia la inceputul acestei lectii. sper sa-mi iau diploma cu brio pana la final.
    iertarea.... - de krisu la: 08/09/2006 05:05:22
    (la: nimeni nu e perfect)
    sunt unii oameni care nu merita iertare...eu sunt o fire iertatoare,nu pot tine supararea mai mult de o zi,fac orice sa ma impac cu acea persoana cu care m-am certat,chiar daca ea a gresit...dar sunt unii oameni care nu se merita sa ii ierti..dar tostusi suntem iertatori...facem asta ca sa ne simtim noi impacati,sa nu avem nimic pe constiinta...pt ca inca...mai avem suflet :)



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...