comentarii

ii rade inima s


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
homosapiens :) - de ooanna la: 10/03/2006 13:13:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
asa bine ai cantat
de teribil m-am amuzat ,
si-acum , pe dat'
inca un pupic ti-am dat !!
rade inima de-ncantare
c-asa bine canti din vioare
acompaniat de chitare !
ce frumoasa floare !?! :-*
#110604 (raspuns la: #110601) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) - de Intruder la: 21/01/2009 14:26:22
(la: versuri idioate din 'muzica' romaneasca)
"Eu am o fetita tare frumusica
Si cand ma uit la ea imi rade inima
Am acasa o floare, o raza de soare
Imi saruta obrazu' si'mi trece necazu'

Sunt un tata batranel
Si-am o fata top model
Ma mandresc si am curaj
Sa merg cu fi'mea in orash
D-aia strang sa'i fac avere
Atat cat sunt in putere
C'am o scumpa domnisoara
Si sa'i fac nunta regala

Cand iese din casa
E cea mai frumoasa
Nu-i una ca ea, ca printesa mea
Mahalaua zbiara cand o vede afara
C-am o scumpa domnisoara

S-o duc la altar si sa-i joc la nunta
Asta-i gandul meu care ma framanta
Sa ii fac avere cat sunt in putere
Si cand n-oi mai fi sa aibe bucurii

Sunt un tata batranel
Si-am o fata top model
Ma mandresc si am curaj
Sa merg cu fi'mea in orash
D-aia strang sa'i fac avere
Atat cat sunt in putere
Sa ii fac lu' fi-mea nunta
Sa duca viata fericita

Cand iese din casa
E cea mai frumoasa
Nu-i una ca ea, ca printesa mea
Mahalaua zbiara cand o vede afara
C-am o scumpa domnisoara

Am o domnisoara mica si frumoasa
Ma bucur cand striga hai tata la masa
Am acasa o floare, o raza de soare
Imi saruta obrazu si-mi trece necazu'

Sunt un tata batranel
Si-am o fata top model
Ma mandresc si am curaj
Sa merg cu fi'mea in orash
D-aia strang sa'i fac avere
Atat cat sunt in putere
C'am o scumpa domnisoara
Si sa'i fac nunta regala

Cand iese din casa
E cea mai frumoasa
Nu-i una ca ea, ca printesa mea
Mahalaua zbiara cand o vede afara
C-am o scumpa domnïsoara"

unu' "Adrian".
am ales la intamplare, ce mi-a cazut in mana.
sursa: versuri.ro

versuri punct ro si sfaturiortodoxe
sunt foarte misto, ne calesc la voce. :P


povestea iresponsabilitatii... - de cosmacpan la: 12/10/2010 15:51:51
(la: Apropos de (i)responsabilitate )
in vechime situatia arata cam asa:
"Era odata o baba, care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute, dar slabi de minte.
O razesie destul de mare, casa batraneasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri alcatuiau gospodaria babei. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre; caci lega parau cu zece noduri si tremura dupa ban.
Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine, mai dura inca doua case alature, una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tine feciorii si viitoarele nurori pe langa sine - in casa batraneasca - si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. Asa facu; si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea in sine: "Voiu privighea nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu struni si nu le-oiu lasa nici pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei. Soacra-mea - fie-i tarana usoara! - asa a facut cu mine. Si barbatu-meu - Dumenzeu sa mi-l ierte! - nu s-a putut plange ca l-am inselat, sau i-am risipit casa;... desi cateodata erau banuiele... si ma probozea... dar acum s-au trecut toate!"
(Soacra cu trei nurori)

Dupa marea schimbare din 1947 siatuatia a prins a se deforma pentru ca planta fara radacina moare si toate lumea credea ca daca ramane un singur creier (cel al conducatorului iubit) inconjurat de creiere slugarnice toate plantele or sa traiasca din aer clorofiland...iar cele care trebuie sa moara sa se duca pe pustii...(si duse au fost pe canale si prin stufarisuri). amu daca tot s-a hotarat ca toate cele sa ramaie fara radacina ce putea face lumea? improviza, importa si se prefacea. satul se muta in inima targului, targovetii ieseau pe camp la cules iar cantecelul acesta isi pierdea intelesul...



deci la marea vanzoleala din 89 ce s-a mai gasit in mentalitatea, cultura sociala si familiala? nimicuri uitate precum rapirea din serai, pestele de sticla, covertura intinsa frumos pe recamierul din sufragerie si sute, mii, zeci de mii de geamuri prin care blocurile incercau sa scuipe lipsa radacinii...
Niciodata parca nu a fost lumea mai nevazatoare (de vazut vedea dar numai traznai: caritas, albina, fni-uri si fna-uri) si mai prostita de vedeniile ce apareau pe sticla televizoarelor...

era consumului intra in tara odata cu vapoarele pline de portocale, banane, rodii, mango, grefe...micii sfaraiau la caldura surasurilor (lasa-i ca-s prosti!)...pe langa dacii au inceput sa apara motoare, masini, scutere, atv/uri, bolizi...pofta era mare...
(ochii vad, inima cere...) valuta a fost si ea nationalizata...(nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem ca Roman sa ne futa!)...marile reusite socialiste se transformau in portofolii de milionari, miliardari si exonerati...

inainte cand un om isi insura/marita copilul/copila satul facea claca si la pregatirea nuntii si la ridicarea casei tinerei familii pentru ca fiecaruia ii venea randul si la dat si la primit ajutor...colectivitatea TRAIA, societatea avea reguli si pedepsele verbale erau dureroase si muscau din cugetul omului...

Saracia a fost si este o realitate...dar

protectia copilului de catre parinte (de multe ori infantila in defularea ei)...bucuria de a beneficia de avantaje (de unde si nota de superioritate din ochii unor copii)
dorinta de a lasa in urma ceva (o casa, un pom, o fantana) dar si dorinta ca acel ceva sa fie mai cu motz, frica de batranete (singuratatea batranetii este usturatoare) toate acestea sunt deformate si contorsionate

schimbul de generatii incepe sa se rezume la schimb de obligatii (eu te ajut iti dau,. iti fac...iti, iti, iti...dar tu fei infirmiera mea, ai datoria si obligatia morala sa nu ma uiti)...

de multe ori meschinaria se imbraca in hainele cele frumoase si iese la plimbara de brat cu ajutorul si bucuria darului...

tranzactionam viitorul...ne cumparam cecuri in alb pentru uraciunea ce ne va modela pielea batranetii...

Imi pare rau ca am fost dezlanat si incoerent dar sunt atat de multe de spus si mai ales de schimbat incat nici macar pacatoasele astea de degete nu mai reusesc sa bata (ce frumos suna verbul a bate, cand bataia era rupta din rai si conforma dictonului: io te-am facut io te omor)

vorbele se alearga...trag a frunze uscate si macinate de ploaie...Alex Stefanescu spunea aseara vorbind despre locuri si locuitori ca pe aici ar fi locul in care se traieste urat...

cand o sa fie iar frumos pe strada mea?
...conform algebrei inimii, " - de papadie67 la: 18/11/2003 14:50:19
(la: Speranta)
...conform algebrei inimii, "99% certitudine, dar nedorita" este intotdeauna termenul procentual inferior celui "1% speranta, insa in directia dorita".

...ajuns(a) la acest punct, reconvertirea catre algebra cerebrala este posibila, desigur, insa cu oarece repercusiuni ireversibile asupra geometriei inimii.

Lupta poate fi castigata, deci, insa cu riscul pierderii razboiului.
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Mistretul cu colti de argint - Stefan Augustin Doinas - de Catalina Bader la: 20/12/2003 03:10:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...

-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...

-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...

-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...

-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.

P.S. multumesc, Mada
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
hrana pentru inima si minte - de (anonim) la: 09/01/2004 15:55:35
(la: O noua denumire pentru "blog"?)
De ce nu "hrana pentru inima si minte" ? E pe romaneste.
#7866 (raspuns la: #7689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Miere pe inima - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 14:30:09
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Multam, multam, Anita...
da' nu vezi ca nu-i interesul? incercai sa schimb vorba, s-o dau pe cuplu sau pe alesul(a) inimii, dar nu-i nici un picior de mâtza pe acolo
daca nu-i capra vecinului, si ocazia sa dai cu bâta, sufla vantul...

da hai sa pun capat, nu de alta, da' vine JCC si imi da un shut cu matura, ca-i deturn subiectul...
#9846 (raspuns la: #9792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un roman din New York..mai de demult,dar cu inima acolo ! - de (anonim) la: 06/03/2004 19:56:03
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
" Romani, maghiari , sarbi si de alte nationalitati...din Romania , desigur " !
Va spune ceva aceasta lozinca ? ...Hmmmmm !
Si uite-asa mi se perinda prin fata ochilor viata mea traita timp de 28 de ani in Romania . Cind pe vremuri invatam cu "tandarica" sa batem tobele ,copil fiind paduri cutreieram-citit-strazi si case de "culturi" si sa cint la chitara ( acum intelegeti cine sunt ?..., poate nu, caci numai 6 luni am fost cu ei de la bun inceput pina m-au chemat la "arme", nereusind la facultate din prima ,) iar la comisariat ne obliga sa semnam "o hartie" ,numai cei cu liceul ,pe care eu vazusem cuvintele, Tratatul de la Varsovia, si Vietnam , pe care nu numai ca am refuzat sa o semnez, dar am iesit buluc de-acolo strigind in gura mare : -Sa nu semnati acea hirtie, va obliga sa luptati in Vietnam impotriva americanilor ! Si-asa incepea povestea mea ,care numai un noroc si D-zeu m-a ajutat sa reusesc sa...FUG !!! Am vorbit de multe ori la "Soparlita Libera" si chiar am incurajat romanii sa iasa pe strazi inainte de revolutie ,oct.-nov '89, schimbarea era in "facere" , numai ca Iliescu si "ai lui "au deturnat-o ,furind painea de la gura romanului din nou , asa cum sunt cei de azi si care si-au depus candidatura , cu sume enorme in bancile din West ,bani care ar fi trebuit sa fie ai vostri !!!
Putini dintre voi stiu ca in anii Ceausisti au fost pregatiri si incercari de atentate impotriva lui Ceausescu , foarte bine " regizate" dar..."tradarea "romanului a avut ultimul cuvant ,RUSINE!!! , multi au disparut, unii 2(doi) metri in"jos" altii cu fuga .Anii au trecut , revolutia a venit, tot la initiativa noastra din Occident, numai ca acum sunt copiii celor ce v-au pus catusele, si v-au aruncat membrii familiei voastre sau prietenii, cunoscuti s.a.m.d.dupa gratii , dar ...ce pacat ca ati UITAT !!!
Acum stau si ma intreb : Cum as putea uita cind ne taia pantalonii ,parul ca aveam blugi, sau camasa cu steagul american, sau pur si simplu cintam musica de Rock'n Roll , ne duceau la Securitate si ne bateau, torturau , doar ca sa distruga fiinta umana din NOI, TOTI romanii !!!
De ce uitati dragi romani , de ce sa-i toleram ? Iliescu a fost un "comunist convins ", si multi de s-ar "scula" l-ar trage in teapa , fiti siguri de asta ! Acum el pregateste bagheta pentru altii ,Nastase, Stolojan, Vadim ,nu cumva sa aiba si el acelasi sfarsit ca nea Nicu , ii este frica de judecata ,iar tara si voi toti veti ramine ca si mai inainte ,daca nu mai rau. Dar stiti ce spune Occidentul ? Romania este o tara fara viitor ,oare chiar asa sa fie ???
Atunci de ce n-am da votul unei persoane care nu are nimic comun cu trecutul "murdar" al celor ce va conduc acum ?
Va spun sincer ca, daca asa avea niste bani, as candida eu, de aia o ajut si sper sa va luminez fruntile ca acest "noroc"sa-l numesc , poate nu va mai veni curind spre Romania! Noi aici am verificat-o si e curata!!!
Scapati de minciuni si debarasati-va de "prichindeii comunisti" , da-ti vietii O SANSA !!!

Votati LIA ROBERTS , Votati pentru ROMANIA !

Va spune ceva aceasta lozinca ?...Dragi romani de pretutindeni !!! LOZINCA ADEVARATA !!!

Va multumesc , un roman ( moldovean ) la New York ,dar cu inima colo !
Si da, si nu - de desdemona la: 01/04/2004 03:40:59
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Pe de o parte ai dreptate, pe de alta parte, nu. Unul din motivele pentru care tineretea nu s-ar putea repeta intocmai pentru cineva cu experienta de la (sa zicem) 60 de ani e tocmai acela ca doar odata este 'prima data'. Nici eu cand am mers la cursuri la a doua facultate dupa ce absolvisem prima nu am mai simtit fiorul acela de initiere in tainele lumii, sarmul se pierduse. Era in schimb fain sa ii vad pe cei din jur cat de mult se stresau si cum luau totul in serios cand de fapt lucrurile nu erau deloc grave, ei isi traiau 'initierea', iar eu ii priveam si ma gandeam ca, desi am fost si eu asa, acel moment a trecut. Farmecul tineretii este tocmai aceasta inocenta, initiere si descoperire; lucruri care se intampla pentru prima data si iti marcheaza perceptia lumii intr-un anumit fel. Emotiile puternice sunt generate (pe de o parte si de hormonii care joaca hora, iar pe de alta parte) de noutatea situatiei. E o perioada frumoasa, cand inocenta se impleteste incet cu intelegerea. Fiecare isi iubeste amintirile tineretii, dar e aproape imosibil sa nu regreti greselile ce le-ai facut atunci, din prea mare avant, naivitate sau din slabiciune. Multi pot fi auziti 'ce prosti eram cand eram tineri'. Insa, cum spui, nu e sigur ca fiind din nou in aceleasi situatii nu vor face acelelasi greseli. Cand esti tinar, iti vine sa te agiti, sa te dai important, sa tzopai, dupa cativa ani te mai linistesti si te mai cumintesti. Se zice ca virtutea care vine din neputinta nu prea are valoare. Normal, cand nu mai ai energie sa te agiti iti este foarte normal sa stai linistit si sa ii dojenesti pe cei care inca mai au energie ca sa se agite.

Pana acum zic ca ai avut dreptate, dar sunt si locuri in care cuvintele ce le folosesti nu sunt chiar potrivite, nici prea generoase. Vorbesti prea iute, si prea 'la sentiment'. Emotiile nu sunt totul in viata (nici macar in tinerete) si vei vedea ca dupa ce trec zece ani, multe lucruri neesentiale se sterg. De asemenea varsta 15-25 de ani nu reprezinta niste timpuri 'primordiale'. Poate e doar varsta cand ai ocazia sa faci primele greseli importante. N-ai auzit niciodata ca 'viata incepe abia la 45 de ani' sau chiar 'viata incepe la 60 de ani' ? Poate crezi ca sunt baliverne, dar cred ca e ceva adevar in asta. Abia la o varsta mai mare ajungi sa vezi lucrurile la dimensiunea lor reala, fara exagerarea la care te imping impulsurile si sentimentele dinainte. La varsta aceea incepi sa te detasezi de lucrurile care altfel (in mod natural) te domina. Atunci poti fi intr-adevar, liber. Ai sa vezi. Prolema e ca suferinta sau mizeria, oboseala, dezamagirile, pot sa-ti inchida inima si sa-ti sece enrgia. De aceea se spune ca e cel mai bine sa fii tanar in suflet. Daca esti tanar in suflet, timpul curge in favoarea ta, si trecutul iti aduce doar experienta si amintirile placute, fara sa te chinuie regretele sau remuscarile. Daca reusesti sa-ti tii inima si mintea deschisa dupa zeci de ani, poti sa te consideri fericit.
Si cu asta am ajuns la 'traiul plat de pensionar'. Nu generaliza. Nu toti pensionarii au traiul atat de plat, si chiar si cei care ti se pare ca il au, stii tu ce se petrece in mintea si inima lor ? Poate nu au aceeasi viata fizica activa dar ce stii tu de viata lor mentala ?
E mai bine sa intelegi ca fiecare varsta are avantajele ei, altfel are sa te apuce disperarea cand te desparti de anii '20. Dar mai e timp; si opiniile de acum nu sunt facute din lemn ca sa nu se schimbe. De fapt, toata viata, de la 3 la 83 de ani e un proces continuu de invatare, si aventura descoperirii nu se termina decat odata cu viata.

Cum era poezia aceea :

copilul rade : iubirea si intelepciunea mea e jocul
tanarul canta : jocul si intelepciunea mea e iubirea
batranul tace : jocul si iubirea mea e intelepciunea

No, sper ca nu m-am lungit prea mult si ca ai inteles ceva din mesajul meu

O zi buna

Desdemona
acasa e acolo unde inima ta este.. - de (anonim) la: 09/04/2004 13:09:36
(la: Tot mai bine in Romania, oare?)
Sunt plecata de 4 ani din tara cu familia ~(sotul si doua fetite)..nu regret ca am plecat si in acelasi timp tare rau imi pare ca am ales strainatatea...iti spune ceva asta?

M-am gindit si eu cit ar trebui sa avem in cont sa ne putem intoarce acasa fara sa mai avem sterss si griji in primul rind pentru vitorul copilelor..pt mine asta ar insemna citeva sute de mii de Lire (suntem in UK)..nu e posibil, deci nu ne intoarcem...inima mea nu este si nu va fi niciodata in Uk, dar dupa vestile pe care le avem despre ce se intimpla in tara imi doresc aici sa fie casa mea sau cel putin al copilelor mele...

Simona







Apelam la mintea si inima D-stra - de M.PAMFILIE la: 10/05/2004 17:35:22
(la: APELEZ LA MINTILE SI INIMILE ROMANE)
Da,am citit aricolul "Apelez la mintile si inimile romane" am sa-l transcriu cu creionul pe hartie iar mai apoi cu voce tare de o infinitate de ori sa-l repet,nu ar fi deloc rau daca toti cei 35 de milioane de romani ar urma exemplul,va felicit si apelam la mintea si inima D-stra sa ne mai scriti.

Desteaptate romane! www.pamfilie.tk
Wisdom's path - de Little Eagle la: 14/05/2004 15:33:40
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
O povestire spusa de Uncle Frank Davis(pawnee nation),a trecut in lumea spiritelor la 86 ani cu 7 ani in urma.Pe numele adevarat de indian-american,
Fancy Warrior.
La un gathering cu 8 ani in urma,in upstate NY al multor triburi de indieni si targ am auzit aceasta povestire ce a spus-o tuturor,cred ca eram vreo 200 cel putin.Am inregistrat-o pe casetofon,acum scriu voua si ascult acea voce aparte plina de intelepciune:

"Mama mea a fost o mama buna.Am gindit mereu despre ea ca este cea mai inteleapta persoana in lume.Deci,intr-o zi cind eram copil,poate 6-7 ani am intrebat-o cum as putea si eu la rindul meu sa fiu la fel de intelept ca ea.
A inceput sa rada si mi-a spus ca-s prea mic pt. a pune astfel de intrebare.
Dar a zis ca daca tot am intrebat-o,imi va raspunde.
Si a zis asa:'Viata e ca o poteca in padure pe care mergi singur.Daca e sa te odihnesti,te vei odihni pe poteca si nu linga ea.Daca reusesti sa treci peste noapte si vine o noua zi in viata ta,te scoli si pornesti din nou pe drumul potecii.
In lungul potecii invatam multe si gasim la ficare pas bucatele de hirtie,pe fiecare e scrisa o noua experienta.Trebuie sa adunam aceste hirtiute si sa le punem in buzunar.Apoi intr-o buna zi vom avea destule hirtiute sa citim si sa gindim ce spun fiecare.Toate la un loc vor face o fraza care ne va spune ce avem de facut si invatat.Poate unele fraze nu au deloc sens,poate altele au realul sens ce cautam de la drumul nostru.
Citeste bine si gindeste cu inima doar.Apoi pune hirtiutele inapoi in buzunar si continua-ti drumul pe poteca pt. ca vor fi multe alte hirtiute de cules.mai tirziu le citim din nou si poate invatam mai multe lucruri si capatam mai multa intelepciune.
Cu cit citim mai mult,invatam mai mult rostul vietii.Putem deveni intelepti ori cel putin,mai intelepti decit suntem.
Dar daca nu adunam deloc hirtiutele si nu le citim niciodata,ne vom rataci pe
poteca si ne vom pierde in padure si acolo nu putem fi singuri cu noi si Creatorul,pt. ca Marele Spirit ne scrie aceste biletele prin care na da instructiuni cum sa fim in viata.Dar sa tii mereu minte copile,chiar daca aduni toate biletelele inca vei mai avea multe de invatat.Nimeni nu ajunge sa cunoasca toate raspunsurile si poteca e tare lunga."

Uncle Frank continua cu parerea lui acum:

"Am incercat toata viata sa adun aceste biletele,asa cum mama mi-a spus.
Dar am scapat din vedere citeva.Dupa aceea unele lucruri nu aveau nici un sens.Inca incerc si acum sa-mi dau seama oare ce era scris pe cele scapate din vedere.
....Noaptea trecuta am vazut pe sotia mea(nota lui Ozzy:murise cu 2 ani inaintea acelui moment de povestire si aici el plinge!)in vis. M-a chemat pe nume.Statea de partea cealalta a unui drum.Mi-a spus ca vrea sa fie impreuna cu mine dar nu poate trece drumul spre mine.Mi-a spus ca eu sunt cel care trebuie sa treaca drumul ca sa fim impreuna.A intins mina spre mine si mereu ma cheama(aici Uncle Frank plinge din nou).Imi e tare dor de ea si ii simt lipsa mereu in mine.Cred ca a sosit timpul sa trec peste drum la ea."

Love&peace,
Ozzy







































#15409 (raspuns la: #903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
POETULUI NECUNOSCUT - de enigmescu la: 08/08/2004 08:55:30
(la: BULUMACUL LUI FUNDULEA)
"Romanul e nascut poet",
Asa am invatat la scoala,
Ca e frumos si e destept,
Ca daca a cazut se scoala;

Si se mai spune despre el
Ca vesel rade-n fata sortii
Iar pe dusmanul cel misel
Il trece iute-n rand cu mortii.

Romanul e nascut crestin
Din radacina de apostol,
S-a infruptat din crunt suspin
Si s-a facut pe sine ctitior

De locuri sfinte si de Tara
Pe care le-a lasat ca zestre
Cu o vointa unitara
Pe-ale Carpatilor reci creste.

Romanul e nascut doinas,
Canta de dor, canta de jale,
E-al inimii un vechi ocnas
Ce-i condamnat la alinare.

Cu fluierul usor la brau,
Tot cu opinci de cand se stie,
Canta de codru si de rau,
Despre haiduci si despre glie.

Romanul e nascut sarac,
In foame, boala si/sau obida
Precum o frunza de copac
Ce-i atacata de omida.

Dar de-i bogat in suferinta
Sau suferind de bogatie,
El canta-ncet, plin de credinta,
Ca soarta e a lui sotie.
ULTIMUL ROMANTIC - de enigmescu la: 08/08/2004 09:48:15
(la: BULUMACUL LUI FUNDULEA)
Curcubeul marii,
Linistea-nserarii,
S-au oprit o clipa
Pe sub bolta zarii
Si-si intind in pripa
Cate o aripa.

Adierea calda
Pajistea o scalda,
Salbaticele flori
Se intind la sfada
Tremurand usor
Petalele-n culori.

Valurile sparte
De un tarm, departe,
Canta melancolic
Pe un vers de Dante
Si revin metodic
La marsul haotic.

Plaja-nfierbantata
Sufera uscata.
Pe obrazu-i galben
N-are nici o pata,
Fondul ei de ten
Parca-i din polen.

Papagali flecari
Locali si/sau hoinari
Croncane sfatosi
-Ca sunt carturari
Chipesi, inimosi-
Despre mosi-stramosi.

Cateva ferigi
Frunzele-si fac brici
Iar pe sub un tui
Armii de furnici
Cauta hai-hui
Hrana pt. pui.

Un pudel roscat
Este acrobat
Si sare de zor
Dupa un vanat
Ce-l ataca-n zbor
Zumzaind sonor.

Un motan ghidus,
Negru ca de tus,
Se joaca-n nestire
Cu un ghem de plus,
Pisiceasca-i fire
Atragand uimire.

Iata, un mosneag
Chel si cam beteag
Amintiri aduna
Si le face cheag
Ca vrea sa ne spuna
O poveste buna.

Blondul baietel,
Carn si subtirel,
Si-a gasit iubita,
Asa crede el,
Iara cea gasita,
Zice, se marita

Dara vrea ca zestre
Lucruri tot maiestre:
Pantofiori de lac,
Margele albastre,
Rochii de bumbac
Si papusi un sac.

Brazdele de spuma
Rad fatis in gluma
Despre un pescar
Care de o luna
Cearca in zadar
Sa prinda homar.

Dar el innadeste,
Da nada la peste,
Vorbeste cu sine
Sau numai gandeste
Ca trofeul vine
Cand ai stat mai bine.

M-am intins pe jos
Sub un pom scortos
Si ma uit ferice
Cat e de frumos...
Cine poate zice
De-i magie-aice'?
#19357 (raspuns la: #19356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inimi si minti mult prea mici - de giocondel la: 02/09/2004 23:12:10
(la: Existenta divinului?!)
Desi am fost creati in esenta Nobili si inzestrati cu pretioase daruri Divine: ratiune si liber arbitru , in ultima instanta, inimile si mintile noastre sunt mult prea neincapatoare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu in intregime sau pentru a-L explica.

Cu cat incerci sa explici mai mult ceva ce nu poti intelege sau imagina, cu atat de indepartezi de adevar. Frumusetea consta in preocuparea in sine: de a dori cunoastere, constientizare, de a fii indragostit de ceea ce nu poti cuprinde in intregime in fiinta ta..astfel de mii de ani, de cand lumea, oamenii si-au dat cu parerea despre esenta Divinitatii...Multi au pornit razboaie in numele a ceea ce ei credeau ca este Adevarul despre Dumnezeu...majoritatea omenilor insa prefera sa discute, sa faca speculatii, sa isi lase imaginatia sa zboare in lumi cat mai metafizice, poate-poate ca vor prinde o sclipire a ceea ce ESTE de Fapt...

Si eu am parerea mea despre Divinitate, despre Dumnezeu..ca toti ceilalti oameni.Numai ca simt ca din moment ce L-am numit, am cazut intr-o grava eroare: am limitat ceea ce nu are limite ...si totusi cum altfel poti comunica, decat cu ajutorul cuvintelor,nu???Oricum,imi place sa asist la conversatii pe aceasta tema desi trebuie sa recunoastem ca a incerca sa Explicam Natura Divinitatii este ca si cum ai incerca sa explici unuia ce nu a vazut niciodata o portocala,gustul acesteia: "pai sa vezi mai ca portocala e rotunda, si are o culoare...portocalie desigur..si are un strat de coaja, care nu se mananca..si apoi fructul in sine care e dispus in mici felioare si foarte zemos in mod ideal...etc etc....omul va sfarsi prin a crede ca stie totul despre portocala dar nu va fi simtit gustul....va fi pierdut esenta portocalei".

Celor ce Cred nu voi decat a le spune ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propriile noastre vene si sange.Nu trebuie decat sa continuam sa cautam,sa fim insetati dupa aroma Sa si vesnic indragostiti de Creatie in totalitatea Ei.. candva ceea ce ne apare astazi ca mister,va fi dezvaluit..cel mai sigur in viata de dincolo cand totul va deveni evident .Pana atunci,Rabdare si consecventa si fermitate in Incercari si dificultati.!!

Celor ce nu cred, le amintesc acel pariu al lui (descartes???- e mult timp de cand am facut liceul): decat sa nu cred in Dumnezeu si El sa existe, mai bine sa cred si sa nu existe...ceva de genul asta oricum...In final insa (de aia e frumoasa viata noastra) fiecare alege ce il taie mintea si pana la urma tot Acolo vom ajunge cu totii, poate mai repede sau mai incet unii decat altii, in functie de cum Hotaraste Cel ce ne-a creat.Totul tine de evolutia noastra spirituala si de darurile Divine.De aceea e mai bine sa ne abtinem de la a ne judeca unii pe altii, pentru ca niciunul dintre noi nu stie care ii va fi sfarsitul.De multe ori s-a intamplat ca pe patul mortii un om ferm in credinta sa isi intoarca fata de la Dumnezeu, pe cand un altul ce nu credea in nimic sa si-o intoarca spre Oceanul Milostivirii Sale...

Suntem cu totii creati din aceeasi esenta si inzestrati cu capacitati spirituale similare.Rangul nostru difera si se masoare prin : apropiere sau departare de noi Insine,deci de Dumnezeu.Tinta si drumul sunt aceleasi , doar drumetul difera si in functie de alegerile pe care le facem,ajungem cu efort mai mult sau mai putin ACASA.Dar tot Acolo vom ajunge cu totii.In Unitate, imuabilitate,unde nu exista limitari temporale sau spatiale,unde nu exista nume, religie, culoare, gen sau conturi bancare.

Exista speranta atat timp cat intelgem ,simtim intim in sufletul nostru ca Dreptatea lui Dumnezeu ( pentru cei ce cred in judecata) este intrecuta de Iubirea si milostivirea Sa.

Ciao, ne vedem Dincolo:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
dinisor - de carapiscum la: 17/09/2004 12:02:04
(la: Ateu convins!)
Mi-am recitit acum mesajul anterior si mi-am dat seama ca mi-a trebuit mult curaj sa fac acele destainuiri unor persoane straine, pe care nu le cunosc in realitate. Probabil am simtit in adancul sufletului meu durerea si nelinistea de odinioara, atunci cand am citit randurile tale.

Sincer sa fiu nici nu stiu ce ti-as mai putea spune. Se zice ca "nevoia te invata"! Eu cred ca nu se pot trasa niste sabloane peste problemele fiecaruia. Ceea ce ne putem permite in cazul de fata este o teoretizare (ce-si are totusi si unele obarsii practice) la modul general, insa tu, ca si noi toti deopotriva, trebuie sa-ti alegi calea ce-o vei considera potrivita pt. tine si prietena ta. Contrar opiniei unui ante-scriitor aici, eu stiu ca daca n-ai fi apropiata de prietena ta si daca nu i-ai dori binele pe care tu insati il simti in adancul inimii, atunci nu te-ai mai chinui sa incerci ceva in privinta sufletului ei. Ai fi, mai mult ca sigur, nepasatoare. Ori tu, mi-am dat seama de asta de la primele randuri, tu SUFERI pt. ea- o suferinta muta, mai dureroasa uneori decat taietura intr-un ciob de sticla. Sigur ca noi vrem ca in viata sa se intample cam asa: prietenii nostri sa rada atunci cand noi radem si sa planga atunci cand si noi plangem. Dar de cele mai multe ori nu se intampla chiar asa- si ce e mai dureros decat cateva cuvinte aruncate din complezenta? Ce vreau sa zic cu acestea? Ca probabil simti si tu nevoia de "grija" sufleteasca venita din partea prietenei tale, insa ea isi are propriile griji si "tina de pe ochii mintii" o face sa te vada pe tine si eforturile tale printr-o prisma cel putin ciudata, daca nu chiar intunecata. Eu sunt un muritor de rand, un fir de nisip care maine nu mai este, dar imi aduc aminte adesea de un cuvant rostit de Mantuitorul, cuvant care parca imi scrijeleste creierii: "nimic nu este in lume mai mare decat ca cineva sa-si puna viata pt. prietenul/aproapele sau"!!! Prin asta nu se intelege neaparat jertifirea fizica, ci si patimirea sufleteasca.

Iti atrag totusi atentia ca daca ea refuza pana la capat orice fel de "compromis" pe tema aceasta, e posibil sa slabesti si tu in inima si sufletul tau. O sa ajungi sa-ti para atat de rau (din pricina atasamentului, desigur) incat o sa incepi sa "te razbuni" pt. timpul pierdut. Nu va cunosc firile, dar asta se intampla de obicei. E usor sa te pierzi cu firea si intr-un moment de deznadejde sa te lepezi de toate stradaniile tale de pana atunci. Iti spun aceste lucruri nu fiindca o sa vi se intample si voua, ci ca sa fii pregatita dinainte si sa nu disperi in caz ca se adeveresc.

Oricum ideal ar fi sa n-o pisezi la cap cu tot felul de chestii legate de credinta si religie, pomul crescut intr-un anume fel nu mai poate fi indreptat decat daca se altoieste o mladita tanara, un vlastar pe el- ori asta necesita ceva timp, nu-i asa? Mai mult ca sigur ca atunci cand i se taie creanga, un pom geme de durere si plange, dar el nu stie ca e spre binele lui. Abia cand va fi mare si viguros va da roade frumoase si va intelege ce s-a intamplat atunci. ;}

Sa ai spor si ajutor.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22598 (raspuns la: #22357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste" - de dinisor la: 22/09/2004 14:10:12
(la: sentimente!)
Iata, in sfarsit, o vorba de duh! dar ce faci cu reciproca ei? Cand ratiunea are "ratiuni" pe care inima nu le cunoaste...?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23021 (raspuns la: #22833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...