comentarii

ii sunam


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
serios, n-a fost intentionat - de relu la: 29/10/2003 18:28:22
(la: o poveste...)
'Gigel!' - spuse Maria printre hohote. M-au rapit. Mi-au' si vocea i-a fost taiata.
'Daca o vrei in viata, nu contacta politzia; pregateste 2 milioane de milioane de lei pina miine la 2 si asteapta sa te sunam. Orice figura si n-o mai vezi pe Maria rasuflind!' O voce desfigurata si groasa il facu pe Gigel sa se cutremure.
'De unde!? De ce? ALO! ALO!' pe fir se auzea numai tonul.
'Ce ma fac? Ce ma fac? De unde scot banii...? Fanel. Poate el scoate de la parinti ceva... numai el poate sa ma scape..'
pai mai, in mesaj zice ca sa - de Daniel Racovitan la: 10/12/2003 11:14:24
(la: Nu se cer bani, dar poate cunoasteti...)
pai mai, in mesaj zice ca sa sunam la numarul ala

cum ramane, sa sunam au ba?
#6383 (raspuns la: #6382) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ofemeie, daca tie ti-e asa bi - de nadia la: 30/01/2004 13:31:18
(la: Romani in strainatate)
Ofemeie, daca tie ti-e asa bine in Rom., sau pur si simplu patriotismul tau da pe din-afara... n-ai decat sa ramai in Ro. Nimeni nu spune ca TREBUIE si pleci. Nimeni nu te obliga sa pleci. Dar, nu-i judeca pe cei care o fac. E dreptul nostru de a alege unde vrem sa ne petrecem restul vietii si unde vrem sa dam viata copiilor nostri. Daca tu vrei sa faci asta in Ro., e decizia ta. Ce sa mai spun? Bafta si iti doresc o viata buna. Pentru ca viata este, intr-adevar grea in Romania si "anonimul" care a scris ca de cate ori suni pe cei dragi in Ro., nu auzi decat de greutati, a avut dreptate. Stiu, pentru ca eu o sun pe sora mea si si ea, ca si oricine altcineva, se plange de greutati, de preturi, de viata grea, pe care toti o stim. Mai lasa patriotismul deoparte. Nu ca nu-mi iubesc tara... pur si simplu nu-mi place sistemul si coruptia exagerata din Ro. Daca iubesc ceva in Ro., sunt oamenii de acolo, care merita tot respectul pentru curajul de a ramane si a lupta cu necazurile. Asta nu inseamna ca noi, cei care am plecat am plecat din lasitate. Am plecat tot din curaj: curajul de a infrunta necunoscutul. Singuri, disperati adesea, fara prieteni si fara familii, pe care atunci cand ii sunam, nu vrem sa-i ingrijoram si le spunem doar cat de bine e "afara". Ce e rau si cat de greu ne-a fost sau inca ne este, tinem pentru noi. Pentru a nu-i face sa se simta vinovati cheltuind banii pe care li-i trimitem... Ramai acolo, daca vrei. Dar, din nou, nu ne judeca, pentru ca nu ne cunosti, asa cum nici eu nu te cunosc si nu te judec si nu-ti cantaresc motivele de a fi coplesita de patriotism.
#8641 (raspuns la: #3780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Idee buna...asa ajungem sa ne cunoastem unul pe altul.



Eu sint in Uk din 1998,si am doar 3 romani cu care ma socializez
Nu locuim in acelasi oras dar ne sunam si ne vedem regulat.
pe 2 dintre ei ii stiu de 6 ani...si ne-am creat limbajul nostru fara se vrem romeng...vb in rom dar o "inflorim" cu cuvinte in eng

Am o sora in Roma deci romana-italiana cu ea.

Cred ca unele cuvinte ne vin mai usor intr-o limba decit alta..
Am sot pur englez ;acasa si la munca vb eng
Desi gindesc in eng uneori vb prin somn in rom
Am parintii si prieteni in tara
Si eu ca si tine vorbeam franceza fluent...acum intelg ce mi se spune dar daca vreau sa vb ....iese amestecat franceza romana engleza
Cu cit "folosesti" o limba si o auzi in jurul tau o mare parte din timpul tau,
cu atit mai mult mintea ta se "obisnuieste" cu ea
Repetarea este mama invatarii...cam asa ceva

Bineinteles ca am fost pe alt rom sites si am "chat" cu alti romani, dar acest site este mai altfel...mai bun...
Un inteligent mod de a ne practica romana prin scris dar si minte (multe lucruri interesante de citit)

Eu cred ca daca ai prieteni de alta nationaltate si vorbesti cu ei depre ro untr-un fel e ca si cum ai vorbi cu un roman.


"Personal insa nu caut relatii romanesti deloc,cite am azi sint de ajuns"

Nu trebuie sa cauti relatii rom, eu cred ca vin sigure, fara sa le programezi
Vrei sa spui ca ai de ajuns prieteni....ciudat? e oare de aface ca traiesti in afara ro?si ai devenit ca ei?

Poate gresesc dar dupa cum vad eu la familia mea noua de aici si prietenii mei eng ei nu prea au asa multi prieteni cum avem noi in ro.

Eu nu am sa intorc spatele unei relatii rom...
Si deja noi doi avem un fel de relatie romaneasca ...scriind.



De cind am gasit acest site am "Probleme mari" la munca,cind vb la telefon, sau cu colegii "scap" cuvinte in ro..acasa la fel


Deci se poate vorbi romaneste chiar si cu cei care nu sint rom!


Adelina
experienta mea....... - de (anonim) la: 22/04/2004 08:31:00
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
OOOOOOO, dragilor, lasa-ti pe mosu` sa va povesteasca una faina...
Se facea ca un roman de pe meleagurile americane se gandeste sa plece in "vacation" (dat naibii cu engleza asta) si incep pregatirile....
No, apai mosu` vede ca pasaportul lui si a babei sunt expirate...sunam la consulat in New York...
"Nici o problema..se face"...dupa doua luni de telefoane......inca nu am primit pasapoarte...pina la urma mosu` a reusit sa vorbeasca cu consulul..nu dau nume ca nu cred ca revolutia s-a intamplat cu adevarat... si consulul i-a spus ca o sa primeasca o hartiuta cu poza care sa fie un fel de pasaport temporar ...
Apai dragii mosulu, nu vreau sa intru in detalii..da` cand am ajuns la coltul strazii unde e consulatul roman in New York...parca am intrat in "Twilight Zone"... steagul romanesc atarna de cladire, jigarit si probabil neschimbat de ceva ani...atmosfera inauntru` era a unui colt unde schimbau "bisnitarii" valuta dupa revolutie... tratamentul personalului de la consulat era mai rau decat a unei vanzatoare de aprozar fara chef de munca (nimic impotriva vanzatoarelor de aprozar..!)..
A fost o experienta extrem de neplacuta..si am ajuns aproape sa nu pot pleca din cauza unor "romani" care sunt latiti enorm de multi bani, cu toate ca se comporta ca niste personaje din Caragiale...
Doar de cand a venit mosul in "Amierica", a realizat el cat de mult iubeste Roamnia..da` sa mor eu daca poti sa-i schimbi pe romani din anumite privinte...
No, cam atit...
Cu respect,
Un roman ce urla la luna...
Belle, Gamalie intreaba daca poate sa-ti spuna Nasha Belle? - de LMC la: 24/08/2004 22:14:38
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Mersi mult pentru linkurile date. M-am distrat citind cele n-shpe porunci iepuresti. Cit despre rabbit boarding am gasit solutia, asta iarna am pus-o in functie cind am mers din nou in vacanta in Europa. L-am lasat la parintii mei. Nu stiu cit de bine s-a simtit Gamalie acolo fara mine, dar eu cel putin am fost tot timpul cu grija in sin ca oare ce face Gamalie, oare maninca ce trebuie, etc etc. De cite ori sunam, sunam numai pentru ca sa intreb de el. Cel putin maicamea devenise geloasa ca intreb numai de Gamalie si nu intreb de ea sau stiu eu ce altceva. Ce sa-ti mai spun ca am avut si vise urite noaptea de atita grija ce-i purtam. Sper ca urmatoarea vacanta sa fie mai relaxanta pentru mine cit priveste Gamalie. Acuma bibanul meu puculel se simte ca un Print ca are atitia care sa-i poarte grija. Asa ca Nasha Belle mii de multumiri pentru interes!
#20283 (raspuns la: #20268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
draga wild wind ( monica?) - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:21:44
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de beuf, sarmale, taitei de varza, chifetlute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietne, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. toi au fost incintati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la shopping mall si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si birfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cerul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa impruute o ceapa, un ou, zahar sau si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta ( “meshugana”)cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil ( hutzpa ). A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Draga mea romanca, sunt mandra de tine... - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:43:48
(la: Romanii vazuti de romani)
Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
O dovada palpabila este ca ci - de horiatu la: 21/06/2005 22:02:44
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
O dovada palpabila este ca circa 10000 de ani de istorie au fost sterse cu buretele. Sunt teorii ca oamenii de atunci nu stiau sa scie sau sa citeasca. Nimic mai neadevarat: sute de mii de tablite de lut sumeriene povestesc despre o societate la fel de avansata (social) ca a noastra. Unde sunt traducerile disponimile pentru mase?
In mai toate partile lumii, civilizatii necunoscute au ridicat monumente megalitice pe care numai gandul le poate inchipui. Oare? - acei ingineri n-au scris nimic?

Sti un cat timp s-a construit arca lui Noe? consulta biblia - in 7 zile!

Poveste: un meteorit urias a cazut in ocean si a provocat valuri uriase, sunami, etc. fenomen pe care-l numim potop.
Citeste biblia: potopul a durat 90 de zile si a acoperit tot pamantul pana si pe cei mai inalti munti! Intraba argeologii si iti vor confirma ca potopul a existat cu adevarat si a acoperit cei mai inalti munti.
Potopul n-a fost un fenomen natural - nici meteorit cazut in ocean, ca am fi disparult prajiti ca dinozaurii indiferent de maiestria lui Noe. Nici gheata din antartica nu s-a varsat in ocean ca ar fi fost doar un urias dar scurt sunami - a fost o arma teribila si incredibila experimentata aici pe pamant - de cine?

Exista un singur raspuns la aceasta problema: viitorul poate fi restaurat numai daca trecutul va fi sters! Dar viitorul cui? Si e totusi trecutul nostru!
#55924 (raspuns la: #55852) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este 112? - de horiatu la: 23/06/2005 02:25:00
(la: Ora omului negru)
"E timpul sa sunam la 112?"
Ce este 112?
cred ca ai avut idee buna cico - de popix la: 24/07/2005 21:51:30
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
conferinta asta o sa aiba miliarde de comentarii.

hai ca mi-am mai adus aminte de una.
intram pe scarile blocurilor si legam doua clante de la usile locatarilor ce locuiau fata-in-fata.dupa care sunam la amandoi...
mi-am mai amintit una - de anisia la: 24/07/2005 23:49:30
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
dar la bairamuri dupa ureche nu mergeati??? eram o gasca la un moment dat, prin a 11a care mergeam la bairam dupa ureche. unde auzeam muzica, sunam la usa!!! uneori ne primeau, alteori nu...

haha, odata ... cica sa ne desteptam si noi si sa luam flori cu noi, ca deh, poate ne da drumul. si unul din gasca zice:"hai sa luam niste praz, in loc de flori, ca ala se si mananca". si vine al nostru cu snopul de praz invelit in hartie de flori. mergem noi la un bairam, raspunde o dra tare faina si amicul nostru-i intinde snopul si-i spune: "la multi ani, ti-am adus niste orhidee de moldova!!"

tot cu ametitii astia, obisnuiam sa iesim de la liceu si o luam frumos pe caderea bastiliei spre romana. si doi dintre ei, cum vedeau o batranica... se ducea unul in stanga si altul in dreapta ei , o luau de brat si o "ajutau" sa treaca strada. saracile femei...nu intotdeauna aveau de gand sa treaca strada!!!

jimmy - de Belle la: 18/08/2005 17:54:09
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
de-atunci tot caut sa gasesc ceva la modul serios si nimic pana acum... daca gasesc iti spun

daca aveam telefonul lui gigi o sunam ca sigur stie sau macar are o idee cat de cat
#66260 (raspuns la: #66259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
abracadabra - de om la: 27/09/2005 01:07:22
(la: farmece sa fie oare?)
eu te asteptam crackare pe conferinta lui gigi unde ai postat prima data...a propos, m-ai facut sa pierd un pariu cu gigi despre culoarea parului ;) putem sa sunam...asa intr-o doara daca toto ne-ai dat nr?
Paienjene mi-ai facut pielea panza de paianjen cu povestea ta...dar stii ce nu prea pricep eu? Daca erau atat de tari vrajitoarele sa influienteze o necunoscuta (vali) de ce nu au facut un descantec pentru al lor baiat (Gabi) sa fie destept, frumos, sa se lase de bautura, etc? Hmmm, sau erau specializate doar pe "combinat" cupluri ;) ?
#74907 (raspuns la: #74853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don - de rac la: 10/10/2005 12:37:58
(la: amintiri din studentie)
Povestea cu becurile o auziserăm şi noi la facultate, pe când eram studenţi, dar la noi se potrivea mai bine să fi petrecut, căci e vorba de Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii, iar materia este "Instalaţii electrice". Mă rog, nu contează prea mult asta, dar noi ştiam că la re, sau la re-re, studentul a venit cu un bec în buzunar şi l-a uimit pe profesor după ce a plusat cu unu numărul de becuri pretins de profesori.

Ceea ce reţin eu cu mare plăcere din anii de studenţie este amintirea legată de perioada sesiunilor de examene când, invariabil, învăţam în gaşcă (de obicei la mine acasă). A fost atâta distracţie în toţi anii aceia de studenţie! Cu toată prosteala de care dădeam dovadă cu toţii, mai şi învăţam printre picături..., căci examenele le luam. Sigur, mai aveam şi restanţe, dar cine nu are?
Îmi amintesc că printre tâmpeniile pe care le făceam era să dăm telefoane la întâmplare, de cele mai multe ori noaptea. Odată, ce ne-am gândit: să formăm telefoane din numerele care alcătuiesc ziua fiecăruia de naştere (pe vremea aceea în Bucureşti erau telefoane formate din 6 cifre). Chestia s-a legat la unul dintre noi, care era născut pe 30 ianuarie 1967. La telefonul 30.01.67 a răspuns un tip, cam de aceeaşi vârstă cu noi(avea telefon chiar în camera lui, lângă pat). La început ne închidea telefonul apoi, cu timpul (că îl sunam mereu., cât eram în sesiuni), vorbea cu noi vrute şi nevrute. Săracul, ce se mai ruga de noi să-l lăsăm să doarmă. După o vreme, într-o bună seară (sau noapte), îl sunam din nou:
"Aa, aţi intrat iar în sesiune, nu?", se plângea el.
#77756 (raspuns la: #77726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maria - de Shtevia la: 16/11/2005 17:38:30
(la: Autismul)
Tu stii cat de mult vrei sa mai afli si numai de tine depinde sa impingi mai departe “starile”, care, de fapt, sunt –hai sa le zic- superperceptii sau hiperperceptii. Banuiesc ca ti se intampla cu copiii aceia, asa cum mi se intampla si mie cu orice copil intalnit, care imi zambea si venea direct la mine, indiferent de varsta si oricat de timizi erau. La fel se intampla si cu cainii – nu aveam probleme cu nici unul, oricat de rau era…venea la mine dand din coada si puteam sa ii mangai cat doream.
Nu prea trebuie sa iti faci probleme- sunt multi cei care simt ce simti tu, dar de teama ca ar fi catalogati nebuni sau ciudati, nu spun la nimeni nimic. Crezi ca eu marturiseam cuiva?…Nici gand. Asta pana am cunoscut si altii ca mine si m-am linistit. Uneori credeam ca am halucinatii – vedeam lucruri care tocmai se intamplau sau se intamplasera. Daca vroiam sa stiu ce face o anumita persoana, era suficient sa ma gandesc la ea si stiam (indiferent de distanta). La inceput, sunam, de verificare, pe urma am renuntat…stiam ca era cum simtisem.
Cu simtitul celor din jur era mai rau…mi se facea greata, daca cineva din jurul meu simtea asta, ma durea stomacul, daca era vreo persoana cu durere de stomac, etc. Ajunsesem – frecventam pe vremea aceea cu chat – sa simt la fel si la cei cu care povesteam “pe virtual”. De fapt, nu e nici o diferenta intre comunicarea pe net sau cea face to face. Energetic e acelasi lucru, mai cu seama daca dai de oameni cu “simptomele” tale.
Problema e cu starea ta- se poate controla doar daca ai suficienta energie si inveti sa te calmezi- faci meditatii sau te rogi (tu alegi forma de echilibrare). Sau cauti un maestru. De fapt, cand ucenicul e pregatit, apare si maestrul, zic orientalii. Stiu ei ce stiu.
Cam astea am vrut sa iti mai spun. Mi-e usor sa vorbesc acum, fiindca am iesit din stare si stiu cum e…probabil ca o sa ma cuprinda iar intr-o zi, dar macar acum stiu ca pot alege eu momentul cand… Intre timp am mai citit, am mai cunoscut alti oameni care stiu si pot mai multe…Se aduna lucrurile, cu timpul.
E bine ca ai copiii aceia in jur. Nu e intamplator (niciodata nimic nu e intamplator) ca lucrezi cu ei - te vor ajuta foarte mult. O sa intelegi intr-o zi de ce…daca nu ai inteles deja:).
tot de pe la noi... - de stanescoo la: 29/11/2005 11:03:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
faci lucrarea, trimiti, clientul o publica. bun, te duci intr-un final si cu factura, o lasi la ei...va sunam noi. te suna, ca cica sa le faci alta factura, sa le acorzi discount, ca pozele erau prea asa si prea asa.

...si daca ar fi zis ceva cand le-au primit, si inainte, cand le-am facut, se puteau corecta neajunsurile indicate. dar atunci au zis ca e bine...cand sa dea si banu, parca nu mai e asa de bine...
#91453 (raspuns la: #91426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am bordel in bloc la parter... - de Icey la: 24/12/2005 19:18:32
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Am si eu o vecina in bloc la parter, careia ii zicem Arabela, pentru ca e "d'aia" si umbla cu tot felul de pampalai minori vopsitzi blonzi. ea are... vreo 29-30 de ani.
In fiecare noapte si in fiecare zi, adica, non-stop la ea este chef... cu manele frate! LA MAXIM! Peretii de la noi din casa duduie si lucrurile salta - stau la etajul doi, chiar deasupra ei - ai mei cred ca au sunat de vreo 20 de ori la politie. A venit politia de fiecare data si le-a dat amenda. Cateodata ne este jena sa mai sunam. Si culmea....nu s-au potolit animalele dracu'!
Azi tata le-a scos sigurantza. O fost vreo 10 minute liniste si dup'aia iar chef!

Faza nasoala este ca ai mei nu ma lasa nici pe mine sa dau muzica mai tare, de frica sa nu cheme si AIA politia. Cateodata am si eu chef sa fac chestia asta - bine, nu chiar asa -, dar macar nu ascult 'manici' ca fac urticarie cand aud asa ceva. :)

Ai tai au sunat o data dupa nu stiu cat timp, dar la mine de n ori. Ce zici de nesimtitrea ASTA?
#96860 (raspuns la: #13467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintirile ma chinuiesc...:)) - de lavdyi la: 20/06/2006 06:58:54
(la: Vreau sa ma realizez....Cat ma costa?)
In general descurcaretul, cel care a trecut prin scoala ca rata prin apa se regaseste mai tarziu in persoana directorului, patronului s.a.m.d. In schimb cel care si-a rupt coatele pe banci si tineretea prin biblioteci se regaseste peste ani in persoana subalternului. Frustrarea e de inteles, insa... fiecare cu "talentul" lui. Eu n-am avut acest talent, dar nici nu m-am omarat sa invat ceea ce nu-mi placea.
Nu am fost nici unul dintre geniile clasei dar nici tipul tupeistului, descurcaret si nesimtit.Un student mediucare si-a mai platit si examene, chiar daca in general cu banii castigati noaptea in serigrafie nu cu banii parintilor. Imi amintesc cu placere de acele vremuri...
Odata trebuia sa merg la unul despre care di auzite, stiam ca sta la curte si are un caine al dracu' pe care il tine dezlegat. Procedura era mai mult sau mai putin urmatoarea: sunai la poarta, el iti facea semn sa intri. Daca aveai curajul sa deschizi si sa mergi mai departe in timp ce cainele maraia si se uita la tine ca la un gordon bleu , bine. Daca nu, iti faceai rost de un intermediar plateai dublu si gata examenul. Eu am decis sa merg pe mana mea si am mai tras dupa mine doi colegi dornici de senzatii tari. Ne-am apropiat de poarta si a venit dementul . Nici nu am apucat sa sunam. Mai, mai ca vroia sa sara afara la noi. Ne-am indepartat , fara sa-l pierdem din priviri , ca in filmele cu John Wayne , dar dupa o scurta discutie ne-am intors. Cu mine, momeala pentru javra,pentru ca la urma urmei eu i-am adus aici...In final am intrat toti trei odata rotindu-ne unul in jurul altuia ,gratiosi, ca trei balerine in Dansul Lebedelor in timp ce "catelul" nu era decis din care fund sa muste prima data.Si a ramas nemancat pentru ca pana la urma "Il Professore" ne-a dat o mana de ajutor si si-a calmat gorila. Ne-am asezat la o masa in curte am stat de vorba, iar sub privirile atente ale cainelui care pline de subintelesuri, spuneau "banii jos ca daca nu va fac bucati" , am impins plicul pe masa cu un gest care probabil imi trada starea de "relaxare si detasare" fata de ceea ce era in jurul meu. In toata aceasta perioada am uitat sa spun ca dadeam cu totii din cap aprobator , aproape in acelasi ritm ,la spusele pline de intelepciune ale profesorului care recunostea faptul ca fara dubiu nu ne ajung 2 zile pentru a cuprinde toata materia. Dar ca ar fi mai bine daca in anul urmator ne-am face timp si pentru scoala.
Nu stiu cine a fost de vina , amintirea cainelui sau sfatul profesorului, cert este ca din anul urmator am inceput sa iau bursa.
Si lasand putin gluma la o parte ideea a fost ca din anul trei a inceput sa-mi placa ceea ce faceam , cursurile devenind mai practice, mai la obiect , iesind din sfera de cultura generala.
Oricum, ca o concluzie, astfel de intamplari se transforma in amintiri frumoase si nicidecum nu stirbesc demnitatea unui om. Viata de student este frumoasa tocmai prin libertatea si dezinvoltura cu care e traita. Am atatea amintiri frumoase pe care nu le-as da nici pentru toata demnitatea din lume. La urma , urmei cu ce ramanem...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...