comentarii

ii zvacnea tamplele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
varu' Cristi/ suprarealista - de Guinevere la: 11/10/2007 20:34:56
(la: Povestiri cu final neaşteptat)
Nu-i tocmai ce-ai cerut, dar ideea de imprevizibil m-a dus exact la el.

In Herastrau, aveam vreo saishpe ani.
Cu inca doi-trei golani, de fapt baieti de treaba dupa standarde extraterestre. Radeam si mancam vata de zahar. Tocmai treceam peste pod cand nu stiu ce pandalie il apuca pe varu-meu, ma inhata de picioare - purtam fusta! - si ma atarna cu capu' in jos peste pod, ochi in ochi cu puii de balta. Apropos, sunt tare draguti asa uimiti.
Tipam lasa-ma, lasa-ma, esti nebun, da-mi drumu', adica nu-mi da, ce te-a apucat?! Si asta zice deodata, ca dupa o doza de oareshce: "vrei sa fii nevasta mea?". Ii insurubez un deget la tampla, vede semnu' si face odata hac!, ca si cum mi-ar da drumul. Te iau nebunule, imi zvacneau tamplele si ma cam saturasem sa stau asa cu fustele in cap si cu pionezele ochilor alorlalti in fundul meu. Apoi am ras, am mancat iar vata de zahar, nebunu' de varu-meu a uitat, am stiut amandoi ca a glumit si atat, iar la varsta aia parea chiar o gluma buna.

Mai am loc sa scriu in mesajul asta sau fac episodul doi? :o)

Trec vreo cinci ani si se insoara varu-meu. Ma duc la primarie imbracata cu sacoul lui frate-meu, cu cravata si tenisi, ca-n Afacerea Pigot. Incep intrebarile, mireasa raspunde suav da, apoi il intreaba pe varu-meu si asta zice... nu! Un nu raspicat, ciocnit cu ecou de toti peretii. (!!!)
Toata lumea stupefiata, eu racaiam varful tenisilor cu privirea, maica-sa se sprijinea livida de-o soba - element suprarealist in primaria romana. Soba.
Asta incepe sa rada, am uitat sa va spun ca isi vopsise parul rosu pentru eveniment, isi revine in nebunia lui si zice da. Toata lumea rasufla usurata, probabil ca mireasa isi incarca deja mitralierele in gand, pentru mai tarziu. Orezul, florile cu bolta, pupaturile, in fine, randul meu. Era fericit, ii radia fata de zambete, era frumos varu-meu. Cu parul ala morcoviu, nu mai vazusem asa nebun. Si ma ia o data in brate si ma pupa pe gura si tipa in gura mare: "daca n-ai vrut sa fii nevasta mea!".
Perplexa, cu sacoul lu' frate-meu schimband culori-culori si tenisii aia chinezesti pentru care statusem la coada, in pozitie timida de X.
Tipul era fericit, asa e el.
De-atunci nu ma duc la cununii. :o)))

Nu cred c-am sa gasesc ceva la subiect, n-am decat povesti de-astea, Cri. :o(
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

labis - de maan la: 10/06/2005 22:58:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce 'nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
dansul orhideelor - de anisia la: 16/08/2006 00:29:26
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
- Alf Patrovsky-Jogukariov! striga imperios Alecsandra.

glasul hotarat il trezi din visare. nu stia daca sarutul timid, furisat si prea mult asteptat al ei il trimise pe o alta lume, ori sciatica ce nu-i dadea pace sub nici un chip. contradictie antagonica. chinul de a o scapa printre degete pentru moment lua locul celui dat de durerea de spate. dulce - amar schimb de pozitii.

- da, Alecsandra Vorniacovich! sa-mi scuzati absenta... (isi luase aerul protocolar, pentru ca stia ca asta ii va starni un suras, chiar daca pitit dincolo de aerul profesoral ce-l abordase voit.)
- as fi deosebit de incantata daca v-ati aminti de indatoririle dvs de cavaler ce m-a invitat la drum. calatoria cu deltaplanul v-a consumat multe din favorurile ce vi le datoram, e timpul sa va ocupati serios de rolul de gazda.
cand Alf se afla suficient de aproape de buzele ei semi crispate, se apleca la urechea lui si-i sopti printre dinti daca nu imi faci cunostiinta cu domnul acela cu barba ce fumeaza tacticos din trabucul sau, am sa-i spun lui guinevere cum m-ai innebunit tot drumul cu povesti despre...
- sunt perfect de acord, domnisoara. va rog sa va sprijiniti , sa facem cativa pasi pe malul marii.

pierduti prin multime anisia si vania desenau o noua galaxie cerului. cocotata pe talpile lui, se lasa daruita muzicii, amintirilor, visului. cu degetul aratator incerca sa-i distraga atentia, tachinandu-l... uite, acolo sus, vezi? . isi lasa capul pe spate si cu barbia intinsa spre infinit ii zambea... chiar nu vezi? e acolo, Johannes... are culoarea primei toamne cu mine. îi placea intotdeauna sa-l cheme pe numele de fata al mamei sale. zambetul ce-l aducea auzul acestui nume era inegalabil. gropitele din obraji, spranceana ridicata si tampla zvacnindu-i il tradau de fiecare data...

Adal adormise in bratele ei. scarpiniciul guineverian avea efectul scontat asupra lui. îl depuse cu grija in cosuletul de rafie si trase usa dupa ea... gândurile-i fugeau jucause inaintea pasilor. ochii-i luceau si inima se facuse cat un ghemotoc sub bluza de dantela. trebuia sa-l gaseasca. nu prea intelese mare lucru din bolboroseala cu picuri de sudoare. ii daduse un pup si fugise. ochii lui o urmareau, simtea asta. era o vreme de cand nu mai jucase un astfel de joc. cel mai mult ii placeau ochii lui. dincolo de bunatatea din ei, se-ascundea un ceva pe care nu putea sa-l defineasca inca. un ceva ce o facea sa se inroseasca la aparitia lui, sa zambeasca amintirii lui, sa-i doreasca (ascuns) compania. pe cine incerci sa convingi, guinevere aimee d'albon? daca asta nu suna a "mie-imi-place-de-alf", atunci a ce? . vorbea singura, pentru ca nu avea curajul sa spuna nimanui micul ei secret...

pe digul langa care obisnuiau sa faca plaja, respectabilul domn isi fuma pipa tacticos si privea spre panza ramasa inca alba. nu mai pictase inca un peisaj de seara, atat de viu colorat. alese locul acela retras pentru a putea cuprinde plaja intreaga. simfonie de culori si emotii. privea tacut cu admiratie. incerca sa-si intipareasca in minte fiecare detaliu. de la buchetele de orhidee innobilate de palpaitul lumanarilor groase de ceara, pana la perechea octogenara ce dansau de-acum de o bucata de vreme.
- domnule, buna seara. imi scuzati indrazneala. paseam in plimbare impreuna cu buna mea prietena si nu m-am putu abtine sa nu observ sentimentul de incantare ce va incearca. ati putea sa-mi spuneti care este motivul aparitiei lui?
- cu mare placere, domnule. doamna... si-si inclina palaria spre tacuta Alexsandra. priveam inspre multime si nu ma puteam hotarâ ce sa surprind in prim plan... dansul orhideelor cochetand cu lumina adiind a lumânarilor sau perechea aceea ce parca danseaza de-o viata... mi-as permite sa va cer parerea, doamnule, domnisoara...
- Alf Patrovsky-Jogukariov. Pe cine am placerea sa introduc doamnisoarei?
- Mihail Andrej Sokolov, incantat... si-i saruta mana, semn de curtoazie.

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139452 (raspuns la: #139133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum fara zvacnire? mie mi-a - de Intruder la: 07/02/2007 03:29:55
(la: Supremul vis)
cum fara zvacnire?
mie mi-au zvacnit falcile si zboara ca zeppelinele!
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



#173729 (raspuns la: #171828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Daniel - de sanjuro la: 24/10/2003 02:29:32
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Nu am dat importanta la ceea ce-mi spusese atunci...Intamplator, dupa un an sau doi, umbland pe un raft in bucatarie, o moneda a cazut si mi s-a lipit de piept , (eram gol pana la brau). M-a amuzat. Am luat moneda si am pus-o pe frunte, apoi pe tampla, apoi pe brat. Statea "lipita". Am luat apoi o lingurita. La fel. Apoi o lingura, un cutit de bucatarie...toate stateau ca lipite. Dar stateau pentru ca eu credeam ca trebuie sa stea, si ma concentram la acest lucru. Am facut dus, si m-am uscat foarte bine. Am repetat experienta, si lucrurile s-au repetat. Am luat un fier de calcat pe care l-am pus pe piept. Fierul a ramas lipit pe piept, (este drept, nu in pozitie perfect verticala). Am stiut atunci ca posed bioenergie.
Dar de acest lucru si-a dat seama respectiva persoana doar strangandu-mi mana.


sanjuro
#2024 (raspuns la: #1946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alice si papadie - de sanjuro la: 27/10/2003 03:04:28
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Am facut ACUM doua poze cu camera digitala, si voi gasi modalitatea sa va parvina. Una este cu un cutter, celalata cu o furculitza, ambele "lipite" pe tampla dreapta, (n-am avut altceva la indemana...)

Fierul de calcat nu era incins, (glumetzule!)

Pozitia "in picioare".

Bioenergia mi-o folosesc empiric as zice , sa potolesc durerile de cap. Este suficient sa tin un minut-doua mainile deasupra "subiectului".
Se fac cursuri pentru bioeregeticieni, de radiestezie, si alte chestii...Eu n-am timp de asa ceva. Sunt multumit cu ce pot face, acum, si mai ma si amuz!


sanjuro
destinul unui emigrant - de Catalina Bader la: 21/01/2004 03:29:39
(la: Romani in strainatate)
ANA ILIE:

Un imigrant roman din America a fost impuscat in cap dupa ce a livrat pizza la o adresa din orasul Frankford (statul Philadelphia). Politia a exclus motivul jafului.
Bita Dobromirescu si sotia sa, Anisoara, si-au lasat copiii in urma, in Romania, pentru a porni in cautarea unei vieti fara comunism si saracie. Au pus piciorul pe pamantul american in 1989, ca refugiati politici, fugind din Romania prin fosta Iugoslavie. La mijlocul anilor 1990, familia Dobromirescu, reunita cu baiatul si cele trei fiice, ducea o viata linistita intr-o casa din nordestul Philadelphiei. Ca multe alte familii de imigranti, si acestia urmareau visul american. Intr-o fractiune de secunda, duminica noaptea, visul s-a transformat in cosmar: Bita Dobromirescu, in varsta de 46 de ani, a fost impuscat, de la mica distanta, in ceafa de un atacator necunoscut, dupa ce victima livrase pizza.

ENIGMA.Anchetatorii au gasit trupul lui Dobromirescu la cativa metri de microbuzul sau, care avea motorul in stare de functiune, la ora 9:15 seara, pe Strada Leiper. Dobromirescu era angajat de opt ani la New Oxford Pizza, aflata pe Bulevardul Oxford. Cand a fost descoperit, inca mai avea asupra sa incasarile din acea seara. Proprietarul pizzeriei, Dimitrios Koukaras, vorbind cu caldura despre cel pe care il considera mai degraba un prieten, a declarat politiei ca uciderea acestuia nu a avut ca scop jaful. Bita “mergea de trei ori pe zi in acea cladire, unde avem o multime de clienti buni”, a declarat el reporterilor de la “The Philadelphia Inquirer”. Si Lucia Dobromirescu, fiica in varsta de 19 ani, a spus ca “daca cineva ar fi vrut sa il jefuiasca, i-ar fi pus arma la tampla si i-ar fi luat banii. El le-ar fi dat tot”, avand in vedere ca a mai trecut prin situatii similare.

AVENTURI. “I s-au inta mplat o multime de lucruri, insa nu am crezut ca va muri”, spune copilul cel mai mare al familiei, Alina Dobromirescu, in varsta de 20 de ani. Viata lui Dobromirescu in America este destul de controversata. In anul 1992, Dobromirescu a fost impuscat de cinci ori in timpul unei confrunta ri cu un om inarmat, care ii ameninta familia. In 1994, Bita Dobromirescu a fost gasit vinovat de crima involuntara pentru uciderea acestui barbat.
Mai mult, in urma cu doua saptamani, la 3 ianuarie, Dobromirescu a fost lovit de o masina marca Cadillac, in timp ce traversa Bulevardul Oxford. Soferul a oprit pentru o clipa, apoi a parasit scena accidentului, lasandu-l pe Bita lovit, in mijlocul strazii. Dobromirescu a facut plangere la politie, insa ofiterii au declarat ca nu au putut face nimic, deoarece victima nu a retinut numarul de inmatriculare al masinii.
Cu toate acestea, Dobromirescu i-a povestit fiicei sale Alina ca l-ar fi vazut pe sofer in timp ce livra pizza intr-o cladire de apartamente din Strada Leiper, exact locul unde, doua saptamani mai tarziu, a fost ucis in stil mafiot.
Acum, politia a redeschis dosarul accidentului de ma sina, cautand indicii cu privire la asasin.

Confuzie generalizata - de Filip Antonio la: 21/03/2004 04:38:34
(la: America, o tara comunista?)
"Sunt o tanara artista de 25 de ani care dintr-o intamplare a destinului a ajuns in America. Nu cu visul american intre tample ci, cu simpla dorinta de a-mi dovedi ca pot mai mult. Surprinzator a fost sa descopar o tara care, desi se considera pe deplin democrata, e mai comunista decat imi pot imagina!"

Probabil ca nu stii ce este acela comunism, dat fiind ca nu ai trait ca adulta sub un astfel de regim.

"Ca foloseste aspectele pozitive ale doctrinei lui Marx si Lenin este adevarat pana la un punct".

Care fiind acelea?

"Dar, nu mi-as fi imaginat niciodata ca o tara poate sa fie atat de inchisa si individualista pana nu am vazut ce e aici"!

Hotaraste-te: ori e comunista si deci colectivista, ori e individualista?

"Iar faptul ca inca nu au dictator ii indeparteaza de notiunea de poltica comunista? In nici un caz. Dictatura comunista este un lucru, doctrina comunista altul. America se foloseste de ea intr-un sistem politic care mai mult de mituri nu fabrica nimic".

De unde stii matale lucrurile astea? Ce cuprind lecturile tale despre doctrina comunista? Si daca e asa de rau in America, de ce nu te intorci in paradisul romanesc? Sau poate faci o calatorie mai lunga prin Cuba sau Coreea de nord ca sa vezi ce inseamna doctrina comunista aplicata ad literam.
Mesaj pentru Ema, cu dragoste in stil valurit! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 02:11:49
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Scrii un lucru imposibil:
"Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci."

Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat.





Ema Word scrie:
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word
#12619 (raspuns la: #12385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Al doilea straigat pentru Ema de la experimentalista Meduza! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 02:39:15
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...



#12622 (raspuns la: #12613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate domnule "miramash" va - de Arcturus la: 28/03/2004 11:56:55
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Stimate domnule "miramash" va pot spune ca poate sunteti ultima persoana de pe site-ul asta pe care m-as putea supara vreodata. Vreau sa mai adaug ca am fost uimit sa constat ca un strain, o persoana pe care nu am vazut-o niciodata la fata, sa poata sa stabileasca o cat de vaga comuniune cu mine. Cred ca sunteti singurul dintre cei care au raspuns la conferinta initiata de mine care a inteles ceea ce am vrut sa spun si NU v-ati luat de amanunte lipsite de orice dara de importanta precum "baietel de bani gata - 18 ani". Acum ca sa va parafrazez "sa trecem la lucruri serioase...si dureroase":

"Nu este deloc comod sa te fi nascut intr-o tara de mana a doua", dar o alta NU AM. Mult ma mai intreb daca as mai fi fost asa preocupat de drumul tarii mele daca eram german, francez, englez, in orice caz nu apartineam unei etnii care nu se afla in acea categorie a "popoarelor tacute, fara istorie" (Walter Kolarz). Sa nu va imaginati ca vreau sa vad pace si prosperitate in Romania din cauza sentimentelor inalte ci din cel mai pur egoism posibil. Vreau si eu sa particip la creearea unui ceva istoric, nu vreau sa mai invat de voievozi papa-lapte care stateau si se aparau impotriva turcului toata ziua buna ziua, vreau si eu sa vad un oras romanesc care sa fie preamarit cu numele de "Micul New York", vreau si eu o zvacnire de cultura asemenea fenomenului rusesc din secolul XIX, vreau sa vad din nou acea sete de prindere din urma a Occidentului pe care a manifestat-o burghezia aia snoaba si idiota romana din vremea lui Caragiale (chiar daca ea era prea ignoranta sa stie ce face de fapt), vreau ca romanul de rand sa creada in statul sau, vreau sa ma simt eu bine ca totul merge cum trebuie. E ca si cum te-ai juca un joc in care conduci o tara prospera, cu cetateni fericiti si banii curg garla la buget - in momentul ala trece prin tine un sentiment de liniste desi sti foarte bine ca banii aia nu sunt ai tai, in cel mai bun caz poti conduce o familie de care trebuie sa te ingrijesti, iar tara este poate un apartament de bloc care arata dragut. Mi-ar placea sa am si eu acel sentiment de "relache", dar nu il am si ala este scopul meu.

Da, poate o sa imi spuneti ca sufar de acel idealism inerent varstei, este foarte posbil sa aveti dreptate. Si eu imi zic ca ar fi mai bine sa visez mai mult la femeiusti, la distractii adolescentine si sa mai renunt la aroganta mea deseori stupida. Numai ca nu prea imi vine asta - sa nu va imaginati ca stau toata ziua si parlamentez cu oameni probleme de actualitate politica sau sociala, nu nici vorba - pur si simplu imi pare bine ca simt acea chemare mesianica de a construi, fie ea si o chemare poate falsa si efemera.

Singurul lucru pe care il regret este lipsa experientei de viata cu care "oamenii mari" au o placere deosebita de a imi da in cap. Asta nu ar fi o problema dar "situatiunea" se schimba cand vin la mine cu acel sentiment de atotstiutori pe care il au doar pentru ca au trait mai mult ca mine, pentru ca au avut privilegiul de a se naste inaintea mea si de a cunoaste mai multe pe propria piele, asta nu pot accepta. Pe deasupra li s-au fixat si niste stereotipuri in cap peste care le este foarte greu sa treaca, iar stimabili precum Dinu Lazar, Dan Logan sau Ozzy Osbourne ataca -imi pare rau ca zic asta- in mod neghiob persoane care le sunt straine.

Stiu ca discursul meu este cam lung, iar tonul sau cateodata patetic si cu usoare valente nationaliste sa le zicem, nu va fi pe placul oamenilor dar asta este o farama din mine.


#12957 (raspuns la: #12921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
greseli suparatoare - de christa la: 27/05/2004 18:11:45
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
ma deranjeaza greselile de orice tip.
tocmai am avut de redactat un referat cu greseli privind utilizarea prepozitiilor. exemplele date in referat trebuia sa fie luate din ziare. la inceput credeam ca imi va fi tare greu sa gasesc greseli in ziare sau in reviste. nu a fost asa. iata cateva exemple care pe mine m-au distrat atunci cand le-am citit:

" Racanel, gol cu Greuther Furth!!"(cica marcase un gol, dar....").
" Ioana Cioboata are fotografiile fiului decedat pe peretii casei".
" Baiatul a intrat in muzica tare si cu forta, cheltuind in stanga si dreapta".
" Putin fard asternut de pe pometi catre tample este de ajuns, astfel riscam un efect de clovn".
" dupa trei luni de exercitii veti avea un abdomen de beton".
" Femeia zambeste, isi lasa usor capul in spate si se cazneste sa scoata un murmur din adancul pieptului sau zbuciumat".
" L-am pierdut pe Rocky, un mascul de Boxer".
" Folositi demachiantele pentru ochi si in zona oculara".
" La legea junglei s-ar putea sa fim la paritate".
" lectura agreabila " - de christa la: 27/05/2004 18:50:49
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Greselile deranjeaza pe oricine. Nu conteaza natura lor. Avand in vedere ca sunt studenta la Litere, gramatica limbii romane ma preocupa destul de mult.Greselile de ortografie nu mai sunt primordiale in lista preocuparilor mele din acest domeniu. Am avut de realizat, de curand, un referat privitor la greselile in utilizarea prepozitiilor. Exemplele din referatul meu trebuia sa fie luate din ziare sau reviste. Mi s-a parut destul de " dificil" de indeplinit aceasta sarcina, dar, pe masura ce cautam in ziare si in reviste, am ramas impresionata de multitudinea greselilor existente. Am avut un material foarte bogat. Iata cateva exemple de greseli culese din anumite ziare si reviste:

" Racanel, gol cu Greuther Furth!!"(cica marcase un gol, dar....").
" Ioana Cioboata are fotografiile fiului decedat pe peretii casei".
" Baiatul a intrat in muzica tare si cu forta, cheltuind in stanga si dreapta".
" Putin fard asternut de pe pometi catre tample este de ajuns, astfel riscam un efect de clovn".
" dupa trei luni de exercitii veti avea un abdomen de beton".
" Femeia zambeste, isi lasa usor capul in spate si se cazneste sa scoata un murmur din adancul pieptului sau zbuciumat".
" L-am pierdut pe Rocky, un mascul de Boxer".
" Folositi demachiantele pentru ochi si in zona oculara".
" La legea junglei s-ar putea sa fim la paritate".
o poeta pe care o iubesc- K.Rohini - de arhonte carol la: 28/05/2004 06:41:23
(la: Cele mai frumoase poezii)
*
Semnul infinitului din inima
isi leapada crusta
sta sa se preschimbe-n cuvant

Mi-s umerii slabi
si mainile pline de vant.

**
Du-te,te du,
intarziatul meu Domn
eu am sa vin dupa tine
pe drumul din somn
ia cu tine comorile
si-nchide toate cararile
mai este un tarm pe
care vreau sa-l ajung
mai este-un amurg
pe care vreau sa-l inund
eu mai raman sa ma cern
cu smeritele frunze
pe fruntea adormita
a mumelor lumii
du-te, te du,
intarziatul meu Domn,
n-ai grija
te voi ajunge-ntr-o noapte
pe drumul din somn.
***
Asa cum stai
cu fruntea lipita de cer
rasuflarea ta abureste cu nouri albi
vazduhul
ce s-or fi mirand cei de pe lumea cealalta
de cuvantul Dumnezeu
scrijelit de degetul tau,
cititndu-l invers,
neintelegendu-i sensul.
****
Iubeste-ma ametitor ca vantul
si rupe-mi zagazurile
sa cad din nou in cer
din leaganul tandru
al bratelor tale
si daca lovindu-ma cu tampla
de o stea abia nascanda
eu ma voi pierde de tine-n milenii
cu lacrima-nghetata
in ochiul meu stelar
tot voi mai trece
prin fata ferestrei tale luminate
ca o cometa
odata la un milion de ani.
*****
Asa cum iti reversi in mine
nefiinta
purtandu-ma ca pe-o corabie
in vesnicie
si-mi infloresti pe trup
manunchiuri mari de lotusi
pe frunte
aurore
asa cum treci din tine
in mine
parca ai fi Dumnezeu
generos scufundat
in creatie.

Iar cea mai iubita poezie cu adevarat este Luceafarul de Eminescu. Nu cred ca poate fi o alta mai frumosa si mai profunda decat aceasta.
Am invata-o cand eram in scoala primara. Este singura poezie pe care mi-o amintesc perfect.
redau un fragment:
"Porni Luceafarul
cresteau in cer a lui aripe
si cai de mii de ani treceau
in tot atatea clipe
un cer de stele dedesubt
deasupra cer de stele
parea un fulger ne-ntrerupt
ratacitor prin ele."

Absolut perfect.
Marturisesc ca am citit multi alti poeti mari, Rilke,Goethe,Milton, Elitis, Elias Canetti, Puskin, Esenin, Beaudelaire, s.a., insa nimeni nu mi s-a parut a fi perfect ca Eminescu. Un alt poet pe care-l iubesc este Lucian Blaga.
balenoptere_in_buricu'_gol - de Alice la: 27/07/2004 12:29:00
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
una: cine iti impune, bre, sa copiezi 'imbecilitati'?
tz-o pus careva tzava rece de colt la tampla?
mia niciodata!:)

noa, acuma, ce m-as face io fara grasanele cu buricu' gol?
si fara barbatii care saliveza dupa asa ceva?

si-n definitiv si la urma urmei:) ce-mi pasa mie de osanzele fetelor alora si de amorezii lor?
astia-s o categorie aparte, fara de care amorezii 'mei' s-ar orienta mult mai greu.
vezi, sunt necesari.:)

hahaa... la pedichiura nu-mi creste inima, da' sa ma vezi cand ies de sub foarfecele magic al lui Adrian ...:))))care-mi ia apoi chielea de pa mine, ca rau ma arde la bozonar!:))))

ca tot vorbim, ca intre fete, zau ca-mi vine sa strig: "nah, mucoaselor, arza-v-ar focu', ce bucatica ultra-superba sunt si culmea nimicniciei: nu-s deloc blonda!" sau, de la caz (la caz)" salivati, salivati, visaaaati!".

mai, fata mè, lasa revistele pentru fimei in pace, ca-si au locul lor.
habar n-ai tu cate vieti salveza.
stiu ca-i trist, dar asta e.

aaah, ma imaginez psiholog ... si vine la mine o grasuta sedusa si abandonata, cu suncile atarnandu-i lasciv, cu curu' cat banitza (ah, de la stress, mananc din cauza stress-ului, doctore, az' insa am rezistat - trei farfurii de bors cu samantana, 15 sarmale si am refuzat doua portii de inghetata la desert!)...asaaa ... si vine, cum spuneam, grasuta complet inlacramata si io n-o trimit la coiffeur la Adrian (vai, iar am uitat "hair stylist"!), ci la Goethe...daaa ... ii dau sa ceteasca "suferintele tanarului werther" ...si-o slavez de sine-insasi.

huooo, alice, sadico!

#18441 (raspuns la: #18414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oameni buni.... - de AlexM la: 24/08/2004 21:25:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
..uitatsi care este treaba. E bine stiut ca sint si lucruri greshite care le face lumea din moshi stramoshi. Io asa stiu ca iepurele de urechi se prinde si nu de altceva ca nu prea ai de ce. Acu Gamalie a lu LMC o fi el mai deosebit dar daca iepurele nu vrea sa vina sa pui mana pe el cum sa-l prinzi? S-au nu vi s-a intamplat niciodata sa va faceti de ras alergand pe strada dupa frun iepure? Io am facut-o si am zis ca nu o mai fac. Pai adica, el tsopaia lejer si cand ajungeam la 1 m de el, o dadea cotita si sarea la dracu cu carti de era sa-mi rup si gatul din cauza lui. Pentru mine un animal are rolul lui acolo, dar asta nu inseamna ca trebe sa-l "umanizez" cat e posibil. Chit ca-i iau io de urechi pe aia mari, pe Sisi si pe Coco, ei tot vin la mâna si se lasa scarpinati, nu sint speriosi asa. Dar cand vrei sa-i iei si simt ca-i ridici in sus si nu mai au pamantul sub picioare, gata, odata numa ce zvacnesc si taiete ie, ca nu mai poti sa-l tii. Aia mici, aia sint mici poti sa-i prinzi in mana si nu-i asa de greu de prins, dar pe cei mari, daca nu ar avea urechile nu stiu ce m-ash face. Ca nici nu cred ca-i convine mai bine la iepure sa-l prinzi cu minciocul sau cu plasa de prins fluturi....
dintre sute de catarge..... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:14:52
(la: Roman despre diaspora?)
Indiferent daca s-a scris sau nu, prapastia este inca destul de adanca si mai trebuiesc sute de « cadavre » ca s-o umple. De ce incep asa de abrupt ? Pentru ca toti romanii din diaspora au fost priviti prin lentilele acelui « salam cu soia » mancat sau nu alaturi de neamuri. Pe cine din valea Jiului ar interesa povestea Regelui Mihai si a Reginei lui Ana ? Ar face vanzari spectaculoase la Apaca memoriile sau jurnalui Monicai Lovinescu ? Cati dintre ciobanii filozofi ar avea timp si rabdare sa-ti explice cum sta treaba cu religiile lui Eliade ? dar cine isi mai aduce aminte de printii, printesele, generalii de armata, comandantii de marina care au scapat si nu au construit cu oasele lor memoria si identitatea romanilor de pretudindeni ? Ar fi importanta o carte a destinului sasilor si svabilor vanduti pentru a-si castiga dreptul la libertate ? Pe cine ar mai misca drama si lacrimile vietii de adaptabili in toate statele lumii ? dar oare in Siberia se poate vorbi tot despre diaspora ? Sau in stepele uitate si fara de nume ? Romani au fost, romani sunt inca si-or fi in …..in sufletul si in mintea cui ? Stie cineva cat adevar este in « dezbinarea » ce este presarata ca sarea in bucatele sufletului de emigrant ? Ne este greu sa ne acceptam unii pe altii aici in tara, traitori printre blocuri (BUG Mafia) sau mancatori de salam. Daca pe noi insine de-abia ne suportam cum oare ii vom privi pe cei de afara ? Durerea este ca preceptul « iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti » s-a sters din mintea, inima si sufletul nostru. Va naste oare neamul nostru « o piatra din tampla » care sa fie o piedica si care sa ia asupra sa toate pacatele acestui neam redandu-ne linistea, pacea si unirea ?
Denysa, - de DESTIN la: 25/09/2004 04:07:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Exact,la aceasta premonitie asteptam si mai astept mai multe detalii...

Se stie ,Eminescu a fost lovit in tampla cu piatra...versul din poezia Rugaciunea unui dac era scris cu 10 ani in urma...

Thanks!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23333 (raspuns la: #23232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...