ileana

draga Ileana , sigur , capul sus si curaj:) nu-i nimeni de vina ca fiecare cand ajunge într-o tara straina nu percepe exact cum stau lucrurile , este normal , alt sistem , lucruri noi, etc ..s-o luam cu începutul .Casatoria ta , înseamna certificatul de casatorie tradus acasa (costa mai ieftin) în franceza , trebuie sa te duci la Prefectura din departamentul unde vei locui în primele trei luni , sa nu depasesti cele 3 luni , sa ceri carte de sejour , s-ar putea sa nu o ai imediat ci doar una temporara sau visiteur pe pasaport , cartea de sejur de 10 ani se da dupa 2 ani de casatorie nu înainte (ca sa fie siguri ca nu-i casatorie de forma), daca te casatoresti aici este una , daca te casatoresti în Ro , trece casatoria la serviciul de acte civile (înregistrare) vei avea asa un livret de familie, sa-ti aduci un act de nastere tradus din Ro (costa mai ieftin) o sa-ti trebuiasca peste tot, certificatul de cutum este cerut numai aici de catre Prefecturi pt ca face parte din legislatia Frantei, cartea de sejour temporara nu-i cazul tau aceea este pt alte situatii(salariat , viata privata familiala , boala , etc ) tu intri în cadrul legal de conjointe d'un français, în privinta studiilor sunt anumite "meserii" , diplome, care sunt recunoscute aici s-au facut conventii cu Ro de mai multi ani, alt amanunt , legislatia franceza recunoaste actele romanesti legalizate deoarece si la noi legile sunt facute dupa Codul lui Napoleon, deci nu te mai speria , singura problema este sa fii bine ghidata de la început , majoritatea romanilor cand vin aici , sunt rau ghidati pt ca nu are cine sa le explice exact cum stau lucrurile , si desigur ca bajbaie în întuneric din pacate , si apoi daca se informeaza la mai multe institutii primesc diverse explicatii nu de "incurcare" ci de complexitate si organizare a societatii aici care este f ordonata de altfel , dar pt romani sunt lucruri noi , în fine mai revin cu alte amanunte daca este nevoie, sunt la dispozitia ta daca te pot ajuta cu mare placere:) succes !

ce faci cand Ileana-cosinzeaza este vaduva? trebuie mai intii sa o gasesti, apoi iti incerci sansa, daca-ti place.

ce faci cind se intelege, dar nu se admite?

5) Unsprezece minute -Paulo Coelho
4) Furie -Salman Rushdie
3) 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea
2) Calatorie spre mine insami -Ileana Malancioiu
1) si recitit: Magicianul -John Fowles

E greu de spus... Asta pentru ca asteptarile mele au fost diferite. Si pentru ca pozitionarea mea fata de ei era diferita. de exemplu, Octavian Paler si Ileana Vulpescu au reprezentat scriitorii adolescentei mele. Imagineaza-ti bucuria sansei de a discuta cu ei. Cati oameni au sansa in viata de a se afla fata in fata cu oamenii mari pe care-i admira ? Si cati dintre acestia au posibilitatea si de a-i lua la intrebari? Si de a primi raspunsuri, doar pentru ei ! Altii aveau o anvergura culturala deosebita dar nu ma inspirau uman. Am descoperit insa ca Romania are niste oameni exceptionali. Pe care ar trebui sa-i "exploateze" din greu ! Si am mai descoperit ceva. Nici unul n-a reusit din intamplare sau din noroc.
Cat priveste cea mai proasta impresie... Unul dintre politicieni (ma rog, care se credea politician)...

Giovanni Papini - Un Om Sfarshit

Simona Popescu - Exuvii

Garcia Marquez - Despre ragoste shi altzi demoni, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, Vivir Para Contarla

Ernesto Sabato - Tunelul

Cioran - Caiete, Pe culmile disperari, Amurgul Gandurilor, Demiurgul cel rau, Silogismele amaraciunii etc

Salvador Dali - Jurnalul unui geniu

JD Salinger - De veghe in lanul de secara (Catcher in the rye)

Ileana Vulpescu - Arta conversatziei

Paolo Choelo - Alchimistul, The Warrior of Light

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

sunt multe carti care mi-au placut si pe care le recitesc cu placere si multe care m-au marcat. dar cel mai mult mi-a placut "arta conversatiei" de Ileana Vulpescu pe care o consider, chiar si dupa ce am citit o singura carte de-a ei, o mare scriitoare si o buna cunoscatoare a oamenilor. am citit si seria Harry Potter, pe care o recomand tuturor. mi-a amintit de copilarie intr-un fel pe care numai cartile lui Creanga m-au facut sa-l simt.

Domnule(a) drag(a),
daca Fortuna mi-ar aduce 1 mil.euros nu cred ca mi-ar da multa bataie de cap sa aleg. Ati utitat dvs.ca, avand bani, poti sa-ti stabilesti si sa-ti schimbi rezidenta unde, cum si cat doresti?!Romania este acum o tara deschisa unde-avand bani, poti sa ai acces la orice nivel de trai.
Eu am emigrat ilegal, dar am o situatie foarte buna in acest moment,multumesc lui Dumnezeu!!! Cu tot respectul, punctul dvs.de vedere si intrebarea mi se par irelevante pentru mine ca romanca ce traiesc in occident.
Un cordial salut

iar mie bancul lui Florin mi-a adus aminte de-un alt banc (desi n-are legatura cu nebuniile)

- Fat Frumos merge la psiholog si ii spune ca nu are deloc succes la femei.
Psihologul ii face un set de teste specifice si ii spune:
- Fat Frumos, tu esti baiat destept, cult, frumos, dar tu ai o problema mare: nu stii sa comunici cu femeile. Uite, iti recomand sa procedezi asa: te duci intr-o discoteca, iti iei o bere si te uiti de jur-imprejur.
Cand te hotarasti la o femeie anume, te uiti fix la ea; ea se va simti privita, iti va intoarce privirea si atunci te duci la ea, o intrebi cum o cheama, ce mai face, ce doreste sa bea si de aici totul este usor...
Merge Fat Frumos la o discoteca, ia o bere si se uita de jur imprejur.
Vede o blonda impecabila si o fixeaza cu privirea. Ea se simte privita si ii intoarce privirea.
Fat Frumos isi zice:
- Ar trebui sa ma duc la ea, dar nu pot acum, mai stau putin, mai iau o bere...
Cand in sfarsit se hotaraste, brusc blonda se duce la WC. O asteapta Fat Frumos la usa 5, 10, 20, 30 min, dupa care se enerveaza si pleaca. Imediat blonda iese din WC, il remarca si il ajunge din urma:
- Salut! zice ea
- Salut! zice Fat Frumos
- Pe mine ma cheama Ileana Consanzeana! Pe tine cum te cheama?
- Fat Frumos!
- Ce mai faci, Fat Frumos?
- Bine...
- Bei ceva, Fat Frumos?
- Mda, o bere.
Si Ileana ii cumpara o bere. Se instaleaza o tacere penibila, in care Fat
Frumos se tot gandea ce sa mai zica...
Dupa vreo juma' de ora de tacere, Fat Frumos isi ia inima in dinti si spune:
- Si zi asa... ai facut caca...


si ca sa nu zici ca nu comentez pe subiect, raspunsul meu sta in auto-semnatura de mai jos ;)


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

p.s. bun venit la nut house coffee shop :)

Pe la 12-13 am inceput seria Al. Dumas. Le-am citit pe toate. Si m-au marcat in mod deosebit. (ideea onoarei, a cuvantului dat si a respectului; erau ceva muschetarii aia... :)). Mi-au placut f. mult iarasi Dostoievski, H. James si "Arta conversatiei", de Ileana Vulpescu. Ah! Si "Ion", de Rebreanu. Si multe altele.
Never feel sorry for yourself!

...un zambet si un gand bun pentru toti cei din cafenea.

Mai intai ar trebui poate sa marturisesc faptul ca lecturile mele nu sunt nici pe departe atat de multe si de consistente pe cat ar trebui sa fie la varsta mea si pe cat mi-as dori...Totusi din randul cartilor care sunt dragi sufletului meu as aminti romanele scriitoarelor Ileana
Vulpescu(Arta conversatiei,Ramas bun casei parintesti,Saruta pamantul acesta...) si Rodica Braga(Maia,Singuratatea pamantului).
Un scriitor care mi-a marcat adolescenta a fost Maxim Gorki....
Mai tarziu m-a fascinat -si ma fascineaza inca -prin al sau stil incifrat si eliptic W.Faulkner...

Deja cateva titluri ce au fost amintite aici in cafenea le-am retinut ca recomandari implicite din partea unor cititori care mi se par avizati :))

Tot se vorbea de modificari...
Ia o bucata de lumina ;-) de pe acolo si pune-o-n mina primului
personaj, ca-i lipseste sabia. Ileana Cosinzeana am vazut ca are.
;-)
db

Eşti exact pe sufletul meu, souris, şi pe mine m-au marcat titlurile enumerate de tine. Aş adăuga "La Medeleni" de Sadoveanu, pe care am citit-o în trei timpuri diferite (am varianta în trei volume, unul pentru copilărie, unul pentru adolescenţă, unul pentru 20 de ani) şi care mi-a lăsat o impresie profundă, profundă.

asta mi se pare mie esenta, optimismul.
daca este o bucata literara, mi se pare un pic prea accentuat patetismul reactiilor.
daca este o confesiune...tot e prea patetica.
mesajul in schimb e foarte "fain".
ei, da, sunt ardeleanca.
cauta "Candidati la fericire" de Ileana Vulpescu. are acolo niste nuvele superbe, care ma fac sa lacrimez cu personajele de cate ori le citesc...si le-am citit de foarte multe ori. dar are o asemenea decenta in exprimarea durerilor...incat nu poti face altceva decat sa-i fii alaturi.
am fost alaturi de tine buna parte din naratiune, dar de cateva ori am zimbit putin...nu chiar ironic, dar distant.
doinas

MYA, Adrian_Marchidann, Pasagerul, Roamnul_Vesel, ampop... si toti ceilalti,

Am urmarit discutiile si argumentele voastre si ma surprinde ca discutati cu asa infocare despre un subiect atit de irelevant.
Publicarea cifrelor si a datelor, mai ales daca nu pot fi verificate in mod direct, se fac in functie de pozitia pe care se afla fiecare si pe cine sustine.

Totusi, se pare ca de multe ori democratia lucreaza importiva celor care incearca sa o implementeze. Sint sigur ca Bush Jr. are momente in viata cind regreta democratia, pentru ca fiecare are dreptul sa spuna ce vrea si atunci se trezeste bombardat cu tot felul de acuzatii si referinte la inteligenta lui proverbiala.
(Nu stiu daca ati auzit de el, era unul ZARONE in guvernul lui Gh. Dej - devenise o legenda, asa cum o sa devina si Bush Jr.)

Nu stiu cine ii pregateste discursurile... dar de cite ori deschide gura "da cu mucii in fasole" sau cum se mai spune "cu bita-n balta"... Uite ce a declarat la discursul inaugural?!... De zici ca vrea sa declare razboi intregii lumi.... ca dupa aia sa piarda zile intregi sa explice ca de fapt nu a vrut sa ne sperie, ci numai a glumit...

Well, well, well.... mai aveti din astia pe acolo?

Dar asta este treaba lui si a celor care il iau in serios.
Oricum, vad ca discutiile se transforma in manifestari agresive: antiamericane-anti-europen'occidentale-antisemitiste-antiromanesti... si anti ce mai vreti voi... De ma gindesc ca sinteti gata sa sariti unul in gitul altuia si sa va sfisiati... sau sa declarati un razboi mai mondial decit cel de-al II-lea Razboi Mondial (va mai amititi de perlele lui Giga?!)


Lasati-o mai usor fratilor... hai sa discutam civilizat.
Sursele de pe internet nu sint intotdeauna credibile. Orice "num-nut" poate sa publice ce vrea. Daca aveti ceva de sustinut folositi publicatii din presa, declaratii de presa ale guvernelor, si posturile de televiziune, mai ales de la cele cu seriozitate si conduita profesionala.

Nu stiu ce auziti voi, dar aici in Australia presedintii americani niciodata nu au fost prea populari. Pe Bush Snr. l-au batut cu pietre la Melbourne, Clinton a stat ascuns in North Queensland, iar ghiocelul asta de Bush Jr. nici nu a avut curajul sa se arate. Din "Airforce 1" a sarit direct in Casa Parlamentului... dar si acolo s-au dat la el de a crezut saracu c-o sa fie mincat cu pene lui de cocosel cu tot.
Noroc ca "Little Jonny" este servil si nu indrazneste sa zica "NU" la nimic... Cind Bush zice: "sari"... el intreaba: "cit de sus?"
Un lucru care ne supara este ca vor sa-l instaleze pe fiul lui Bush Jr ala de-i zece "the son of star war" aici, pe teritoriul nostru... asta nu ne-ar face prea populari printre vecini.
La fel ca si in Romania, cind unul isi cumpara Dacia 1300 toti vecinii il urau: "uite soro la asta, cred ca lucreaza la alimentara"...

Asa ca, cei din America, daca va puteti tine "fiul lui star war" si fiul lui mai stiu eu cui acasa?!... v-am fi foarte recunoscatori. Nu de alta, dar si asa Dumenezeu ne-a pedepsit si ne-a aruncat aici la "curul pamintului"... cel putin sa ne lasati sa traim in pace.

Vorba tricolorului, varianta ceausescu:
"Nu avem neamuri sub soare,
Vrem in pace sa traim"!

NA. Sa va spun drept niciodata nu am reusit sa inteleg ce vrea sa spuna cu asta... Probabil Niculaie nu putea trai in pace cu neamurile lui Ileana?... Stie careva care-i treaba?

Mult noroc si pace,

Descultz.

Peer Gynt - Ibsen
Noaptea de Sanziene - Eliade
LOTR- Tolkien

Acum citesc "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu si cu greu ma abtin sa nu o adaug. Cel putin deocamdata.

Sunt în Bucureşti de mai bine de 11 ani (din 1992, când am început facultatea). Când am venit aici am fost uitmit de faptul că nu există nimic altceva decât câmpie, şi iar câmpie, absolut nimic de care să ţi se agaţe privirea. Blocurile sunt cenuşii, oamenii sunt cenuşii. Singurul moment când Bucureştiul are un pic de farmec sunt primele zile din primăvară. Vara este sufocantă, toamna este deprimantă iar iarna este absolut mocirloasă şi nesuferită. Din păcate, după ce am absolvit facultatea am rămas în Bucureşti dar regret să nu pot vedea cum apune soarele în spatele dealurilor.

Nu trebuie să comparăm Bucureştiul cu Parisul, trebuie să-l comparăm doar cu Braşovul, Sibiul, Timişoara, Arad, sau alt oraş ardelean. Nu-mi luaţi comentariul în nume de rău, voi, cei care iubiţi Bucureştiul. Vizitaţi, doar, centrul vechi al Bucureştiului şi apoi centrele Braşovului sau Sibiului. Mergeţi în parcurile Bucureştiului, apoi în parcurile Sibiului. Cred, citind cărţi despre Bucureştiul interbelic (aşa cume este cea scrisă de Ileana Pârvulescu), că Bucureştiul era un oraş foarte frumos. Acum, din păcate, este doar un sat mai mare.

Orice absolvent de litere cu medii peste 7 este consternat de amploarea pe care o ia, la nivel national, fenomenul Coelho... Il putem asemana cu febra manelelor si a telenovelelor; Coelho este, in plan literar, ceea ce este telenovela pentru cinematografie: un gen de calitate mai mult decat indoielnica, o productie pentru mase, un produs al unei industrii care "marseaza" pe sentimente brute, nefinisate: dragoste oarba, ura, atractie sexuala, etc. In plan literar, Coelho poate fi asemanat cu Ileana Vulpescu si a ei faimoasa "Arta a conversatiei", un monument dedicat femeii ce se apropie de menopauza si continua sa stea langa un barbat pe care nu-l apreciaza, gandurile alunecandu-i catre foste relatii, niciuna pe deplin satisfacatoare. Ileana si Paulo epateaza; scriu pentru doamne cu uter congestiv, pentru femei carora daca le arati un deget fie au bufeuri, fie incep sa planga!

In consecinta (si nu este doar opinia mea!!!!) a spune ca Paulo Coelho
ti-a marcat, prin cartile sale, existenta, este o dovada de mediocritate culturala. Iar acest lucru nu deranjeaza pe nimeni, caci, intre noi fie vorba, "multi vad, putini cunosc, mare parte nu-si dau seama"... Problema devine intr-adevar grava atunci cand ii alaturi numele celor ale lui Eco, Marquez, Steinbeck (cu "e", nu cu "a"...), Preda. Oricum, daca pomenesti de ei inseamna ca macar le-ai lecturat cartile....

Ai dreptate, devenim, nu ne naştem homosexuali şi lesbiene; numai că devenirea nu se produce pe ,,tabula rasa''. Trebuie să existe o predispoziţie genetică, drept urmare fiecare bărbat şi fiecare femeie este un prezumtiv homosexual masculin sau femenin. Am putea crede mai departe că este opţiunea noastră, că avem liber arbitru şi că eul conştient optează pentru orientarea noastră sexuală. Dacă am crede aşa ceva am fi în eroare. Din nefericire, sau poate din fericire, Dumnezeu ne-a procopsit cu o minte formată din două surse informaţionale, cea a inconştientului implantată în reţele neuronale fundamentale, cea cu care e naştem, şi, cea din reţelele cortexului, dobândită în procesul cunoaşterii binelui şi răului, a formării şi definitivării reţelelor neuronale ale conştientului cu care percepem şi înţelegem realitatea. Fără prima sursă cunoaşterea realităţii nu ar fi posibilă, fără cea de-a doua nu am putea înţelege realitatea şi am cantona ca psihoticii într-o lume infantilă. Predestinare noastră este cea de fiinţe heterosexuale, fapt ce nu poate fi contestat de vreme ce am fost dotaţi cu organe reproducătoare, ca toate celelalte animale care se reproduc sexual. Totuşi cum se explică homosexualitea la om? Trebuie să admitem un lucru; raportată la heterosexualitate, care este calea de mijloc, orientarea homosexuală este o formă extremistă de sexualitate care iese din normalitatea biologică. Omul, spre deosebire, de oricare alt animal are această vocaţie a păcatului originar, a tentaţiei fructului oprit, aceea încălcării legii cunoaşterii binelui şi răului, a experimentării tabu-ului. Drept urmare accidental sau voit au avut loc relaţii de tip homosexual; să ne amintim că la vechii greci asemena relaţii nu erau hulite, dimpotrivă. Se pare că organizarea şi strucurarea informaţiei în creier conform ultimelor cercetări cognitiviste au revelat un comportament deosebit al reţelelor neuronale: specializarea şi nonspecializarea neuronilor dintr-o anumită zonă sau mai multe zone ale creierului. Spre exemplu neuronii din zona plăcerii sexuale pot participa în aceaşi măsură şi la plăcerera defecaţiei. Credem că Freud nu a greşit, dimpotrivă a avut intuiţie genială când a vorbit despre plăcerea suptului,a defecaţiei şi cea sexuală, manifestate în ordinea cronologică a devenirii fiinţei umane. Ca să înţelegem mai bine de ce devenim şi de ce nu ne naştem homosexuali am să vin cu următorul exemplu: o femeie se adresa în urmă cu doi, trei ani celebrului sexolog, Bebe Mihăiescu, cerându-i disperată un sfat. Iată povestea ei:,,În urmă cu aproape un an am fost la o petrecere împreună cu soţul meu, unde am băut mai mult ca de obicei. Reveniţi acasă, soţul mi-a propus în seara aceea să avem un contact anal . Sub influenţa alcoolului îngurgitat, am acceptat. Spre surprinderea mea mi-a plăcut. Mai apoi am avut contacte sexuale normale, dar nu am mai avut orgasm vaginal. Eram obsedată de sexul anal şi i-am cerut soţului, după aproape un an, să avem un contact anal. Acum treaz, a aceptat cu greu, şi, nu a ezitat să-şi arate dezgustul. Pentru mine însă orgasmul anal a fost cutremurător. De atunci îmi este ruşine de soţ, de socri, de părinţi, de copii. Am deschis cutia Pandorei ...şi acum îi suport consecinţele. Cum să revin la normal ? Credem că în creierul ei s-a format un nou circuit neuronal orgasmic - cel anal. Sexologul i-a propus terapie psihică , pe care femeia a refuzat-o. ,,Nu vreau să merg la psiholog!'' Plăcerea anală s-a dovedit a fi cutremurătore în raport cu cea vaginală din mai multe motive credem noi; s-a format o nouă reţea orgasmică, nerodată şi sexul anal a fost trăit de ea ca şi miracolul ,, pentru prima oară'' ; apoi teamă indusă de culpabilitatea încălcării unui tabu, acela al prea-curviei i-a crescut excitaţia şi nivelul plăcerii. Sexul anal cu o femeie este 'în ultimă instanţă o formă de homosexualitate mascată. Să amintim că nimeni nu e perfect bărbat şi nimeni perfect femeie, în configuraţia corporală, psihică, mintală şi spirituală suntem în diferite proporţii androgini. Aşadar, într-o experienţă homosexuală, accidentală sau voită conştient, ne putem schimba definitiv şi aproape irevocabil orientarea sexuală. Un pederast pasiv va suferi aceeaşi schimbare orgasmică ca şi femeia din exemplu prezentat. Un homosexual activ chiar dacă îşi menţine plăcerea în penis, orgasmul lui ,,cutremurător'' va fi numai în contactul anal. De regulă prima experinţă sexuală ne predestinează unei anumite orientări sexuale. Totul depinde de cum ne-am ,,programat'' plăcerea în creier. Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului homosexual vă propun lectura nuvelei, Stavru, a scritorului brăilean Panait Istrati. Pentru Stavru homosexualitatea a rămas în pofida dorinţei de a reveni la normal, un drum fără întoarcere!

Da, exista mutatii.
Da, mai este.
Nu este o optiune strict personala.
Greu de spus.

Daraga ileana, aceste intrebari sun intr-adevar foarte interesante insa sunt cam in valansa. La ce te referi mai exact?
O incercare de raspuns ma tem ca nu ar reprezenta decat un paleativ (:P) la ceea ce vrei tu sa afli de fapt.
Numai bine, Marius

normal ca numai cateodata ca doar n-oi fi eu ileana cosanzeana si tu
fat-frumos sa fii dragutz cu mine tot timpul :P

si ce altceva de crocodil mai posezi ;)

p.s. la ora asta (adica 10 minute inainte de gongul de 4) nu mai gandesc
fiindca n-am voie ca-mi face rau si fac riduri