comentarii

iluminism


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Nu am trecut de iluminism... nu... nici vorba." - de Intruder la: 12/04/2008 23:16:31
(la: A doua intrebare pe ziua de azi!)
ai idee "maestre" cu ce se mananca iluminismul? parc-ai vorbi de inchizitie sau evul mediu timpuriu!
...taci in prashtia mea, daca nu te pricepi!
punct.

#302065 (raspuns la: #302059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
enigma lu enigmescu: tiganizare versus romanizare - de AlexM la: 02/07/2004 13:30:59
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Enigmescu scrise:
----------------------------------------------------------------------
daca vei citi mai cu atentie ce am scris despre retragerea aureliana corelata cu problema tiganilor, poate vei intelege ca exact asta am vrut sa zic: dacii n-au fost niciodata asimilati, asa cum fortat se invata, iar tiganii n-au fost nici ei asimilati de romani fiindca am impresia ca de fapt se petrece exact invers- romanii se lasa asmilati in traditii si apucaturi de tigani!!!
----------------------------------------------------------------------

:-)
eu doar dadui cate un punct de reper din sursele istorice care nu se arata la scoala. Cine vrea sa inteleaga "romanizarea" trebuie sa se duca departe, hat hat hat, departe de tot, pana la Nicolae Olahus. Invatasnd despre acest om, vazand drumurile sale precum si relatiile sale cu iluministii epocii, intelegand doleantele regilor ungari de origine olaha precum si clica de iluministi italieni adusi de acestia la curtea din Buda, unul o sa inceapa sa inteleaga care e de fapt jucaria cu aceasta romanizare a dacilor.

Realitatea este ca o asimilare de popoare in alt popor este cunoscuta in numai in epoca moderna, unde mijloacele deosebite ale statului precum si technica informationala au permis statelor nationale sa asimileze in limba statului respectiv mai mult decat ar fi fost posibil in orice alta epoca. De fapt, de la caderea Imperiului Otoman a inceput acest curent si uite ca chiar si acum , dupa 126 de ani de la caderea acestui Imperiu, inca mai exista in statele nationale minoritati. Adica asimilarea nu e completa.

Faptul ca dacii au fost asimilati a fost sustinut continuu prin teorema paralelismului. Daca celtii s-au lasat asimilati de ce sa nu se fi lasat asimilati Dacii? Daca Umbrii si Oscii ( ca sa notam numai cele mai mari grupari lingvistice din peninsula Italica) si-au abandonat limba in favoarea Latinei, de ce sa nu o fi facut-o dacii?
Cam asa se argumenteaza de câmpul romanist. Ce se uita cu placere este ca nici francezii si nici un alt popor neoromanic nu vorbeste azi latina ci ei vorbesc nishte idiomuri in ar caror lexic exista cuvinte care, dupa un set de reguli fonetice pot fi considerate ca deriva din Latina.
Aparent nimeni nu si-a parasit limba pentru ca asta ar presupune:
-uitarea vechiului idiom
-invatarea limbii latine cu pastrarea unor cuvinte din vechiul idiom
-uitarea limbii latine
-trecerea la un nou idiom cu pastrarea unor cuvinte din latina si vechiul idiom.

Pentru toate acestea insa , timpul pare prea scurt si nu prea ar permite realizarea lor. 2000 de ani sint al naibii de putin daca ne gandim la alti factori comparativi. Se face mereu comparatia intre Italiana si Româna care in cadrul limbilor "surori", romanice, Italiana si Româna au un statut aparte ca fiind limbi "gemene" pana la un anume punct. Aici se uita ceva si acel ceva este limba Aromâna. De ce este acest lucru important? Este important pentru ca prin Aromâna se poate stabili oarecum data despartirii limbii Aromâne de DacoRomâna. Si aici sint vehiculate 2 date posibile pentru despartirea lor. Dupa unii scolari limbile s-au despartit in sec VI EN imediat dupa venirea Slavilor iar dupa altii limba Aromâna s-a despartit in sec X dupa venirea Maghiarilor, acestia fiind de fapt cei care i-au mânat pe Aromâni din locurile lor originare care ar fi fost Campia Panoniei.
Acum , exista intre aceste doua date o diferenta de 400 de ani. Noi vrem sa lasam cat mai mult timp limbii Latine sa devina limba Italiana si limba Româna, ca atare noi nu vom lua ca posibil punct de despartire sec VI dar luam sec X. Prin asta lasam limba Latina sa aibe mult timp sa devina Româna si Italiana si ne facem ca uitam ca in sec VI Justinian afirma clar ca cetatenii Imperiului Bizantin nu intelegeau lb. Latina iar urmasul sau, Heraklion a trecut la fapte in sec VII punand legal limba greaka ca fiind limba Imperiului.
Noa bun asa. Deci in sec X cand s-au despartit limbile Aromâna de DacoRomâna (zicem noi) aceasta limba numita ProtoRomâna era totusi al naibii de diferita de Italina. Cart de diferita? Pai ceva mai diferita decat este astazi Româna de Italiana dpdv lexical dar la fel de diferita ca si azi dpdv gramatical si morfologic . Acceptand ca Latina a devenit Româna si Italiana, atunci cand comparam Italiana cu Româna trebuie obligatoriu sa ne intrebam:
-cum crucea, mama , soarele si fierul de 1000 de ani limba Aromâna a ramas totusi aceasi limba ca DacoRomâna ele fiind practic dialecte ale aceeasi limbi dar in cateva sute de ani s-au format limbile Italiene si Româna?
-ce facem daca data de despartire este intradevar sec VI cand Justinian spunea ca nimeni nu mai intelegea latina atunci cand stim ca in 275 Dacii inca mai vorbeau propriul lor Idiom?
Pai asta inseamna ca in 200 de ani de retragere s-a intamplat romanizarea? De la 275 pana la 555 canv venira Slavii si sub marea urgie a hunilor s-a facut romanizarea? Daca nu , cand ? Inainte de retragere? Pai stim ca aia mai vorbeau limba lor si ca retragerea imperiului a fost in mare parte datorata de Razboaiele Marcomane care au durat cam 80 de ani si care au distrus toata viata citadina in Dacia. Mai stim ca imediat dupa MareaVoitaNumitaRetragere care fu de fapt numai un schimb de garnizoana, spatiul care era numit DaciaAntica au fostu luat in stapanire de Goti. Care au bantuit si au stat si la Nord si la Sud de Dunare.
Dubios, dubios, dubios.

de fapt nu este dubios. Este numai un model care a fost gandit si prin el s-a cautat sa se explice realitatea. Asta nu inseamna ca realitatea asa a fost ci numai ca asa a fost explicata.

cu bine,

Lisandru

#17188 (raspuns la: #17164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Snobism şi ipocrizie - de Simeon Dascalul la: 07/07/2005 16:36:21
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
Cred că ar fi corect snobism versus ipocrizie, că pe primul îl văd mai degrabă imputabil celor care insistă în a-i copia pe alţii percepuţi ca mai spălaţi, mai luminaţi, etc..
Ajungând la studiul de caz propus, dacă aş avea un copil cu boala respectivă aş prefera, în măsura în care se poate, să-i dau medicamentele acasă. Un spital din România nu-i cel mai recomandabil loc, mai ales un spital de nebuni. Iar dacă femeile din familie or să vrea să plătesc slujbe sau molitve sau altceva de genul ăsta o să dau banii. Fiindcă 1.nu se prea cer bani mulţi, de obicei, lăsându-se suma la latitudinea solicitantului; 2.dacă nu se poate estima în ce măsură au folosit, cel puţin la noi în zonă nu s-a înregistrat vreun caz în care să fi dăunat; 3.de ce să-i amărăsc pe cei care cred şi speră?
Referitor la statistică rămân la cifra doi. Restul au fost convinşi de corectitudinea acţiunilor lui Corogeanu. La fel de bine puteau fi convinşi de fraţii lui Iehova, de culoarea părului Andreei Marin sau de eficienţa instituţiilor democrate. Mă îndoiesc că, în lipsa lui, se gândeau să o lege pe cruce. Probabil o trimiteau la spital, ăia de la spital înapoi şi tot aşa. Se omite faptul că amărâta aia naufragiată la mănăstire era şi un rebut al societăţii laice. Nu-i vorba de o tipă ţapănă, sigură pe ea, atacată din senin de nişte fanatici, ci de o neadaptată pe care tătă societatea modernă şi luminată n-a avut cum s-o ajute, a încercat să găsească adăpost în religie şi a nimerit şi mai rău. Mă gândesc ce viaţă ar fi avut dacă ăia ar fi chemat salvarea în timp util, unde s-ar fi dus după şi dacă ar fi plecat de la mănăstire?

> Aici nu vorbim de "folclor", "traditii" etc. Vorbim de practici periculoase care duc la victime.

Păi ăsta-i singurul caz de care-am auzit pân-acum de intervenţie fizică împotriva demonilor şi de deces. Genul ăsta de acţiuni bineînţeles c-ar trebui stopat, e şi interesul bisericii. Dar rămân toate celelalte manifestări care intră sub eticheta de primitivism şi care n-au omorât pe nimeni. Ori cei care iau atitudine fermă în cazul Tanacu au un dinte împotriva misticismului popular in integrum şi se folosesc de incidentul ăsta ca să-l atace. Sau vor să se lege de BOR şi sunt tare fericiţi c-au prins ocazia.

> misticism sătesc

Dacă nu-ţi place sătesc, atunci popular - l-am folosit mai înainte.
Iar revoluţia părea genul tău – iluminism, anticlericalism. Scuze dacă m-am înşelat.
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
“ID-ul nu e desigur pro-evo - de Cassandra la: 27/08/2005 00:51:46
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
“ID-ul nu e desigur pro-evolutionism, dar nici pro-religie”

OK, hai sa vedem care sint scopurile ID-istilor:
http://www.antievolution.org/features/wedge.html

Ati auzit de planul ID-istilor numit “The wedge strategy”? Daca nu va deranjeaza ca exista o organizatie din ce in ce mai puternica care are ca scop subminarea stiintei si a fundamentelor laice ale societatii, atunci chiar ca nu-mi ramine decit sa-mi doresc ca omul sa aibe minte. Citez din pagina respectiva:

FIVE YEAR STRATEGIC PLAN

we are convinced that in order to defeat materialism, we must cut it off at its source. That source is scientific materialism. This is precisely our strategy. If we view the predominant materialistic science as a giant tree, our strategy is intended to function as a "wedge" that, while relatively small, can split the trunk when applied at its weakest points.

We are building on this momentum, broadening the wedge with a positive scientific alternative to materialistic scientific theories, which has come to be called the theory of intelligent design (ID). Design theory promises to reverse the stifling dominance of the materialist worldview, and to replace it with a science consonant with Christian and theistic convictions.

Governing Goals
• To defeat scientific materialism and its destructive moral, cultural and political legacies.
• To replace materialistic explanations with the theistic understanding that nature and hurnan beings are created by God.
Five Year Goals
• To see intelligent design theory as an accepted alternative in the sciences and scientific research being done from the perspective of design theory.
• To see the beginning of the influence of design theory in spheres other than natural science.
• To see major new debates in education, life issues, legal and personal responsibility pushed to the front of the national agenda.
Twenty Year Goals
• To see intelligent design theory as the dominant perspective in science.
• To see design theory application in specific fields, including molecular biology, biochemistry, paleontology, physics and cosmology in the natural sciences, psychology, ethics, politics, theology and philosophy in the humanities; to see its innuence in the fine arts.
• To see design theory permeate our religious, cultural, moral and political life.


Se pare ca ID-istii sint suparati foarte tare pe Iluminism:

The scientific picture of the world championed since the Enlightenment is not just wrong but massively wrong. Indeed entire fields of inquiry, especially in the human sciences, will nedd to be rethought from the ground up in terms of intelligent design (Dembscki, ID: the bridge between science and theology, 1999)

Cei care sint suparati pe evolutionism, materialism, secularism, ar trebui sa se intrebe care este de fapt originea acestui sentiment...
Mda, mi-am amintit de raspuns - de Cassandra la: 06/09/2005 20:11:18
(la: Stiinta sub microscop)
Mda, mi-am amintit de raspunsul unuia suparat pe primul meu text in cafenea si pe materialism se pare:

"caracterul artificial al materialismului si al progresului stiintific. Aceste sunt niste ideologii fabricate de o mana de intelectuali iluministi si impuse prin intermediul institutionalizarii invatamantului public. Si nu sunt numai artificiale, dar au si caracter de dogma: anti-dogma inlocuieste dogma. Dogma “vietii vesnice” a fost inlocuita de dogma hiliasta, adica un paradis aici pe pamant este posibil. Ce era in alta lume, acum e proiectat in viitor.

Carl Schmitt observa ca conceptele politice moderne au rezultat prin secularizarea conceptelor teologice. Eu sustin ca toate aberatiile materialiste dupa care ne ducem viata, politice sau nu, sunt teologie degenerata. S-a schimbat semnul, ici si colo, s-a “translatat” in lumea fizica ce era metafizic si gata eliberarea!"

Ce-ti ziceam...
#70078 (raspuns la: #70067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
of of ..politica asta... in - de andrutzika la: 09/11/2005 16:31:09
(la: prim-ministru pentru o zi!)
of of ..politica asta...
in timpul iluminismului filosofii se gandeau ca daca ar conduce ei statul totul ar fi perfect...
poate.. nu zic nu... liderii trebuie sa fie oameni destepti..care sa stie macar sa se exprime... si legile noastre sunt cel mai bun exemplu ca ne conduc oameni care nu prea stiu ce vor... dau o lege dar o lasa imbarligata.. putand fi interpretata in atatea feluri...

daca as fi prim-ministru pt o zi as demisiona.. uneori sunt idealista.. si nu cred ca idealistii ar putea conduce lumea... dintr-un ideal s-a nascut si comunismul.... egalitate totala... suna frumos... dar nu e la fel de frumos in practica..

asa si cu prim-ministru pt o zi... as schimba mentalitatea.. as reformula legile.. as face lumea mai buna... as respecta ce vor oamenii(desi uneori nici ei nu stiu de ce au nevoie) dar.. daca ar fi asa de usor... as schimba chiar azi..
Traditiile, originea si decaderea - de Soare-Rasare la: 30/11/2005 10:44:34
(la: traditii si credinte populare)
Mi se pare evident ca traditiile se pierd tot mai mult, dupa cum adevarat e si ca asta nu se-ntampla de ieri, de azi. E un proces lung care-a inceput poate odata cu iluminismul, a continuat cu dezvoltarea stiintelor si introducerea invatamantului pentru mase, si s-a accentuat in ultimele decenii ca urmare a unui alt proces foarte curios, pe care l-as numi "americanizare". Ca urmare a decalajului cu care aceste elemente au patruns si la noi, in Romania decaderea traditiei e o problema relativ recenta, apartinand in cea mai mare parte secolului XX.

Pana si asa-zisa "traditie" de 1 martie, de a da femeilor pe care le cunoastem martisoare, este o consecinta a acestui proces. Traditia martisorului presupunea odinioara mult mai mult de atat si diferea de la o regiune la alta, si in nici un caz nu se imparteau martisoarele asa, in stanga si-n dreapta, cu un pupic, cum face multa lume azi. Acelasi lucru este valabil pentru mai toate sarbatorile, in fond avem un Craciun in care rolul central l-a luat un personaj adaptat si imbracat de Coca-Cola. As zice ca oamenii, simtind ca obiceiurile incep sa-si piarda semnificatia, au generalizat latura lor exterioara si au comercializat-o, fara sa mai traiasca launtric mare lucru.

Privind fenomenul din perspectiva obisnuita, putem ori sa declaram in mod nostalgic ca ar trebui sa facem ceva pentru revigorarea traditiei, ori sa tratam problema in mod pragmatic si sa ne spunem ca era un lucru inevitabil ca urmare a raspandirii culturii. Daca depasim insa acest stadiu, ne putem pune problema si in alt fel: oare aceasta pierdere tot mai pronuntata a traditiei nu poate fi privita si ca un imbold dat oamenilor, de a patrunde cu intelegerea acel domeniu din care au izvorat toate aceste obiceiuri, aducand totodata un "suflu nou" in cultura moderna?
pt vlad - planul inteligent - de donquijote la: 01/12/2005 16:26:23
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
acest concept nu e nou si nu e stiinta (vezi comentarii din urma cum se defineste o teorie stiintifica). a aparut cam prin renastere - perioada iluminista cand a inceput sa se dezvolte stiinta. avea alt nume, pe care nu mi-l amintesc, dar traducera (din 'greaca' - ceva cu 'teo' ) era de genul 'creatie cu scop'.
conceptul a fost disconsiderat de majoritatea carturarilor epocii si de mai tarziu, si chiar ridiculizat de voltaire (' eu am fost creat cu nas ca sa am pe ce sprijini ochelarii') si h. heine ('iarba a fost creata de culoare verde pentru ca e placuta ochiului si hraneste magarii, iar magarii ca sa manance iarba si ca sa aibe oamenii un termen de comparatie pentru prostie')
citatele sunt din memorie - n-am timp sa caut sursele, desi cred ca se pot gasi pe net.
#92100 (raspuns la: #91942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ateism si comunism - de Cassandra la: 24/03/2006 20:06:28
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Comunismul a fost dupa parerea mea una din cele mai mari (daca nu cea mai mare) nenorociri care au napastuit omenirea in ultimele doua secole. Totusi, pentru Crestinism a fost in cele din urma o binecuvintare, nimic altceva nu ar fi produs o revigorare atit de puternica a Crestinismului in tarile din Est de exemplu. Crestinii folosesc insa comunismul si ateismul ca argumente impotriva oricarui "oponent". Sint multi crestinii cu vederi scurte care stabilesc o relatie indisolubila intre ateism si comunism, intre ateism si orice abatere morala. Si asta pentru ca habar n-au ca ateismul este mai vechi decit crestinismul si comunismul laolalta. Ateismul este la fel de vechi ca si omenirea, si toti ne nastem atei.
Nimeni nu se indoieste ca ateismul este una din premizele secundare ale comunismului, dar trebuie facuta distinctia intre ateism si ideologia de care s-au servit anumite grupuri pentru a acapara in mod violent puterea. Cu siguranta au existat si comunisti atei idealisti care credeau realmente in ideile de egalitate, fraternitate etc. Dar acestia au fost primii care au cazut victime oportunistilor dornici de puterea absoluta.

In rest, e imposibil sa nu remarcam ca toti politicienii romani de vaza de azi cunoscuti excomunisti de vaza merg la biserica unde ingenunchiaza si pupa cruci si icoane. Tzoc, tzoc. Unde mai vezi asa buni crestini? Erau ei atei in vremurile dictaturii comuniste? Era Vadim Tudor ateu, ia intrebati-l. Era Paunescu ateu?
Regimul comunist a avut un caracter ateist e adevarat. Nu se invata religie in scoli, nu se discuta religia in mass-media. S-au inchis si distrus biserici si s-au confiscat proprietati. Totusi, toata lumea mergea la biserica macar sa-si boteze copiii sau sa si-i cunune. Inmormintarile se faceau dupa ritual religios. Exista invatamint religios pentru formarea preotilor. Cunosc multi oameni care erau crestini ortodocsi pe vremea comunismului. Nu existau piedici reale sa-si practice religia ortodoxa pe vremurile acelea sau sa creada in Dzeu. In schimb a existat o persecutie clara a greco-catolicilor si a Martorilor iar Biserica Ortodoxa a dus o violenta campanie de desfiintare a Bisericii Greco-Catolice a caror proprietati si-a insusit in cele din urma. Ateii au fost si ei persecutati in comunism atita timp cit aveau idei liberale si se opuneau regimului. Femeile care practicau avortul erau si ele urmarite si inchise. Minoritatile sexuale atee sau nu, umilite si virite la pirnaie si ele.

Desi societatea comunista avea un caracter ateist, in filozofia comunista nu existau nici cele mai mici elemente de gindire libera care se ascociaza deobicei cu ateismul, lumea nu era familiarizata cu bazele umaniste ateiste nici cu principiile Iluministe. Scopul principal era crearea unui stat totalitar care sa promoveze noii "zei", a caror "porunci" nu puteau fi incalcate. Dar drepturile individuale caracteristice umanismului si gindirii libere nu existau. Multi sint cei de pe forum care se declara crestini si repeta la nesfirsit ca au fost si ei cindva atei. Posibil, dar exista o diferenta intre a fi ateu prin convingere rationala si a fi ateu pentru ca esti dus de val sau curent. Asa cum in epoca post-comunista, au devenit aproape toti "buni crestini".

Inteleg ca multi ortodocsi nu prea pot sa vada dincolo de limitele propriei dogme, dar un lucru este clar si usor de inteles - ateismul nu este o ideologie, si nu este o religie. Ateu inseamna doar absenta credintei in Dzeu. Mai mult decit a crede in ceva, ateismul inseamna a se indoi de ceva. Ateismul nu duce automat la comunism nici la nazism asa cum a nu crede in Mos Craciun nu ne conduce automat la a lua jucariile copiilor. Si nu implica automat nici lipsa de morala, nici satanism, nimic negativ din ce si-ar dori Biserica sa asocieze ateismului. Ateu inseamna a se indoi, a avea nevoie de dovezi demonstrabile pentru a accepta ceva si aceasta atitudine a fost cea care ne-a scos din intuneric, nu credinta oarba. De multe ori, desi nu intotdeauna, ateismul este o lume a realitatii, ratiunii, libertatii, a onestitatii intelectuale in asa masura incit mintea religioasa nu este capabila macar sa inteleaga. Sau pe scurt asa cum spunea cineva, "Atheism is merely the bed-rock of sanity in a world of madness." Asa cum altcineva spunea:
"religion is the only firm foundation of power."



___________
"The more sand has escaped from the hourglass of our life, the clearer we should see through it" Niccolo Machiavelli
o dilema si mai arzatoare - de Cassandra la: 27/03/2006 00:42:10
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Fascinanta si originala colectie de "enigme". Iata cum s-au rezolvat "enigmele" de acest tip:
De-a lungul Evului Mediu si pina in timpurile Iluminismului, comunitatile evreiesti, desi isi plateau taxele ce le dadeau dreptul la existenta, aveau, cam odata la fiecare generatie, de facut fata la pogromuri si asasinate masive motivate de diversele napaste care loveau regiunea respectiva: epidemii (pentru care erau acuzati ca otraveau aerul si fintinile), crime pedofile (pentru care erau acuzati de omor ritual de copii crestini "ca sa faca pasca cu singele lor"), si in general orice alte calamitati (momente in care in mod oportun credinciosilor li se reamintea din amvon ca evreii il omorisera pe dumnezeu, si ca atare dind iama prin acesti deicizi n-ar putea decit sa aduca salvarea comunitatii). In Rusia tarista tulburarile sociale au fost in mod magistral canalizate spre pogromuri anti-evreiesti prin maculaturi de tipul "Protocolul inteleptilor sionului", care iti rezolva dubiile in legatura cu "dominatia lumii" de catre evrei. In varianta zilelor noastre, mediile de comunicatie arabe si iraniene afirma fara sa clipeasca "stiri" conform carora SIDA si mai nou gripa puilor sint inventia evreilor (israelului) ca sa-i extermine pe musulmani.
Si acum: oare nu cumva ignoranta, incultura si vulgaritatea mintala s-au hotarit sa-si arate fatza pe forum, ca sa ne fie clar ca se bucura de vigoarea si sanatatea dintotdeauna?


___________
"The more sand has escaped from the hourglass of our life, the clearer we should see through it" Niccolo Machiavelli
pentru cine-a solicitat, ca nu mai tziu minte ezact! - de maan la: 31/03/2006 13:09:23
(la: Limba romana e un organism viu)
Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".
#138542, de hgrancea - de Cassandra la: 12/08/2006 19:09:30
(la: ATEISM)


Horia, mi s-a parut atit de distractiva “investigatia” pe care o propui lui Jennifer, incit imi permit sa te intreb ce anume crezi ca demonstreaza asemenea “studii”? Ca ateii sint mai devreme sau mai tirziu loviti de pedeapsa preaputernicului?
Asa cum zice Woody Allen, viata insasi este o “boala mortala transmisa pe cale sexuala” de care am suferit si suferim toti, incepind cu animistii din paleolitic, continuind cu cei carora basmele inventate in orientul mijlociu le satisfac orice neliniste metafizica si terminind cu antipaticii atei.
Este de-a dreptul emotionant sa observi rasuflatata si senila teodoctie (théodicée) miscindu-si inca obositele membre: D-zeu e “bun” cu credinciosii si ii apara de boli si nenorociri, si ii “paraseste”(adica e bun-rau(?) sau bun – absent(?)) pe necredinciosi.

Tu nu stii ca negotul protectiei divine si-a pierdut orice credibilitate in Europa pe 1 noiembrie 1755, de “Ziua tuturor sfintilor” la 9.20 dimineata? Cutremurul de 9.00 pe sc.Richter si Tzunami-ul posterior au devastat Peninsula Iberica si au ras de pe fata pamintului prea-credincioasa Lisabona la ora misei, cind practic toti locuitorii se aflau in biserci rugindu-se piosi atotputernicului. 100.000 de morti sub ruinele bisericilor, spitalelor si locurilor publice, zeci de mii de familii complete. De sub ruine, supravietuitorii au scos nu numai cadavrele dreptcredinciosilor dar si un proaspat impuls pentru iluminism si civilizatia laica a Europei.

#138806 (raspuns la: #138542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horia - de donquijote la: 07/09/2006 07:41:24
(la: Intrebari pentru atei)
vad ca dai dovada de nostalgia vremurilor pre iluministe/renascentiste.
pun pariu ca n-ai vrea sa traiesti in societatea aia, cel putin nu in pozitia sociala relativa pe care o ai astazi. eu personal n-as vrea. nici macar cu mijloacele tehnologice moderne. era probail mai rau decat in comunism.
:)
De ce nu m-as face protestant - de Jianu Neridan la: 14/09/2006 00:04:28
(la: Clopote. De ce nu m-as face protestant)
crestin
Dati-mi voie sa va spun ca clopotele au intrat in crestinism din religiile orientale mai exact de la budisti.
Ideea de protestantism este o idee mareata.Dupa istoricii actuali oficial au murit sub mana Inchizitiei cca 40- 90 milioane de oameni.Ganditi-va ce a facut biserica oficiala in Europa intre anii 538-1800- evul mediu intunecat.N-au scapat nici Giordano Bruno, d'Vinci, Galilei, Copernic.
Protestantismul s-a ridicat cu pretul vietii impotriva inventiilor omenesti in materie de religie.Baza lui a fost Sfanta Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu.
Protestantismul a adus cu el eliberarea Europei -prin reforma intregului sistem (iluminismul, renastere,etc.)
Durerea este ca dupa ce a obtinut libertatea s-a departat de sursa puterii lui, de Dumnezeu, a dat de bine si a uitat misiunea lui.A inventat ratiunea fara Dumnezeu-vezi Revolutia Franceza si marea lui inventie Umanismul- Omul masura tuturor lucrurilor.
De aici s-au scurs: marxismul, darwinismul, spiritismul, liberalismul in gandire, oprimarea celorlalte continente.
Ce va fi? Cititi Cartea profetului Daniel.
carapiscum - de donquijote la: 25/09/2006 08:26:33
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
in primul rand cine face o afirmatie trebuie sa aduca dovezile. ca si la judecata (in sisteme judiciare avansate): nu acuzatul trebuie sa-si demonstreze nevinovatia, ci acuzatia trebuie. afirmi ca exista creator, dumnezeu atotputernic, atotstiutor, atotetc... demonstreaza. noi, cei care nu credem nu trebuie sa demonstram nimic. ceva ce nu exista, nu exista. punct. prezumtia ca exista creator e gresita. toata stiinta si tehnologia moderna s-au dezvoltat fara a fi necesara aceasta prezumtie. oamenii pot trai foarte bine si frumos fara aceasta prezumtie.
religia nu a adus nimic nou sau bun, in sensul de ceva necesar care sa nu fi existat cand a aparut. dimpotriva, a dus societatea inapoi ca sa nu mai vorbim de crimele comise in numele ei pe care toti sustinatorii religiei le uita exact ca propagandistii de partid (crescuti la aceeasi scoala).
europei (vorbim de teritoriul imperiului roman) i-au trebuit cam 1000 de ani sa-si revina din mocirla in care a bagat-o religia (de la constantin 'cel mare' pana la renastere/iluminism) adica sa ajunga sau la acelasi nivel social economic cultural care era exista in grecia si roma antica.
#147683 (raspuns la: #147678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Astoniu la: 11/10/2007 11:35:59
(la: Abel, Cain, maneloteca, zorelele.)
Reiau discuţia.

Trăim sau vom trăi într-o societate postcreştină?


Hai să delimităm spaţiul creştin la comunitatea euro-atlantică, de-i zice Occident, nu de alta dar am putea fi acuzaţi de orientali/orientalişti că suntem nişte europeni egoişti şi mizantropi.
Vorbind deci despre societatea occidentală ( în care cu indulgenţă ne putem include şi noi - na că ne-am europenizat ! ) şi luînd datele sociologice de bune - vorbind doar de cifre - putem zice că încă trăim într-o societate creştină. Încă majoritatea populaţiilor ce vieţuiesc în "arealul" ăsta occidental se declară creştini ( de diverse confesiuni, dar tot creştini ). Încă se mai construiesc biserici, mai ales în blocul Europei de est ( nu mai vorbim de ce se construieşte la noi ! ), proaspăt scăpat de comunism.
Din păcate sociologia nu merge prea adânc în analize. Intelectualii occidentali îşi dau seama defapt cât de mult se subţiază pătura de adevăraţi credincioşi creştini. Ştiu ei prea bine că, de la iluminism încoace, libertatea de conştiinţă a făcut pre mulţi să se îndoiască de adevărurile biblice. Iar concepţia drepturilor omului în democraţiile occidentale vine să creeze cel puţin impresia că omul modern nu mai are nevoie de creştinism. Că are nevoie doar de conceptul fundamental de "om" şi de umanism în genere.
Deabea de aici pot începe adevăratele discuţii despre creştinism şi post-creştinism. De la aparentul conflict dintre omul creştin şi omul "democraţiilor umaniste".
Chiar dacă o parte din populaţiile democraţiilor umaniste s-ar declara ca trăitoare într-o societate postcreştină - judecând după stilul de viaţă, concepţii liber-cugetătoare etc. - cred că totuşi majoritatea oamenilor simpli s-ar încadra tot în marea proporţie a creştinilor ce nu pot şi nu vor să se dezică de valorile creştine. Aici începem să înotăm în nisipuri mişcătoare. Unii dintre noi am putea conchide că trăim , deci, într-o societate creştină. Iar alţii, prin prisma dovezilor de schimbare în concepţiile filosofice şi ştiinţifice ( care, se ştie, pregătesc viitoarele schimbări sociale ), ar putea trage concluzia că vine era post-creştină.
Iacătă de ce zic : "om trăi ş-om videa". Numai răbdarea şi tutunul să nu ne lipsească.
jeniffer, - de Astoniu la: 30/10/2007 12:58:07
(la: Marea contradictie)
Îmi permit să-ţi reformulez fraza, ca să văd dacă am înţeles corect ce vrei să spui :

" Contradicţia este următoarea : unii consideră că, dimpotrivă, eliberarea spirituală faţă de ideile religioase impuse, cu greutate şi în mai multe secole ( pentru dominaţie ) , a fost pozitivă şi necesară, pentru că oamenii au dorit cunoaşterea realităţii, nu a zeului care face."

Dacă am greşit, te rog să mă corectezi.

Totuşi aici nu-i nici o contradicţie "în termeni". Poate una istorică, vrei să zici.
Aşa înţelegînd fraza, pot spune că aceşti "unii" au fost inspiraţi de ideile iluminismului francez, născătoare în secolele următoare, a ideologiilor de tot felul, inclusiv a ideilor ce stau la baza "drepturilor omului". Iar acesta este un lucru pozitiv. Ba chiar şi necesar, după cum spui şi tu.
Dar oamenii şi-au dorit întotdeauna cunoaşterea realităţii, chiar şi atunci când credeau într-un zeu sau altul, credinţele lor fiind tot o expresie a căutărilor de descifrare a realităţii necunoscute.
Acuma să nu crezi cumva că oamenii cunosc deja totul şi nimeni nu mai are nevoie de divinitate ( divinitate - ca subterfugiu al explicării enorm de numeroaselor necunoscute din existenţă ).
Mi-ar părea rău să aflu că trăieşti cu iluzia că omenirea , dacă nu ştie încă totul, este tocmai pe cale să afle deja Totul. Realitatea se compune din multe faţete, iar unele sunt de-a dreptul necunoscute. Iar dacă admiţi şi faptul că realitatea poate fi şi infinită, îţi vei da seama de ce oamenii nu vor reuşi să-i dea de capăt. În acest infinit oamenii mereu îşi proiectează ideile, tocmai pentru a face un efort de cunoaştere şi nu în ciuda sau "contradicţia" a ceva.
Pentru unii, care vor să se împace cu necunoscutul, e mai comod să creadă în existenţa unei divinităţi ( "ab iniţio" necunoscute ) şi chiar mai sănătos. Pentru alţii, acest "Mare Necunoscut" este o metaforă a imboldului spre cunoaştere. Iar pentru alţii, nu este nici o contradicţie într-o înţelegere superioară a întregului existenţei, fiindu-le la îndemână şi teologia şi filosofia şi ştiinţele exacte şi limbajul artistic. Desigur, există multe alte nuanţe ale cunoaşterii umane, inclusiv cele terne, care se limitează la cunoaşterea realităţii imediate şi vizibile. Dar, repet, realitatea vizibilă şi imediată este singura realitate ?
#249984 (raspuns la: #249862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fericirea individului - de alex andra la: 12/12/2007 14:03:00
(la: individualism de moda noua)
nu poate fi rupta de fericirea colectiva, propovaduiau Iluministii europeni, mari reformatori, cel putin in teorie, a vietii sociale. Daca puneau problema la modul cel mai serios, e ca individualismul era perceput ca fiind suficient de acut pentru a fi nociv intereselor general umane. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci in spatiul mental al umanitatii.
#264930 (raspuns la: #264924) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fuchsu - de alex andra la: 12/12/2007 14:37:04 Modificat la: 12/12/2007 14:37:59
(la: individualism de moda noua)
Fericirea exista in calitate de concept. Si noi vorbim despre concepte aici. Pe de alta parte, fericirea poate fi asimilata pana la un punct si pe termen scurt cu starea de bine. Asta-i mai concreta si o poate defini fiecare in felul sau.Ideea Iluministilor era ca in principiu starea mea de bine sa nu contravina starii de bine a celorlalti. Tarand conceptele in noroiul concretului cotidian, am putea exemplifica problema la modul urmator: starea mea de bine de moment e legata strict de ascultarea manelelor, dar daca ascult prea tare, contravin starii de bine a iubitorului de Bach. (In paranteza fie spus, problema nu cred ca se poate pune si invers, pentru ca de regula iubitorul de Bach are si bun simt si nu-l va deranja pe iubitorul de manele, ascultandu-si muzica la modul individualist. Si iata cum, prin reducere la absurd, individualismul duce la fericirea colectiva:)))))) )
#264973 (raspuns la: #264957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...