comentarii

iluzia si visul sunt la temelia sufletului nostru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































la urma urmei - de NADAI la: 02/01/2005 11:30:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am o vicioasa satisfactie cand doua tabere se cearta, iar lumea se misca la fel ca inainte. E deosebit de linistitor sa stii ca orice ai face, nu poti sa schimbi elementele esentiale ale vietii. Timpul trece, istoria se schimba, ramanem aceeasi, cu suflet sau fara el, depinde de cum ne compromitem, si in final, filosofand pe seama unor ERUDITI, ajungem sa constatam ca tot murim, si sufletul nostru dispare. Am zis ca dispare, pentru ca inzestrati cu simturi, nu putem discerne concret daca el mai ramane dupa aceea. S-au facut, cica niste filme, cum moartea era pacalita de om, si individul vedea ce se intampla dupa. As, filme. Parca putem sa tragem o cortina si sa ne uitam in spatele ei. Totusi, sufletul, in mistica pe care incerc sa o enunt, nu are legatura cu o viata viitoare, care ne este "interzisa", din cauza imposibilitatii demonstratiei. E cert, o filosofie cam veche, ce descriu eu aici, combinata cu purul pragmatism, si anume, viata aceasta ne ofera tot ce putem stii despre suflet. Daca faci lucruri demne de lauda, te simti bine, secundo, daca nenorocesti, devii nenorocit. Putem spune, ca exista suflet dupa aceasta umila iluzie, intr-o perspectiva religioasa, dar atunci ERUDITII nu mai au legatura cu ceea ce se afirma mai sus. Opiumul multimii devine o banalitate pentru filosofie, si cine suntem noi, sa stim cu adevarat ce exista dupa? Raspunsul cert al religiei nu incurca itele filosofilor, insa, ca o dovada de secol 21, as zice ca sufletul exista aici si acum, cu primordialitatea faptelor pe care le savarsim. Din punctul meu de vedere ca filosof. Alt discurs antic nu prea are farmec, intr-o lume dominata de necesitati imediate. Insa poate mai gasiti niste vise pe aici, si le dati de capat.
sufletul - de babi la: 07/04/2005 00:52:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Si eu cred ca sufletul este nemuritor,dar cînd se naste EL?Ce se întîmpla cu sufletul nostru?Sufletul este o mare nmarginita,plina de bucurii,lacrimi,vise,sperante.....Dar ce este de fapt SUFLETUL?Din ce este plamadit?
#42282 (raspuns la: #35439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 13:21:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 14:52:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
Sarmanul Dyonis - de Alice la: 09/10/2003 13:52:17
(la: Sensul vietii pe Terra)
"...lumea-i visul sufletului nostru ...nu exista nici timp, nici spatiu... trecut si viitor sunt in sufletul nostru ca padurea intr-un sambure de roua..." Sau intr-o ghinda...sau intr-o poiana din Apuseni...
#968 (raspuns la: #914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
All you need is love... - de Little Eagle la: 29/04/2004 16:17:41
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
Dear Liah,

Ai ales cel mai greu subiect posibil in existenta omenirii din toate p.d.v.
Este oare un sentiment nascut din suflet ori e legat de instinct ori de amindoua?
Tare greu de raspuns in sens ideal sau obiectiv ideal,pentru ca atita vreme cit exista ego va avea mai mult decit numeroase interpretari in mintea si sufletul nostru atit de imperfect incit opiniile vor fi mereu diferite de la unul la altul.

Exista si iubirea divina sau pt. Dumnezeu de ex.si ar trebui sa fie cea mai reala posibil dincolo de materialismul vietii si deci separata de iubirea dintre noi ca fiinte umane.La fel e si iubirea pt. natura si animale si deci mediul inconjurator,mai exista si cea pt. bani si cum spui tu pt. satisfacerea nevoilor,personal nu o consider ..iubire ci doar un act de instinct,animalul din noi inca va fi prezent multa vreme in fiecare,mai ales in barbati.
Si totusi cind iubesti faci dragoste si este altceva,dincolo de instinct pt. ca iubesti si sufletul iti spune asta.

Eminescu a fost un geniu,un artist si totodata infrint in iubirea pt. Veronica,a vazut-o sfirsita in el insusi,subiectiv a refuzat sa mai creada in iubire si multi se inchid in ei insisi si considera ca iubirea nu exista pt. ca ei nu au putut ajunge la visul lor personal de a o implini.
El a fost mult influentat de Shopenhauer care a fost un filosof pesimistic in sinea lui dar a scris lucruri totusi f. la adevar.

Iubirea,dragostea exista zi de zi,Liah,chiar daca nu o vezi acum de ex. in tine
o vei vedea si intilni cindva pt. tine insuti,dar ea EXISTA in jurul tau in orice secunda,o vezi pe starda la tineri si batrini ea este si daca o vezi la altii atunci o vei vedea mereu in tine.
Nu este o aberatie,este o realitate nascuta din noi,nu toti insa avem acel sentiment pur si sincer si asta ne face si indepartati unii de altii,vorbim in numele dragostei si pe la spate urim pe unul sau altul ori ocupam vreo tara in numele ...dragostei de a aduce...libertate si fericire,ori si mai rau,cream razboaie in numele Lui Dumnezeu,care este dragoste doar si iubire.

A iubi este mai mult decit f.f.f. dificil.
Ce este iubirea absoluta?Ea se arata in tine atunci cind incetezi a te iubi pe tine insuti si vei iubi chiar pe dusmanul tau la fel cum te-ai iubi pe tine insuti.
Stiu,suna biblic dar este adevarata iubire.
Putem face asta?NU!
Eu nu spun ca nu au existat sau exista oameni care au dovedit asta in trecut sau prezent,dar...ii numeri pe degete din toata omenirea.
Ei au atins acea iubire absoluta.

NU e nevoie sa invingi ...singuratatea pt. a iubi.Si la fel nu trebuie sa cauti sa fii iubit(a) prin orice acte de bravura sau caritate.A cauta ...un fel de recompensa monetara sau verbala pt. ca ai facut un bine din dragoste,deja anuleaza total ce ai facut.
Devine o flatare a egoului.
Nu stiu ce virsta ai,dar din textele tale banuiesc ca esti f. tinara,poate la liceu chiar,e o virsta si te rog iarta-ma ca spun asta,cam ingrata si care e si normal sa fie asa,si eu am trecut prin ea si multi altii,dar poate gresesc virsta ta si atunci iarta-ma din nou,imi pari o persoana visatoare si inteligenta si e perfect OK with me!!!
Orice virsta ai avea NU are importanta,eu si la 48 ani ce am , tot visator si idealist am ramas,daca nu chiar mai rau ca un baby.
Firea omului se schimba dar in esenta nu prea mult,tot adolescenti vom ramine pina la moarte.

Iubirea la timpurile lui Shakespeare este idealista,dar oare nu am trecut toti prin ea?Cineva trebuia sa puna in scris sentimentele noastre sa ne descoperim sau re-descoperim.
Imi aduc aminte acum de iubiri trecute prin care am trecut si le privesc in mine cu nostalgie dar azi e prezentul si iubesc sotia mea f. mult si ea la fel pe mine,poate ea chiar mai mult.
Dar crede-ma ca de multe ori ma intreb daca sint real capabil de a iubi cu adevarat,ceva lipseste si deseori ma gindesc ca nu-s in stare de a iubi.
Mi se pare f. greu sa inteleg inca acest sentiment in reala lui forta si a-l descrie e si mai dificil,eu cred ca nu-s capabil de a iubi cu adevarat.
Nu ma intelege gresit,o iubesc mult pe Marilyn si mi-as da viata in orice secunda pt. ea,dar nu stiu cum sa iubesc cu adevarat,mi se pare mereu ca nu pot fi in stare.
A iubi desigur inseamna a te sacrifica si a uita de tine pt. cea(l)drag(a) tie,dar
pt. mine personal inca NU stiu real sa iubesc.

Incerc sa iubesc pe Dumnezeu,dar la fel nu ma simt in stare,pt. mine a spune ca iubesti nu e de ajuns si nici a face ceva extraordinar,sau eroic nu e reala iubire ce o caut,dar stiu ca ea exista pt. ca sufletul imi spune asta dar nu-s pregatit inca pt. ea.
Cred in iubire,in realitate de m-ai vedea par un tough guy,genul de bouncers
in baruri care bat pe cei ce produc necazuri si ii dau afara in suturi,in fapt nu-s prea departe ca fizic(am mai slabit insa)de Tony Soprano.
Si totusi iti spun ca ...imi dau lacrimi la filme de dragoste si drama.
Marilyn m-a schimbat f. mult de cind sintem impreuna din 1989 si casatoriti in 1990.
Si totusi nu stiu daca eu iti pot da un raspuns la subiectul tau...
Eu cred ca iubirea este totul in creatie si chiar daca sintem plini de ego si ipocrizie,trebuie sa o gasim nu doar in noi ci in tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii la om si sa mai uitam de noi insine cind facem asta;daca nu vom da peste ea,cel putin vom fi mai aproape de noi insine caci in final iubirea ne leaga pe toti indiferent de culoare,natie ori sex sau religie.
Cred in iubire si dragoste,ea exista!

LOVE&PEACE,
Ozzy
?- din pdv al barbatului care sunt - de enigmescu la: 20/06/2004 15:06:06
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
pt. ca generalul e mai mare decat sex-gentul?... ;}(aluzie la generalizarea autorului). sau poate pt. ca a face sex in culturi e cam incomod?... ;}}(gen "Ion", de Rebreanu). ori fiindca cererea pt. aprobare trebuie depusa in timp util la sediul...publicului?... ;}}}
no, acu` serios. personal am avut si continui sa am fantezii erotice nesatisfacute. n-am sa va dezvalui aici cam care ar fi acestea dar cred ca cel putin o parte din cele scrise mai sus de Ozzy as fi vrut sa le experimentez- cu amendamentul ca in public n-as putea-o face. eh, n-a fost sa fie inca, poate niciodata n-o sa fie. vreau sa va spun ca stand uneori si gandindu-ma la astfel de dorinte mi-am pus intrebarea de ce le am si de unde imi vin in minte. apoi m-am gandit la contextul in care imi apar astfel de dorinte si mi-am dat seama intr-un sfarsit ca sunt rezultatul celor de obicei vazute(la TV) sau citite in diverse reviste. ar mai fi si anturajul insa asta depinde de la caz la caz.
la intrebarea lui Daniel trebuie sa stau acum sa ma gandesc fiindca nu-mi pusesem niciodata problema asta. din cate-mi dau eu seama problema sexului, nu numai in public, a fost f. lunga vreme un subiect tabu. ma uitam chiar zilele astea la un vechi film documentar despre un trib african si-am vazut ca inclusiv la ei, care erau dezbracati(barbati, femei si copii), actul sexual nu se facea prin boscheti, pe sub copaci sau pe langa colibele alea ale lor. nu, tot sub acoperisurile de frunze. de ce, de rusine? nu prea cred fiindca v-am zis ca umblau goi si desigur nu se pune problema sa fi avut constiinta pacatului crestin. atunci ce explicatie s-ar putea gasi? ei bine, pot sa jur ca aici e vorba de CONSTIINTA omului. in noi, fara exceptii, exista sadit acel sambure de inocenta si de cumintenie care vrea sa creasca si sa dea roada mai tarziu. depinde insa de noi daca punem ce trebuie in pamantul sufletului nostru si daca vrem(aici se vede vointa) sa crestem drepti si frumosi.
sa facem o comparatie cu animalele. ele nu au ratiune, vointa proprie si sentiment asa cum avem noi. in schimb au instinctul perpetuarii speciei. de aceea nu se imperecheaza spre placere ci pt. a da nastere unei noi generatii. la oameni nu exista instinct :) desigur, desi unii mai afirma uneori ca au instincte care-i indeamna sa-si satisfaca placerile/poftele. alea nu sunt instincte, in opinia mea, sunt ispite. ati vazut dv-stra sa manance vitele pana vomita? sau sa bea mai mult decat le trebuie? sau "sa stea calare" ore in sir, zile in sir? dar la noi ati vazut? prin urmare ce facem, ne lasam condusi de judecata sau de numitele ispite? tin sa va spun ca totul porneste din gandirea omului. nu exista nici macar o singura actiune intreprinsa de un individ care sa nu treaca fie numai si prin subconstientul acestuia. iar subconstientul e ceva cu care nu te poti juca. stiti cum actioneaza si reactioneaza acesta? cam asa: azi iti spune sa te uiti la o revista porno/sexy; maine te pune sa-ti iei o caseta video ca, deh, ti s-au umflat...amigdalitele; poimaine nu mai poti suporta AMINTIRILE alea erotice fara a fi satisfacute in vreun fel si te trezesti ca mergi ca somnambulul la...Wecinul Costica / sa mai faci o manarica; nu mult dupa aceea, cotropit de-a dreptul de tot felul de iluzii cu acele imagini virtuale(ca-s doar in mintea ta), vezi o "gagica", o "puicuta" ce-si falfaie pectoralii pe strada ca gaina tartita pe gard, si nu te mai poti abtine sa n-o-ncerci. vrei cu tot dinadinsul sa o ai, sa o posezi nebuneste. ii ceri asta si daca refuza o iei cu "japca"-asa se zice pe la noi. scenariul poate sa difere, ce vreau eu sa zic e ca totul porneste de la VAZUT si se petrece in continuare exact ca in cazul drogatilor care ar vrea sa renunte dar nu mai pot fiindca atat trupeste cat si sufleteste sunt bolnavi. dar sa revin de unde am plecat.
nu cred ca sexul IN PUBLIC este vazut ca un rau numai din motivele prezentate pana acum de ceilalti cafegii. dar mi se pare ca cineva totusi a atins punctul pe care vreau eu sa-l pun aici. in fine, cand doi fac sex fara a le pasa de cei din jur e semnul insolentei, indolentei, indecentei, NE-rusinarii(stim noi unde duce lipsa acesteia), al obrazniciei si al derogarii de la orice bun simt. prin bun simt se intelege constiinta umana (despre care v-am vorbit) care poate face distinctie intre ce e bine + frumos si rau + urat. asadar de aceea mi se pare mie ca in mai toate popoarele sexul in public este considerat, daca vreti, ca o viroza periculoasa ce se intinde cu repeziciune. de starpit nu se poate starpi cu siguranta, insa se poate trata.
"trupul e o buna sluga, dar un rau stapan!"
just me
dar cand prezentul este pur si simplu sfidator cu mine? - de (anonim) la: 17/07/2004 01:13:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
dar cand prezentul este pur si simplu sfidator cu tine,atunci nu mai conteaza el ci viitorul,un viitor care poate fi mai bun sau mai putin bun,mda cu siguranta conteaza f mult pt unii prezentul doar datorita faptului ca sunt fericiti,dar avand in vedere ca viata mea din prezent este groaznica pt mine chiar nu mai conteaza.Acum tot ceea ce imi trezeste un interes este viitorul,nu-mi este teama de el doar ca acesta e singura speranta pt unii ca mine.Totusi cred in nemurirea sufletului,singurul muritor este trupul,daca n-ar exista acest suflet chinuit ,dezamagit si foarte putin fericit practic n-ar mai exista nimic,oricum existenta noastra este redata mereu cu semnul intrebarii presupun ca atat pt mine cat si pt ceilalti.Sufletul nostru care este intr-o calatorie eterna creeaza mintii numeroase iluzii,mi s-a intamplat de f multe ori sa merg intr-un loc in care nu mai fusesem niciodata insa pur si simplu stiam ce voi face in urmatoarea secunda,stiam acel loc ca si cand as fi trait acolo mereu si totul imi era atat de familiar,a fost o confruntare ciudata cu viata,probabil ca sufletul meu ajunsese de mult acolo de f multe ori insa de fiecare data in alt trup.nimic nu e cert,totul este pus sub semnul intrebarii,chiar si acest mic comentariu al meu
#17988 (raspuns la: #17939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce ar inseamna sa stim ca sufletul este nemuritor? - de (anonim) la: 29/07/2004 07:36:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
probabil nimeni nu-si va schimba radical parerea, dar nu asta este ce conteaza; pentru mine intrebarea este oare cati o sa citeasca comentariile astea si cati o sa inceapa sa se gandeasca la nemurirea sufletului si la ce inseamna ca nu vom stii decat poate dupa ce vom muri (desi in unele religii poate nici macar atunci) daca intr-adevar sufletul este muritor

si sa spunem ca se descopera cu certitudine ca sufletul este intr-adevar nemuritor; vom devenii atunci cu totii mai lacomi ca sa acumulam mai multe cunostinte, mai multe experiente, mai multe sentimente in aceasta viata pe care o ducem acuma pe pamant; vom fii oare mai grijulii sa ne cladim o fire si un suflet ce ne va "tine" mult timp? sau poate ca odata ce presupunem ca sufletul este nemuritor incetam sa mai vorbim de timp ca ceva care trece, si atunci timpul devine pur si simplu ceva in care sufletul nostru exista asa cum corpul nostru exista in spatiu; si poate ca prin asta aproape deja avem o dovada a existentei sufletului, si anume teoria relativitatii; si aici argumentul meu imi devine cam neclar, asa ca mai opresc; dar teoria relativitatii dovedeste cel putin ca este posibil si chiar necesar de fapt ca timpul este o dimensiune reala si nu doar o notiune creata si inradacinata de cultura umana de-a lungul, ei bine, ... al timpului; insa corpul nu este capabil sa perceapa sau sa existe in aceasta dimensiune numita timp; pe cand sufletul (si prin asta ma refer aici la intelect) este - el retine evenimente din trecut pe care le foloseste apoi pentru a crea viitorul; asa cum si ochii, daca vad jumatate dintr-o mingie mare de plaja isi imagineaza ca exista si cealalta jumatate de mingie care o completeaza pe cea vazuta pentru a crea o mingie intreaga; la fel si prezentul si viitorul alcatuiesc impreuna ceea ce noi numim suflet; si pentru ca jumatate din el e imginar - si noi presimtim uneori acest lucru - incepem sa ne intrebam daca nu cumva tot ceea ce ne inconjoara este imaginar, sau pur simplu daca nu apartine in totalitate in domeniul sufletului

dar un lucru este sigur (desi unii poate ma vor contrazice): sufletul este capabil sa perceapa timpul, dar nu spatiul; iar corpul poate percepe spatiul, dar nu timpul; si trupul intr-un sens material nu moare cu desavarsire, de dezlcatuieste doar, sa zicem; asa ca poate nici sufletul, intr-un sens temporal nu moare, poate ca doar se dezalcatuieste

nu stiu inca ce inseamna asta
dar stiu ca eu nu scriu ca sa-i conving pe altii de parerea mea (chiar daca am o parere convinsa sau bine definita) ci ca sa vad ce idei au altii legate de parerea mea si ce poate devenii atunci parerea mea in relatiile cu ideile lor; asa ca nu sunt de acord cu tine cand spui ca "fiecare insa cauta sa convinga partea 'adversa' de adevarul sau" (ma dau cel putin pe mine drept contra-exemplu)

brutus


#18528 (raspuns la: #18479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
For Lady LMC - de ANGEL la: 31/07/2004 03:07:50
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
...ah,viatsa merita traita.....ce suava potsi fi shi plina de sentimentalisme incit te si ineci in ele,ai grija iti poate mari cholesterolul sufletului,bang bang,ajungi la mine la spital unde sint doctori fara fetse,shi nu prea shtiu ei unde e nevoie sa taie in corpshorul tau pe care-l vrei mentsinut cit poti tu de bine la silueta....Shhhhh,iti fac cu ochiul acum cind mingii pe Gamalie pe burtica,shi sa shtii ca-i place foarte mult,cred ca-l voi lua cu mine curind ca pet,am multi,unii chiar oameni(asha zishi.
....Ha!Ha!Haaaaaaaaa!).

Oh,Lady LMC....imi este mila de singuratatea ta zilnica,dar te shi admir,ash vrea shi eu sa fiu ca tine...NOT!!Ha!Ha!Pe moment chiar ai crezut,e bine asha,sa fii naiv ca tine,sa traieshti intr-o lume ce miine poate nu va mai fi...Shhhhh!
I LOOOOVE people like you,I love them to death!
Cei ca tine ,va ascundetsi in nisip,dar Sandman este acolo....cel ce va da vise si sperantse shi apoi va transforma sufletele in nisip prin el insushi...nu?

Ai grija cu luminarile si daca ash fi...tu(ceea ce sint deja)...NU m-ash juca cu...focul.....ascunde spirite si duhuri shi shtiu ca-tsi e teama de ele,nu?Ha!
Eu traiesc prin foc,tu nu.Focul e pasiune shi curaj,rebeliune shi putere.
Cred ca e vremea sa te scoli din somn and smell the ...dark coffee,Lady LMC,Nu?

Adica,in opinia mea umila ash dori sa mai dai jos din periatul zilnic ce-l faci asupra persoanei tale plina de egoism shi fumuri ca de starleta...NOT!Ha!
Continua sa fii cum eshti pentru ca asha eshti cel mai aproape de mine,eu exist din, shi prin vanitatea unora ca tine,egoism,ura,vorbe urite shi bigotism religios.

Vreau sa simt ura ta in mine shi vorbe dure la adresa mea,ele ma fac sa intineresc prin sufletul tau ce este al meu.E ca shi cum am face dragoste impreuna,nu-tsi face griji,pot fi ORICINE vrei tu ca barbat,un super star hunk ori mare movie star ori ...chiar...sotsul tau,nu?Shhhhhhhh......ori poate ...another lady?Ha!you do have dark secrets.....Shhhhh...sa nu shtie nimeni.....

Artishtii mereu i-am indragit,o mica remarca ash avea daca-mi permitsi:
Este Henri De Toulouse Lautrec.Numele e legat de domeniul parintsilor shi orashului unde s-a nascut,fiind din familie cu titlu de nobilitate shi bogata.
Raphael este artist bun ca meseriash,dar nu are spunk in el,nu are viatsa,e..mort,totul e de poza,Henri insa...linia shi culorile lui sunt vii shi expresioniste,dau fortsa artei lui,vezi un suflet in spatele unui chip pictat de el.

Poate entuziasmul tau e prea exagerat in privintsa cafenelei.Citez ceva ce mi-a placut scris de tine,ce pacat ca eshti atat de oarba.....
"Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul,imi aducea aminte de 'cheerleaders' de la liceu.N-avea nimic de spus dar ,spunea shi ea ca sa se auda."Apoi Lady LMC,itsi faci chiar un autoportret in aceste rinduri,dar imi place pentru ca eshti a mea!Vanitatea o iuuubeeesc!!!E ca un drog pentru mine.

Shi uite cum Zina florilor a venit iar azi la tine .Nu-i asha ca e frumos sa visezi cai verzi pe peretsi?Itsi ofer memorii neplacute la momente neplacute din cafenea,dar cu ce mare drag o fac nu-tsi imaginezi...Not!Ha!Oare glumesc sau sint serios? uite ca de milenii inca nu shtiu,....Not!Ha!HAAAA!

Ai grija sa mergi Dumineca la biserica ,este important pentru tine si snobismul tau,o noua doza de iluzii shi vise de rai shi dumnezei.Please,be at church on time!
Voi fi shi eu acolo linga tine pe bancutsa shi vom cinta hymns shi vom citi psalms
vai de mine ce mare fericire ne va copleshi ca vom uita de noi shi ne vom inaltsa la ceruri,ce poetic....nu?
Oh,dear Lady LMC,in ...nemernicia mea de pacatos cu doua mici umflaturi in frunte ce ma maninca mereu,te rog foarte mult sa nu te rogi pentru mine deloc,NU ai acest drept...Shhhhh....roaga-te pentru tine caci traieshti debusolata in totala minciuna.Am sa te mai vizitez,eshti o........Shhhhhh,ramine intre noi doi.

ANGEL



































#18666 (raspuns la: #18660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sis - de Belle la: 16/09/2004 01:36:01
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
it's me again .... ce sa-ti fac daca te-ai dus la nani mai devreme ;)

pai stii ca ma gandeam la ce-am discutat noi mai demult ...si amandoua stim ca acel "deja vu" este cat se poate de adevarat si real. multi se refera la locuri prin care-au fost pentru prima data dar care par familiare. eu as completa ca la fel putem spune si despre oamenii pe care-i intalnim pentru prima data si cu care simtim o legatura de suflet sau chiar de sange de la prima privire, primul cuvant, prima strangere de mana.

asta ar fi in lumea "materiala" ... dar cum explici acel "deja vu" din lumea "intangibila" ca sa folosesc un cuvant de-al tau. sunt convinsa ca nu sunt singura care are vise care se repeta, sau vise care se continua, sau vise intr-o lume paralela si poate la fel de adevarata. cineva spunea (si personal cred in aceasta ipoteza) ca atunci cand visezi cu cap-si-coada ca atunci cand ai privi un film si intalnesti in vis o persoana de departe, defapt sufletele noastre calatoresc intr-o lume paralela unde chiar se intalnesc, in aceea lume "povestea" nu e doar un vis ci e ca o alta experienta a "eu-lui" fiecaruia. de asemenea sunt vise la fel de reale si "deja vu" nascute din sub-constientul fiecaruia si prin care temerile noastre cele mai ascunse (cateodata si fata de noi insine) ies la iveala. eu consider tot un deja-vu pentru ca sunt nascute din adancul nostru, noi le-am creat fara sa stim de ele dar le intalnim in propriile vise.

o viata dinainte si-o viata de-acum si chiar una viitoare? binenteles.... ipoteza care ma face sa cred in asta este ca in fiecare din vieti sufletul nostru este supus unei evolutii prin experientele prin care trecem, pana ajungem la acea stare de perfectiune in care sufletele traiesc vesnic intr-un plan paralel. experientele se pot repeta dintr-o viata anterioara in urmatoarea (si poate nu neaparat in ordine crescatoare cu 1) atunci cand evolutia nu este completa, iar sufletul este supus unei noi incercari pana cand acel ceva care lipseste din perfectiune este atins. probabil ca o astfel de ipoteza, intarita de experiente, sta la baza credintei ca totul se intampla cu un motiv, si nimic nu este intamplator, nici macar deciziile pe care le luam in viata. chiar si acelea au fost dictate de un sir de trairi anterioare si conditii prezente, cu nimic intamplatoare.

probabil ca viteza crescuta a pieselor de tetris este tot un mod de a fi pusi la incercare si-atunci cand nu reusim "the game is over" ....dar cred ca doar viata asta este over, pe cand urmatoarea incepe sa se contureze, pentru a da posibilitate sufletului sa evolueze, sa nu mai repete greselile din vietile anterioare si sa atinga perfectiunea.
"...cred in existenta sufletului si in nemurirea sa."souris - de DESTIN la: 21/10/2004 00:05:57
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iti multumesc pentru cele comentate,ganduri sincere exprimate cu credinta in existenta eterna a sufletului nostru.

"tot pomenesc de credinta in Dumnezeu pentru ca eu consider asta indisolubil legata de credinta in nemurirea sufletului. iar a spune ca sufletul este o emanatie a creierului mi se pare ca e totuna cu a spune ca Dumnezeu este o creatie a mintii omenesti si nu invers."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25756 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Wizard! - de anisia la: 07/11/2004 16:26:30
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Cum definesti tu fericirea in termeni realistici? Ce te face pe tine fericit? Ce este pentru tine fericirea?

Fericirea, dupa parerea mea, este o iluzie, un vis, un nor, o...fata morgana. Vrei o analiza obiectiva? Hai sa incercam...si sa spunem ca astazi esti fericit pentru ca te-ai trezit zambind, ai o zi frumoasa, esti sanatos.Spre sfarsitul zilei insa, iti dai seama ca ceva tot iti lipseste si ca fericirea ce iti umplea sufletul de dimineata era o himera, o imaginatie, un vis. Si incepi sa cauti cum sa umpli golul ce tocmai l-ai constientizat. Si iti trebuie poate zile, saptamani, luni. Timp in care nu esti fericit. Pentru ca exista golul din tine. Si reusesti pana la urma. Si atunci crezi ca ai atins fericirea. Dar te inseli! Pentru ca nu ai facut altceva decat sa atingi acea fericire, cea dupa care ai umblat in ultimul rastimp. Odata ce ai atins-o ...iti doresti mai mult si mai mult. Si uite asa...procesul este perpetuu iar omul nu ajunge niciodata sa fie cu adevarat fericit, ci doar putin fericit. Pentru ca fericirea absoluta nu exista!

Nu stiu ce ai gandit cand ai scris cronologie inversa, dar sper ca ceea ce ti-am prezentat acum sa iti tina loc de analiza obiectiva. Spune-mi, gresesc in modul meu de a gandi?
#27986 (raspuns la: #27917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
Adiere de vînt - de babi la: 02/03/2005 22:57:01
(la: Vreau sa apuc toamna de coada!)
Adie vînt de Primavara de prin meleaguri departate,din toate colturile lumii.Vorbim romaneste,engleza sau germana,rostim pe buzele noastre sute de cuvinte.Dar oare sufletul ce limba mai rosteste?Ce adieri de vînt strabate cararile sufletului nostru?Sunt adieri de mîngîere,de briza calda a Primaverii...sunt adieri de noi sperante de vise si de împliniri.Asa o adiere de vînt unifica doua suflete din doua colturi diferite de lume.....
#37972 (raspuns la: #29525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O, DA ! - de Tudor-Cristian la: 18/03/2005 21:08:00
(la: Romantic = practic ?)
Sigur ca da ! Sa fim baieti de milioane !

A fi romantic... Cine mai e in ziua de azi ? A fi romantic nu e, totusi, ceva practic ; mai degraba e ceva ideatic, ca sa zic asa, asta face parte dintr-o anumita "nebunie" a fiecaruia. O nebunie frumoasa.

Am sa citez, daca-mi este permis, o portiune dintr-un eseu de-al meu : "A fi romantic, a scrie versuri, a pluti. A dori, a te bucura, a iubi ! Raze de dor prelungite printre umbre de cai, joc de copil, prima dragoste, galben şi mov ...
Câteodată îmi iau chitara, ascunsă după şifonier şi ciupesc corzile. Îmi lipesc urechea de lemnul rece şi crăpat de vreme şi cânt. Iar atunci nu mai aud nimic.

Decât mica feerie din cutia de rezonanţă".

Nu, nu mai este practic sa fim romantici, este... vis !
Sa visam, domnii mei, alaturi de doamnele sufletului nostru.
ei bine sabrina muzica e un " - de andyjac la: 05/07/2005 18:08:48
(la: e bine sa te lasi prada muzicii?)
ei bine sabrina muzica e un "drog" de care avem nevoie si care este absolut necesar in mintea unui pusti, a unui adolescent, a unui adult .....
Pur si simplu dependenta de a visa este aceeasi cu dependenta de muzica. Toti vrem in sufletul nostru sa fim vedete. Cu un pic de muzica si un vis totul se implineste. Pacat ca uneori nu e si real, e doar un vis. Dar uneori tot visul se transforma in realitate.
Nu stiu daca merita sa facem comparatia - de irina fiorentina la: 17/08/2005 22:12:27
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Nu stiu daca e atat de potrivit sa comparam stilul si eruditia lui Umberto Eco cu cele ale lui Brown. Mi se par doua lucruri complet diferite, care au totusi ceva in comun: amandoi par pasionati de lumea criptica a simbolurilor si de istoria templarilor (francmasonilor, asociatiilor secrete etc.) si-si folosesc fantezia pentru a descrie posibile scenarii de investigare a adevarului - daca acest adevar exista. Dar eu nu as baza comparatia pe acest fir rosu pe care il gasim in creatiile literare ale celor doi autori.

Mai curand as spune ca amandoi dau versiuni diferite, dar nu mai putin incitante, asupra posibilelor interpretari ale unei istorii misterioare, pline de necunoscute si falsificari si mistificari...

Nu cred ca exista intentia din partea niciunuia de a te atrage de partea lui sau a propriei convingeri sau conceptii asupra celor relatate, cu atat mai mult cu cat talentul fiecaruia manipuleaza intriga dupa bunul plac...cred ca mai curand ar trebui sa profitam de apelul pe care cartile lor il fac imaginatiei si mentalitatii noastre...e ca si cum cineva ar bate la poarta mintii si a sufletului nostru si ne-ar oferi o alta versiune a unui vis, in care ne putem pierde, ne putem rasfata, ne putem lasa implicati si scufundati pana la extaz...dupa care vom reveni in realitate cu plamanii imaginatiei plini de oxigen si de poezie/metafora...cu mai multa energie pentru a infrunta aceasta viata anosta si de multe ori cu sensuri pe care in van le cercam sau le inventam...

Oricum, e meritoriu ca cineva mai incearca sa gaseasca conexiuni si sa-si mentina spiritul critic treaz...
irina.
#66006 (raspuns la: #65787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traim pentru suflet - de flori de camp la: 05/10/2005 09:03:16
(la: Scopul vietii)
pentru imbunatatirea spiritualitatii lui....in fiecare noua viata a sufletului nostru avem ocazia de a-l inalta invatand sa fim mai buni, sa daruim mai mult, sa reparam greselile vietilor anterioare....prin suferinta si bucurie...
flori de camp



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: