comentarii

iluzorie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ai vrea mai mult? - de Madalina la: 18/11/2003 23:26:58
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Sunt foarte de acord cu ceea ce ai scris!
E minunat ca Dumnezeu a raspuns framintarilor tale, s-ar putea spune ca esti binecivintat!
Si mai sunt de acord ca pe Dumnezeu nu il poti cuprinde in discutii!
Pe Dumnezeu nu-l scoti la taraba nici ca "sa-l dezbati", dar si nici ca sa te lauzi!

Totusi, ce te faci cu miile de maini intinse catre cer care striga dupa ajutor zi de zi si...mor asteptind?
Uite, exista o forma de cancer ocular la copii pina la 10 ani care, cu scoaterea ochiului afectat nu mai evolueaza. Partea grea e nu numai ca trebuie scos un ochi, cu de regula ambii caci, in mod obisnuit va fi si celalat ochi afectat...Ei bine, imagineaza-ti ca privesti in ochi mama unui astfel de copil ai ii spui "teoriile manegariale" si "fuga tigrului pe cimp" ...Scuze, am vrut sa spun priveste-o in ochi si imagineaza-ti ca-i spui "Dumnezeu face ceea ce e mai bine pt.noi si e in control!" Copilul acela nici macar nu va putea sa citeasca Biblia...!!! Ce faci? Hai sa discutam in termeni f. realisti!
Si atunci, hai sa revenim la esenta discutiei...
Si uite pt. ca am invatat f. bine lectiile despre Dumnezeu, sustin cu tarie ca sub nici o farma nu avem voie sa fim egoisti. Departe de a vrea sa par ipocrita, totusi, il vreu pe Dumnezeu nu numai pt. mine ci si pt. suferinzii din jurul meu! Si nu-mi ajunge, repet, ca Dumnezeu doar sa existe, ci sa si ajute! Traim in termeni lucizi momentul prezent si nu in aspiratii transcedentale sau iluzorii...

Cind vorbeam de oameni nenorociti si nefericiti a caror singura nadejde e in Dumnezeu, nu ma refeream desigur la Sfinti, asa cum ai concluzionat tu, ci tocmai la acesti nefericiti, cum ar fi mama unui asemenea copil sai/si copilul insusi! Caci de Sfinti..cine ar indrazni sa comenteze, cind ei traiesc Lumina la modul prezent si dincolo de aparente?!
Deci, revin la ceea ce a generat discutia si te intreb precum Cioran, ti-e de ajuns Dumnezeu sau vrei mai mult caci stii ca poate mai mult?

#4659 (raspuns la: #4532) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
psd perfid - de (anonim) la: 17/12/2003 03:46:16
(la: Regele Mihai de PSD)
Viclanul Nastase nu are obraz.Inainte de a primi iluzoriul premiu ar fi trebuit sa-si ceara scuze.
Legitimarea averilor... - de ARLEKYN la: 23/12/2003 12:11:54
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Exista pareri potrivit carora intre piata si democratie ar exista o anumita contradictie Aceasta contradictie este doar aparenta. Ceea ce conteaza - si intr-un caz, si in celalalt - este legitimitatea, fie ca este vorba de legitimitatea puterii, fie ca este vorba de legitimitatea averilor.

Dezbaterile in jurul legitimitatii puterii au reprezentat una din chestiunile centrale ale perioadei de dupa 1989. Puterea comunista nu a pus niciodata problema legitimitatii, ea s-a impus prin forta. Dupa anul 1989, noua putere politica a fost intr-o goana continua dupa legitimitate. Legitimarea clasei politice dominante a cunoscut, dupa decembrie 1989, patru etape:

1. Legitimarea revolutionara, si anume legitimarea drept "emanatie a revolutiei". Aceasta perioada a fost foarte scurta. Ea s-a incheiat, practic, o data cu aparitia miscarilor de strada ce au culminat cu ocuparea de catre demonstranti a Pietei Universitatii din Bucuresti. Astazi, nici unul dintre liderii fostului Front al Salvarii Nationale nu mai invoca, la modul serios, acest tip de legitimare.

2. Legitimarea democratica, si anume legitimarea puterii drept rezultat al vointei cetatenilor, exprimata prin vot. A fost vorba, asadar, de legitimarea drept alternativa democratica. Desi votul din 20 mai 1990 a conferit Frontului Salvarii Nationale o majoritate zdrobitoare, evenimentele ulterioare, cu deosebire cele petrecute in 13-15 iunie 1990, au stirbit serios sansele acestui tip de legitimare. Cum, ulterior, Frontul Salvarii Nationale s-a scindat in mai multe fractiuni (FDSN, FSN, FSN - 20 mai s.a.m.d.), FDSN, devenit ulterior PDSR - principalul reprezentant al elitelor comuniste - a reluat eforturile de dobandire a legitimitatii democratice, o data cu alegerile din septembrie 1992. Modul in care PDSR a gestionat puterea in perioada aceea, asocierea la guvernare cu partidele national-comuniste si frecventele incalcari ale drepturilor omului precum si activitatea intensa a organizatiilor de rezistenta civica, au zadarnicit aceste eforturi.

3. Legitimarea istorica, si anume legitimarea mostenitorilor politici ai fostului Partid Comunist drept alternativa viabila a guvernarii. Acest tip de legitimare a fost incercat cu un relativ succes la alegerile din noiembrie 2000, dar incepe, la randul sau, sa fie amenintat de lipsa de performanta a guvernarii, de coruptie si de agresivitatea partidului majoritar.

4. Dintre toate directiile de legitimare a elitelor comuniste, ca forta politica dominanta a noii societati, cea care pare sa aiba cele mai mari sanse de succes este cea a legitimarii internationale. Aceasta, totusi, influentata de performantele cel putin discutabile ale politicii interne, este tot mai amenintata de rezervele crescande ale organismelor internationale.

Criza de legitimitate a clasei politice dominante ramane in continuare profunda, cat timp ea va fi doar continuatoarea structurilor politice comuniste. Ea nu a fost revolutionara, ci a condus restauratia. Legitimarea revolutionara ar fi nedreapta si ofensatoare pentru ceea ce s-a dorit a fi Revolutia romana si pentru memoria victimelor ei. Legitimarea democratica nu poate functiona cata vreme electoratul roman continua sa fie sarac, dependent de stat, neinformat (sau gresit informat) si atat de sensibil la mesajele populiste, iar Romania este organizata ca pseudo-democratie. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca alocarea discriminatorie a resurselor, demarata inca in 1990, a creat un decalaj greu de depasit intre grupurile politice competitoare, favorizandu-i pe cei care au condus atunci Romania.

Legitimarea istorica este lipsita de sens. In fata istoriei, socialismul romanesc nu are nici o legitimare, ca si dictatura comunista din care se trage. Cat despre legitimarea internationala, ea trebuie sa fie un insotitor al legitimarii interne. Tentativa de a inlocui procesul de legitimare interna prin cel de legitimare internationala este o solutie iluzorie.

Problema legitimarii averilor se pune in mod diferit. Nu sunt un nostalgic al aristocratiei, pentru a cauta legitimitatea istorica a averilor. In conditiile in care timp de peste patru decenii proprietatea privata a fost desfiintata, aceasta chestiune nu se pune decat intr-o forma restransa, ca respectare a principiului retrocedarii bunurilor confiscate de regimul comunist.

Nu sunt pentru declansarea unei campanii de legitimare. O astfel de campanie, oricat de multe precautii s-ar lua, se va transforma intr-un prilej de rafuiala politica, de timorare a mediului de afaceri si de agresare a principiului garantarii proprietatii private.

Singurul mod real de legitimare a averilor este dezvoltarea si consolidarea pietelor. Prin existenta unui mediu competitional si prin dezvoltarea mecanismelor de piata ceea ce se va crea din acel moment va avea legitimitate. Iar averile create pe baze oligarhice, lipsite de raporturile preferentiale care le-au nascut si le-au hranit, isi vor reduce importanta, unele disparand cu totul.

Democratia consolidata si capitalismul concurential sunt singurele modalitati prin care poate fi depasita actuala criza de legitimitate din politica romaneasca.

Efectele negative ale tranzitiei trebuie cautate tocmai in aceasta criza de legitimitate. Din pacate, in ultimii paisprezece ani, criza de legitimitate care a aparut in anul 1990 nu a facut decat sa se adanceasca. Factorul agravant al crizei este legat de evolutia structurala a mediului institutional romanesc. Institutiile democratiei politice au avut o evolutie mai rapida decat institutiile democratiei economice.

Revolutia din 1989 a avut o dimensiune institutionala accentuata. Din pacate, preocuparea de natura institutionala a fost disproportionata, alocand dimensiunii politice o atentie preponderenta. Astfel, institutii democratice precum Parlamentul ori sistemul pluripartid au fost create imediat. Alegerile democratice au fost utilizate pentru prima oara in mai 1990, atunci cand sistemul proprietatii de stat depasea covarsitor proprietatea privata. De altfel, cu exceptia micilor intreprinderi de pana la 20 de salariati, proprietatea privata, ca rol economic, nici nu era acceptata de legile tarii. Reprezentantii politici ai sectorului economic de stat au avut in acest fel un avantaj urias pe care, de altfel, l-au materializat printr-o majoritate parlamentara efectiva de peste 80%. Aceasta majoritate politica a gestionat transferurile de proprietate de asa maniera incat reprezentantii noului sector privat sa fie aceiasi cu reprezentantii intereselor sectorului de stat. Configuratia politica din 1990 a fost decisiv influentata de structura proprietatii. O buna parte a sectorului privat s-a dezvoltat apoi in simbioza cu sectorul de stat, fie ca era vorba de sectorul comercial de stat, fie ca era vorba de sectorul bugetar. Sistemele de interese economice centrate pe structurile statului au ramas dominante. O dovada in acest sens este faptul ca, dupa paisprezece ani, configuratia politica in Romania a ramas, practic, neschimbata.

De altfel, se poate observa ca strategiile guvernarilor succesive au ignorat dezvoltarea pietelor. Ca sustinere economica, ca suport electoral si ca mentalitate, clasa noastra politica este inca foarte dependenta de stat. Asta face ca diferentele dintre partidele politice sa fie atat de greu de sesizat si atitudinile radicale sa fie atat de palide.


Crede si nu cerceta!...
Marirea si decaderea imperiului - de Stefan Niculescu-Maier la: 17/02/2004 15:06:41
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Multumesc pentru aceasta prima intrebare. Fara sa pretind ca opinia mea este cea mai autorizata, o ofer cu placere:

Ziarul Romania libera a inceput prin a fi un adevarat mit dupa Decembrie 1989. Am imagini filmate cu cetateni efectiv rupandu-si din mana ziarele ca sa "absoarba lumina" pe care o asteptau din partea lor. Cu timpul insa, publicul a inceput sa compare tot mai mult realitatea vietii cotidiene cu ceea ce le spuneau ziarele. S-a observat tot mai des un fenomen despre care intelepciunea populara are un proverb: "cainii latra, caravana trece". De la un moment dat apoi, destui au avut de ales intre a cumpara un ziar si o paine.

Nu numai RL a scazut in tiraj. Toate ziarele au scazut in tiraj. A crescut insa numarul de canale de televiziune si de posturi de radio, a crescut utilizarea Internetului pentru informare. RL are privilegiul de a fi inca in mintea publicului o referinta pentru Mica Publicitate - acesta este principalul motiv pentru care isi pastreaza tirajul actual. Altfel, nimeni nu mai crede ca presa poate influenta in vreun fel nivelul de trai in Romania, de exemplu. Si de altfel nici nu este rolul presei sa produca asa ceva. Din pacate insa, nimeni nu mai crede nici ca dezvaluirile presei se iau in serios (la procuratura de exemplu).

In opinia mea, calitatea tuturor cotidienelor din Romania a scazut in cadrul unei batalii pentru atentia publicului care se desfasoara azi prin orice mijloace: nuditate, premii iluzorii, senzationalism. In genere ramane din ce in ce mai putin "loc" pentru ziare serioase, in intreaga lume!
#9853 (raspuns la: #9844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viitorul RM? - de belazur la: 24/02/2004 04:03:01
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
E cu Romania sau deloc. Independenta RM este iluzorie, iar daca ramane in sfera de influenta ruseasca, romanii de acolo vor fi asimilati (ci forta, asa cum stie doar Rusia sa o faca).
#10436 (raspuns la: #10383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu e incremenire in proiect: - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 08:52:46
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Nu este nici "o incremenire in proiect". Kestia asta a intrat pe nedrept in folklorul cotidian. E o expresie goala de continut. Nu am avut proiect. Asta este. Ne-a fost frica? Am fost neputinciosi? Nu puteam sa ne preschimbam din agricultori in mari razboinici? Ce mai conteaza? Poate ca mai este o sansa. Fortele de Crestere sunt o realitate. Tinerii, mereu tinerii. Fie de sacrificiu, fie prinsi in iluzorii proiecte. Daca era proiect, ar fi fost fiinta noastra sfasiata. Dar nu e sfasiata. Eu nu vad sfasiere. Vad un cenaclul literar perpetuu. Vad cuvinte. Dar nu va actiune. Vad lalaiala dar nu vad nerv. Bineinteles ca nu are importanta ce vede acest ins, Ovidiu Bufnila, asa cum nu are importanta ce nu vede. IMPORTANT daca vad sau nu vad Fortele de Crestere. Numai ele pot, in sfarsit, sa ridice un PROIECT. Daca nu, nu. Nu are sens sa pronunt nume. Sunt multe lucruri gresite in Istorie. Dezvaluirea e OK. Dar daca nu suntem acolo cand se fac dezvaluirile? Daca nu suntem in stare? Critica Istoriilor? Asta e alta ratacire asa cum Critica Intelectualilor e si ea ratacire. Nu intelectualul il critic eu. Ma intre unde mama dracului e spiritul de navigatie de vreme ce avem in noi o matrice acvatic? Unde e furia marii Thetis? De ce Marea Neagra nu ne-a inecat de vii in istorie, de ce n-a navalit asupra noastra ca sa dam Cea Mai Mare si Mai Adevarata Batalie cu noi insine? De ce pierdem vremea orbecaind? De ce la TEVE cand drumurile de tara sunt desfundate asa cum sunt sufletele fiintelor?
#11624 (raspuns la: #11611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu cred in generatii: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 00:54:00
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Impartirea in generatii? Asta trebuie sa fie ratacire. Colectiva fictionalaaaaaaaa! Sunt scriitori mari, nu va faceti probleme. Eu cred in luptatori si in razboinici adevarati. Nu cred in fantose si marionete fictionale. Poezia de azi? Dar palpita peste tot poezia! Intrati pe forumuri! Am intalnit tineri extraordinari! Cred ca ar trebui sa vedem altfel lucrurile. Am trait si inainte de 1989 liber! Sa nu confundam lucrurile. Scriitorul poate fi bagat si intr-un borcan dar daca e scriitor adevarat atunci va fi liber si va raspandi luminaaaaa! Am mai intalnit opinii de genul asta! Nu sunt de acord cu ele! Victimizarea si culpabilizarea colectiva este o forma de manipulare! Alta e kestiunea! Nu a fost proiect si nicidecum incremenire in proiect. Am trait intr-o lume grotescka, hilara, tragika, oribila. Bun. Dar NU AM MURIT. Si nu AM SUPRAVIETUIT! Am scris multi dintre noi cu fervoare. Am sprijinit alti tineri asemenea noua. Am continuat sa speram. Nu ne-am comportat ca si cum am fi fost turnati in beton! Astea sunt de acum metafore de arestuireeeeee! A mai zis un scriitor, de exemplu, ca SF-ul a murit in 1989. Astea sunt niste opinii simpatice ca si ideea ca poezia de azi e corecta! NU E ADEVARAT! Sunt tineri scriitori si tineri poeti care NU CITESC OPTZECISTII PENTRU CA NICI NU AU HABAR DE EI! Optzecistii nu sunt modele! E rau? E tragic? E un act de istorie literara incheiat? Nu cred. Valorile mari ale celor care se revendica optzecisti nu erau intr-un raport de referinta cu Ceausescu! Daca cineva crede ca asa a fost atunci e intr-o eroare. Am intalnit evazionisti inainte de 1989! Da, EVAZIONISTII sunt scriitori ratati! Ei confunda Istoriile! Unul dintre cei care s-a dat "golan" a lins mana celui impotriva caruia a vorbit ca "golan". E vorba de un EVAZIONIST care s-a crezut in afara ISTORIEI. Nu esti in afara ISTORIEI ca scriitor. Eu, de exemplu, nu-mi doresc sa fiu model pentru cineva. Aici in www.cafeneau.com sunt tineri scriitori care sunt pe deplin surprinzatori si talentati. EI ISI VOR GASI DRUMUL SINGURI! Nu au nevoie de proptele. Nimeni nu-i impiedica sa-i citeasca pe optzecisti! Nimeni nu-i impiedica sa-i considere modele! NUMAI CA LUMEA S-A SCHIMBAT! S-a sfarsit cu prostioara despre timpul liniar, despre timpul circular. IMAGINARUL E LIBER! In toate directiile! Eu nu sunt ingrijorat de nimic! FORTELE DE CRESTERE isi gasesc drumul! Important e ca, daca un optzecist e convins de valoarea operei sale atunci el va naviga alaturi de Fortele de Crestere descoperind impreuna Ultimul Sens. Aceasta este frumoasa si marea aventura literara a Noului Mileniu. Optzecistii care cred in arta lor trebuie sa porneasca mai departe in profunzimea lucrurilor. Nu sunt nici morti, nu sunt nici niste guru literari. Multi dintre optzecisti au descoperit lucruri extraordinare. Altii au deraiat sau s-au ratat. Nu e un lucru nou. Conosc optzecisti care au depus armele. E treaba lor. Istoria Merge Inainte. In toate directiile. Nu avem timp sa bocim nici moartea iluzorie a SF-ului romanesc nici iluzoria gramatica optzecista.
Roxana Brinceanu: un scriitor de forta - de Ovidiu Bufnila la: 18/03/2004 06:49:09
(la: Ecologically right)
Lectura acestui fictional cu marca Roxana Brinceanu nu este spre stralumina noastra ca si cum am privi un tablou dalian sau daleean ci este lectura aceasta o INSURGENTA in non-liniaritate. Spatiul este pulverizat de Roxana nu spre constructia unei lumi alterate ci spre lumina lipsita de rigiditatea unei viteze fixe si fixate de catre filozofia desueta. Roxana Brinceanu ANUNTA non-liniaritatea cu forta, ipostaziind tragic ceea ce ne va domina in curand, ceea ce nje va urmari in somn, ceea ce ne va schimba vietile tragic sau ingeresc. ANALIZA pe fragmente este o constructie iluzorie. Roxana construieste o simultaneitate si o valurire a regimului fictional. TIMPUL NU ESTE NICI LINIAR nici CIRCULAR spune Roxana lasandu-ne prada unei alegeri dementiale: noi trebuie sa alegem temporalitatea acestui fictional caci Roxana ne lipseste. Bravo Roxana! Fictionalul nu trebuie citit in cheie parodica! Momentul in care ne vom vorbi, fictionalitate catre alta fictionalitate este acum. ramane sa constatam, sa verificam daca este si un aici. Roxana Brinceanu da o lovitura mortala literaturii desuete oricare ar fi ea realist-penibila si executanta sau SF-ist-blegoase executata. Roxana, te admir fara rezerve!
Despre balenele de sticla: - de Ovidiu Bufnila la: 05/04/2004 02:18:24
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Balenele de sticla sunt constructii fabuloase. Ele rotunjesc in mod iluzoriu lumi fictionale de exceptie. In fiecare dintre noi zace sau canta o asemenea balena de sticla. Suntem copnstruiti dupa prejudecati si dupa idei desuete. Multi dintre noi suntem depasiti de istorie, de Evenimente, de Noile Idei. Cu toata avalansa de informatii si imagini perverse sau ingeresti, multi dintre noi raman arestati in corporalitatea unei balene de sticla. E acel peste al anilor '60 care se gasea pe mobilele noilor veniti in Istorie. Ei parasesc acum istoria intr-o confuzie totala, dezradacinati dintr-o elita iluzorie. Asemenea lor, o multime de intelectuali care sunt prinsi in balena sticloasa a epocii lor, balena care ii trage la fund sufocandu-i in comportamente prafuite. Ideile noastre despre guvernare, despre organizare, despre natiune si despre insularitate se prabusesc intr-un vartej ametitor. Ne agatam cu disperare de coada balenei noastre de sticla care se va faca tandari lasandu-ne fara sprijin, fara suport, fara sens. Lipsirea de sens este marele pericol, monstrul care se pregateste sa scufunde mii si mii de balene de sticla, maiestuoase candva dar jerpelite si scofalcite acum. In rostuirea sticloasa a balenelor de sens, multi intelectuali si-au imaginat ca vad adevarul. Dar s-au ratacit printre mituri construit abil de propriul lor imaginar. Marele Nostru Mit este cel al Inactiunii Istorice. Lentoarea si Flecareala Savanta trec la noi drept merite obstesti cand de fapt, Actiunea se revendica a fi sigura cale demna de urmat. Una peste alta, intre fanoanele balenei de sticla mai este de gasit si lunga noastra sporovaiala analitica si contemplarea activa care nu e actiune ci doar banala contemplare chiar ganguritoare fiind ea. Actele mari, Evenimentele mari nu asteapta. Ele rasar in istorie tumultuoase iar cel ce nu e in stare sa le tina piept, deraiaza penibil si indigest. E straniu, hilar, grotesc si grav felul in care atunci cand trebuie sa intram in actiune desfasuram infinte forte pentru a flecari si nu pentru a intemeia. A intemeia in Istorie e chestie de rersponsabilitate, de risc si de curaj nebun dar si de dragoste de abis. nefiind abis, e doar clipoceala si aerisire de tulumbe infundate cu mituri rasuflate si rancede.
trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
Florin Iaru a scris: Asa s - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:23:01
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Florin Iaru a scris:

Asa sa fie?
#12100, de Florin Iaru la Mon, 15/03/2004 - 22:04


Domnule O. Bufnila,
Nu cred ca este cazul, pentru ca nu am afirmat sau sustinut asa ceva.
Cu stima
Florin Iaru
.......................................................................

Dragul meu Florin Iaru,

Nu mi-am imaginat vreodata ca vom sta de vorba in oceanul virtual. Nici nu indraznesc sa zic_ca ai spus ci am preluat cu ghilimele povestea ta. Bun. Poate ca n-ai spus. Nu ai spus. Cred insa ca ti se intampla un lucru fascinant, fiind atractorul unui vartej de comunicare. Te-am pretuit intotdeauna "de departe", dintr-o alta constructie de realitate. Stiu ca esti un adevarat luptator. Un adevarat luptator nu-si arata armele. Care ar fi armele noastre? prezenta noastra-in-real? Poate. Cartile? Afirmatiile? Ideile? Argumentele? Spritiul critic? Marele Spirit Agust Critic ce a cladit cenacluri izvorate din ruralism? Florin, tu ai alta stofa. Vezi tu, intri in oceanul virtual si te trezesti dintr-odata in furtna, intre obuzele pirateresti. Te admir sincer. te numeri printre putinii scriitori romani care au intrat cu hotararea in aceasta stranie lume a virtualului. Cineva ieri, intr-un Mac-Mac_Donald imi vorbea despre carti. I-am spus, uite, aici e publicul de carte. Mi-a raspuns arogant, stupid people! Cata suficienta sau cata insuficienta. Cred sincer ca femeile pot pune umarul la Schimbare. Cred sincer ca Sandra Brown, reala sau gasca de stilouri perverse, e de trebuinta. Cred sincer ca femeile pot fi insurgente si ca trebuie sa luam seama la insurgenta lor. Cred sincer ca esti un mare poet. Cred ca femeile in insurgenta lor au nevoie de poezia ta. Stii, cateodata trebuie sa ne ridicam deasupra evidentelor, argumentelor si bataliilor iluzorii. Imi esti drag si te pretuiesc.

Ovidiu Bufnila pentru Flori Iaru cu prietenie si incantare
#15491 (raspuns la: #12100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Your soul is mine. - de ANGEL la: 01/08/2004 20:53:19
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Mr. Paianjen,

Sa shtii ca iubesc paienjenii,arahnidele de toate speciile,pe undeva,shi eu sint la fel.....nu?Imi tes pinza dulce shi ashtept sa pice in ea o musca sau fluture,il infashor cu dragoste in cocoonul meu shi il voi savura mai tirziu.
Am o cruce mare pe spate......imi vine sa pling......Nooot!Crucea este cu capul in jos,desigur,asha imi place mie.Ha!Haaaaaaaaaa!!!!

Mda,mi se pare ca era vorba de ....suflet aici...nu?
In nemernicia mea de neshtiutor care de milioane de ani exista in toate lumile materiale si imateriale,ma intreb daca merita sa-mi bat copitele(pardon,capul)cu voi,care sintetsi departe de a fi devenit fiintse umane inca....nu?Ha!
Ori chiar shi cu paienjeni.
Exista un secret al Universului la care initsial omenirea cindva ,cind va fi pregatita,va avea acces....shi atunci,povestea vietsii se va incheia shi alta se va scrie....rolul meu este de a lungi povestea la infinit ,sa nu las sufletul uman sa ajunga la destinatsie.

De aceea il atrag in pinzele mele shi ii ofer bani,putere,vanitate,egoism,lashitate,
ura,vise iluzorii,moarte shi in final....ii sug sufletul shi arunc trupul uscat de vlaga in haznaua universului.Crezi ca Moshulica(cel care doarme calare pe un nor,pentru ca asha l-atsi imaginat voi)Dumnezeu nu shtie ce fac?
Sintem o corporatsie Mr. Paianjen.God&Satan Ltd.
Oh,sper sa nu te simtsi jenat sau tulburat sau suparat ca spun adevarul,nu?Uite ca ma faci sa pling acum....Noooot!Ha!Haaaaa!

Uneori alerg prin univers cu o plasa de prins fluturi shi prind atitea suflete,pe urma le pun in colectsia mea,insectarul meu personal,unii ii dau shi lu moshulica.
Ce este sufletul omului?Este o expresie a ego-ului uman,in toate calitasile lui enumerate mai sus de mine.Este focul ce da viatsa trupului,nu uita ca eu sint focul!!!!!
Oh,Mr. Paianjen,oare nici acum nu ai intseles ca sufletul este nemuritor?
Desigur ca dupa ce-mi dai in primire viatsa ta,shi trupul tau e cenusha,sufletul tau inca este un foc pe care-l iau in mina si-l suflu in univers sa se reintoarca cum o cadea in alta lume shi alta forma,dar pina atuncea,fi sigur ca vei gusta din HELL shi din plin,va fi asha de real incit vei crede ca real traieshti momentul prin care tu singur te vei condamna,eu...doar te privesc,asha ca Nu mai datsi vina pe mine ci pe voi inshiva!

Mai vorbim cindva ,poate in momentul mortsii tale Mr. Paianjen shi atunci vei cunoashte adevarul pe care-l cautsi azi prin intrebari inutile.Am rabdare,viatsa mea e o eternitate,a ta .....trece in 1 minut de fapt,dar nu shtii.....te trezeshti din visul vietsii tale la 70 ani shi doar ca sa mori.Ha!Asta in caz fericit in care nu mori mai...devreme???Ha!Shi atuncea te intrebi:"Oh my God....unde s-au dus anii ashtia?Parca mai ieri eram un bebelush shi ma tiram pe jos shi ma cacam pe mine....acum uite sint batrin shi iar ma tirasc pe jos shi ma cac pe mine...."
My son,e viatsa ta,nu a mea,I'll see you in Hell.

ANGEL

































Hypatia - de carapiscum la: 05/10/2004 02:47:39
(la: prenumele si influentza lui)
Eu cred ca nu are ce cauta acest citat in contextul de mai sus. In primul rand trebuie sa recunosti faptul ca Ioan Evanghelistul nu vorbeste de "Cuvant" in sens literal, ci de Cuvantul lui Dumnezeu, adica de Fiul Sau. Aici el vorbeste despre Sfanta Treime si stransa legatura dintre persoanele acesteia.

Faza cu menirea de la parinti... Daca vrei se poate vorbi intr-un fel de menire din partea lor in sensul ca ei sunt primii care ne traseaza cai de urmat in viata, ei sunt prima noastra pilda pe care o avem inainte. Dar ca sa spunem acuma ca suntem meniti prin nume sa devenim ceva sau cineva..., mi se pare o chestie mai mult decat iluzorie. Adica un Traian, nume destul de des intalnit la noi, va avea aceleasi trasaturi cu vestitul cuceritor al Daciei? Sau Remus, sau Sergiu, sau Virgil (de la Virgiliul antic)... Cate ex. nu se pot da? Insa recunosc la randul meu ca ai dreptate in ceea ce afirmi la sfarsitul mesajului tau: "Sigur, importa si educatia in familie, care ar trebui sa fie una spiritualizanta si nu una care sa-l adanceasca pe om in materie, aplatizantu-l cu totul din punct de vedere spiritual." Din acest pdv putem admite ca tocmai de aceea stramosii nostri cautau sa puna nume copiilor in functie de ziua in care s-au nascut, mai exact de sfintii din calendar sau de sarbatorile in preajma carora erau nascuti acestia, ca sa urmeze pe cat posibil pilda lor de sfintenie. Asta se extinde de buna seama la cinul monahal unde numele de botez sunt schimbate cu altele de "tundere in monahism" (si imprumutate tot de la diferiti sfinti), un fel de consacrare inclusiv prin nume.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24201 (raspuns la: #24171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The coward threatens when he is safe. - de giocondel la: 12/11/2004 05:54:05
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
"Lasul se sperie si renunta, eroul se sperie si merge inainte".Cred ca Euripide a spus asta, 400 de ani I.C.

PROBABIL insa ca lasitatea depinde foarte mult si de context.Si,cu siguranta, toti oamenii sunt atat lasi cat si eroi, numai ca unii manifesta cea dintai calitate mai des decat pe cealalta...iarasi depinde de context.De asemenea uneori este nevoie de mare curaj sa fii las...Pentru mine, cei mai mari lasi dintre noi, sunt aceia ce se lasa paralizati de teama de a nu esua si renunta la a actiona, a lua decizii, a-si schimba vietile din frica de esec.Si prefera sa vegeteze, intr-o stare de semi-somnambulism si adormire, decat sa faca ceva, altceva decat ceea ce deja fac.Pentru ca le e teama de necunoscut.Mai bine la caldurica, sub carapacea iluzorie a multumirii de sine,decat afara, in aerul liber, supus vanturilor reci ale infinitelor posibilitati si optiuni.De aceea un las, moare de mii de ori inainte de muri cu adevarat, asa cum a zis cineva, unul, numai stiu cine...Pentru
ca nu indrazneste sa se cunoasca pe sine si sa constientizeze starea in care se afla dar mai ales sa schimbe ceva.Pentru ca schimbarea insemna miscare, iar miscarea incertitudine.Poate sa fie bine dar poa' sa fie rau...si decat sa fie Rau mai bine sa nu fie Bine..Frica ,bat-o vina, frica...

Life shrinks or expands in proportion to one's courage-anais nin-
replica la "nu trebuie sa cerem oamenilor" - de daciana la: 23/01/2005 00:44:36
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Din 10 ianuarie 2005 de 2 ori am incercat ca refac aceasta iluzorie prietenie. Asa stiam si eu: nu trebuie sa ceri nimic, doar sa dai. Se intampla insa ca uneori sa apara momente de cumpana in viata. Cum ar fi o boala. Pe care nu o poti depasi fara sustinere. Nu poti lupta singur si atunci, in prima faza speri ca ti se va oferi un sprijin cat de marunt. Sa simti ca este cineva langa tine, ca viata e totusi frumoasa, ca o sa treci de impasul in care te gasesti si totul va fi macar asa cum era,
daca nu mai bine.
Mai ales cand ai procedat si tu la fel atunci cand prietenul a fost in dificultate.
Scuza ca e prea slab nu tine. In aceste clipe eu sunt mult mai slaba decat el, nu mai am forta de a lupta 100% singura si am nevoie de ajutor.
Dupa prima impacare mi a reprosat ca nu i am cerut ajutorul si ca nu trebuia decat sa cer si mi l ar fi oferit.
Asa am facut... Evident, m a acuzat ca de fapt nu am nevoie de ajutor, ca sunt suficient de puternica sa lupt singura ca e prea obosit, stresat de propriile probleme, ca eu cer ajutorul doar pentru a l tracasa pe el.
Dupa ce am pus punct din nou acestei asa zise prietenii, m a asaltat din nou cu rugamintile, pentru ca ii sunt de folos. Si e constient de acest lucru. La mine gaseste oricand sustinere (chiar si asa bolnava), il pot ajuta in profesie etc...
M am lasat din nou induplecat si am mers si m ai departe: i am cerut sa mi lase macar iluzia ca ma sustine moral. Macar sa ma minta ca imi ofera ajutorul, pentru a putea lupta eu singura dupa aceea.
S a intamplat sa mi fie rau ieri, cand el se distra cu rudele lui, undeva in alt oras.
Am trimis un mesaj cersind doar doua cuvinte de incurajare... Chiar asa i am zis: da mi o iluzie ca esti cu mine, ca nu sunt singura, ca sa pot lupta zilele astea, apoi nu te mai deranjez...
Mi a raspuns cu mult sarcasm ca este o gaselnita de a mea, pentru ai strica lui distractia.
Si ca o sa ma ajute cand va fi singur, nu inconjurat de rude, la petrecere. Adica peste o zi-doua...
Cat de trist e totul :(((((
#34244 (raspuns la: #33941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
transcendenta - de giocondel la: 18/02/2005 05:50:56
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
"Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate."

nu contrazic, ba dimpotriva deseori in mesajele postate pe cafenea am spus acelasi lucru: numindu-l pe Dumnezeu, automat il limitam, este un fel de revers al ideii ca dumnezeu a creat pe om dupa asemanarea sa, caci se pare ca omul Il creaza pe dumnezeu dupa asemanarea lui si asta pentru ca omul are limitari si pt ca este captiv al lumii acesteia iluzorii in mare parte, datorita dualitatii sale.

oricum...imi mentin punctul de vedere ca profetii ( care intr-adevar sunt mai multi si multi nu au fost mentionati in istrie pt simplul fapt ca s-au manifestat cine stie caror triburi obscure, in cine stie ce vremuri si mai obscure) au un rang diferit decat cel al omului de rand sau al oamenilor iluminati.Exista un spirit de alta natura ce se manifesta in Ei, au statut triplu, nu numai dual: sunt oameni pentru ca dorm si beau apa, sunt divini pentru ca reflecta lumina divina, la fel cum onglinda reflecta razele soarelui si sunt profeti pentru ca sunt canale pure,receptacole si transmitatori ai Cuvantului Divin.ceilalti despre care vorbeati dumneavoastra sunt oameni ce incearca sa se desprinda din valurile iluziei si ego-ului si atat.

Dumneavoastra pareti a cunoaste mare parte din acest adevar, insa personal prefer sa acord credit omului care zice: mah eu stiu ca nu stiu nimik..pentru ca oricat am cunoaste pe calea ratiunii sau orice am experimenta extrasenzorial, niciunul dintre noi nu stie cu adevarat NIMIK!!!si cine Nu stie ca Nu stie nimic, se numeste ca se afla momentan intr-un stadiu profund de ignoranta ...SI cine stie ceva nu stie indeajuns pentru simplul fapt ca INIMA OMULUI ESTE MULT PREA mica sa poata cuprinde ceea ce ste de necuprins ori mintea sa sa poata patrunde ceea ce e de nepatruns...cel putin la acest nivel

si urmez chiar calea oferita de dumneavoastra, unde Dumnezeu, ideea de El se dizolva in imuabilitate,transcendenta si alte cuvinte sofisticate.

L-am citit pe Osho( BHAGWAN SHREE RAJNEESH) si sunt convinsa ca si dumneavoastra l-ati citit destul de tare... si nu numai ca l-ati citit dar aparent l-ati si bunghit, adica inteles....pentru ca aceasta cale fara de cale, aceasta afirmatie cu negare...ii este specifica filosofului/guru-lui respectiv in mare masura.

"Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie"..

de acord, insa ceea ce eu simt si speculez aici, tine de nivelul de constiinta al oricarui individ..este ca pana si aceasta detasare de lumea materiala, rupere de iluzia fenomenalului, patrundere in alte dimensiuni, pace si liniste interioara, aceasta stare de a FI si atat...este tot o farama din supremul adevar, la care se ajunge nu chiar atat de usor... sau poate la fel de usor, depinde de situatie..in sensul ca eu cred ca exista mai multe lumi spirituale in care sufletul calatoreste, se transforma, creste, se apropie sau indeparteaza de propria-i esenta , de acel TOT care este cuprins in Sine,in ultima
instanta si din care face parte...

CAUTARE, IUBIRE, CUNOASTERE, UNITATE, MULTUMIRE,UIMIRE, ADEVARATA SARACIE SI ABSOLUTA NIMICNICIE...
cat despre Reincarnare, cu parere de rau , nu cred in ea.de altfel nu cred nici in existenta Timpului.

""Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient"" ce-i corect e corect, nimic mai....-adevarat-

Centrare, cuvantul cheie al mesajului dumneavoastra ce ar trebui sa fie

o prioritate pentru noi toti. ar trebuie inclus in curiculum scolar, pe langa lectiile exclusiviste de religie...copii ar invata cum sa se cunoasca, respecte si iubeasca, sa fie naturali, sa nu mai simta nevoia de a imita adultii in goana lor dupa crearea unei masti perfecte, numai buande purtat pe scena teatrului vietii...

Mintea omului si
permanenta sa pendulare impiedica omul sa ajunga la un soi claritate, chiar daca si aia destul de superficiala. cu exceptia alora de sunt sinceri cu ei insisi, care au un fel de insetare spirituala, care mediteaza,care se roaga, care aspira, care se apropie de creatie si simte unitatea existentei,
care se detaseaza, care se desprind de toti si de toate...dar cum ati spus si dumneavoastra sursa e una singura, tinta e una singura, caile sunt numeroase...

unii o iau mai incet, altii mai pe scurtaturi insa, in final toti ajung in acelasi loc..si aia Centratii si aiai Descentratii..ironie, nu?si in acelasi timp face parte din frumusetea creatiei, insa pun pariu ca nu va cade bine sa ganditi ca nu sunteti cu nimik deosebit sau diferit, desi unic in esenta..

hallo!

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#36584 (raspuns la: #36416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine stie, cine nu stie... - de giocondel la: 22/02/2005 20:21:55
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
moise, noe, abraham, krishna, budha, isus, mohammad....ei au stiut direct de la sursa si ne-au spus si noua...

oamenii cred ca Divinitatea ne-a trimis in existenta orbi,fara idee ce si cum... insa se orbesc ei insisi neacordand atentie permanentei calauziri primite, in istorie, chiar de la Sursa surselor, de la Dumnezeu.

profetii divini sunt ca si profesorii de scoala, au venit in momente diferite, in locuri diferite, cu acelasi mesaj, pt a nu lasa oamenii fara calauzire spirituala. singura diferenta este ca ne-au dat informatia divina in functie de capacitatea de intelegere umanitatii la momentul respectiv ci nu in functie de capacitatea si cunoasterea lor.

de asta domnului care a intrebat de ce si de unde unii par sa fie asa de siguri si spun ca stiu..ii raspund ca ei stiu pentru ca si-au destupat atat urechile cat si ochii spirituali si au acordat atentie mesajelor divine si mai putina propriilor lor imaginatii false si idei iluzorii, s-au cunoscut pe ei insisi si au descoperit ca exista o Esenta ce transcende totul , ce nu tine de aceasta lume fizica.adica s-au trezit din Somnul lumii.


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#37226 (raspuns la: #35139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citesc uimita mesajele de la - de Dr Evil la: 08/03/2005 20:48:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Hello magic,

Plecarea din tara este pur si simplu o chestiune personala. Daca pleci din tara numai pentru "o viata mai buna" ai sansa sa te lovesti de alte nemultumiri care sa umbreasca fericirea iluzorie de a trai mai bine.
Daca te referi numai la cantitatea si calitatea mincarii din frigider, la hainele cu emblema de renume si curatenia de pe strada?!... nu o sa-ti gasesti fericirea. Astea sint lucruri cu care te obisnuiesti si dupa un timp nu mai au nici o importanta. Important este cum te simti in mijlocul societatii respective, cum reusesti sa te adaptezi si la ce visezi dupa ce stingi lumina.
Important este sa alegi tara in care te duci, sa te potrivesti cu mersul si cultura societatii, sa nu te simti un alienat sau un "artist neinteles".
Nemultumirea celor care se intorc in Romania nu este din cauza conditiilor generale de viata ci din cauza nepotrivirii cu societatea.
Sint multe tari asa numite civilizate unde nu m-am simtim bine. Nu as putea sa ma acomodez in nici o tara Europeana sau USA... Dar ma simt foarte bine in Australia si in tarile din Asia. Asta nu inseamna ca critic tarile in care nu ma pot acomoda. Este pur si simplu o preferinta sau daca vrei o potrivire naturala.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#38652 (raspuns la: #38148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Flirturile si dragostea prin - de metafora la: 09/03/2005 18:09:09
(la: Dragoste prin Internet)
Flirturile si dragostea prin Internet sunt in parte iluzorii insa in parte adevarate. Asta pentru ca la capatul firului se afla totusi o persoana in carne si oase cu sensibilitatea si sensualitatea ei specifica.
Dialogurile, sunt bazate pe o intelegere, pe o atractie (chiar daca doar literara) reciproca. Cuvintele folosite trec prin prisma gandirii si a simtirii, sunt alese pentru a exprima sentimente adevarate. Se schimba fotografii, deci fiecare are o imagine reala in fata lui.
abundenta de raspunsuri - de giocondel la: 11/03/2005 03:09:04
(la: CE ESTE MEDITATIA???)
pare-se ca omenirea cafengie nu prea mediteaza sau daca mediteaza nu prea comenteaza pe acest subiect..:)

meditatia este a nu fi si a nu face nimik acum si aici..dar ma intreb, nu cumva si aceasta non actiune este tot un fel de actiune , a face ceva? adika eu nu fac nimik, deci de fapt fac ceva: fac NIMIK:):):)

prin meditatie omul se desprinde de regnul animal,il descatuseaza de legaturile iluzorii, lumesti, pur fizice si fenomenale si il pune in legatura cu propria-i esenta, cu acel Tot, divin; aceasta capacitate ii este conferita omului si numai lui. meditatia este cheia ce deschide portile misterelor si inspiratiei divine , intarind spiritul uman...


"How shall a curtain part the lover and the loved one?

Not Alexander's wall can separate them!" - Hafiz-




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...