comentarii

imagini cafele


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Ceva imagini noi de vazut la o cafea - de Dinu Lazar la: 15/11/2004 08:17:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai, eu sunt cel care va multumesc; imi face mare placere sa scot aparatele la aer si daca se mai intimpla sa nimeresc cite o fotografie care sa placa, inseamna ca aerul era foarte bun.
Acum nu pot sa nu adaug ca de fapt mare parte din succesul unei imagini il constituie munca de dinainte; prospectia, analiza luminii functie de ora de fotografiere, stabilirea momentului optim... si in acest caz maestrul de ceremonii pentru o zi de fotografiere a fost domnul doctor Ragalie, de la Rosiorii de Vede, zis si Cesereu, care a facut multe prospectii in jurul orasului dumisale si a dibuit riul, ramul, locul, momentul in care gloata de purtatori de aparate cu care am fost si eu sa fie dusa de colo colo spre adinca fericire a memoriilor si filmelor din buzunar.
Datorita mintii sale analitice, programul ceserist se stie de dinainte; asta e grozav si seamana ziua respectiva cu o minunata cursa cu obstacole cunoscute; la ora 8 la tirg, la 7 la avion, la 9 la preotul nebun, in alta zi la 8 la padure la riul din padure de vazut ceatza, la 3 la muzeul satesc... asta e grozav si cele 2-3 masini de fotografi sunt in culmea fericirii atunci si mult timp dupa.
Inaintea incursiunii ceseriste am mers o zi in zona Buzaului; in muntii de acolo, domnul Victor Bortas a descoperit 29 de vechi schituri necunoscute si biserici din anii 400 e.n. ; Victor duce la extrem munca de prospectie, se plimba cu o harta digitala si un aparat conectat la sateliti, si fiecare loc il are cartografiat cu o precizie de 3-4 m; astfel numai din coordonate poate reveni la aceeasi floare si la anu`, ceea ce chiar face... rupindu-si pe niste drumuri incredibile masina altfel rezistenta.
Deci eu numai am insotit doua zile acesti monstri analitici, carora le multumesc, si m-am bucurat sa vad si sa fotografiez niste peisaje extrem de interesante.
#28740 (raspuns la: #28714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu papucii prin desert ul imaginii - de Dinu Lazar la: 17/01/2005 19:28:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pacat ca nu exista si o varianta on-line "

Exista si un site cu numele asta, si anume www.cupapuciiprindesert.ro; este cam mort, cum arata si forumul de la http://www.cupapuciiprindesert.ro/forum/
Chestia sta cam asa; se face un proiect si se face un buget si chestii neesentiale ca imaginea si fotografia nu prea mai conteaza ( a se vedea pozele haioase de buletin ale participantilor, ca jmanglite de la Politie, de la "despre noi") Expozitiile foto organizate sunt la urma urmei tot niste chestii de PR pentru actiune; sigur, ar fi fost grozav sa existe pe situl fotografului sau pe acesta cu papucii o galerie grozava si cuprinzatoare cu imagini reprezentative, dar... asta e.
Nici daca se cauta la google numele fotografului nu se gaseste nici o imagine; nici o fotografie nicaieri, decit o poveste interesanta cu agentia sa de publicitate care expune in locuri neconventionale reclame ( cum ar fi veceurile publice)
Detalii la http://www.baniinostri.ro/partafaceri/partener_all.php?ContentID=5

Ca o regula generala, constat cu parere de rau ca o fractiune absolut minora din numarul de fotografi romani profesionisti au un sit sau imagini vizibile pe net, si din fractiunea aceea o si mai mica fractiune fac distinctia dintre imaginea comerciala si ceea ce s-ar numi portofoliul personal; ar fi aici desigur loc de o discutie la o cafea, pornind de la aceste ginduri.
Eu cred ca una este imaginea de comanda si alta ce se face "la liber"...
#33626 (raspuns la: #33558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re:gadgeturi plus niste imagini - de Mihai Marincean la: 18/01/2006 17:39:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dar ce discutii furtunoase pe aici, ce interesante teme dezbatute, ce grozave contributii ale marilor fotografi romani, ce analize pertinente, nici nu ai zice ca suntem pe netul fotografic romanesc unde nimeni nu zice nimic dar toti dau cu ochiul ca poate poate.

Haideti domnule Lazar, ca abia ne-am adunat de pe jos dupa ce am vazut frumoasele peisaje ale domnului Cios. Grozavi ochi are dinsul, iar zona e senzationala, imi aduce aminte de satele din Maramures, unde e zapada pina la streasina in perioada asta.

Pina una-alta, printre samsunguri deghizate si aburi de cafea bauta pe seara (decofeinizata de data asta) invit cafegii sa dea un ochi pe citeva imagini cu o tinara domnisoara ce a avut bunavointa sa petreaca o ora in compania obiectivului si a unui ceai fierbinte. Stiu ca sint in contra tendintelor, dar era destul de frig si nu m-a lasat inima sa o pun sa se dezbrace.

Imaginile aici: http://www.contrast-photo.net/g/2006-ian-nico/
#100966 (raspuns la: #100886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
val IMAGINE ŞI FOTOGRAFII - de val manescu la: 30/04/2006 11:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!
Seara la cafea... - de Vlad Mereuta la: 04/10/2006 21:29:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
sau la cicolata calda, ca e prea tarziu pentru o cafea... si oricum cu atata sare in ea e greu sa o mai consumi.

Uite asa stau eu intr-o ceainarie langa cana mea albastra, conectat pe uifi ca aici au auzit de asa ceva... si printre altele dau peste un articol preluat din Ziarul Financiar.

Articol preluat se poate citi la:
- http://www.fotomagazin.ro/foto-pro_open.php?art=ftm20/archives/2006/09/fotografia_o_af.html .

Eh, si cum citeam eu ma opresc asupra unor randuri pe care imi permit sa le citez mai jos:

Realizarea unui book pentru copii variaza intre 60 si 80 de euro si are un numar minim de 200 de fotografii. Un book pentru modele insa costa intre 100 si 150 de euro si include servicii de hair-style si make-up in masura in care sunt solicitate. Dar am facut book-uri si la 60 de lei, 80 de lei sau o mie, adaptam oferta si dupa bugetul clientului", adauga managerul Drake Studio.

Poi, nu sunt eu mare si tare in industria asta a fotografiei de studio si nici experienta nu am atat incat sa ma laud cu ea insa nu pot sa inteleg cum un book pentru astia mici valoreaza intre 60 si 80 euro. Si daca asta nu e suficient, se mai spune ca includ si un numar MINIM de 200 de imagini. Poi pana converteste statia de lucru cele 200 de rawuri se consuma curent mai scump ca toata sedinta. Sau poate nu chiar atat... insa totusi...

Si revenind, 200 de imagini? Sunt curios, pentru o imagine de book d'asta, oare cate secunde/minute/ore sta fotograful sa prelucreze? Sau poate ies perfecte din aparat si trebuiesc doar convertite si printate... acum ca aparatul recunoaste si fata... la ce mai trebuie post-procesare? Poate pierd eu prea multa vreme in photoshop si nu am invatat cum se face mestesugul asta in industria studiourilor foto... cine stie.

In fine, cum curiozitatea e mare, am dat si eu pe site-ul asta cu minim 200 de poze, sa vad si eu un portofoliu, niste imagine nieCA CA la vorbe toti sunt buni... dovezi sunt multe si mereu recente. Si am vazut. Inca ma gandesc la ce am vazut, ca greu imi e sa descriu.

Poate mai sunt si alti curiosi, nu doar eu... asa ca recomand pagina

- http://www.drake.ro/mow.html .

Model of the World zic ei. Si Photographer'u oare of the ce e?

Mai ca m-as duce sa-mi vand sculele, cu asa preturi. Insa maine ma duc sa testez un Sony Alpha, sa vad si eu daca pot face 200 de poze minim.
Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
(la: Romani in strainatate)
Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.



#4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imagini din Tara Sfanta - de Ingrid la: 19/11/2003 22:39:20
(la: Ei au spus despre Biblie)
Pentru Iasite, in special:
Scuza-ma ca am sters si resters mesajele cu linkuri spre Imagini din Tara Sfanta , dar un coleg de forum mi-a atras atentia ca a incercat sa acceseze imaginile si nu a reusit.
Verificand si reverificand, am constatat ca probabil site-ul www.webshots.com nu permite ,sau o fi o alta cauza pe care eu, ca nespecialista in domeniu, nu o pricep.
Nu as vrea sa te lipsesc de placerea de a vedea aceste poze, asa ca pe siteul sus mentionat fa cautare cu cuvintele
"church+israel" si vei obtine o multime de fotografii, pe care le vei putea si descarca pe calculatorul tau.
Regret ca nu am reusit!
imagine de carturar - de karina la: 27/11/2003 18:52:58
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
trebuie sa fi fost patru ani,cand intr-o seara te-am vazut in cartierul Baneasa.Eram incantata "l-am vazut pe Radu Herjeu!".Iata-ma acum,pe un forum de discutii,intr-o tara indepartata in fata unui contact quasi-direct cu o persoana pe care o admir mult pentru stiinta pe care o are,pentru aerul carturaresc de nota veche,arhaica,boiereasca in sensul cel mai pur romanesc cu putinta.

Ce mai faci Radu?Cum mai arata Romania si cum o vezi tu?Cum ne poti indulci imaginea ei?Adu-ne iz de busuioc si vin dulce de pe meleaguri vechi romanesti pe asfalturi reci si straine(moderne,vor unii...).Te asociez in mintea mea cu manastirea,cu ceaslovul,cu cerdacul boieresc,cu linistea,cu tot ce inseamna o Romanie uitata prin cartile vechi,cu Autenticul Romanesc.Poate ma insel.Nu stiu.Spune-mi tu.Vorbeste tu despre Adevarul tau.

Cu multa admiratie,

Karina
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
imaginea romånului in stråinåtate. - de (anonim) la: 26/12/2003 10:09:41
(la: imaginea romanilor peste granite)
pårerea mea personalå.sint privitå ca stråinå de cele maimulte ori si este de inteles cå accentul te face deosebitå, dar ca romåncå nici odatå cå unii nici nu stiu pe unde este Ro. asezatå,este adevårat cå fiecare natiune are tråsåturi de karakter, positive si negative, dar cind esti intr-o situatie, te judecå lumea dupå cea ce faci,cum vorbesti cum te porti,cum vrei tu så-ti faci imaginea ta nu a tårii din care provii si asocciatiie sint mai mult sau mai putin costientizate.
imaginea romanilor pe interne - de Daniel Racovitan la: 20/01/2004 03:43:10
(la: imaginea romanilor peste granite)
imaginea romanilor pe internet:
http://amazingforums.com/forum/MIZSYN/82.html
_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
Re: O invitatie la un regal de fotografie - de Dinu Lazar la: 02/02/2004 12:24:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Raspunsul meu sincer la prima intrebare este ca fotografia comerciala nu presupune nici o arta. Mai degraba stiinta, stiinta inalta.
Ca sa faci o buna fotografie comerciala trebuie, teoretic, sa cunosti multa compozitie si estetica, tehnica, sa ai deosebite aptitudini de comunicare vizuala, sa poti sa te integrezi intr-o echipa, sa intelegi ce vrea art directorul sau stilistul sau clientul sau beneficiarul...
Practic insa, de foarte multe ori in Ro e mai important sa cunosti pe cine trebuie unde trebuie si ai comenzi...
Deci, pentru un fotograf comercial, nu as numi ca importante artele vizuale, ca fiind absolut necesare, ci tehnica imaginii si mai ales artele comunicarii si abilitatile de PR...
Eu, exemple, ce sa spun. Fac foarte foarte putina fotografie comerciala cu clienti din tara. Clientii de afara imi spun exact ce trebuie si cum trebuie sa fac pentru a obtine imaginea ce si-o doresc; arta aici iar o consider nula, trebuie tehnica la micron si multe cunostinte de iluminare, cadrare, abilitati de comunicare cu personajele din cadru, dar asta nu e arta, dupa parerea mea. Arta, pentru mine, e atunci cind te plimbi si cerul e violet si faci o poza pe cimp de plinge lumea si primesti sute de emailuri ca ce stepa dementziala; sau cint respectiva imagine are o forta ascunsa care ma face sa simt oricind mirosul reavan al ierbii si sa aud intotdeauna si pe vecie zgomotul clopotelor satelor din zare.
Pe situl meu la www.fotografu.ro/gct sunt niste imagini facute la comanda trustului Getty Images, Inc; iata cum suna ce trebuia sa fac, adica scenariul exact primit cu doua luni inainte:
- please capture a wide variety of shots, including different versions of the same type of shot. The images are for a brochure for the travel agency about the private train ride available, so all images should include the passengers. There are 100 passengers total but you don't need to photograph all of them, just focus on the people that look good, are not too old, are well dresses and photographic. Also to show how the Program Directors (there should be at least 3) help and guide the passengers through the day. No close-ups of the passengers unless you can tell that they're on the train or touring in Constanta
Photos need to be light and bright in quality. Try to avoid dark deep shades whenever possible. Sharp and deep depth of field images. They do not like blurry or soft looking photos. People in general should appear happy and pleasant.
Clients arriving at private railway station (Bucharest-Baneasa railway station)
Exterior shoots of the train - long and medium angles in relationship the station
Clients boarding the train - long and medium angles
PD's assisting clients throughout the day
Conductor or train personal helping the clients
Interiors of the train w/clients enjoying their ride, socializing,etc.
Interior - cafe car with pax and crew
Interior - PDs talking with pax (may have to set this up)
Arrival - Pax getting off train, exterior of train in station, etc.
In Constanta - general shots of pax taking city tour and scenics of the city, pax walking along the boardwalk and after or before their lunch walking on the black sea.
When returning look for the same type of shots as described above.

Ceea ce am citit am incercat sa pun in pagina exact, cit mai exact.

Pozele au placut clientului si au fost cam ce voia... e arta aici?

Asa ca... dupa parerea mea in fotografie arta e una, stiintza, adica poate meseria, e alta.
Cineva poate sa fie un bun artist dar sa fie incapabil sa faca o poza de buletin; si invers... adica... mai ales invers.
#8762 (raspuns la: #8721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"imaginea fundamentala a 'Pat - de Daniel Racovitan la: 16/02/2004 03:05:02
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
"imaginea fundamentala a 'Patimilor...' ar fi cea a vinei colective a poporului evreu pentru moartea lui Christos."

Aceasta responsabilitate a poporului evreu e afirmata in textul evanghelic. Evanghelia deranjeaza, si asta nu e o noutate.

..................................................................................
"Nobody is perfect; I'm nobody."
#9684 (raspuns la: #9680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Depinde in ce comunitati vor - de Emi K la: 27/02/2004 17:46:07
(la: Cum poti deveni un personaj popular?)
Depinde in ce comunitati vor acesti oameni sa fie populari... Cine-i mai crede? Cand imi mai descrie cineva imagini de genul asta cu valorile patriei ma simt de parca as vedea o fotografie frumoasa dar pe care cineva a sifonat-o si si-a pus nepasator cana de cafea lasand pete in cercuri. Hei, traiesc si eu in tara asta, am si eu ochi si ii folosesc, nu trebuie sa-mi spuna altul ce trebuie sa vad, pot sa ajung la proprille mele concluzii, multumesc frumos. Iar un individ cu asemenea discursuri nu numai ca nu va deveni popular, dar l-am si trecut pe ignore-list.


------------------------------------------>
"Pe inima si pe gandurile mele numai eu sunt si voi fi stapan cat voi trai."
Apostol Bologa (Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor")
Stimate domn, Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 09/03/2004 16:04:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea!

Ce pot sa spun, e ca interventia Dvs mi se pare foarte buna, dar am avea cu totii de cistigat daca ati da si ceva amanunte, unde e expozitia, care expozitie, cine a facut imaginile... si unde vin numai oameni de cultura.

Ca sa va spun sincer, eu colind mult pe la tzara; fac si 800km pe zi pe drumuri de tara, prin sate uitate si vad foarte multe, dar nu fotografiez tot ce vad; caut un anumit tip de peisaj, mai putin lumesc.

Acum, daca fac o fotografie mirifica cu un copac inflorit pe cimp si un cer sidefat, nu pot sa nu vad ca drumul pe care merg e ca dracu` desi s-au luat milioane bune din fonduri europene ca sa-l reabiliteze, nu pot sa nu vad mizeria si uritenia gardurilor putrezite, cocinile imputzite, casele cu tencuiala fleshcaita, shantzurile de la marginea drumurilor, pline de gunoaie, si miliardele de gunoaie de pe cimp.

Privit la rece, spectacolul satului romanesc contemporan e dezolant; aceasta imagine nu denota saracie, ci delasare, nesimtire, nepasare; poate ca taranul roman merge asa, cu vaca, pe marginea drumului, si recita in gind Luceafarul, si nu vede mizeria din jur; nu stiu.

Cu banii dati altfel pe citeva sticle de tzuica se poate spoi si aranja un gard, se poate face macar curat, ca asta e gratis, si cite se mai pot face; dar nu le pasa.
Nu cred ca nu au bani cind eu vad atitea masini bengoase in curti.

Si atunci fotograful, care este, sa nu faca poze la baligi?
Sa faca portete semanatoriste la hora de duminica ( atent sa nu ii suteasca flacaii rotile la masina) si sa fotografieze floricelele din lunca si nu mizeriile aflate peste tot?

Cred ca nici un set de imagini roz si pashuniste despre un sat nu ar fi insa in regula, nici numai mizerii si cai morti; daca cineva ar vrea sa spuna ceva cu ajutorul imaginilor, unu` la mina, are dreptul sa spuna orice, doi la mina, ar trebui sa foloseasca cu discernamint puterea imaginii.

Nici mie nu imi place sa ma duc la google si sa caut imaigni din Romania si sa vad numai rahat, mizerii, tzigani mizeri, cersetori, copii ai strazii, pentru ca stiu ca sunt si alte chestii pe lumea noastra, nu toate facind parte din acea multime.

Nu neg ca exista multe nasoleli vizuale in jurul nostru, cauzate in principal de incompetentza celor ce ar trebui sa faca ceva, nesimtirea generala si degradarea generala a unui etalon de viatza; baietii de dupa blocuri te fac sau iau iarba si li se rupe de mizeria ajunsa la etajul unu.

Dar a arata, cind se face o imagine de ansamblu, numai chestiile astea, care, repet, sunt dureroase, exista si nu pot fi negate, mi se pare cam shpanchiu, mie personal.

Un artist are dreptul - poate si chiar obligatia - sa faca orice crede si ce il inspira si ce ii place; daca vrea sa faca o serie cu cerul vazut in gaura de la latrina, asta este, ceea ce face, daca face, este, fara indoiala, arta, si omu` poate face o expozitie si poate fi chiar remarcat de Le Figaro ca fiind creatorul unei viziuni mai putin idilice asupra unui spatiu mioritic.

Istoria artei este plina de intimplari de acest gen.

Buba este in titlu.
Niste tzigani jegosi nu sunt "Romania, 2002" si o balega nu e un sat.

Dar, sa vedem ce zic ceilalti cafegii.
#11710 (raspuns la: #11668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E ca o imagine de film: - de Ovidiu Bufnila la: 10/03/2004 05:02:40
(la: Tuciuriul)
E ca o imagine de film, Daniel. Merita sa pornesti in cautarea unui sens de profunzime! Iti tin pumnii!
"E ca o imagine de film, Dani - de Daniel Racovitan la: 10/03/2004 10:36:38
(la: Tuciuriul)
"E ca o imagine de film, Daniel"

Asta e de bine? :)

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#11747 (raspuns la: #11736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/ arta versus arta - de Dinu Lazar la: 10/03/2004 16:32:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot eu sa zic este ca bine ca s-a vorbit putintel si despre fotografie.
Realizatoarea, care e colaboratoare la TVRC, lucreaza la Adevarul, si a facut atit cit a putut; mie mi s-a parut o prezenta agreabila, dar e drept ca cel putin cu mine nu a vorbit despre acest subiect sau despre cum vrea sa faca emisiunea, dcit cu o clipa inainte de emisie; dupa parerea mea, este o hiba de principiu, televiziunea foloseste la noi inca mult prea putin imaginea, si de multe ori discutiile in fata camerei seamana cu o emisiune de radio sau de teatru radiofonic mai mult; imaginea nu e folosita la adevarata ei valenta, mai ales daca vorbim de arte vizuale.
Eu altfel sunt extrem de scandalizat ca acest subiect, adica fotografia, este extrem, extrem de putin "disecat" atit in revistele culturale care este cit si chiar pe forumurile romanesti sau siturile dedicate.
Toata lumea la noi e interesata de obiective, aparate, fotoshop, foarte putini de estetica si compozitie, si nimeni nu e interesat de fapt de ce se intimpla, cum se intimpla, ce este imaginea, ce spunem, cum spunem cu imagini, cui spunem, daca meseria sau starea sau arta asta e pe o cale si unde duce calea asta.
Important ar fi sa se creeze cumva un curent sau o stare care sa mai miste reflectoru` si pe fotografie; in stadiul asta poate e mai important sa se vorbeasca ceva despre decit cum se vorbeste, cind, ce greseli se fac si alte amanunte care desigur nu sunt amanunte, dar...
Iata, s-a deschis ieri 10 martie la Palatul Cotroceni o expozitie de fotografie "In memoriam Ion Miclea" ; sunt si eu curios sa vad cite recenzii in presa, emisiuni si discutii vor fi despre acest subiect pe care il consider destul de important.
Ion Miclea a fost o personalitate controversata in fotografia anilor `60- `80...multe din fotografiile lui Ceausescu pe care le stim sunt facute de el...a facut si multe albume de fotografie, acum, poate cu o implacabila logica a timpului, uitate. Eu personal nu tin minte nici o imagine realizata de domnia sa, sunt curios alti bautori de cafea ce parere au...
#11763 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/arta versus arta/Bratu contra Irina - de Dinu Lazar la: 11/03/2004 17:27:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
BRATU, toata problema vine de la faptul ca TVRC nu se prinde mai nicaieri si poate unii au vrut sa stie ce si cum a fost.
Cred ca este pacat si trist sa va retrageti, este aici nevoie de fiecare pentru a putea ajunge la o concluzie cu fotografia asta pe care o punem in cafea, in loc de zahar, si daca am avea mai multa intelegere fata de ceilalti, am putea sa ne amintim cu placere de fiecare intilnire de la cafenea si nu numai.
Fiecare, desigur, putem avea mici momente provocate de primavara asta stranie sau de problemele zilei, dar o data intrati in cafenea sa lasam afara cele lumesti si sa savuram o cafea, inchipuindu-ne ca suntem mai putin virtuali, mai buni si mai intelegatori; exista o responsabilitate in toate cele, si nu se stie de unde sare iepurele, si nu aduce anul ce aduce ceasul...mai bine ne spuneti ce situri ati mai vazut, ce imagini v-au mai placut, ce mai e cu fotografia pe strada dumneavoastra, nimeni nu vrea sa ia locul si cafeaua nimanui...cind sunt atitea si atitea de vazut si de aflat, e pacat sa ne sara tzandara, mai ales ca nimic nu se rezolva astfel.
#11845 (raspuns la: #11764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...