comentarii

imediat despartire in silabe


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
despartiri - de no_name la: 27/05/2005 10:47:46
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
as putea spune ca dupa atitudinea in fata despartirilor ne putem da seama de personalitate cuiva.
Oamenii ii cunosti mai bine in situatii extreme.
Sunt de acord ca viata este si o suma de despartiri... ne despartim si de noi adeseori, o luam de la inceput ... pastram amintirea celui ce am fost :)
fiecare despartire de cineva sau cineva este si o despartire de ceva din noi, ca nu suntem noi oare definiti prin cei ce fac parte din viata noastra?
asa o fi? hmmm... ia sa cujet io nitel la treaba asta ...
Despartirile mele - de TeodoraPA la: 27/05/2005 12:43:22
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Au fost toate dureroase, dar necesare. Prima cea mai grea, apoi deja m-am mai obisnuit... - aici ma refeream la iubiti.
Dar cea mai grea si cea nenecesara a fost de tatal meu, inainte sa moara. Ma bucur ca am putut sa o facem, sa avem o discutie si sa ne luam ramas bun unul de la altul, sa ne spunem cat de mult ne iubim... Dar a fost cutremurator! Si totusi am trecut peste asta, am mers inainte, si acum ma impiedic, adica azi, saptamana asta, de despartirea de ultimul tip din viata mea, si mi-e asa de ciuda ca nu sunt mai tare...
Uite v-am zis-o si pe asta!

Take heed when you think you stand, lest you fall.
Despartirile ca efect... - de DESTIN la: 28/05/2005 01:23:40
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Sunt despartiri dureroase, despartiri nostalgice, despartiri patetice, despartiri jalnice, despartiri dramatice..."

DA, despartirile se pot clasifica in mod divers...

Am o senzatie foarte ciudata, atunci cand traiesc aceste momente ale despartirii... Ma dor cuvintele.

Vorbesc cat se poate de serios!

Nu toate cuvintele, insa... Doar cele care au nimerit pe campul de lupta.


Sentimentul cel mai acut in orice despartire este cel al pierderii...

Despartirea de fiinta draga poate provoca si pierderea prietenilor, ceea ce provoaca un sentiment de singuratate.

Cauzele si efectele unei despartiri depind de durata relatiei.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
despartirile? ce n-as da sa nu existe! - de lostone la: 28/05/2005 04:48:19
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe mine despartirile ma omoara incet cite un pic cite un pic.se pare ca nu rezist la schimbarile din viata mea,ele ma termina.cea mai tare a fost cind m-am despartit de primul si ultimul meu prieten.viata mea s-a schimbat complet de atunci(in urma cu 11 ani ).simt ca nu mai pot fi eu si ca doar traiesc ca nu zic ca nu traiesc(adica vegetez).
O ultima precizare, Rodi - de Cassandra la: 28/05/2005 15:02:16
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Vad ca faci tot posibilul sa-mi atragi atentia. Bun, am sa-ti raspund de data asta ca prea le zici cu foc.
In primul rind tot ce scrii tu aici nu are nimic de a face cu comentariile mele catre spinroz (cu care e instructiv sa conversez pentru ca demonstreaza onestitate chiar daca opiniile noastre nu coincid) – in comentariile mele referitoare la FENOTIPUL sexual nu am afirmat nicaieri ca ORIENTAREA sexuala este determinata hormonal. Si nu am facut-o pentru ca stiu ca inca nu este cunoscut cu exactitate modul in care este determinata orientarea sexuala la oameni, desi in modelele pe animale rolul hormonilor asupra orientarii sexuale ale individului in timpul organogenezei cerebrale este deja bine argumentat.
Daca poti afirma cu atata siguranta ca “evolutia hormonala a individului n-are nici o legatura, dar absolut nici una, cu orientarea sexuala”, trebuie sa stii ca zeci de colective de cercetatori sunt gata sa se calce in picioare ca sa-ti culeaga aceste perle de pe buze si cu lacrimi in ochi sa te invite sa-ti pui numele in capul listei la publicarea articolelor lor. Ramane doar un mic obstacol: trebuie sa le dezvalui in urma carui protocol de studiu si cu ce rezultate reproductibile ai ajuns la acest impresionant adevar stiintific.

Iar afirmatia “Barbatii si femeile homosexuali, si chiar transsexualii, au exact aceeasi cantitate/calitate de hormoni ca si heterosexualii” desi hilara prin pretentiile de “exactitate”, este un bun exemplu al modului cum nu trebuie sa vulgarizam stiinta cand este vorba de subiecti si comportamente umane: au “exact aceeasi cantitate/ calitate de hormoni” in fiecare moment al existentei lor incepand cu viata embrionara?, au exact aceeasi cantitate/calitate de hormoni in orice moment al bioritmului circadian?, ne poti lumina aportand tabelele si curbele de titrare endocrinologice ( sau articolele unde s-au publicat) pe care cu siguranta le ai la indemana? Pentru ca din afirmatia ta este clar ca aceasta linie de investigatie trebuie abandonata cat mai urgent dat fiind ca nu mai este nimic de cercetat sau de descoperit.

In fine, cu speranta de a putea incheia “polemica” noastra asupra lui Gore Vidal, cred ca nimeni nu are nimic de castigat daca argumente sprijinite de textul cartii sunt contracarate de argumente bazate pe deformarea si rastalmacirea textului sau, in lipsa de ceva mai bun, descalificand adversarul prin sugestia tendentioasa ca n-ar fi citit cartea. Poti sa scrii ce vrei pe acest forum, dar daca astepti un schimb de idei interesant si in care satisfactia intelectuala sa domine tentatia infruntarilor vulgare bazate pe tensiuni interne personale, trebuie sa pastrezi tonul necesar. De aceea ma despart de tine dorindu-ti...bun Karma.
#51999 (raspuns la: #51901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-a placut foarte, foarte mu - de Honey in the Sunshine la: 28/05/2005 21:04:14
(la: aruncare)
Mi-a placut foarte, foarte mult...
In special :
"strivim iarba, scrutam vantul, scuipam silabe, ne ciocnim de soare,
inventam moartea, ne scurcircuitam, ne comprimam trupurile,
se gelatineaza si-n miscarile haotice, se contopesc vulcanic.
Vom gasi oare un loc in care sa fim un poem?"
____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
don - de cico la: 29/05/2005 02:46:15
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
decembrie 1989 :) A fost pina la urma revolta populara confiscata de lovitura de stat, planuita dinainte si declansata prematur datorita miscarilor din Timisoara? :))

Nu stiu ce virsta aveai tu pe-atunci, doar ca-n saptaminile imediat urmatoare lumea nu prea lua in serios primele speculatii pe-aceasta tema (vezi in special ce scria Cristoiu in Mozaic si mai tirziu Rosca in Ziua). Ce sa mai zic de FSN-isti.
#52109 (raspuns la: #52102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. te exprimi in cea mai pura - de gabriel.serbescu la: 29/05/2005 04:35:09
(la: Sindromul emigratiei si romanul.)
1. te exprimi in cea mai pura romana iar nu in limba tarii de adoptie. Astfel ce ti sa demonstrezi cu topicul asta?

2. In ideea in care vrei sa te rupi si tu de orice tip de relatie romaneasca adoptand una virtuala tin sa-ti marturisec ca gestul ar fi patetic si isi are o explicatie imediata in campul psihologiei

3.orice emigrare presupune o dezrdaacinare, insa cred ca doar romanii au capacitatea de a anula din start orice tip de relatie cu connationali de-ai lor, iar sarmalele sint totusi o mancare buna. Poate cu un nivel prea mare de colesterol, e drept, insa se pot folosi ingrediente alternative

4.parerea mea sincera e ca in momentele in care slujeai de asistenta sau de femeie de servici singurele persoane romanesti care strambau din nas la munca care o prestai erau vocile forumului tau intim

5. ce inseamna a te inavuti pe shest?

si 6. ai fi surprinsa sa sti cum Romania se schimba si fara aportul celor care am emigrat, si astfel implicit al tau sau al meu.
Optiunea de a fi sau a nu fi homosexual - de lupdestepa la: 29/05/2005 21:36:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Rabdare, rabdare cer!!!

Dintru inceput va previn ca trebuie sa aveti rabdare!!!

O sa incerc sa-mi fac cunoscuta si a mea parere. Am citit o parte dintre postari. Din ce reiese din titlul site-ului eu unul inteleg, fara un efort considerabil datorita tocmai exprimarii laconice, concise si la obiect, ca scopul lui este impartit: sa ofere prilej de conversatie si sa determine procesul gandirii. Si mai inteleg ca aceste obiective nu sunt alternative, ci cumulative.
Facand o sinteza a celor ce s-a spus pana acum constat, nu in ce priveste esenta celor spuse, ci in ce priveste “haina” cu care au fost “scoase la plimbare” in vazul lumii ideile unora (cazurile fericite) sau lipsa de idei a altora (si, implicit automatismele de gandire), anume ca exista un spirit solid revendicativ al adevarului in cazul unora dintre preopinentii mei. Mai apoi constat o lupta a multor orgolii, multe rabufniri de orgolii si ma opresc. Iar unii se vindeca psihic de complexe, fie ele de superioaritate sau din contra.
Revenind la topic, observ mai intai titlul, care circumscrie intrebarea care urmeaza imediat, la societate si moravuri. Notam cu (1). Apoi incerc sa inteleg intrebarea: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?”. Notam cu (2).
Din (1) si (2) rezulta o sumedenie de idei, care mi se pare ca au fost neglijate, voit sau mai degraba fara voie.
Si nu o sa incerc in continuare sa dau raspuns la aceasta intrebare, ci mai degraba sa ridic niste semen de intrebare care se circumscriu temei in discutie care, in situatia in care sunt pertinente, ar putea valora aproape ca si un raspuns.

Inteleg deci ca discutia are legatura cu societatea si cu moravurile. Si este correct ca s-a afirmat asa ceva, deoarece nu se discuta daca Robinson Crusoe a fost homosexual, nici daca Vineri a fost homosexual, nici daca, desi nu era nici unul dintre ei, au devenit homosexuali. Nu se discuta nici daca Adam si Eva au fost homosexuali, nici daca vreunul dintre ei au devenit…; nici daca pustnicii, de oriunde, sunt sau nu homosexuali, sau daca devin homosexuali; sau (cu toata evlavia si cuviinta) nici nu se discuta daca Dumnezeu este homosexual, daca a fost homosexual, sau daca o sa devina samd. I think I made my point!
Afirmam deci ca atributul acesta de a fi homosexual tine, intr-un fel oarecare, de individ privit nu in esenta lui ca OM, ci ca parte a unei colectivitati, a unui grup social, a unei societati in genere. Ma intreb si va intreb in acelasi timp ce orientare sexaula a avut (daca a avut o orientare de asemenea natura) copilul-lup, vestitul caz de copil salbatec???
Mai inteleg apoi ca fiind parte a unei colectivitati, individul se circumscrie intr-un mod reflex unui sistem de valori proprii colectivitatii, fara a-si nega propria identitate. Deci individul este ceea ce el reprezinta in cadrul si pentru acel grup/colectivitate. Din acest motiv, unii se recomanda (in cazul in care o fac) cu numele, iar apoi adauga, parca intr-un mod necesar, si profesia, sau functia sau ocupatia. Nu o sa auzim un taran, in toata splendoarea simplitatii sale si a bunului-sau-simt ca se recomanda “Sunt Gheorghe Pana, taran!” dar avem destul de des sansa sa auzim “Sunt avocat Popescu”, sau “Inginer Iacob” samd. Pentru acestia, si unii dintre noi putem chiar face parte din aceasta din urma categorie, este important acest atasament al numelui. Acest lucru nu inseamna ca, el insusi, numele nu valoreaza sau valoareaza mai putin (caci primul lucru pe care l-a facut, a-propos de Crusoe, a fost acela de a-l “boteza” pe Bunul Salbatec). Ori vedem ca numele este un atribut de pret al omului ca individ social. Curios lucru est urmatorul, ca desi IN ESENTA NOASTRA CA FIINTE DE ACEEASI NATURA noi oamenii nu ne diferentiem intre noi (caci toti compunem aceeasi specie) luati ca INDIVIZI (deci ca elemente ale unui grup social) ne diferentiem intre noi tocmai prin aceste lucruri care ne definesc in aparenta si nu in esenta. Numele pe care-l port nu ma face mai mult sau mai putin OM, dar el ma face un individ diferit de altii, imi poate conferi un anumit statut in raport cu ceilalti samd. Dar la un moment dat (contrar teoriei sustinute de Maiorescu, si cunoscute noua inca din clasa a X-a), formele acestea, invelisul acesta, care nu detine nimic din natura noastra de a fi om, incepe sa-si produca substanta. Sau ca sa fiu mai concis si mai exact, nu o produce ci o reproduce, o modifica, o remodeleaza in acord cu diferiti factori. (Auzim asfel marturii ale unora: “Pe X banii l-au schimbat”; “Pe Y puterea l-a facut arogant, zemflemitor…”; Pe Z tradarea l-a transformat intr-un nebun si intr-un crud criminal”) etc. Caci nu tine de ESENTA de a fi om faptul de a fi bogat, sau de a detine o dregatorie publica etc. Si fiecare dintre noi poate gasi macar un exemplu concret la exemplele generale de mai sus.

Ce concluzie pot trage din cele afirmate mai sus? Ca faptul de a fi homosexual tine de natura mea de a fi, adica homesexualitatea sau heterosexualitatea este un atribut al naturii mele umane CA OM, sau ca, dimpotriva, aceste lucruri privesc mai degraba pe INDIVID, ca parte a unui grup? Rezum: eu ca om nu sunt heterosexual sau homosexual; eu ca individ sunt sau nu sunt homesexual, sunt sau nu sunt heterosexual. In raport cu OMUL nu iau in calculul identitatea mea sexuala; in raport cu un INDIVID eu sunt homosexual sau din contra. Homosexualitatea este deci un atribut social. Notam cu (3).

Inteleg mai apoi ca nu orice relatie si raportare a mea la grupul din care fac parte este pusa in discutie, ci una care se circumscrie unor relatii care anreneaza moravurile acelui grup social. Adica un set de reguli de conduita care s-au fixat de-a lungul timpului in constiinta colectiva a grupului, ce-l diferentiaza intr-un mod specifica de alta colectivitate sau grup. Pentru exemplu: moravuri occidentale-moravuri balcanice-moravuri orientale. Ori vedem ca prin definitie moravurile sunt ceva care se adauga intr-un mod oarecum natural (am spune, pentru mai multa exactitate, social) omului in traiectoria devenirii sale CA INDIVID. Acest lucru poate sa insemne ceva, poate sa nu insemne ceva. Moravurile tin, ca si celelalte expuse mai sus (ca profesia, functia, indeletnicirea, orientarea sexuala), de ceea ce se intampla omului ca individ, in mijlocul altor indivizi, fie ca sunt semeni ai sai fie ca sunt straini, in interioarul unei colectivitati. Notam cu (4).

Dar sa revenim la intrebare: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?” Trebuie remarcat de la bun inceput ca intrebarea se refera la “oameni”, adica la multi indivizi, la mine, la cel ce a scris inaintea mea, la cel ce va scrie dupa, ea nu trebuie inteleasa decat potrivit gradului de generalitate pe care-l cuprinde in mod implicit. Totusi sa schimbam perspectiva! Ea nu se refera, din acest nou punct de vedere la mine (personal), nici la antevorbitorul meu, si, in general la nici unul dintre cei pe care-i cunoastem, ori, si mai in general, la nici un om aparte (luat ca individ, deci) si nici la toti oamenii deopotriva (luati impreuna). Ea intreaba deci despre OM, ca specie a viului, daca se naste sau daca devine homosexual. Notam cu (5).

(O mica rectificare: in limba romana termenul de homosexual acopera semantic orice individ, indifferent de sex, care are atractie catre indivizi de acelasi sex; este deci nepotrivit de a vorbi de “homosexual” si “lesbiana” ca de doua attribute ce acaracteriazeaza aceeasi orientare sexuala. Deci toti cei care au atractie fata de indivizi de acelasi sex sunt homosexuali si acestia se impart, dupa criteriul sexului, in homosexuali barbati si homosexuale femei, cu adaugarea ca celor din urma li se mai spune si lesbiene, asa cum celor dintati li se mai spune pederasti). Scuzati digresiunea!

Ne intrebam daca omul s-a nascut homosexual sau a devenit homosexual. Daca nu s-a nascut homosexual inseamna ca a devenit homosexual. Daca s-a nascut homosexual exista totusi o contradictie care apare si care poate fi cu greu depasita.

Anume, ca din moment ce din punct de vedere creationist, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, iar noi oamenii avem ca parinti pe Adam, este imposibil de conceput ca insusi Dumnezeu sa comita o asemenea “greseala” in ordinea creatiei sale doar ca apoi sa condamne po oameni pentru ea. Acest lucru ar presupune un Dumnezeu sadic. Si din motive mai mult sau mai putin evidente, aceasta ramane totusi ca o imposibilitate, am spune, absoluta. Cum, deci, va fi putut ca din Adam (se intelege ca Eva, fiind cea care i-a propus sa guste din dulcele si atragatorul fruct al placerii carnale, era orice altceva, mai putin homosexuala) sa se nasca chiar si un singur homosexual??? (6)

Din punct de vedere stiintific (asa-zis darwinist-stiintific) daca omul si maimuta au un stramos comun inseamna ca existau inca de pe vremea existentei acelei specii, astazi disparuta, indivizi homosexuali. Dar este in afara cunostintelor mele ca in randul maimutelor sa existe un comportament homosexual in asemenea masura comparabil cu cel existent la om. De altfel, cred ca, fara a se putea indigna cineva, ca putem extinde aceasta concluzie la intreaga lume vie, anume ca nu exista in tot Existentul un comportament homosexual, mai putin in cazul omului. Acest lucru il notam cu (7) si cred ca e o chestiune c ear trebui sa retina atentia si care ar trebui sa ne ridice ceva semne de intrebare!!!
Raportat deci la Lumea Vie, homosexualitatea ca orientare sexuala se constituie intr-o exceptie, iar homosexualismul ca atitudine se pare ca devine un fenomen acceptat (ca sa nu spun tolerat) si devine in acelasi timp si o cultura. Ori aici devine clar ca, raportat la intreaga omenire, homosexualitatea devine un fenomen, in comparative cu alte perioade istorice (cand putem presupune ca nu a avut amploarea pe care o are astazi). Si este usor de acceptat ca un fenomen de o asemea amplare atrage dupa el o anumita cultura a fenomenului. A fi homosexual nu mai insemna (asa cum, ca sa fim onesti ,de altfel, nicioadata nu a insemnat simpla atractie fata de indivizi de acelasi sex). Cineva enunta, undeva mai inante, ca exista doar o predispozitie si nu o determinare catre homosexualitate. (O sa vedem ca aceasta ipoteza/teorie cu privire la asa-zisa „predipozitie” este o teorie falsa). Ori acest lucru ne duce la urmatoarea concluzie: ca cel predispus spre homosexualitate nu este (inca) homosexual (chiar daca se simte atras de indivizi de acelasi sex), ci el va deveni homosexual atunci cand, in mod constient, deliberat isi va insusi un intreg set de valori, atitudini, comportamente integrate intr-o cultura specifica. Aceasta cultura este cultura fenomenului despre care vorbeam. Ea nu lipseste astazi. Ea nu a lipsit la romani; ea nu a lipsit la greci; ea nu a lipsit nicioadata acolo unde a existat un fenomen homosexual. Doi homosexuali fac o pereche, dar nu constituie homosexualism. Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Daca la nivelul individului stim ce inseamna, la nivelul grupului social ce inseamna homosexualismul? La nivelul unei intregi societati ca insemna a fi homosexual? Daca luam grupul social ca o entitate, atunci homosexualismul reprezinta un anume fel de raportare a ei la o anumita valoare – la sexualitate. Si in acest punct trebuie sa remarc faptul ca homosexualii se plang de un anumit gen de agresivitate din partea restului grupui social. Si li se pare ca aceasta agresivitate este nedreapta si chiar ilegala, ca ea incalca drepturi fundamentale ale persoanei etc. Ori din punct de vedere macro-social aceasta este o atitudine fireasca. In raport cu sexualitatea, a fi homosexual insemna cam acelasi lucru cu a fi liberal, sau social-democrat; a fi cu Basascu sau a fi cu Iliescu si Nastase; a fi filooccidental sau a fi filoslav samd. Din punct de vedere social, homosexualismul nu reprezinta decat o orientare sociala. Depinde daca aceasta orientare este a majoritatii sau a unei minoritati. Ori minoritatea este si a fost tot timpul sub presiunea majoritatii, intr-o societate democratica. Si acest lucru este un lucru firesc! (9)

La greci si la romani acest fenomen a capatat amploare in momentul de maxima inflorire al respectivelor societati, ceea ce ne poate naste presupunerea ca homosexualismul a luat amploare in periada decadentei lor, iar decadenta acestor sociatati s-a amplificat din cauza homosexualismului.
a treia si a patra, - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:10:18
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
continuare la #51599, de gigi2005 la Fri, 27/05/2005 - 04:27

La liceu am avut o prietena; surori sa fi fost si nu ne intelegeam asa. Eram nedespartite...Tot acum am cunoscut si prima dragoste; iubire dureroasa cu fluturi in stomac, iubire de copii si adolescenti in acelasi timp...Prima mea iubire, pe care n-am uitat-o si n-o voi uita niciodata...
Formam un trio super, mai ales dupa clasa a 10-a cand "treapta" a despartit multi prieteni. Aveam incredere in prietenii mei cei mai buni, iubitul meu "C" si scumpa mea "A"...pana intr-o zi cand...
Era intr-o sambata si eram singuri la "C" acasa, invatzam pentru teza. Dintr-un caiet cade o notitza. O iau sa o pun la loc si vad scrisul lui "C" si numele lui "A" pe ea. Curiozitatea ma ardea... si am citit: "A" este dorinta mea. Eram in clasa a 12-a si eram prieteni de aproape 3 ani. Eram un cuplu cu traditie la un liceu bun din centrul Bucurestiului. Mai aveam putin pana la bac si prietenul meu era pe cale sa ma paraseasca pentru prietena mea cea mai buna...N-am mai vazut literele din carte...la teza am copiat cu nerusinare...l-am urat...Am jucat teatru prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Devenisem un observator redutabil, cercetam si interpretam toate privirile si cuvintele...M-am mobilizat pentru bac, am intrat la facultate, a intrat si el, dar "A" nu a intrat. Eu am inceput cursurile el a plecat in armata. Despartirea a venit firesc, mi-a scris, nu i-am raspuns, mi-a scris iar si atunci i-am spus de toata framantarea si suferinta mea si de faptul ca ceea ce au facut ei se numeste iselaciune.
Atunci am aflat ca ea ii facea ochi dulci de mult, ca iesisera impreuna de multe ori fara mine, ca facusera dragoste (eu cu "C" nu am facut dragoste niciodata. E singurul meu regret in ceea ce-l priveste) ...
De atunci am inceput sa nu mai am incredere in oameni... si mai ales in prieteni. De fapt sunt singurele persoane care mi-au ranit sentimentele... Restul a fost pura intamplare.
#52273 (raspuns la: #52088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O alta despartire - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:36:52
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe care n-o voi uita a fost nu de un om ci de un caine.
Il chema Printul si avea un aer mandru, pasea sigur pe el si era seful haitei de caini din cartier. Eu aveam un catzelush iar Printul il batuse de multe ori. Il uram. Cand il vedeam dadeam cu pietre dupa el, si nu numai eu... Fugea de toata lumea, era jmecher, se ascundea de hingheri pe care ii miroasea de departe... Avea scoala maidanului, ce mai!
Pana intr-o zi de iarna cu un ger naprasnic cand iesind cu catzelul la plimbare l-am vazut intr-o tufa zgribulit, neajutorat, tremurand din toate madularele, era facut ghem si pierduse toata maretia si ingamfarea. Era o biata fiinta neajutorata... Ma privea cu ochii tristi, singur, infrigurat si infometat... M-am apropiat de el vorbindu-i cu voce plata sa nu-l sperii. Nu a miscat... Cand am intrat in scara l-am chemat si a venit cu mine pana la usa si s-a culcat pe presuletzul de picioare. I-am dat de mancare, l-am spalat si toata iarna a dormit acolo. Nu supara pe nimeni, nu latra la nimeni; cobora la parter si iesea afara cu primul om de dimineata si intra seara. Incepusem sa tin la el ca la un membru de familie dar aveam deja un caine si stateam la bloc...
Ma simtea de oriunde ca veneam si ma intampina cu bucurie, alerga sa-mi iasa in cale, ma astepta in statia de autobuz cand veneam de la serviciu, ma insotea noaptea la plimbare cu catzelul (pe care nu-l mai batea). A fost o fiinta pe care n-a iubit-o nimeni...Cand a vazut ca ii pasa cuiva si de el s-a schimbat, a devenit mai apropiat de oameni, toata lumea il iubea... Avea si el o "casa"...Nu stiu daca ma credeti dar acum plang cand mi-aduc aminte de el...
Dar s-a dovedit ca nu toata lumea il iubea cu adevarat. Profitand de increderea pe care incepuse sa o aiba in oameni, niste nenorociti l-au otravit. A murit in chinuri, cu ochii mari si negrii uitandu-se la mine, in bratele mele... L-am mangaiat, l-am alintat...N-am avut ce sa-i fac. A fost prea tarziu... Parca mi-a reprosat: unde ai fost! Ma bucur ca am stat cu el pana in ultima clipa... A fost Printul, un catzel de maidan cu un suflet de nobil...
gigi2005 - de Intruder la: 30/05/2005 17:24:45
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
tu povestesti foarte frumos...am avut si eu un catel maidanez pe care-l iubeam, o chema "Katiusha"- era "fetitza" (nu stiu, mama ii pusese numele asta si mie mi-a placut..)
a murit in bratele mele, o calcase o masina...pentru un baiat de 8 ani a fost o experienta cutremuratoare...nu exagerez cu cuvintele, dar am sa tin minte mereu aceasta despartire...
#52344 (raspuns la: #52273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si mie mi-a placut mult... - de Intruder la: 30/05/2005 22:11:45
(la: aruncare)
si mie mi-a placut mult...

...intr-un zambet tampit iti desfac versul in silabe..."
o alta despartire! A cata oare...? - de gigi2005 la: 31/05/2005 01:53:39
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.
#52444 (raspuns la: #52383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Teodora - de gigi2005 la: 31/05/2005 02:32:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Cum adica "Uite v-am zis-o si pe asta!"? Crezi ca este o rusine sa te desparti de cineva, in speta de un iubit?
Dragostea este definitiva doar in carti...Acolo totul este perfect si teoria se aplica ca o manusa peste eroi.
De ce sa te superi ca teoria ta nu se aplica inca? Si de ce ultimul tip? Eu i-as spune antepenultimul sau al en-shpelea de la coada. No, duca-se in munti, unde nu sunt punti, unde merg si vulturii pe jos...
#52448 (raspuns la: #51686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pitagora:legi politice. - de ADAM la: 31/05/2005 03:05:13
(la: Cod moral pentru persoane cu functii publice)
Poporule!Daca iti doresti o buna randuiala in ce priveste politica, fereste-te de:
-1)o organizare fara vlaga;
-2)o administrare fara putere,
-3)de luxul ospetelor.
Acestea trei dau totdeauna nastere vrajbei in viata civila si in gospodarii, si au ca urmare imediata naruirea statului si a familiilor. 948.

==Crotonieni!In functii publice numiti cetateni nici prea bogati, nici prea saraci.1062.

==Cerceteaza omul, nu oamenii.1324.

==Magistrat al unui oras liber! Nu ingadui bogatului sa dea, nici celui sarman sa primeasca;
Libertatea si egalitatea nu vor decat munca si rasplata. 1433.

==Acolo unde avuturile sunt inegale, nu vorbi de egalitatea in drepturi. 1438

==Luptati-va deschis si cinstit cu dusmanii;Nu le urmati pilda cea lasa,cautand sa aduceti discordia in mijlocul lor, si folosindu-va de maini viclene.
Nu deveniti nemernici pentru ca asa sunt ei. 1440.

==Tineti poporul intre bogatie si lipsuri;sarac e josnic, bogat e obraznic.1455.

==Orice lege, chiar si cea mai buna,este un jug.
Sa nu aveti legi multe;
O multime de legi sufoca intotdeauna libertatea. 1476.

==Oameni de stat!In fiecare zi dati-i poporului portia de paine si de dreptate. 1520

==Omule de stat!Da-i poporului legi intelepte, nu libertate!
Oamenii nu mai sunt demni de a fi liberi,din momentul in care simt nevoia legii. 1607.

==Italieni!Cinstiti cu totii numele lui Licurg! acesta nu ingaduia poporului sa aiba aur si argint,pricina tuturor crimelor. 1711

==In politica faceti in asa fel incat saracul sa nu fie magistratul bogatilor,nici bogatul magistrat al saracilor. 1726

==Nu raspandi vestea unei fapte rele;
Faceti in asa fel incat sa-i dispara cat mai curand si cele mai mici urme;
Lasati raul sa moara. 1810

==Legiuitorule!Nu lasa ca doctorii sa fie platiti. 1813

==Nu lasati ca prea mule maini sa se atinga de carma republicii;
Putini sunt in stare sa o carmuiasca;
Stiinta de a carmui e o adevarata pansofie. 2244.

va continua
homo homini deus.
Intruder, - de gigi2005 la: 31/05/2005 03:14:58
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
La ce bun? Cu fiecare despartire mai mor putin! Dar mai am atatea de dus! Trebuie sa le fac loc la toate...unde sa incapa atatea?
Si am atatea haine de dat jos...Parca as fi Baba Dochia, ea avea noua cojoace. Inca n-am povestit de tata...
#52457 (raspuns la: #52456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de anisia la: 31/05/2005 11:20:42
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
foarte frumos scris. ai darul de a estompa tristetea despartirilor cand le povestesti si de a reliefa amintirile frumoase ce ti-au ramas de pe urma celor de care te-ai despartit.

te-ai gandit vreodata sa scrii povesti pentru copii? cred ca ai face treaba buna!
#52492 (raspuns la: #52444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gigi2005 - de TeodoraPA la: 31/05/2005 11:44:12
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Nu nu nu. Nu de rusine am zis "Uite ca v-am zis-o si pe asta"... Ci pt ca sunt asa de multe conferinte cu teme diferite si spui ceva intr-una, altceva in alta, incat deja am impresia ca am spus mult prea multe.
Ah, si teoria... Teoria e legata de greutatea cu care ma ridic eu dupa fiecare ratare... Nu ca despartirea de iubit ar fi neaparat ratare. Uite de vreo 2 saptamani le tot dau in bara la lucru, imi merge prost, si imi vine sa cedez. La asta ma refeream. Dar aici nu e vorba de despartire. Si nu cedez oricum.

Despartirile in general sunt parte a vietii, ne formeaza, ne zidesc, ne ranesc, dar tot pentru a ne zidi si imbogati. E ca si cum am merge pe un drum, la un moment dat sunt doi sau trei sau chiar mai multi care mergem impreuna si la apoi ne despartim, fiecare o ia pe drumul lui si te asociezi cu altcineva si tot asa...
#52495 (raspuns la: #52448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...