comentarii

imi e dor de femeia mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Realdo - Sapca mea comunista - de thebrightside la: 15/07/2008 13:51:45
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
N-am fost când bunicul se uita pe cer aşteptându-i pe americani.
Când m-am născut, îngheţata era 1 leu şi 50 de bani.
Şi când s-a făcut 3, tata a început să alerge sprinten printre gloanţe; el şi alţi huligani.

Stăteam la coadă la pâine.
(De ce dai pâine la câine?)
Eram mici, şi eu, şi câinele.
Ca bărbat mi-ar fi fost greu; între femeia mea şi mine
s-ar fi întins 9 fabrici si 9 uzine.

Aveam 8 ani.
Ea avea 7 ani jumate.
Îi silabiseam poveşti şi îi prindeam cordeluţa la spate.
(Eu vreau să mă fac stu-ar-de-ză).
Am văzut într-o revistă cum se face o freză.
Am luat un pieptene şi am rugat-o să mă lase.
Eram ca două frunze de dud,
aşteptând
Viermele de Mătase.
Eram ca două flori,
iar eu începusem să citesc pe ascuns
poveşti cu aviatori.

După-mesele strângeam castane cu fraţii mei;
Când trecea vreo Lada cu sârbi, le făceam cu mâna,
ca nişte adevăraţi pui de lei.
Şi strigam tare “Gumi! Gumi!”
Gumi…Gumi…
Ce de treabă erau sârbii,
ne aruncau pachete cu gumă
şi fericiţi o mestecam
şi baloane făceam
şi le arătam lumii.

Baloane mari, colorate;
Scrie cu Roşu:
S-au construit încă 6 combinate,
Modelul preluat e cel Galben
Bâlbe în formă de stemă, aplauze-n plen
Albastru
Dezastru.

Aici Radio Vocea Americii
M-am ascuns în poala bunicii;
Mama plângea,
Tata lipsea,
Afară Decembrie transpira
Vremea trădătoare instiga primăvara
şi zicea:
“Acum pomi şi flori şi muguri şi cetini-
Toate nouă ni-s pretini.”

Ra-ta-ta-ta, ra-ta-ta-ta
Cântau salvele dar s-au oprit şi s-a întors tata;
Era alb ca varga,
Ca dus cu targa
Neras, fără glas
Dar era tata!
Era obosit
De rupt portrete
De ars carnete
De învins tanchete.
Era obosit
şi mama l-a iubit
şi eu l-am iubit.


Nu mai ştiu dacă a venit sau dacă a trecut iarna;
În ianuarie la şcoală Tovarăşa se transformase în Doamna
Neschimbate-i erau
Doar fesele late;
În sobă ardeau
Pagini cu imnuri, cravate.

Au trecut,
de-atunci, aproape patru cincinale,
împărţind în porţii egale
uitare.
Uitată mi-e azi şi stuardeza,
cred că şi-a schimbat freza.
O vreme mi-a fost dor
apoi am învăţat un
altfel de zbor.

Uitată azi şi pe ea am găsit-o
Da, iubito,
Şapca mea comunistă;
Deşirată şi tristă.
Totuşi există,
insistă
într-un colţ de debara.
O s-o pun în sertarul tău cu sutiene Wonderbra;
Poate diseară voi purta
o şapcă
chic
o şapcă
stylish
cu chestii trendiste -
şapca mea educată între
sutienele tale capitaliste.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/9310/%C5%9Eapca-mea-comunist%C4%83/1
dor de tara - de (anonim) la: 30/01/2004 04:58:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu ma mai simt în tara acasa...

Contrastul între nivelul de civilizatie între Ro si Franta este net.
Esti "acasa" acolo unde te simti bine, mergem în tara la 2, 3 ani pentru copil, sa-si cunoasca radacinile, pentru cei apropiati (dar preferam sa-i aducem pe ei aici - si ei prefera).
Am fost îndoctrinati la scoala cu dorul de tara dar dorul este un sentiment profund, mi-e dor când îmi face placere.
Dar când revad fetele triste ale oamenilor, mizeria, lipsa de politete din magazine (acum 2 ani asa era), nu pot apoi sa ma mai gândesc cu dor la tara mea.
Voila!!
Cordialement,

O



PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
se putea sa lipseasca martie - de Intruder la: 04/10/2005 10:37:22
(la: va masturbati?)
se putea sa lipseasca martie din post???...am venit, am citit...
Daniel are dreptate: subiectul nu mi se pare mai tabu decat ''sexul oral''...
nedezmintindu-mi nick-ul, iau la puricat conferinta:

Honey zice:
O femei masturbata = o femeie fericita.
masturbata de cine sau cu ce?...mai bine: o femeie cu orgasme (multe!) = o femeie fericita.
scopul scuza mijloacele, deci (si) masturbarea e binevenita...

Lascar...
vrea nume real...pai daca-ti spune c-o cheama Vasilica Papandrache din Lehliu, ce castigi?

doctors zice:
Nu vad ce rau este in actul masturbarii,atata timp cat nu se depaseste o limita sau atata timp cat masturbarea nu inlocuieste activitatea sexuala asa-zisa "clasica",atata timp cat aceasta din urma este accesibila.
care-i limita?...una pe zi, pe saptamana, pe trimestru?...pe oraaaa!!!?...vreau sa stiu...:(

Yuki...
...de ce nu ai postat conferinta asta la Dr Love, ca pt asta era facut.
hehe, atunci era doar o simpla postare, nu o conferinta!...io zic ca sta bine unde sta...
s-avem loc toti...:)

gabi.boldis...a steady man...
chiar ca suntem niste animale...

rac...
Chiar in momentul asta, nu.
nici eu...mi-a confiscat intrusa webcam-ul...hehe, dar cate link-uri, cate link-uri...cata frunza, cata iarba...
ooops...totusi, la ce-i trebuie intrusei webcam-ul?????

Horia...
acum imi dau seama ca viata mea nu mai are sens.... atatea erectii care s-au dus pe apa sambetei:)))))
...si eu imi dau seama de asta...cred c-am sa ma spanzur pana la urma...cer niste sfoara de la Salvamont si sapun "Cheia"/ ca nu iubesc femeia/ de dor nebuna/ femeia bruna/ imi e totuna....

TeodoraPA...
Deci atentie mare la castraveti, morcovi si alte legume-fructe!!!
eeeeeiii, dar mai sunt: sticle, lumanari (cum a zis cineva...), mouse-uri, pixuri, deshtul proprietate personala (sau nu), lingura de lemn, telefonul mobil, telecomanda TV, dushul, periuta de dinti, uluca din gard, umbrela (inchisa, of course!...nici chiar asa!), schimbatorul de viteze, levierul...etc...
ca-n banc: la un penitenciar de femei, vine directorul si face un anunt: "fetelor, azi va dau 2 vesti: una buna si una rea...pe care v-o zic prima?"...fetele: ''pe cea buna intai!''..."ok, azi aveti la masa castraveti!"... "uraaaaaaa!...si vestea rea care este d-le director?"..."ei, vestea rea este ca toti castravetii vor fi taiati in felii!"...

Cassandra...
Oricum cred ca am reusit sa dam conferintei nota aia "stiintifica" de care atita avea nevoie. :) unde-i nota, ca n-o vaz!...:)

Paianjenul...
- Ori morcovul era fiert... ori gagica era... beton...
...sau gagica era prea fiarta si cu asta basta...
bolduieste, bolduieste...ceva, ceva tot ramane...:)))

muma padurii...
despre ce nu vorbim, nu exista! Lucru bun dealtfel, pentru ca am crescut fara inhibitii.
eu am crezut ca, din contra, de aici iau nastere inhibitiile...

popix...
la capitolul asta e drept, partea feminina e avantajata, avand solutii multiple...la barbati e mai monoton...
da, dar si mai la indemana si mai ieftin...:)

A_Carmen...
eu am intrebat ceva, si voi glumiti... ma rog, treaba voastra. dar, ia ganditi-va? e de luat in seama sau nu?
sincer: nu te asteptai si la "glume"?...a murit si capra ''vecinului'' (?!), conferinta cu sex oral e plina si ea de misto-uri, du-te si vezi...

mai ales acum, cand suntem convinsi ca nu ne vom intalni (doamne fereste!), nu putem vorbi virtual despre un subiect... atat de natural, pana la urma?
de ce "doamne fereste"?...e ceva putred in Danemarca?

maan...
pe tine nu te "puric" acum...mi-e frica sa nu ma demolezi...

Daniel...
da, povestea cu Maria Tereza este o gogoasa, dar pe la 14 ani am crezut-o cu toate ca-n Enciclopedie citisem ca nu-i asa...in Bucuresti era (mai este?) un cinematograf care avea un fel de frontispiciu reprezentand un basorelief cu Maria Tereza si calul...

Joe King...
Sa raspunda unul care se masturbeaza cu doua bete chinezesti ( de mincat ) sau o ea care se masturbeaza cu un aspirator. Dragut nu ?
aualeuuu, ce imaginatie ai!!!...dar chiar asa: sa raspunda!
Bai, lasati masturbarea, nu mai faceti click pe ea.
io nush ce dracu' are mouse-ul meu ca tot acolo se duce...eu il trag spre pool-ul cu istoria neamului romanesc, mouse-ul nu si nu!

maimuta...
am intrat la link-ul ala de care ai zis...2 ore n-am vazut nimic, am impresia ca de la eclipsa...:)

munteanu rodica...
exista pe lume si barbati , si dragoste, si conferinte care nu cer asa un consum mare de energie te fac doar sa gindesti
hai rodica, stiu ca ai si mintea deschisa...gandesti, gandesti dar pana cand o viata amara?

Ivy...
pai cum iti imaginezi tu ca se aseaza cafegii - chiar si asa virtual - la o discutie..de genul asta..hai sa mai povestim din tehnicile masturbarii....
he-heeeeee...eu am ocupat un loc in fata, peste vreo 2 luni vor fi locuri numai in picioare...
stau si eu si ma gindesc..daca ai o viata sexuala sanatoasa..cu partenerul atunci de ce sa mai fie nevoie si de asa ceva?
viata sexuala sanatoasa este si aia cand vine mangafaua de la Ploiesti, se arunca pe nevasta ca boul pe gramada de paie si-si face "datoria" 2 minute in pozitia misionarului
c-asa stie el din tata-n fiu, din mosi- stramosi...ce, nu-i sanatoasa?
proasta mimeaza ca regele nu-i gol si-si doreste-n taina un vibrator cat de ieftin...ar avea chiar posibilitate sa-l cumpere, nu-i un capat de tara, dar cum sa evadeze ea de la tigaia cu chiftele la un sex- shop?

zaraza...
nici pe tine nu te puric...am obosit cu mainile pe taste...:)


am o presimtire ca voi reveni...
Carmen, scuze ca m-am infiltrat prin conferinta ta...
tiganii,aurul si diamantele2 - de sami_paris75 la: 20/02/2008 13:25:05
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Ai permis de conducere? Da.Pà bune ,s-au e naspet?I-am aratat permisul,s-a uitat atent ca un filatelist!daaa,e pà bune.A facut cu ochiul amical unui pusti de 15-16 ani.Ba unchiule,stii cine e smecherasul asta?E baiatul meu ce-l mare bre.Am patru ,doi baieti si doua fete.Sa-ti traiasca ,i-am raspuns destul de amabil si curios sà aflu propunerea lui.Mosule te vad,om serios cu parul alb!Vrei sa lucrezi ca sofer pentru noi?Cat platiti pe zi?L-am intrebat fericit c'am gasit de munca pentru prima oara in Franta! O suta-jumate de francuti pà zi,e bune mosule?E bune patroane!!!)Gata,esti soferul meu,dormi si mananci gratuit la noi in caravana.Am casa;i-am spus linistit in speranta ca-mi mareste salariul.De la Gara de Nord ,am condus masina ,un renault 25,cu scaune imbracate in piele,insa in interior un praf si-o mizerie de-ti fàcea senzatie de vomà!mai era si mirosul...Dar ce nu face omul pentru bani? Caravanele tiganilor se aflau asezate in cerc pe un teren noroios,pe malul Senei de la Bezons,sub o imensa pasarela.Caravana lui Mario,era asezata chiar langa pilonul principal al pasarelei.De fapt nu-l cheama Mario,ci Marin,dar de cand a intrat in occident s-a botezat singur.Mario era imbracat elegant,si de fiecare data cand calca intr-o baltoaca ,isi ducea piciorul la spate isi lustruia pantoful si injura de mama focului pe tiganeste.El ,sotia si ce-i patru copii,furau din magazine sticle de bautura,imbracaminte si orice marfa care se putea vinde imediat la jumatate de pret.Cele doua fete,Jana si Marcelina,aveau fuste largi ,cu despicatura pe sold,loc in care se ascundeau cu viteza vantului toate obiectele care erau sustrase din marile magazine(Auchan,monoprix,champion,metrou etc.)Intr-o singura zi,strangeau atat de multa marfa,incat nu mai aveai loc sa te misti in masina.Marfa se vindea intr-o singura zi la magazine arabesti.Un singur transport 25 000 de franci francezi.Mario si-a luat pachetul de bani,la numaratoare,bacnotele defilau cu viteza in mainile lui .Dupa ce-a terminat de numarat,a tras trei bilete din teancul de bani de cate 50 de franci.Ete mosule si salariul tau!!!)Bengaua (sa de-a dracul daca te plateste cineva in Franta mai bine ca Mario! aici daca nu te misti in ritmul meu,mori,si nu te baga nimeni in seama!-Fiecare cu ritmul lui Mario!Eu prefer sa merg mai incet,dar sigur.De maine dimineata,nu pot sa mai lucrez pentru tine,sincer, i-mi pare rau.Sant soferul masinii tale,si daca politia,o sa ma opreasca pentru un control,eu am sa fiu responsabil,pentru tot ce se transporta in masina!!!)Mario nu s-a suparat,am plecat si-am intrat in caravana unor tigani pe care-i intalnisem in Germania.O femeie mi-a daruit o farfurie cu cartofi prajiti.Ia si matale de mananca ceva.Multumesc mult.A dat casetofonul la maxim,un casetofon "Sony" cu puterea de aprope 200 Wati.Se canta :mamaliga branzali,socalel e juvalii,hai romale,hai savale,hai romenta...ceva despre mamaliga si branza ceva despre saracie si paduchi.Dupa-amiaza,tiganii au facut un foc imens pe malul Senei.Dansuri si sarbe tiganesti jucate la càlcài,darabane batute sub forma de flamengo.Ce fericiti sant!Ce libertate!Langa mine s-au asezat cativa porumbei,cartofii prajiti,pe care tocmai ai primisem,i-am imprastiat pe jos.Pasarile ciuguleau...tiganii dansau.Mi-e dor de tara mea si de copii mei.Cu ce-ar putea un om bogat ,sa fie mai fericit decat un om sarac?Intr-un fel,nimeni nu este pe deplin fericit!Nu exista fericire si perfectiune,nici intr-un castel de 2000 m2 si nici intr-o caravana de 8m2!!!)Din clipa cand omul il supune pe Dumnezeu unei judecati morale isi ucide singur credinta.Muzica continua.Ce naiba caut eu pe-aici?
#287098 (raspuns la: #286979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sucks! - de acvarius la: 26/04/2008 14:49:18
(la: Second Life )
mie mi se pare o mare porcarie "second life" - am intrat si e stupid. asta nu inseamna ca nu exista, ca nu sunt 1 mil de oameni care au o alta parere decat a mea. alta blestematie de controlat masele.
am un prieten care a divortat pentru ca nu se putea opri din Starkraft... baiat de familie buna scolit iar nevasta-sa era super. multi si-ar dori asa femeie langa ei. cu ce-a ramas? cu tastatura si un "bec" (monitor)in care se amageste ca e mare si tare.
SECTIUNEA I - Interviu-Café - de alex andra la: 24/10/2008 19:21:15 Modificat la: 25/10/2008 11:55:24
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
1. “femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt si ele curioase ca noi
stii, te uiti la una pe strada sau in tramvai
si te gandesti: dom’le cum ar fi?
asa gandesc si ele”.
(M. Cartarescu)
Intrebare: …ce ai de comentat?

Cum gândesc ? Tot cu păcat !
Dar o ţâr’ mai nuanţat...
Fincă, deh, de esti muiere,
Faci musai apreciere
La niscai dimensiune...
Sufletească, voi a spune :D


2.Exercitiu de Imaginatie: Targul de Barbati.
traiesti intr-o tara – Matriarhalia, unde femeile au drept de viata si de moarte asupra barbatilor, ii pot vinde sau cumpara. vine o zi cand vrei sa-ti vinzi sotul/iubitul/amantul ...si-l duci in targ.
Intrebare: cum ii faci reclama in fata unei posibile cumparatoare?

Uite-l, vezi ? E o minune !
Face tot ce ştii a-i spune !
Are muşchi şi are minte
E nebun, ba e cuminte !
E frumos precum un zeu
Şi năvalnic ca un zmeu.
Dulce e, ba amarui
Si falos cum altul nu-i !
Repede te răsuceşte
Şi pe loc te năuceşte !
Gura iute ţi-o astupă
Cu guriţa-i când te pupă.
Are şarm şi e viclean,
Spicy-i tare, zici că-i hrean !

Dar cum eu făcui gastrită,
Iată că sunt nevoită
Să mă dispensez pe dat’
De mândreţe de băiat :(

Ţi-l încredinţez deci ţie !
Ţi-l dau şi pe veresie !


3. Ce ar mai avea de spus Seherezada in cea de-a 1013 noapte?

Mărite Sultan,
Scoate-ţi cel turban !
Pune-l ici şé,
Pe-astă canapé
Cu pernuţe moi,
Ici, între noi doi.
Dă-te mai aproape !
Mâna-ţi ţi se-groape
În mulţimi de voaluri,
Mătăsuri, moaruri.
..............................
Şi-apoi dimineaţă,
Un pic tras la faţă,
Să mă-ntrebi pe şleau :
De tine când dau ?


4. Incearca o spovedanie in fata unui expert in natura umana.

‘spertule, ce vrei a şti ?
Spovedeşte-te aci !
Şi de nu ştii ce-am a spune,
Cu experta nu te pune !



5. Exercitiu de Imaginatie: Barbatul Multilateral.
tot in Matriarhalia, esti nevoita sa mergi la un meci de rugby la 500 de km. de domiciliul tau, sa-ti sustii echipa favorita.
acasa raman: copiii vostri de 1, 3 si 5 ani, mama ta, 3 motani castrati, un caine doberman si-un altul pechinez si bineinteles sotul/iubitul.
fa-i sotului/iubitului/papagalului... o lista cu ce are de facut in ziua in care tu lipsesti de acasa.


Iubi, eu mă duc la meci !
Tu pe tine sa te-ntreci !
Chiar nimica să nu faci !
Poate-aşa, doi-trei colaci...
D’aia bunii, cu stafide,
Pentru-ale tale silfide.
Cum care ???
Ce întrebare !!!
Mama şi cu mine, dear !
Şi mai ia şi nişte beer!
Dar în rest să te-odihneşti,
După ce plozii hrăneşti !
Să nu mişti nici degeţelul !
Poate doar să tai purcelul
Şi să-l pui apoi la copt.
Să fie gata la opt,
Când frântă şi arţăgoasă
O s-ajung şi eu acasă.
Să nu mă întrebi o vorbă !
Doar farfuria cu ciorbă
Să m-aştepte aburindă !
Tu cu şervetul, în tindă
Să mă-ntâmpini luminos
Şi să-mi mulţumeşti frumos
Că exist ca să te bucuri !

Nu te mai trage de ciucuri !


6. Exercitiu de Imaginatie: Canibalii.
esti prinsa de canibali - tu si inca doua femei. sunteti aduse la seful de trib care decide ca veti fi mancate. oala mare e umpluta cu apa si pusa pe foc.
dupa indelungi lamentari si plansete din partea voastra, seful de trib inghite o cutie intreaga de Extraveral si decide: doar una singura va scapa, dar numai dupa ce va expune un discurs in favoarea ei. cea care isi va expune cel mai beton discurs, va scapa cu viata. celelalte doua vor fi halite cu fulgi cu tot.
Intrebare: cum ar fi discursul tau? (gandeste-te ca depinzi de el)

Şef de trib, mărite !
Rege ! Arhimandrite !
Proştii-ades afirmă :
(Nimic nu confirmă !)
« Găina bătrână
Face zama bună »
Da io-ţi spun deschis,
De vrei, dau şi-n scris,
Că aste puicuţe,
Rumene, cruduţe,
Cu târtiţa mare,
Fac supa mai tare !
Fierte la foc mic,
Te lingi pe botic !



7. "Sa ma asez intre tine si lume dar sa stau la distanta, urmarindu-te, vazandu-ti frumusetea" (cosmacpan)
cauta greselile de exprimare.

După mine dac-ar fi,
Doar pe mine m-ai privi !
Însă cum păstrezi distanţa
De la mine la Constanţa,
Între noi şade o lume :(

Mai bine o dăm pe glume :))



8. "Ca bărbat mi-ar fi fost greu; între femeia mea şi mine
s-ar fi întins 9 fabrici si 9 uzine." (Realdo, "Sapca mea comunista")
cauta greselile de forma.

Ca femeie mi-e uşor
Să declar că mi-este dor
Nu de bărbatul din tine,
Ci de fabrici şi uzine ! :P :P :P


9. "Fericiti cei ce-au cunoscut femeia, caci ei vor stapani iadul!" (Intruder, "La multi ani...”!")
cauta greselile de fond.

Te îmbeţi cu apă rece !
Lasă ! Până mâine trece !:D


10. Pune o intrebare (una singura) Comisiei de "Senzori".
(atentie, s-ar putea sa ti se raspunda!)

Ce mai faceti, măi băieţi ?
Greu concursul ! Mai puteţi ? :P

despre barbatul din fiecare femeie - de modigliani la: 25/10/2008 12:03:10
(la: tot ce-şi poate dori o femeie)
sau despre femeia din orice barbat, jonglind trist si incomplet in categorii existentiale potentate de resemnare formala.
cuvinte bine plasate, o idee necesar protejata, revolta la limita renuntarii, frumusete ca un stigmat, ca o tara inutila si rusinoasa. un abis in care, inca, nu se poate. cel mai tare sintem loviti pentru virtutile noastre.
in fond ai tot ce si poate dori o femeie normala, adica nimic. de acolo ar putea sa fie ceva.
poezia este curata:)
si mi place dar asta era evident, deja, nu?:)
Scrisoare carte tara mea(3) - de Tot Areal la: 30/03/2010 13:24:56
(la: Scrisoare catre tara mea)
Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am oboist să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria ,şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători titraţi, distracţ ie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept.Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.
Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.
De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara .Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc.Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "

Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural.
#533579 (raspuns la: #533578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
If - de LMMagain la: 05/12/2003 09:29:19
(la: Ce este un gentleman? (o parere victoriana))
Foarte interesanta tema...
Am citit la repezeala si desi a inceput bine (`´one who does not inflict pain``)nu stiu daca mi-as dori la jumatatea mea atita perfectiune....:)) Cred ca viata - a mea cel putin -ar fi foarte plictisitoare linga un gentleman cu calitatile victoriene...In secolul nostru poate asa un rar(If) speci-man s-ar numi si altfel decit gentleman...:)
nu stiu ce simt altii dar eu - de danaturi la: 27/01/2004 16:00:16
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu stiu ce simt altii dar eu cind vin in Romania si o fac destul de des(locuiesc in Italia de 11 ani)simt nostalgia vremurilor trecute chiar daca nu erau vremuri f bune,mi-e dor de tara mea asa cum e ea,cu glomeratia din tramvai si muzica lautareasca care se aude peste tot,cu vinzatoarele de la "buticuri"care n-au chef sa vinda,dar mi-e dor si nu-mi gasesc locul aici
#8518 (raspuns la: #8460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maneaua nu este o muzica, ci o aberatie - de Liah la: 29/04/2004 06:27:14
(la: Manele Sau House)
Aberatie, asa as defini aces gen de ZGOMOT caruia i se ataseaza versuri discriminatorii sau jignitoare ("Pe la sparte" sau alte asa-zise melodii).
Acest gen de "muzica" este o jignire adusa oamenilor care au o cultura si stiu ce inseamna cu adevarat muzica. Aceasta demonstreaza in cultura si refuzul unora de a progresa
In primul rand cuvantul "manea" nici nu exista in dictionar. Iar in al doilea rand nu are nici o legatura cu legile muzicii.
Temele sunt aceleasi: "femeia mea", "banii mei" , "prietenii invidiosi = dusmanii" si alte teme obosite si expirate. Fetele - cele care abia mai asteapta sa-si arate chiloteii si sanii, danseaza pe aceste ritmuri de o simplitate banala, asteptand ca baietii-catelusi (cu limba scoasa de un cot) sa le aleaga. Nu suntem departe de ORGIE.Sa nu mai discutam ca betia este cea care tanjeste dupa aceasta "muzica" sau viceversa. Incultura se regaseste in acest gen de "muzica".

Ascultati muzica de calitate... nu ritmul oamenilor mediocrii.
sunt multe de discutat - de dinisor la: 01/09/2004 17:01:00
(la: De ce nu sunt femeile niciodata multumite?)
Daca nu ar fi fost aceasta diferenta intre femeie si barbat, iti dai seama ce kaos ar fi? Daca nu ar exista aceasta mentalitate diferita dintre sexe, iti dai seama ce plictiseala ar fi? Ce v-ati face voi barbatii, daca femeia ar accepta putin si doar ceea ce vine? Pentru ce ati mai lupta voi? Ca din cate am intalnit eu pana acum de-a lungul anilor mei, marea majoritate a barbatilor sunt intr-o continua "lupta" (proces) de impresionare a femeii... Nu uita ca si razboaie au pornit din cauza femeii? Si chiar daca va plangeti voi cateodata de firea muiereasca, recunoaste caci va e tare greu fara noi!
O femeie multumita? Nu te mai stradui sa cauti... imposibil! Nu stiu daca primul motiv al nemultumirii (cum o numesti d-ta) este curiozitatea specifica noua sau dorinta de a progresa. Ce stiu insa este ca orice femeie isi doreste! Fie ca este ceva spiritual sau material. Asa suntem noi construite, sa ne dorim. O femeie care nu-si mai doreste nimic, crede-ma , este o femeie pustie!
Si in loc sa iti consumi energia pentru a incerca sa ne intelegi, e mult mai bine sa o folosesti pentru a putea sa ne accepti. Caci cum spusesi chiar d-ta, voi barbatii va multumiti cu mai putin si acceptati mai usor ceea ce vine...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
alta viata................................... - de (anonim) la: 17/12/2004 15:26:22
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
locuesc de mult timp in strainatate si scuzati-ma daca ve-ti mai citi niste greseli gramaticale si chiar ortografice, am 21 de ani si ma gasesc in strainatate de 12 ani. italienii i-mi spun ca sunt chiar una de a lor dar sincera sa fiu nu ma simt si nici cred ca voi reusi vre-o data sa ma simt una dintre ei. cum puteti intelege eu m-am integrat chiar bine, muncesc si invat la facultate, am aici doar mama, rudele sun toate in Romania si singura persoana caruia ii simt dorul este bunica mea ce m- a crescut pana ce am plecat in strainatate. de Craciun, dupa 3 ani, voi veni in Romania. am prieteni de copilarie cu care vorbesc tel chiar foarte des dar dorul de casa nu ma patrunde mai niciodata; doar gindul si amintirile au un rol important in faptul de a-mi mentine radacinile si pot spune ca acetea sunt destul de tari.
am un singur gand care, sincera sa fiu ma face chiar sa sufar cite-o data: oare Romania va reusi candva sa-si recucereasca onoarea si orgoliul sau meritat in Europa si-n lume, oare romanii care sunt in strainatate de multi ani vor avea candva ocasia sa fie mandri de tara lor si de departe?.................................
romanilor din strainatate: invatati ceva de la prostii astia de straini, imbogatitiva cultural si moral si daca puteti chiar material, respectati pe toti chiar si strainii care va trateza rau (ce sunt multi) dar mai presus de tot respectativa unul pe celalat, antre romani, ajutativa intre voi, si cu asta nu ma refer la ajutor material dar suport psihologic si moral, sa nu uitati de unde ati venit pentru ca daca ve-ti uita de unde a-ti plecat si Romania va va uita pe voi.
traim pentru a invata, viata este prea scurta si pretioasa si nu ne putem permite sa o petrecem toata gresind si reparind greselile, cu cat noi ne vom imbogati mai mult cu atat tara noastra, Romania oamenilor viteji, orgoliosi si valorosi, se va inalta si va renaste........
scuzatima pentru pasiunea si chiar agresivitatea acestui mesaj dar astaz9i chiar simtem nevoia de a-mi axprima cu voi parerea.

#31861 (raspuns la: #31488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fericita bella!!! si mie imi - de Ivy la: 31/01/2005 21:10:49
(la: Trancaneala Aristocrata)
fericita bella!!!
si mie imi e dor de a mea sourioara!! Eu nu am mai vazut-o de 3...uff ce iti e si cu departarea asta.

Bella te invidiez un picutz..dar asa din..drag..:-)
Ai sa iti iei concediu?? Pleci in plimbari?
#35042 (raspuns la: #35039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"unde ai citit tu obligativitate in exemplele date?"


- Oricine citeste variantele propuse de tine poate usor ramine cu impresia ca asta ai vrut sa insinuezi/(implici) cind ai asociat atributele "pedanta" si "tacuta" cu atributul "anosta". Dar chiar presupunind ca nu am dreptate, cu greu imi vine-a crede ca exista si barbati care si-ar dori o femeie "anosta", indiferent cit de "pedanta" si "tacuta" ar fi ea dealtfel?!...
#38292 (raspuns la: #37899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
join the club - de corina_rizea la: 14/03/2005 12:45:37
(la: suflet ratacit)
vei rade dar ceva aproape similar mi s-a intamplat mie.. eram ca si tine cu un barbat nemaipomenit care imi oferea tot ceea ce isi poate dorii o femeie...eram cuplul ideal doar ca noi nu eram casatoriti... ne gandeam ca intr-un final se va ajunge si aici. dar surpriza.. intr-o seara m-am intalnit cu un fost coleg de liceu de care m-am indragostit instantaneu... pt. el mi-am schimbat nr. de tel iar cand m-a cautat ex-ul pentru o ultima incercare i-am retezat-o scurt... m-am intors acasa si culmea si cu noul meu lover caci in scurt timp aproape ca se mutase la mine. mama a fost socata dar a spus ca nu conteaza daca sunt fericita. inceputul a fost minunat numai ca prietenul meu cel nou a primit o oferta sa plece sa munceasca afara. eu nu puteam sa ii cer sa renunte pt. mine iubirea rezista oricum daca e adevarata dar ajuns acolo parca cineva i-a otrvit inima. adica incredere nu mai exista deloc... imi vorbea f. urat ma injura chiar.. ma verifica sa vada ce fac...i-am acceptat toate conditiile pt. ca il iubeam.dar dupa ce am acceptat sa nu mai ies sa stau doar acasa...etc...ciudat 2 sapt nu a mai dat nici un semn de viata. eu il sustineamii spuneam numai cuvinte frumoase ca sa ii fie mai usor el exact invers. dupa acele 2 sapt i-am scris ca nu mai pot continua.nu mi-a dat nici un semn de viata iar cand a facut lucrul acesta ...era prea tarziu caci nu mai puteam.
am ramas si fara cel care ma iubea si ma respecta si fara cel pe care il iubeam ... chiar daca era plin de defecte.. avea obsesiile lui.. culmea mi-a spus ca eu l-am tranformat si a devenit asa.eu cred ca dragostea te transforma in mai bine nu rau.dar l-am iubit si m-am luptat pt. acea dragoste. ma toca psihic cu crizele lui de gelozie zilnic dar nu s-a schimbat nimic a fost mai rau.am realizat ca ma lupt cu morile de vantsi m-am resemnat.acum sunt singura dar macar linistita.acum am un echilibru...decat o iubire care te macina mai bine asa. eu am pierdut mult ... tot pt. el m-am luptat cu toata lumea...la ce bun?
acum sufar dar nu ma chinuie nimeni. aproape ca innebunisem ...nu mai judecam limpede . pana cand am facut o criza de nervi f. puternica din care mi-am putut revenii decat f. tarziu si atunci am realizat ca imi distrug viata . atunci am renuntat.
Am emigrat pt ca eram tanar si nu puteam supravietui... - de (anonim) la: 27/03/2005 20:57:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Traiesc de aproape 4 ani in strainatate...foarte departe de casa...am plecat pt ca deabea terminasem facultatea..si inca trebuia sa traiesc pe spinarea parintilor...a trecut un an de la terminarea facultatii si parintii trebuiau sa finanteze o domnisoara de 23 ani...rusine societatii care nu iti da sansa sa ai un salariu decent...
Am ajuns intr-o tara straina...traind cu dor in suflet in fiecare zi...dar am reusit sa lucrez in domeniul incare am terminat facultatea, ma simt apreciata si platita asa cum ar trebui... si ma simt foarte in siguranta din punct de vedere al viitorului.
Si desi mi-e dor de tara mea, dar mai ales de cei ramasi in urma...am posibilitatea sa-mi ajut parintii care au trudit o viata intreaga si sunt acum platiti de mizerie, am multumirea sufleteasca ca pot sa le trimit destui bani ca sa aiba de toate, sa nu le fie frig iarna, sa-si poata cumpara medicamente...
Nu am nici o indoaiala ca daca as fi ramas in Romania as fi fost in dezastru financiar si inca ajutata de bietii parinti, care ar fi trebuit sa-si ia de la gura sa-mi dea mie...
Imi iubesc tara, si nu o sa uit niciodata de unde am plecat, si imi invat fiul sa iubeasca Romania...si stiu ca nu o sa fiu niciodata bogata aici, o sa am suficient sa traiesc bine, dar tine minte ce-ti spun, fiul meu o sa fie foarte foarte bogat aici.
Multumesc mult pt. oportunitatea de a ma exprima.
Iubite romina - de spinroz la: 04/05/2005 21:50:52
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai pus punctul pe ,,i''. În fond care este cea mai mare dintre toate plăcerile vieţii? Un om simplu mi-a spus: ,,Două lucruri mi-au plăcut în viaţă: peisajele naturale (ce plăcere estetică mai pură ca cea a naturii, poate trăi omul?) şi femeia (este, ca orice om simplu heterosexual) , dar mai mult decât peisajele mi-a plăcut femeia, iar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut când m-am iubit cu femeia în mijlocul naturii. Am simţit atunci că mă împreunez cu toată natura, că devin una cu femeia mea şi natura...'' Asta pare să fie adevărata fericire pe pământ, doi oameni tineri care fac dragoste, goi, în mijlocul naturii - o retrăire a fericirii edenice.
Cât priveşte preferinţa bărbaţilor heterosexcuali pentru sexul anal sau oral vorbeşte cât se poate de clar de o homosexualitate mascată. De ce sexul anal sau oral cu o femeie ar fi normal iar cu un bărbat nu? Plăcerea se pare că e cu atât mai mare cu cât fructul oprit e mai imoral. Plăcerea mare pare stimulată de emoţia fricii indusă de imoralitatea condamnabilă : păcatul prea-curviei, cel al homosexualităţii, al incestului, al violului sau cel al pedofiliei. Toată sexualitatea extremă înseamnă o ieşire din ,,calea de mijloc'' , mult prea umană... omul vrea să fie chiar şi numai pentru o clipă - uni zeu. Toate manifestările extremiste par să inducă celui în cauză voluptăţi paroxistice; ele sunt cu atât mai mult căutate cu cât interdicţiile sunt mai draconice; să amintim pe cei care frizează moartea, experimentând sporturi extreme, maşini extreme, etc . Cred că trăiesc voluptăţi similare celor care experimentează sexul extrem.
Nu te supăra pe Rodi: femeile nu pot înţelege bărbaţii , aşa cum bărbaţii nu le pot înţelege pe ele. Bărbatul şi femeia sunt ,,fiinţe în oglindă''
#46995 (raspuns la: #46857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: