comentarii

imi place ce am scris


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
imi place ce ai scris - de (anonim) la: 30/03/2004 05:16:58
(la: The Passion of Christ!! de Mel Gibson)
Salut
Imi place ce ai scris.
Eu nu am vazut filmul (inca nu a ajuns aici), dar scriu un articol despre el asa ca am intrat pe net sa aflu mai multe. Asa am dat si de tine. M-a impresionat felul tau de a gandi si faptul ca te-ai bucurat de romanii aflati pe la Holywood.
Eu impartasesc aceleasi sentimente. Ma bucur sa vad romani BUNI SI PROFESIONISTI. Si nu numai profesionisti, dar talentati facand chestii de calitate si care prezinta lumii o alta o alta fata a Romaniei decat cea care o stiu vesticii. Sper ca filmul asta sa aiba un impact voit de Dumnezeu asupra oamenilor.
EU
#13026 (raspuns la: #11254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imi place ce-ai scris - de ellla la: 21/07/2005 10:14:59
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
imi place ce-ai scris
#60676 (raspuns la: #59695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tolanici, - de Alice la: 12/10/2003 07:55:47
(la: Anonimat)
dar tu reiei discutia! Papadie67 plecase deja de la premisa ca toti suntem anonimi: doar c-ar fi mai bun un nick, "macar asa ne mai distingem intre noi", zice el!
Eu n-am idraznit decat sa sugerez ca i-am putea convinge pe anonimi sa se inregistreze.
Ex. "Imi place ce-ai scris, ce-ar fi sa-ti iei un nick sa te disting din multimea anonimilor? Mi-ar placea sa continuam discutia!"
De altfel, mi-e foarte clar ca s-ar putea ca anonimul sa nu fie decat un farsor. Merita sa incercam? Asta-i intrebarea Alicei!
DECI: Mesajele unui anonim se pot confunda cu mesajele celorlalti care semneaza la fel, pe cand orice-ar posta Alice poarta semnatura ei oriunde pe sit. Che ne pensi?
#1089 (raspuns la: #1064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pui intrebari bune, Gabi - de JCC la: 13/10/2003 05:37:05
(la: A existat holocaust in Romania?)
Imi place cum ai scris, Gabi, parca as fi vrut eu s-o scriu.. :-))

"Desteapta-te Române"? ar fi timpul, dar daca te apuci sa cânti asta, grija mare: ca te trateaza de legionar sau antisemit.. :-)

Stii alte doua paradoxuri?
Multi evrei români emigrati in Israel vin tot timpul in vacanta in Romania, chiar daca nu mai au familie in tara,
iar altii, de cand cu criza economica in Israel, viseaza sa se re-întoarca in Romania...
in plus
#1135 (raspuns la: #1099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De gustibus ...(lui vlabo) - de Alice la: 24/11/2003 08:53:52
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Asta tine de papilele sufletului ca si ale limbii, simultan sau cu randul...
Sper, sincer!

Nu-mi place TOT Sorescu, cum urasc anume poezii ale lui Eminescu, ale lui Alecsandri, sau cum imi place TOT Cosbuc, ori cum aproape-l ignor pe Macedonsky.
Ce vrei ...superba ignoranta a necetitului care-si permite sa nu-i placa ce-au scris "cei chemati".

"Stupism" sau snobism, desi n-au fost nicicand sinonime.
#5097 (raspuns la: #4791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Power to the people! - de Little Eagle la: 17/05/2004 23:54:27
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
draga radu,fratele meu,

Stiu f. bine ce simti si la fel cum gandesti.Este credinta poporului meu(Hopi),da...m-am nascut in Romania dar am venit inapoi la pamantul meu unde am fost nascut si crescut candva cu multi ani in urma.
M-ai putea scuipa in fata si tot mandru as fi pt. ca stiu adevarul meu despre mine.M-ai pune la roata ca pe bravii warriors,Horia si Closca si voi primi soarta
si voi rade in fata mortii,multi romani ...ai trecutului au fost REAL WARRIORS,in suflet si spirit,istoria nu spune destule!
Tu esti un wise man,Nu te lasa dus de spiritul razbunarii nici in gand,fi calm,stiu ca e greu,si inteleg ce vrei sa comunici in vorbele tale.E o rabufnire a eului,si inteleg,esti acum pe acel WAR PATH,iti arati culorile,dar inca nu le-ai pus pe tine.
Cand le pui in pictura pe corp,devii unul cu aceste culori.Atunci vorbesti prin lupta si razboi si atunci trebuie sa faci ceva!Trebuie sa iei sulita in mana si sa-ti canti cantecul catre Marele Spirit,inseamna sa actionezi efectiv.

Vorbele sunt okay,dar numai actiunea conteaza..cand stii in suflet ca esti pe acel right path.
Dragul meu frate,gandeste de 10 ori inainte de a pune culorile pe tine,pt. ca in momentul cand le pui,este razboi!!!
Fi intelept,cauta pacea,e bine sa rabufnim uneori sa ne plangem(NU e o rusine!)sa avem ura si revenge in suflet,dar nu e prima solutie.

Da,Mihai Viteazul a fost in spirit Crazy Horse,ori Osceolla,sau Sitting Bull sau Lame Deer...sunt spirite care ne invata cum sa iubim si sa traim cu noi insine,dar si cu altii,chiar enemies!
NU au pornit lupte si rascoale si revolutii din senin.Ceea ce toti au facut in felul lor anume,a fost sa -si apere libertatea natiei lor,si n-au avut incotro...la un moment dat,si-au pus culorile de razboi si au luptat pt. ...a fi ..liberi!

Dragul meu frate,te cunosc acum cum gandesti si cine esti.Fi Mandru,esti un brave warrior,apartii lumii intregi caci ea e toata in tine,acel german tanar ce si-a ars pasaportul ,apoi el este Crazy Horse !!!!
Gandul si fapta lui au fost sulita de razboi!!!
Fapta spune multe,vorbele sunt doar un fel de a ne intelege intre noi si pe baze simple,cand gandim,fumam putin tobacco vorbim despre noi si familii,apoi fetele pleaca si ramanem noi barabatii,mai bem o bere si apoi ne gandim la lume si soarta ei,care nu este buna deloc!Dar a fost scris,3 sferturi din omenire va pieri curand,daca nu ma crezi,vei descoperi si vei ajunge sa crezi pe viu cuvintele mele.
Daca vei muri sa nu-ti fie teama deloc!A muri cu adevarat in Marele Spirit,estegreu si cere...multe vieti(reincarnari,in care nu toti cred).

Imi place ce ai scris si ce scrii de obicei,te iubesc mult si sunt cu tine,de altfel iubesc(si o spun sincer)pe toti din cafenea,am mai spus,suntem un cerc,cercul este traditia indiana si uneste sufletele in unul singur,toti suntem frati si surori si asta e legea.

Asa a vrut Marele Spirit.Si la fel El este in fiecare mereu.

Love&peace,
Ozzy
Numele meu real:Little eagle who cries












































"Si totusi , cine e oare mai fericit?" - de DESTIN la: 04/08/2004 02:06:34
(la: Cum gandim?)
Imi place cum ai scris...mi-ai amintit de copilarie si vizitele la stana...
AlexM,si ciobanii, numiti si "oieri"au suferit si sufera continu transformari in viata lor..."industrializarea" s-a "catarat" si pe munte...
Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18942 (raspuns la: #18926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ma mai arunc si pe cate o mamaliga cu telemea..."pentru mya, - de DESTIN la: 28/08/2004 06:33:53
(la: Gustul rosiei romanesti)
Nu se poate...aici vorbeam numai de rosii...!!!

Imi place cum ai scris in comentariul tau...adevarata masa"ca la mama acasa..."

Nu sunt pofticios...insa cand am citit:

"Pot sa mananc o saptamana intreaga doar salata de rosii, fara sa ma satur, jur! Ma mai arunc si pe cate o mamaliga cu telemea sau pe cate o salata de vinete (hmmmm...buuun!) da' asa...ca ceva pe langa salata de rosii - nelipsita!"

s-au revolutionat toti senzorii gustativi...

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20536 (raspuns la: #20456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...pentru prima oara zambind obstacolelor..."pentru dinisor, - de DESTIN la: 04/09/2004 07:33:02
(la: Lupta impotriva ta!)

"Iata-ma acum, la varsta adulta, pentru prima oara zambind obstacolelor... A fost o perioada grea in ultimii trei ani, dar nu am plecat. Am ramas pentru a ma convinge ca nu iti seman!"

Imi place ce ai scris,"zambind obstacolelor..."si ultima fraza in intregul ei te defineste.

PS Gandesc ca tu esti personajul principal.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
aye - de Belle la: 07/12/2004 22:29:03
(la: Trancaneala Aristocrata)
haioasa ideea ta da' nu-mi place cum arata scrisa ca titlu...... imi da senzatia ca te-njur :(
#31050 (raspuns la: #31049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
te rog sa primesti scuzele mele deoarece iar am dat-o in bara....defapt nu o mai fac demult insa cine stie ce m-a indemnata acum?poate acea cifra de 15,care coincide cu anii mei trecuti de casnicie....in fine,te rog sa ma ierti daca poti si gasesti in tine ca merit.

Imi place ce ai scris si te inteleg f. bine.La fel si sacrificiul tau,din pacate nu inteleg atitudinea fostului iubit...daca in adevar te iubea asa cum tu l-ai iubit,nu ar fi facut din dorinta de a avea copil un motiv de frustatie si neintelegere cu tine incat sa renunti la el pt. a-i darui libertatea.
acum cine sufera?TU!
eu insa zic ca nu ar trebui si ca e momentul sa intorci foaia,trebuie sa existe un nou capitol dupa ea in viata ta,asa ca sfatul meu,de-mi permiti,este sa traiesti clipa prezenta si sa uiti trecutul acolo unde-i este locul:in trecut!

Mi-am schimbat opinia despre tine si inca odata a fost vina mea si doar a mea.
imi pare sincer rau.

LOVE&PEACE,
Little Eagle

Imi dau acum cu o zicala peste nas sa ma invat minte,ca o uit uneori:
"nu vorbi despre viata cuiva atat timp cat nu ai umblat viata lui in mocasinii tai"
vechi proverb al triburilor Iroquois(Seneca,cele 6 triburi unite din est)










#36489 (raspuns la: #36470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Habarnam - de Ovidiu Scarlat la: 03/05/2005 19:30:14
(la: Cautari)
Intamplator acum o luna am gasit pe un blog acest link. L-am deschis la vremea respectiva si l-am notat cu speranta ca voi avea timp sa citesc. Inca n-am reusit! Sper ca este ceea ce cauti:
http://habarnam.dap.ro/loader.php?goto=hab∩=1
Imi place proza scurta scrisa de tine!
Sanatate!

--------------------------
Vreau sa-ti fiu primul--Vreau sa-mi fi prima.
Marry - de cattallin2002 la: 17/06/2005 14:08:33
(la: Scopul umanitatii)
Bravo Marry, imi place ce ai scris. Chiar am citit si eu cartea la care faci referinta, mai are autorul si alte carti interesante. Eu am corespondat o mica perioada de timp anul asta cu el, este in Grecia la masterat.
Am vazut ca esti din Buzau, ce concidenta, miine trebuie sa ma duc la o nunta in Buzau.
#55288 (raspuns la: #54947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
off topic - pentru neconfirmati - de donquijote la: 26/07/2005 17:44:56
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
comentez pe conferinta asta ca e cea mai citita:)
deoarece postarile neconfirmatilor apar cu intarziere, si nu se stie cate alte postari ale altor neconfirmati au aparut intre timp, pentru a face continutul mai clar, e recomandabil sa mentioneze cui ii este adresat comentariul sau cui ii raspunde. recomandabil de adaugat si numarul de ordine (#xxxxx) deoarece sunt unii care baga 2-3 comentarii unul dupa altul.

nu de alta dar au aparut in ultima vreme pe diverse conferinte comentarii care sunt practic de neinteles ca nu stii cui sunt adresate ca de exemplu:

imi place ce-ai scris
#60676, de ellla la Thu, 21/07/2005 - 09:14

???



narghothik... - de Intruder la: 29/07/2005 15:35:09
(la: imagini noi..)
imi place ce ai scris dar ma tulbura pe undeva...parca as fi intrat intr-o pivnita de unde abia astept sa ies la aer curat...dar la urma urmei imi place textul (nu stiu de ce!).
Cico - de om la: 02/09/2005 07:09:22
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
blaaaaaaaaahhhhhhhhhhh!!!!!!!! Tu chiar ma placi :((
Mi-ai scris “pt hommo ("om" pe latina ;))” ...-a propos, in latina este cu un singur M-....si abia acum inteleg de ce ma urmaresti si provoci pana si pe textele personale...calmeaza-te ca NU sunt homosexual!!!
NU vreau sa fiu troll in propria mea rubrica de texte personale ...PA!
#69169 (raspuns la: #69167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
camila - de cattallin2002 la: 07/09/2005 16:26:45
(la: Rugaciune!)
Vai, ce mult imi place ce ai scris, ma bucur f mult. Cred ca e cel mai frumos mesaj care l-am citit pina acum pe site.
Cu drag, Cata
#70297 (raspuns la: #69443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...