comentarii

impac


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Daniel Racovitan la: 07/12/2003 07:24:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cum te-ai impacat cu cenzura comunista?
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moartea si impacarea - de ampop la: 18/05/2004 05:43:30
(la: Despre viata si moarte)
Da, Ozzy, ca orice Scorpion ( si Sobolan de metal) sunt fascinat de moarte. Chiar in momentele vesele ale vietii moartea este aproape. Chiar sotia imi reproseaza uneori inclinatiile "macabre", ea fiind Berbec. Dar dupa cum stii cu moartea nu se sfarseste totul...Impacarea cu Unul sau Ha Shem este esentiala. Atunci poti sa mergi linistit la Tatal. Mama a murit acum doi ani, tot de cancer, am fost langa ea in lunile de agonie si chiar in momentul mortii. Era o catolica fanatica si totusi a avut o oarecare "revolta" impotriva Domnului...eternul "de ce tocmai eu?" A fost groaznic, dar stii ca omul suporta mult.Unii au scapat din Auschwitz si au vazut iadul...Sunt sigur de viata urmatoare precum stiu ca maine va rasari soarele din nou. Fericirea materiala este un fum, un vis...asa ca, meditatia mortii ramane.
Peace! Shalom!

Mario
"Poate pt. ca nu suntem impac - de mya la: 29/08/2004 11:29:42
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
"Poate pt. ca nu suntem impacati cu parasirea patriei . Avem remuscari .Poate ne dispretuim pe noi insine pt. ceea ce am facut si-i dispretuim pe altii care au facut ca noi ?."

E una din cele mai confuze idei citite de mine pe forumul asta. Nu uitati ca vorbiti in nume propriu si nimic mai mult.
#20592 (raspuns la: #20584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Poate pt. ca nu suntem impac - de Daniel Racovitan la: 29/08/2004 13:21:15
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
"Poate pt. ca nu suntem impacati cu parasirea patriei . Avem remuscari .Poate ne dispretuim pe noi insine pt. ceea ce am facut si-i dispretuim pe altii care au facut ca noi ?"

... sau poate ca am avut deja pea multe experiente neplacute cu conationalii disporeni.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#20596 (raspuns la: #20583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu ce nu ma impac eu la filme - de (anonim) la: 25/10/2004 19:43:04
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Cu ce nu ma impac eu la filmele americane e eroul principal.
Are in general toate atributele cetateanului american modern: luptator, familist, iubitor cu copiii, animalele si batranii. E moralist. E fidel institutiei familiei. Are ingredientele spiritului de echipa sau team-working-ului, dar are si spirit de initiativa, si nu odata, solidar si constient de puterea sa se hotaraste sa salveze situatia sau lumea.
Calitatile lui se identifica oarecum cu cele cerute la orice interviu de munca.
E decis sa lupte contra oricarei injustitii si in general se sacrifica pentru ca binele sa iasa ca untdelemnul etc etc
Cand ai astfel toate ingredientele unui personaj preferat, de tip ¨default¨, se poate ¨optimiza¨ prin umor, viclenie, fizic, implanturi neuronale etc.
Astfel ii avem pe Bruce Willis (simpatic fara doar si poate), pe Will Smith (o clona in varianta black), pe Harrison Ford, pe Arnold, pe Depp, pe Cruise etc, si ii intalnesti nu doar in New York cat si la Washinton, nu doar in deserturile arabe dar si, mai nou, in Grecia Antica sau in coloseumurile romane.
Personal am senzatia ca nu mai ai loc de ei in nici un moment.
Cu o alta chestie cu care nu ma impac e cinematograful american ca barometru a relatiilor externe americane. Nu vreau sa ma bag in politica, cel putin nu aici, insa daca ne amintim, in perioada razboiului rece eroul american solo sau in grup lupta contra unor amenintari ruse sau a unor dusmani rusi, cu mici exceptii.
Ulterior au urmat tarile arabe, si azi asistam in unele filme, la tot felul de conspiratii francezo-germane (europene in general) care tulbura linistea Planetei si care dau bataie de cap servicilor secrete americane.
Insa daca frenchfries au fost pentru o vreme liberty, ne putem astepta la orice.
Nu stiu daca ati vazut vreunul din filmele astea: Go, Lost in Translation, Fear and Loathing in Las Vegas, Night On Earth (super in opinia mea), insa e tot ce-mi vine in minte acum. Precis mai exista, sigur se produce film bun american, insa e acoperit de productii nule.
am revenit... cu tenia impaca - de Horia D la: 04/08/2005 19:07:02
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
am revenit... cu tenia impacata:))
#63276 (raspuns la: #63274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"am cautat sa impac si capra - de dreamer la: 11/08/2005 10:51:24
(la: Despre eticheta de pe frunte si nu numai...)
"am cautat sa impac si capra si varza..."

si care a fost rezultatul? ai impacat si capra si varza? sau fiecare s-a purtat ulterior de parca n-ai fi facut niciodata nimic pentru ea?

"am cautat sa ma mentin pe linia de plutire pentru ca acolo este adevarul"

unde este adevarul? si mai ales adevarul cui? fiecare e cu motivele, dreptatea si adevarul lui. crezi ca adevarul tau seamana cu adevarul celuilalt?

"dar asta nu m-a ferit de eticheta pusa in frunte unde scrie ''mincinos''..."

depinde. daca ai zis si n-ai facut sau daca ai zis una si dupa ai zis alta … cati sint cei care pot sa inteleaga ca te-ai razgandit si ca exista optiuni? cei normali vor crede ca esti mincinos. o varianta ar fi sa le povestesti ca ai ales altceva. asta doar daca iti pasa ce cred ei despre tine, adica daca le permiti sa te judece.

"cine sunt cei care imi lipesc etichete?..."

cei pe care ii lasi s-o faca. de ce mai suferi? rezolvarea e in tine, nu astepta sa vina de la ceilalti. oricum n-o sa poti sa-i faci pe toti fericiti intotdeauna, deci etichete vor exista.

"cat de morali, cat de frumosi, cat de fair-play, cat de straight sunt ei fata de mine?...cat de bine ma cunosc?...imi poate spune cineva?"

asta numai tu poti s-o spui. nu tine de ceilalti. chiar vrei sa te cunoasca cineva prea bine?

"voi in ce fel sunteti (daca sunteti) influentati de cei din jur?...vi se lipesc si voua etichete?..."

noi sintem la fel, buni sau rai, evident influentabili. cred ca cei de piatra sint cam putini si sincer, nu-mi doresc sa ajung vreodata asa. daca e sa aleg, prefer sa simt tot. ce nu ma omoara, ma intareste.

"va doare nedreptatea si judecata oamenilor?...cine imi poate raspunde?"

ne doare si ne trece. again and again..
nu stiu cum m-as impaca cu ei - de mya la: 29/08/2006 18:27:55
(la: Intrebari pentru atei)
nu stiu cum m-as impaca cu ei daca am fi rude :))

Simplu, ai evita sa discuti cu ei probleme de religie si relatiile ar continua cat se poate de normal.
#142042 (raspuns la: #142038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fericire sau simpla impacare? - de zaraza sc la: 10/05/2007 14:04:31
(la: Despre fericire)
Mai presus de fericire e impacarea. Sa fii impacat cu ceea ce nu poti schimba.
Fericirea tine prea putin si nu e rentabil sa o cauti. E mai rentabil sa te bucuri de ceea ce ai in jurul tau, e mai cu folos sa nu-ti incarci mintea cu asteptari si regrete.
a impaca capra cu varza - de M a o la: 16/10/2008 13:35:27
(la: Vom trai si vom afla...)
Impacare, impacare, numa' ca varza tot ii mancata de capra.
Citat din manualul de religie: "asa deci se divide celula, cu ajutorul lui Dumnezeu":)))
Evolutie, evolutie, da' supravegheata!:)
#352073 (raspuns la: #351954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
Precizari: "Petiu George Cio - de winniepooh la: 19/09/2003 14:49:12
(la: Fapta de curaj extraordinara a unui roman din Canada)
Precizari:
"Petiu George Ciorau" - Petru...
"muncitor necalificat la o firma din Toronto" - shop assistant la un mare magazin alimentar din lantul "Loblaws"...
"a alunecat si a cazut de pe peron intre sine, chiar in momentul in care o garnitura intra in statie" - de fapt, trenul, aflat inca in tunel, a oprit la citiva metri de cei doi...

Comentarii:

Toata admiratia pentru d-l Ciorau ! Gestul dinsului m-a facut sa ma simt mindru ca roman. Si mi-a umplut sufletul de bucurie pentru ca am simtit, in spatele acestui gest, acea educatie pe care am primit-o cu totii, de a ne intrajutora, de a ne ajuta semenii aflati la nevoie, din tot sufletul, cu tot ce putem...

Presa torontoniana a dat, din pacate, o tenta psihanalitica acestui act de mare noblete, incercind nu a atit sa explice indiferenta sutelor de "spectatori" (lucru de care fusese, pe buna dreptate, profund contrariat salvatorul), cit sa explice prin varii tertipuri gazetaresti "motivatia" gestului romanului - un gest, pe cit de uman, pe atit de simplu d explicat prin acea "cultura a comunitatii", care reglementeaza, oarecum, prin niste reguli nescrise, raporturile sociale ce se stabilesc intre membrii comunitatii: tineri si batrini, parinti si copii, vecini sau prieteni...

E dificil de inteles, pentru cineva crescut si educat intr-o societate bazata pe concurenta, acerba, extrema si eliminatorie, intre indivizi, care se lupta intre ei, cu totii, pentru a reusi in viata, ca mai pot exista si alte tipuri de culturi, care pun pret pe relatiile de colaborare interumane... Colaborarea si concurenta sint disjuncte, oricit ar incerca unii teoreticieni sa le impace. Iar cultura comunitara se bazeaza pe colaborare.

Intr-un final cu iz de mare senzatie, presa torontoniana "pune punctul pe i", afirmind ca romanul, de fapt, isi doreste mult sa devina pompier (pentru a salva vieti) si ca va primi nustiuce diploma de onoare... In acest fel, valoarea educativa a gestului romanului a fost anulata si totul a revenit "la normal"...

Toata admiratia mea - inca o data ! - pentru un om adevarat, care a stiut sa-si arate omenia si sa afirme in public ca gestul sau nu are nimic extraordinar, si ca acei multi altii (care s-au rezumat la calitatea de "privitori"...) ar fi trebuit sa-i fi dat macar o mina de ajutor...

Tot respectul meu si intreaga mea admiratie, d-le Ciorau !
sa stiu...sa nu lamuresc...dar simt - de manole la: 07/10/2003 15:23:56
(la: Firmituri de poezie)
Sa ma-ntristez...asa deodata...ar fi prea mult si prea deodata...Inteleg ca te impaci mai mult decat bine cu metaforele si e frumos ce spui...e frumos ce spuneti desi adjectivul asta mi se pare atat de gol...cat despre batalioanele de ganduri inzestreate cu vaz...s-a intamplat sa ma atace , s-a intamplat sa simt chiar si pt putine clipe cum rad de mine , cum fura din mine si se duc...
#868 (raspuns la: #802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Furatul?? - de (anonim) la: 11/10/2003 08:39:23
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Sa inteleg ca furi? si ca incerci sa-i convingi si pe altii sa faca acelasi lucru?
Cel putin nu te mai obosi sa gasesti jutificare pentru faptul ca furi.
Se vede ca nu te impaci cu ceea ce faci, dar continui sa o faci si astepti aprobare din partea celorlalti.
Ei bine, nu este OK sa furi, indiferent de motivele care te determina sa faci asta.
#1055 (raspuns la: #907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
http://www.cotidianul.ro/eveniment/even1824aug.htm - de Ingrid la: 11/10/2003 15:19:10
(la: A existat holocaust in Romania?)
Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.
Eu voi continua!! - de Alexia la: 17/10/2003 07:20:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
AM CANTAT"
Virgil Carianopol

Am cantat cat am voit
Nimenea nu m-a oprit
Am iubit cat am putut
Orice dragoste m-a vrut

Toata tara cat e ea
Am purtat-o in vremea mea
De la munte pana la pom
Intr-o inima de om

Unii-au dat cu vorba-n mine
Astazi poate li-i rusine
Altii multi cati au trecut
Nici macar nu m-au vazut

Impacat acum salhui
Stau in trenul timpului
Si astept plutind in zbor
Halta unde-am sa cobor

Nu blestem,nu strig, n-arat
Nu-ntorc capul indarat
De era in altfel dat
Nu stiu daca-as fi canta

"NU"
Virgil Carianopol

-Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat
Timpul dinapoi care tacu.
Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat!
Am raspuns fara tristeti: -NU!

-Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus,
Timpul urmator care ma vru.
Ai orice daca-mi vei fi supus!
Am raspuns cu indarjire: -NU !

-Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna,
Stiu lumini ce nimeni nu le stiu
Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna!
Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu !

-Esti nebun, mi-a spus Nefericirea,
Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu!
-Du-te! ma-mpinse Stralucirea.
Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu !

Cat mi-as face viata de amara,
Ca oricarui care ma ceru
Tuturor ce nu sunt pentru tara ,
Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !


#1538 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ura - de anonim la: 24/10/2003 08:12:58
(la: Primul ZID)
Intr-adevar, daca ar fi ura gratuita.
Motivatia insa e mult mai profunda, e vorba de pamant, de viata, si de o parte si de alta.

Apropo, un autor evreu, Arthur Kostler, in cartea sa "Al 13-lea trib" afirma ca marea majoritate a actualilor evrei sunt descendentii cazarilor, popor turcic, care adopta religia mozaica in secolul 8, statul cazar aflandu-se la nordul Marii Caspice.

Daca e asa, atunci formarea statului Israel apare intr-o cu totul alta lumina decat cea a eliberarii unor teritorii stramosesti.

Altminteri, insusi autorul, militant sionist, dupa o scurta sedere in nou creatul Israel, renunta la convingerile sioniste, declarand ca armata israeliana nu e una de eliberare ci una de ocupatie.

Totusi, orice popor care are simtul identitatii trebuie sa aiba o tara a sa.
Or, un stat evreu nu poate fi altundeva decat in Palestina iar capitala sa nu poate fi decat Ierusalimul.

Din pacate, valurile istoriei au facut ravagii si nu se poate face dreptate unora nedreptatind pe altii.

Din pacate, si mai grav, guverneaza dreptul fortei.

O impacare istorica, in sensul acceptarii reciproce, intre arabi si israelieni este singura garantie a unui viitor civilizat pentru ambele parti.

Nu vreau sa judec problemele altora - avem noi destule, inclusiv cu evreii (nu le amintesc aici exista pe alt forum) - dar lumea azi a devenit un mare sat si putini sunt cei capabili sa inteleaga durerea altora.
Noi romanii, care am avut parte de destula durere, fara insa a ravni la ceea ce nu ne apartine, poate ca putem intelege (chiar si ajuta!) pe altii.

Weekend placut tuturor, in oricare 'tabara' va aflati.
#2078 (raspuns la: #2068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Fille ainee de l' Eglise - de papadie67 la: 27/10/2003 22:38:38
(la: duplicitatea francezilor)
Franta a fost odata o Mare Putere. E-adevarat, n-a fost niciodata Singura Putere, asemenea vechilor Romani (din Roma, nu Roman) sau actualilor americani (pentru cat timp?...alta tchorba).

Nici o fosta mare putere nu se impaca usor cu statutul de "fosta". Cazul Portugaliei (sec 16-17), Spaniei (17-18), Angliei (20), Germaniei, Japoniei si Rusiei mai recent si pt mai scurt timp, al Americii (cand? om vedea, dac-om trai!).

Este normal si omeneste ca si Franta, la randul ei, sa-nghita greu galushca.
Atata doar ca Franta nu-i ca nici-o alta fosta mare sau mica putere. Franta este Unica, asemenea (ce ironie!) poporului evreu! Franta a fost, este si Trebuie neaparat sa fie unica, fie pe-atlazuri fie "ds la merde". Y' a pas pareil...on est Frrancais!
Si asta deoarece francezii, cum zicea deGaulle despre el insusi, "ont une certaine vision de la France". Eh bah tant mieux!

Atata doar ca actualmente Franta a ajuns in penibila postura (de care nici macar nu pare a fi constienta si lasandu-se stimulata de-aplauze de mana a treia) de-a striga "gare au feu!" in timp ce se joaca, duplicitar, parshiv si lash, cu chibrituri. In Algeria, de 'fro cativa anisori buni, in Orientul Mijlociu mai nou si mai cucurigat, in fosta Yugoslavie mai deunazi si cel mai de rahat...

...vorbind eu mai sus, bunantzeles, de "politici de stat" si nu de popoare sau indivizi simpatici care se-ntampla sa ne fie prieteni.
#2320 (raspuns la: #2313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nu ne-am intalnit inainte de a pleca din Germania? - de Catalina Bader la: 03/11/2003 02:35:44
(la: Viata in Germania)
Draga JCC,

Imi pare rau ca ai avut parte de o experienta atat de trista.
Pentru mine experienta cu Germania a fost cu totul altceva...
Poate ca nu ai avut suficienta rabdare. Sau poate nu ai fost in locul potrivit.
Dar te rog sa nu uiti:
Niciodata in viata timpul nu e pierdut. Poti sa realizezi uneori
intr-o clipa ceea ce nu ai reusit in ani de zile.
Gandeste-te la marile descoperiri ale stiintei: ani de cautari, cautari desarte, lipsa banilor s.a.m.d.
Pentru ca apoi intr-o secunda de scipire sa descoperi ceva minunat. Si tot ceea ce a fost greu si imposibil de realizat sa uiti si sa ramai cu imensa bucurie a succesului. Si nu ma refer neaparat la realizarea materiala - ci la impinirea spirituala.
Cati dintre marii savanti, pictori,poeti, artisti - nu au murit neintelesi de cei din jurul lor?! MAJORITATEA!!!
Au trecut ani de zile pana cand ei au fost in sfarsit reasezati pe piedestal de lumea aceasta minunata in care traim.
Dar ei au murit fericiti, impacati pentru ca ei insisi si-au cunoscut VALOAREA nemuritoare.
Asa ca, gandesc eu, ceea este important in viata este sa ajungi sa te cunosti pe tine insuti si sa ai puterea sa treci mai departe peste orice fel de greutati. Nu uita nici o clipa care iti este valoarea si nu lasa oamenii care nu te pot intelege sa-ti schimbe viata.
Daca doresti cu adevarat sa reusesti - POTI! Chiar si singur!

Cu drag,

Cata



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: