impletesc coltuni

welcome to the club.
sceptic, cinic & Co.

as fi bucuros sa-ti comentez intrabarea, dac-asi reusi sa-nteleg exact care este ea, relativ la subiectul acestui blog.

Cat despre canonizarea Maicii Teresa, precum si-a meritelor acestei decizii - in cadrul Bisericii Catolice - relativ la felul in care si-a organizat dumneaei activititatile, impletind (in mod caracteristic catolic: managerial si eficace, m-asi hazarda s-afirm ) sacrul si cotidianul...well, habar n-am.

Scottsman ca Scottsmanu', da' uite ca a facut cap de afis povestea chiar si la CNN World :) Macar isi mai aduc aminte ca exista Romania... chiar daca doar legat de povestea (ne)amoroasa a unor minori(tati).

http://edition.cnn.com/2003/WORLD/europe/09/30/romanian.gypsy.ap/index.html

Enjoy paine si circ! Se intreaba cineva cate fete rroma se marita la 12 ani, sunt batute crunt sau chiar omorate de parinti pt. ca fug de mirele care le-a fost "sortit" de familie cand inca de abia ziceau "mama" (asa cum a facut si Mrs. Cioaba - actual Birita), sunt obligate sa traiasca viata pe care o traiesc, chiar daca ele au vise mai inalte etc., etc.?... Nimanui nu ii pasa de toti ceilalti, ci doar de cateva VIPuri in jurul carora se invart cu camerele si microfoanele si carnetelele de notite. De parca toata viata tuturor s-ar agata de firul subtire impletit de stelele de carton romanesti. Si nu ma refer doar la regi si imparati, ci si la "cartoanele" de la TV, radio, presa in general. Cum ajunge cate unu sa isi puna fatza "pe sticla", e declarat vedeta si i se face statuie.

Dar de fapt care e "point-ul" meu in toata povestea asta, ...ca m-am pierdut? Scrie cineva o continuare la chestia asta?

Waiting...
Waiting...
Waiting...

Cuvinte frumos impletite---din popor se spune iert dar nu uit niciodata si...cam asa e...desi ...

Lectia de Arte Frumoase

Dintr-un cos de paie impletite
Tatal alese un mic cocolos de hartie
Si il arunca
In chiuveta
In fata copiilor mirati
Rasari atunci
Multicolora
O floare mare japoneza
Un nufar instantaneu
Iar copiii tacura
Fermecati
Niciodata in mintea lor
Aceasta floare nu se va vesteji
Aceasta floare subita
Facuta pentru ei
Intr-o clipa
Sub ochii lor.

Traducere de Sanda Ungureanu

...un cosulet impletit de rafie si in el,... nu mi-a venit sa cred ochilor ...Imaginea care mi se oferea era uimitoare. Uimitoare, va spun....Am ramas citeva momente socata...Uitasem de ce venisem acolo, de ce deschisesem usa, uitasem ca eram desculta si tremuram toata de frig...

continuati va rog...daca puteti...;))

"Nu stiu cum si-au pastart altii integritatea sub comunism, dar eu m-am slavat prin prieteni . In ciuda constarngerilor sociale care decurgeau firsc din statutul meu de sclav salariat, pe care il imparteam cu orice alt cetatean, a existat un spatiu privat al libertatii, in care s-a desfasurat adevarata noastra viata. Acesta e paradoxul formarii noastre sub comunism: o mizerabila constrangere sociala, combinata cu o supraveghere politieneasca perpetua si omniprezenta s-au impletit miraculos, in cerurile de prieteni care nu au fost infectate de delatori, cu o libertate personala extraordinara. Departe de institutii si maestrii, educatia generatie mele s-a facut prin carti si in conversatii, in atmosfera exaltata si binecuvantata a prieteniei indragostite."

H.-R. PATAPIEVICI

cu emotii la romana,
scumpii ani de liceu
mi-i voi aminti mereu

Ani de liceu
cand tii soarele in mana
si te crezi legendarul Prometeu

Ani de liceu
cand in recreatia mare
te ascunzi ca sa poti
inca odata repeta

Ani de liceu
cand o ora
un an iti pare fiindca stii
ca te va asculta

Ani de liceu
cand se-ntampla o tragedie
fiindca el te-a zarit
la un film cu alt baiat

Ani de liceu impletind in poezie
tot ce ai, tu, mai bun, mai curat...

Ani de liceu
Ani de liceu...

"Desteptul invata din gresala altuia...iar prostul nici din a lui!"
(proverb romanesc)

"Banului se cade sa-i poruncesti nu sa-i slujesti!" (Seneca)

"Binele absolut al naturii omenesti e cuprins in pacea trupului si a sufletului." (Senca)

"E mai bine sa accepti o nedreptate deccat sa o faci!" (Cicero)

"Funia impletita din trei funii nu se rupe atat de lesne." (Cartea eclaziastului,IV,10)

"Fericirea nu este o destinatie, este un mod de a calatori." (Margaret Lee Runleck)

"Moartea ii face pe toti egali" (Seneca)

Daca-l analizam doar din punct de vedere istoric, descoperim ca Vechiul Testament nu-i decat o plagiatura stangace a altor codice si mituri mai vechi. Nimic nou aici, tot asa cum multe din legile curente sunt pur si simplu copii alterate ale unor legi mult mai vechi, si tot asa cum povestile nemuritoare au fost transmise de-a cursul veacurilor.

Dar punctul de vedere istoric (cu referinta la sclavie) nu absolva Vechiul Testament daca discutam despre el ca parte din Sfanta Scriptura, ci subliniaza cat de falibil este prin faptul ca a fost scris de oameni ce considerau sclavia ceva normal. Cum putem noi, in ziua de astazi, sa consideram sfant un document scris de oameni atat de inchisi la minte incat sa considere robia ceva normal, chit ca to(n)ti gandeau la fel? Cate alte convingeri de baza ale acestor oameni au fost tot asa de eronate? Inteleg de ce a fost scris cum a fost scris, dar nu inteleg de ce este inca venerat de milioane de oameni stiind ceea ce stim despre istoria lui.

Asa cum am aratat, partea progresiva a Vechiului Testament poate fi explicata usor de istorie, deci acesta nu este nimic nou, revolutionar, ori transcendent. Daca acceptam ca Vechiul Testament este pur si simplu o codificare a legilor timpului (impletita cu povesti cosmogonice primitive) putem sa-l studiem detasat din punct de vedere istoric. Dupa un studiu mai indelung putem chiar descoperi ca atat Vechiul cat si Noul Testament nu-s decat sinteze ale Codului lui Eshnunna, ale Codului lui Hammurabi, ale unor codice asiriene, hitite, ale Epicului lui Gilgamesh, ale cultului mithraico-zoroastric, etc. Citeste cartea lui Andrew Benson (http://www.amazon.com/exec/obidos/tg/detail/-/1929372019) si ai sa te convingi.

Deci, intrebarea mea ramane: de ce este ridicat Vechiul Testament la rangul de Sfanta Scriptura cand nu este decat un cod legal antic expirat in mare parte si o teorie cosmogonica suspecta? Ce ne opreste in al cataloga cum se cuvine (document istoric) si a ne continua evolutia spirituala fara a trage dupa noi aceasta piatra de moara obosita?

Este adevarat, lucrurile simple sint de multe ori cele mai greu de realizat. Vointa omului este una dintre elementele care ar ajuta buna stare-a tarii, ori care ar fi ea, si aceasta vointa, binenteles este legata si de consecventa cu care este abordat orice plan de schimbare. Dar din pacate fiecare dintre noi - si eu sint prima care ma laud - ne uitam in afara persoanei noastre, sau al abilitatilor noastre, dupa o solutie, dupa o scapare, dupa un oarecare "mesia" care sa vina sa ne scoata din mizeria noastra. Asa cum cineva ne spunea si ne dadea exemplu pe Grecia, Romanii asteapta bani, si cit mai multi posibil, dar banii, asa cum toti stim, vor curge printr-o sita extrem de bine impletita, si prea putin v-a ajunge la omul de rind. Propunerea mea este de a incepe de jos in sus, de la omul de rind care poate sa faca ceva, oricit de mic ar fi ceva-ul acesta, dar care ar putea contribui intr-un mod de efectuare deplina. Imi aduc aminte de o scena care am vazut-o anul trecut in fata blocului unde stateam in timpul vacantei noastre prin Romania. Ma uitam pe fereastra si am observat locul unde se arunca gunoiul. Erau vreo cinci bidoane de-o marime destul de mica pentru colectarea gunoiului de la vreo doua blocuri sau mai multe, si binenteles gunoiul era de jumatate pe jos. Ma gindeam in mine, oare de ce nu se pun niste bidoane mai mari, sau cel putin cei care arunca gunoiul, de ce nu incearca sa-l arunce in bidon si nu pe linga. Sint chestii atit de marunte, si-atit de usor de facut, dar Romanii asteapta sa vina UE sa le de-a ajutor si bani ca sa-si cumpere maturi. Din pacate banii nu vor putea sa le cumpere si-o constiita sau macar vointa de a face ceva pentru ei insasi.

Dear sister Alice,

Duminica ce a trecut,am serbat 14 ani de casnicie si intre alte cadouri de la familie,sora mai mica a lui Marilyn ne-a dat un CD exceptional,cu muzica native american.
Se numeste "Echoes of the past" si artistul muzician este Peter Phippen,canta la fluier vechi cantece indiene,cand le asculti parca faci o calatorie in timp...
E muzica indienilor din sud vestul Americii,deci destule triburi si natii,Cheyenne,Comanches,Navajo,Ute,Pueblo,Hopi,e zona catre Arizona.Peter face o combinatie de stiluri impletind folclorul acestor triburi ce candva aveau acele teritorii doar pt. ele....

Cunosc un indian din tribul Ute(John Little Feet),nu l-am mai vazut insa de ani de zile,traieste in Phoenix(AZ),ne-a dat cadou odata un instrument specific,el stiu ca atunci traia din fabricarea lor(le lucra manual) si le vindea.
Este facut din un tub de bambus gros cam 6-7cm.diam.poate fi mai mare,in care pune beads(un fel de margele si pietricele de diverse marimi),dar secretul e sa stii cate pui si dim. lor,nu le pui la intamplare.

Aceste beads stau pe fundul tubului(tubul e acoperit la ambele capete cu piele) si cand il intorci si pui jos,margelele cad si creaza o muzica anume,naturala,organica.Tubul poate fi de 1m sau 2m lungime ori orice dim intre astea.
Alt lucru ce doar tribul Ute(ei au creat aceste tuburi) tine secret,este faptul ca in interior tubul e scobit in anume fel,si deci margelele cad nu toate deodata.E f. interesant.

Astfel de tuburi s-au creat si in Australia,fara ca indienii si aborigenii sa stie unii de altii,trebuie ca e ceva din un trecut indepartat.

Draga mea sora de suflet,ai dreptate,conditia principala e sa ai inima,dar crede-ma ca uneori sunt ca un leu in cusca,cand vad atata minciuna,ipocrizie in jur si nimanui nu-i pasa de acesti oameni fantastici si sinceri care au suferit atat de mult,indienii .
Mereu din senin imi dau lacrimile cand gandesc la ei,si mai recent am vorbit la telefon cu fratele meu de sange,Vern(navajo-hopi)si am plans la telefon...
Saracul Vern incerca sa ma calmeze si-mi spunea ca totul va fi okay,ca toate natiile de indieni azi lucreaza la nivel spiritual pt. ca lumea sa se schimbe si mi-a spus ca America va reveni lor curand....
la fel si Rhonda(din triburile unite Iroquois-Seneca,ei sunt in Nordul statului NY)mi-a spus acelasi lucru.

Abia astept sa ma revad cu ei,la un bbq in gradina noastra curand.Eu am fost tare bolnav 2 sapt,sunt mai bine azi,dar nu chiar 100%.Am avut un virus ce mi-a infectat gura toata deci n-am putut manca si aveam dureri la baut apa chiar.Dar sunt mai bine,Dr. mi-a zis ca peste 1 sapt. voi fi okay.
Asa ca abia dupa ce ma fac bine va fi o reuniune indiana in gradina noastra.

Sa stii ca cu 12 ani in urma eu si Marilyn am primit in semn de recunostinta din partea uniunilor tuturor natiilor de indieni din USA,pt. lupta noastra de a le apara drepturile,o pana de vultur si un certificat semnat de marii sefi de azi ce conduc natiile toate,suntem considerati ca apartinind natiilor de indieni.
Este o mare onoare.
In credinta tuturor triburilor,cand oferi o pana de vultur,inseamna ca esti legat de ei in suflet si spirit si ca pana este conexiunea directa cu Grand Father Spirit,adica Dumnezeu.

Mai scrie-mi,imi face o deosebita placere si iti simt in mine sufletul,esti un suflet bun si sincer,ai niste calitati artistice in tine literare,le simt,dar de multe ori esti trista sau melancolica,e o expresie a sufletului tau,fii mai zambatoare
and don't worry be happy.

Te sarut de peste mari si tari,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

pe unii, i-am cunoscut indeaproape: laieti, spoitori ...isi puneau corturile la marginea satului si pazeau vacile comunitatii, spoiau ceaune, la schimb, pe hrana.
eram copil si buna ma tinea sa nu ma duc la ei, ca 'ma umplu de paduchi'.:)

ei bine, ma duceam si-i urmaream cu ochii lacomi: hainele starostelui, mustata lui, cozile impletite ale femilor si fustele alea care se invarteau naucitor in dans, clinchetul monedelor din par si al salbelor, tropotul talpilor goale in praf al liotei de puradei care se porneau intotdeauna s-alerge ca la un semn ... si caii - doamne sfinte, caii!!!
ii domoleau cu vorba si-i incalecau fara capastru ori sa, intrau calare in goana in apa Buzaului, involburand apele ...un tigan din asta m-a urcat pentru prima data pe un cal si m-a plimbat incet vreun ceas, timp in care nici nu putem rasufla de incantare.
tiganii astia traiau in alta lume, sistemul lor de valori imi parea atunci teribil - i-am vazut cum se judecau si am vazut pedepsele!!!

o mare parte a copilariei mele s-a derulat sub vraja acelor ceasuri petrecute cu ei...

nu, tiganii de-atunci (cinstiti si mandri) nu-s oamenii pervertiti care duc faima tarii peste mari.

atat le spun acelora ce nu i-au cunoscut: nu dati cu piatra in ce vi se pare ca stiti.
ce nu vedeti, ar putea fi mai profund si v-ar aduce in marele pacat de-a savarsi nelegiurea de a lovi in lucruri care, printr-o ironie, v-au scapat.

Cind am citit cuvintele tale mi sa intristat inima si pentru un moment am vazut o licarire al portretului tau sufletesc. Mi-am adus aminte de niste pasaje din Biblie care le redau mai jos si care sper sa fie ca un raspuns venit din partea lui Dumnezeu la rugaciunile sau cerintele care I le-ai facut. Am sa ma rog pentru tine...

Ecclesiast 3
1 Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
2 Nasterea isi are vremea ei, moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.
3 Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; darimarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;
4 plinsul isi are vremea lui, si risul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;
5 aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si stringerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;
6 cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;
7 ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;
8 iubitul isi are vremea lui, si uritul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei.
9 Ce folos are cel ce munceste din truda lui?
10 Am vazut la ce indeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11 Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gindul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pina la sfirsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.
12 Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decit sa se bucure si sa traiasca bine in viata lor;
13 dar si faptul ca un om maninca si bea si duce un trai bun in mijlocul intregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.
14 Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El.
15 Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut.
16 Am mai vazut sub soare ca in locul rinduit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul rinduit pentru dreptate este rautate.
17 Atunci am zis in inima mea: "Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta."
18 Am zis in inima mea ca acestea se intimpla numai pentru oameni, ca sa-i incerce Dumnezeu, si ei insisi sa vada ca nu sunt decit niste dobitoace.
19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi : aceeasi soarta au amindoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
20 Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarina, si toate se intorc in tarina.
21 Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se coboara in jos in pamint?

Ecclesiast 4
1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mingiie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mingiie!
2 Si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decit cei vii, care sunt inca in viata.
3 Dar mai fericit decit amindoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.
4 Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vint.
5 Nebunul isi incruciseaza miinile, si isi maninca insasi carnea lui.
6 Mai bine o mina plina de odihna, decit amindoi pumnii plini de truda si goana dupa vint.
7 Am mai vazut o alta desertaciune sub soare.
8 Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfirsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii, si nu se gindeste: "Pentru cine muncesc eu, si-mi lipsesc sufletul de placeri?" Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.
9 Mai bine doi decit unul, caci iau o plata cu atit mai buna pentru munca lor.
10 Caci, daca se intimpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice!
11 Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?
12 Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.
13 Mai bine un copil sarac si intelept decit un imparat batrin si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;
14 caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.
15 Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurind pe copilul, care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui.


Cer scuze pentru lungimea comentariului, va promit ca nu se va mai intimpla. :)

Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/

"Astea 10 porunci se zice ca au fost date de Dumnezeu direct lu Moise pe munte, restul a ceea ce deduci, crezi, imbetsi, dai cu zeama, sint lucruri care nu vin direct de la Dumnezeu -cum zice Biblia la povestea cu Moise si muntele"...Nimeni nu te obliga sa te inchini ACELUI dumnezeu. Clar, in Biblie se relateaza nimicirea Sodomei si Gomorei unde erau SODOMITII...care au vrut sa se IMPREUNEZE cu ingerii. Fara echivoc. Restul este bull shit. De ce trebuie sa fie crestini sau mozaici homosexualii? sa se impace cu ACEL G-d? Homosexualii au DREPTUl sa-si exercite libertatea sexuala, neingradita. In lumea larga. De ce o fi necesara pledoaria pentru impletirea religiei cu homosexualismul. Clar ca nu inteleg. Oare undeva in subconstientul lor realizeaza ca NU este BINE?.. si doresc o binecuvantare?...de la cine?
Toate cele bune si pentru practicantii religiei si pentru cei gay de pe forum...Shalom brothers!
Mario

Am cunoscut doi atei...Pot sa iti spun (complet nepoetic) ca au fost schimbari fundamentale in viata lor de cind am dat rugaciuni pentru ei si in acelasi timp ne-am rugat pentru ei. Dar sa stii - desi sint foarte aproape si acum au indoieli majore si ,ca niciodata, doresc sa creada, chiar daca, inca mai sint la inceput, in ce te priveste pe tine personal, daca intr-adevar suferi si iti pasa de prietena ta vei fi complet ostoita la punctul la care sint eu acum in special daca destinele voastre sint impletite strins ( desi nu cred).La toate aceste vorbe minunate de inceput de drum te vei uita la ele si ti se vor parea indepartate si exaltate, si unul singur ti se va parea important : sa il iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, al carui sacrificiu inca ne oblojeste ranile de tot felul.Deci daca eziti acum sau te doare , e pentru ca nu stii ce sa faci si poate eziti.Rideam cind imi cita mama tot timpul versurile lui Cosbuc: "Viata-i o lupta, deci te lupta/cu dragoste de ea, cu dor..." ( nici nu stiu daca citez exact, nu ma impresionau versurile astea la ora respectiva). Invata ce e speranta si rabdarea, rugaciunea si dragostea,invata ca staruinta e o bucurie....Atunci vei locui departe de dureri.Si, nu stiu de ce , dar nu pot sa nu cred ca prietena ta nu va da un semn de viata, acela pe care tu il astepti acum.Ti-as scrie mai multe din experienta proprie dar nu neaparat aici.. Nu cine stie ce mare lucru, doar mai in detaliu. In fine, curaj pentru ca e un drum luuuuuung.

Cu multa placere, dar sincer iti spun ca nu mie trebuie sa-mi multumesti. Ceea ce ti-am spus mai sus vine atat din experienta mea proprie cat si din experienta altora, oameni sfinti, la statura carora nu m-am ridicat niciodata. De asta ti-am zis ca e usor de teoretizat. Practica de zi cu zi difera, ca sa zic asa, de la caz la caz si de la necaz la necaz.

Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?

Trebuie sa te gandesti la un aspect f. concludent in cazul de fata, mai exact la o pilda data de Insusi Hristos: El n-a convins pe nimeni numai cu cuvantul, si oricat si-ar fi dorit de mult sa-L primeasca toti carora le-a propovaduit, totusi numai o parte dintre ei s-au convertit. N-a obligat pe nimeni sa creada in El. Insusi faptul ca a fost rastignit de chiar poporul Sau ales spune multe despre aceasta. In plus a mai zis El ceva: "n-am venit sa aduc pace, ci sabie"/razboi (referindu-se la faptul ca El va fi "pricina ridicarii si a caderii multora"); "daca va uraste pe voi lumea ganditi-va ca mai intai M-a urat pe mine, ca sa se implineasca scriptura: M-au urat pe nedrept". Eu nu spun ca prietena ta te uraste, ar fi o dovada de cea mai crasa nerecunostinta, ci spun ca daca uraste credinta ta nu trebuie sa te simti in nici un fel ofensata personal caci ea isi uraste propriul bine, intelegi? Asa ca e demna de "mila" si de ceva mai multa atentie.

Acum..., in final imi pui o intrebare extrem de grea la care nu stiu daca am sa-ti pot da un raspuns adecvat. Chiar vrei sa afli raspunsul la ea? N-am auzit inca pe nimeni sa spuna ca a reusit sa dea/imparta din propria pace sufleteasca altora. Asta pt. ca exista o problema majora: cine poate spune cu mana pe inima ca e atat de linistit sufleteste incat simte ca se ridica de la pamant la cer? Iata, si Psalmistul David zice: "nelinistit e sufletul meu pana la moarte". N-am citit nicaieri ca vreun sfant ar fi asa de linistit incat sa nu mai trebuiasca sa lucreze cuvantul Domnului in el. Si totusi..., si totusi..., la Botezul Domnului martorii aud cuvintele cutremuratoare ale lui Dumnezeu Tatal: "in El Imi gasesc placerea"- si in alt loc: "odihna". Prin urmare cine urmeaza lui Hristos se face partas unei bucurii imense care se rasfrange in jurul sau. Daca iradiza dinauntrul tau aceasta bucurie si liniste amestecata cu neliniste si zbucium interior, spre slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor, atunci poti infaptui lucruri incredibile, lucruri despre care Fiul zice ca sunt usor de indeplinit si daca avem credinta macar cat un graunte de mustar. Vorbesc despre o credinta lucratoare, vie, nu despre una moarta, adica inteleasa la modul literal. Credinta trebuie impletita in mod armonios cu fapta buna si smerenia, apoi nu trebuie uitate si celelate doua virtuti cardinale care ne deosebesc de animale: nadejdea si dragostea. Crestinismul autentic le combina pe acestea 3, iar dupa cuvantul Ap. Pavel "dintre toate acestea cea mai mare este dragostea"! Insa, atentie, nu se poate una fara alta: adica numai doua sa fie active.

Oricum tu nu ai nevoie de predici si nici nu sunt eu cel chemat sa-ti predic. Cuvintele acestea izvorasc din adancul sufletului meu si sper ca din multitudinea lor sa poti scoate macar cateva de folos pt. tine sau/si prietena ta. Iti spun un secret: cine isi salveaza prietenul/aproapele de la moarte (in sens spiritual), "acela isi va mantui propriul suflet din moarte si va acoperi multime de pacate"! Asta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa facem din ea scopul vietii noastre. Ceea ce ai inceput sa faci pt. ea continua si pe mai departe, nici nu stii cand se va produce un miracol.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Fefelino, mersi mult pentru linkuri. Mai tirliliu ma duc sa bag geana, numa sa am timp.

Auzi, cica al meu de cind e pe fata pamintului viseaza numai brad verde cu globuri rosii. Sora lui, primul lucru care m-a intrebat odata in ajun de Craciun a fost daca am facut brad cu globuri rosii asa cum ii place lui frate-sau. Deci iti dai seama ca n-am de ales. Tre' sa fac brad pe rosu, care cred ca v'a merge foarte bine la mine in casa pentru ca am nuante pamintii, sau mai bine zis nuante inspirate din natura. Am parchet de bambus, un perete cu furnir de lemn foarte frumos, canapeaua de o culoare ca frunza de maslin, coffee table impletita dintr-o rafie sau ceva de felul ala. Iti dai seama cam cum arata. Deci un brad verde cu globuri rosii (rosu de culoarea visinei) o sa mearga nemaipomenit, numai ca sint atitea feluri de ornamente de ales ca nici nu stiu ce sa mai aleg.

Stii ce-ar fi fain de tot, daca noi fefelinele ne-am face schimb de ornamente. Nastrusnica ideie, eh? Noa, hai sa vad linkurile acum ca vad ca am olecutza de timp. Revin mai incolo.

Nu stiu daca este bine sa deviem de la subiectul deschis de Ella dar cred ca oricine poate sa invete un pic din discutiile intre noi doi, Florinele. Pentru ca nu prea vreau sa lungesc vorba am sa-ti raspund numai la urmatoarea intrebare:

"De exemplu biserica protestanta accepta ca nu credinta sau rugaciunea te duce in rai, ci faptele tale. Esti de acord cu asta sau nu?"

Biserica protestanta in care eu am crescut, sau cel putin ce am inteles eu din toti anii astia de cind m-am nascut, m-a invatat ca viata de Crestin este o impletire a trairii in credinta, rugaciune, si dragoste. Cind spun "dragoste" cuvintul este definit exact cum este relatat in 1 Corintei 13:

1 Corinteni 13
1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2 Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest "in parte" se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Deci ce cred eu este ca nu poti trai o viata crestineasca daca cele trei elemente nu sint prezente concomitent. Asa cum nu poti trai numai cu apa, sau numai cu piine, sau numai cu oxygen, ci ai nevoie de toate trei ca sa traiesti, la fel si cu Credinta, Rugaciunea si Dragostea.

Sper ca acuma intelegi care-i pozitia mea.

ma fefe, eu cind dorm voi activati, si cind incep a mishuna eu, voi va duceti la culcare. cred ca-s cam cu v'o zi iinaintea voastra pe ceas, d-aia nu-mi iese mie figura sa va prind. da nu-i nimica.
ma fefe! am facut ieri sarmalute. daca n-au iesit de mama-mama.....si cu un strop de apa in umplutura, si cu ciolanel afumat..... sa plesneasca matzu' gros, nu alta. sa va pup, ca m-am gindit la voi cind infulecam.

acuma nush' daca s-a prins careva, da eu cind faceam mai mult si bagam la congelator.... pai bagam numa' umplutura, nu sarmalele gata impletite. normal ca tura a doua scirtziia intotdeauna.

da las' c-amu' m-am invatat minte si-am impletit sarmale cit pt o armata. am umplut oala si mi-a mai ramas cit de vo 2. (pe care de data asta m-a dusara capu' sa le pun si in 2 pungi diferite la congelator... rideti voi, rideti de mine , ca si io am ris de n-am mai putut cind mi-a picat fisa.
ei hai ca va las in pace sa va hodinitzi, si mai vin al'data la trancaneala, poate va gasesc la alte ore...

DUREREA DE CAP: incearca sa lasi tzigarea cam juma de ora, inghite scurt juma de litru de apa si iesi la plimbare (walk, nu drive!) n-are a face daca dai ture in jurul casei, atita timp cit pui singele in miscare si mai ales in aer curat....(am incercat si eu, si e destul de bun leacul, chiar daca nu tine figura intotdeauna)