comentarii

implozii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Implozie - de mazariche la: 22/01/2007 18:07:17
(la: Versuri la comanda)
Da', dar beau ambrozie
chiar de fac implozie!:)
#170576 (raspuns la: #170560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
simbol - de belazur la: 06/03/2004 16:32:39
(la: Dupa 18 ani...)
Simbolul minciunii comuniste si al prostiei omenesti in general... Edificiul cladit de bolsevici se clatina demult, dar cred ca explozia de la Cernobal a declansat implozia URSS...
11510/Simbol - de Tombola la: 07/03/2004 12:33:50
(la: Dupa 18 ani...)
Cernobal a implodat USSR si indirect ne-a adus si un "Ozzy" sau un "Gabi" care ca sa guste din aceasta implozie trebuie sa aiba zilnic un "high" artificial si ca ei multi si-n Romania.
Daca de asta ne-am implodat atunci mai avem inca multe de realizat in noua ordine mondiala de dupa 1989.
#11542 (raspuns la: #11510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns catre Andre Morariu(nu deslusesc sexul ingerului) - de ema word la: 18/03/2004 23:28:15
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word
#12385 (raspuns la: #12350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesaj pentru Ema, cu dragoste in stil valurit! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 02:11:49
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Scrii un lucru imposibil:
"Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci."

Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat.





Ema Word scrie:
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word
#12619 (raspuns la: #12385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimata Ema Word, - de belazur la: 25/03/2004 05:46:30
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Va multumersc pentru aprecieri si le primesc cu cea mai mare placere - cu sentimentul ca am mai gasit pe cineva cu care pot fi de acord in foarte multe privinte (lucru ce mi se intampla din ce in ce mai rar!). Le primesc, cu atat mai mult cu cat... nu-mi sunt adresate. Probabil nu am stiut sa fiu foarte clara si am creat, involuntar, o confuzie, de aceea ma simt datoare sa fac aceasta precizare: nu sunt Dan Dungaciu, autorul articolelor in cauza. Daca am vreun merit aici, e ca le-am gasit pe Internet si le-am adus in atentia dvs. Mi s-au parut foarte bine documentate si convingatoare. Dan Dungaciu este profesor de sociologie la Universitatea din Bucuresti, preocupat, printre altele, si de problema Basarabiei.

In ce ma priveste, sigur ca sunt de acord cu conlcuziile autorului privind rolul Rusiei in zona. As fi putut scrie pe forum doar aceste concluzii, mentionand sursa (articolele dlui Dan Dungaciu), dar mi s-a parut interesant insusi modul de analiza si am decis sa pun articolele in intregime.

Sunt de acord si cu modul, destul de indraznet, recunosc, in care ati pus problema rolului Rusiei in acest razboi numit anti-terorist. Fara a merge pana la culpabilizarea excusiv a Rusiei pentru recentele acte de terorism international (asta nu ar fi corect, bineinteles), sunt cateva chestiuni de care trebuie sa se tina seama - dincolo de modul, terorist si el, cu care Rusia isi trateaza fostele "colonii sovietice". 1. Se stie ca primul pogrom anti-evreiesc a avit loc anume in Basarabia, in Rusia tarsita. 2. Insusi cuvantul "terorism" trimite imediat al operele clasicilor rusi. 3. Rusia insista (deocamdata fara nici un succes) ca problema cecena sa fie tratata ca un simplu act de terorism international, atunci cand Rusia insasi se face vinovata de incalcarea drepturilor omului si instaurarea unui regim de teroare in Cecenia. 4. Sentimentele anti-americane si anti-evreiesti au constituit chintesenta propagandei sovietice. 5. Mentalitatea nu s-a schimbat prea mult in Rusia de la implozia URSS-ului: a ramas in esenta pro-imperiala si anti-americana.

Fara indoiala, sunt o multime de alte aspecte ale acestei probleme pe care probabil le vor mentiona altii. Sper ca nu postarile mele, putin cam prea lungi, sa fie percepute asa cum am intentionat - ca o incitare la polemica.

#12795 (raspuns la: #12782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vremuri apocaliptice Adriana Negruti(nu pot schimba numele"un a - de (anonim) la: 09/04/2004 10:10:08
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Cred ca UNIVERSUL are si el perioadele lui de oscilatie rapida alternand cu perioade de oscilatie lenta, asa cum un organism stimulat de anumite conditii functioneaza excelent , alternand cu perioade de depresie, cand randamentul si inspiratia scad...

Fiind foarte posibil ca acest concept sa fie extrapolat la univers, oamenii seamana cu celulele dintr-un organism(si multe din ele au o mobilitate extraordinara, cum ar fi hematiile) a carui buna functionare se traduce prin schimburi ritmice de substante intre celule, schimburi de stimuli, mecanisme complicate pe care nu le stapanim inca...

Deci aceasta efervescenta nemaintalnita este datorata unor conditii speciale care stimuleaza organismul din care facem parte si care vibreaza la aceasta etapa cu o mai mare intensitate.

Desigur, este posibil ca aceasta suprastimulare sa insemne ca urmeaza o implozie sau o destindere brusca, ceva care brusc va schimba ritmul de dezvoltare sau "respiratie" a acelui hiperorganism din care facem parte...

Facand analogia cu complexitatea propriului nostru organism, o greseala de alimentatie, o miscare gresita, o sperietura puternica pot distruge brusc si cel mai infloritor organism...Efervescenta societatii omenesti actuale poate fi rezultatul unui eveniment nedorit in organismul acela maret, care poate avea, deocamdata primele simptome ale colapsului, cand apar disfunctionalitati la nivel periferic dar care evolueaza rapid(ganditiva la o alergie periculoasa la un medicament, cand un organism uman incepe sa se dezechilibreze) si poate duce la catastrofa...ca din nimic...

Sigur, putem modela in fel si chip mediul in care traim si rolul nostru in acest mediu, dar ce este straniu pe acest pamant este ca se accentueaza lipsa de interes a factorilor de decizie din diverse puncte de pe glob de a crea armonia aceea care ne-ar putea transforma intr-o forta deschizatoare de drumuri noi in cunoasterea universala...se accentueaza balastul uman, in loc sa fie utilizati indivizii odata nascuti cat mai bine cu putiinta pe toate planurile evolutiei spirituale...Omenirea a devenit ca un cancer care inseamna multiplicare haotica de celule, in detrimentul echilibrului organismului primordial...
hainul si fantana arteziana - de AlexM la: 17/09/2004 19:08:35
(la: sentimente!)
Dinisor zise ca:

"nu poti sa-l hranesti decat cu sentimente pozitive? te-ai gandit la teorie sau practica? daca era teorie, ar fi trebuit sa scrii "sufletul ar trebui hranit doar cu..." . in practica insa sunt unii care nu fac asta si isi hranesc sufletul cu sentimente negative. se numesc "cei cu suflet hain". nu vreau sa vorbesc despre ei, pentru ca ma intristez. poate altadata. sufletul lor este ucis incet incet !"


este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti).

Mai departe zise Dinishoara:

"ma intreb insa, de ce sentimentele apar si dispar. am discutat cu cineva la un moment dat despre momentul de saturatie. am incercat sa inteleg daca acest moment de saturatie este valabil si in cazul sentimentelor...hm, si ma intreb, oare asta sa fie cauza disparitiei lor? dar care este cauza aparitiei lor? "

De ce apar? Pentru ca sufletul este intr-o continua miscare, intr-o continua implozie si explozie. De fapt as crede ca aparitia unui sentiment ar fi ca o picatura de acid pe o masa atacabila. Picatura de acid este stimulul exterior care vine in contact cu sufletul nostru aflat sub acea mantie protectoare. Si atunci, acea picatura de acid incepe sa "roada" in mantie pana face gaura in ea, lasand sufletul sa tsashneasca afara din prea plinul sau...


AlexM
#22678 (raspuns la: #22471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fantana arteziana si seceta! - de dinisor la: 17/09/2004 19:29:31
(la: sentimente!)
Da Alexule, ai dreptate si prezinti frumos punctul de vedere. Ce faci insa cu cei ce nu-si cunosc sufletul, ca il ignora si ca atare acesta se afla intr-o stare de "moarte clinica" (figura de stil!) ? Suflet ce nici nu este supus imploziei, nici exploziei. Doar inertiei!(si aici te rog sa nu crezi ca vorbesc despre haini, caci ei stabiliram ca se bucura (?) de negativul transformat in pozitiv- vorbesc mai degraba de cei "impietriti"). Crezi ca picatura de acid poate crea gaura ce da nastere fantanei? Eu cred ca este o seceta totala... si picatura de acid este prea putin pentru a crea acea tasnire...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22695 (raspuns la: #22678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTIN! - de dinisor la: 18/09/2004 12:16:10
(la: sentimente!)
IGNORANTZA se numeste acea stare impusa! si daca ignoram existenta momentului de saturatie, doar pentru ca este un element nou pentru noi, atunci vom continua sa ne supunem imploziei.

la finalul comentariului nu am ajuns la o concluzie , ci la o ipoteza. iata cuvintele mele repetate: caci nu cred ca cineva sa fie satul de asta. sa fii fost atat de indeajuns bucuros incat sa se sature...
vezi, e doar o ipoteza, pt ca zic "caci nu cred", ceea ce inseamna ca ma intreb...presupun...

iar la sfarsit am scris: e doar o liniutza de dialog.dialog insemnand o invitatie spre debatere. ca raspuns insa tu ne dai comentariile #22768,22769 incheiate cu "Nu comentez!" yeap, I can get a hint :)




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22782 (raspuns la: #22771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"IGNORANTZA se numeste acea stare impusa!"dinisor, - de DESTIN la: 18/09/2004 15:46:32
(la: sentimente!)
Eu nu mi-am propus niciodata in viata ce tu afirmi cu tarie:

"IGNORANTZA se numeste acea stare impusa! si daca ignoram existenta momentului de saturatie, doar pentru ca este un element nou pentru noi, atunci vom continua sa ne supunem imploziei."

Simplu,sincer si cu discernamant,fara a avea pretentia ca detin adevarul...nu judec semenii,comunic si accept orice idee ce se poate argumenta.


Nu ma repet insa, inainte de a judeca pe unul din semeni, roaga-l sa-si spuna si versiunea lui,asculta-l si incearca sa-l intelegi.

Vei avea numai de castigat,vei afla lucruri de care nu ai habar si nu e o rusine sa nu stii. Dar e rusinos sa nu intrebi si sa cataloghezi.


"la finalul comentariului nu am ajuns la o concluzie , ci la o ipoteza. iata cuvintele mele repetate: caci nu cred ca cineva sa fie satul de asta. sa fii fost atat de indeajuns bucuros incat sa se sature...
vezi, e doar o ipoteza, pt ca zic "caci nu cred", ceea ce inseamna ca ma intreb...presupun..."

Dear dinisor,aici devii confuza...cu toata ardoarea te-ai dorit a nu fi cum eu am zis"concluzie"...si ai adus in jocul de cuvinte "ipoteza"...!!!

Daca afirmi :"caci nu cred..."ca este alb...atunci este negru...NU?insa tu ai ales calea de mijloc...griul neutru...

Nu mai amintesc ca din acel citat lipsea semnul intrebarii...oricum multumesc de precizari si primeste scuzele mele,caci nu am intuit ce tu ai dorit a spune.(a nu se intelege ironie...)
Citesc finalul comentariului tau si imi mentin ideea...

"iar la sfarsit am scris: e doar o liniutza de dialog.dialog insemnand o invitatie spre debatere. ca raspuns insa tu ne dai comentariile #22768,22769 incheiate cu "Nu comentez!" yeap, I can get a hint :) "

...gandesti ca era necesara aceea precizare?"o liniuta de dialog...
orice subiect de pe acest forum are optiunea adauga la comentariu...insa daca selectezi dupa anumite criterii ...inteleg "regimul" ce mi-l rezervi"(#22768,22769 incheiate cu "Nu comentez!" yeap, I can get a hint :)"

Acele comentarii date ex.de tine...sunt ca o pozitie a mea in discutia dinisor & AlexM,cu trimitere exacta...la afirmatii si acorduri date de tine...pana la entuziasm...acorduri ce in alt context tu nu le mai recunosti...sentimente.

Daca din tot ce eu am scris legat de acest subiect tu ai gasit de cuvinta sa imi raspunzi doar ca este o ipoteza nu o concluzie si oferta cu liniuta de dialog?eu nu am altceva de ales decat ce raspuns mi-ai oferit.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22789 (raspuns la: #22782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
credinta si religii - de pr Iulian Nistea la: 01/10/2004 01:09:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Nu stiu daca am inteles exact unde bati...

Uite gândurile mele:

Când omul s-a rupt de Dumnezeu, a rupt comuniunea cu Dumnezeu prin neascultare de Cel ce e Iubirea, atunci el a început sa dea niste forme (exterioare) "sentimentului religios" care mai exista in el. Asa as zice eu ca au aparut religiile.

In fiecare religie e ceva, mai mult sau mai putin amestecat cu lucruri omenesti (sau teorii ale mintii omenesti), din acea "revelatie primordiala" care s-a spart in multe bucati.

Credinta mea nu tine insa de religie. Credinta mea este o Revelatie ("descoperire"). Apostolii tocmai asta au marturisit : ceea ce au vazut si au auzit si au pipait. Ceva concret : Dumnezeu s-a facut om din iubire pentru om. Vesnicia a venit in timp. Viata a facut implozie mortii. etc. etc.

Ortodoxia nu este deci o religie, fara numai pentru sociologi. Ortodoxia este "un mod de viata", cu Hristos cel intrupat, mort si inviat, cu harul lui Dumnezeu niciodata absent din lumea Sa.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23847 (raspuns la: #23497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Conflictul în cafenea - de Isis la: 13/10/2004 02:32:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Hypatia, înainte de a ma lansa pe aceasta tema, as propune definirea termenului. Sa încercam fiecare din noi a descrie ce întelegem prin conflict. Din ce moment o discutie purtata în contradictoriu poate fi considerata conflict? Care este definitia de la care pornim?
Consultând doua dictionare de psihologie, am constatat ca se stie mai mult despre conflicte si situatii conflictuale la sobolani, decât la oameni.
Totusi într-unul din dictionare se vorbeste în final despre asa-zisul “conflict cognitiv, care survine când o persoana este pusa în fata unor informatii contrare opiniilor pe care le profeseaza (v. disonanta cognitiva).” [Dictionnaire de psychologie – Norbert Sillamy]
Deci conflictul se naste în individ, si odata cu el se declanseaza si diverse stari emotionale. Din acest moment se poate vorbi de strategii de iesire din starea de conflict (un bun exercitiu de autocontrol, o adevarata arta). Cred ca primul moment-cheie este constientizarea conflictului, apoi curajul de a se confrunta cu el si cu sine, de a se întreba ce anume si de ce l-a deranjat pe cel în cauza. Sa luam ca exemplu o discutie pe teme ideologice, gen de discutie care nu de putine ori face sa iasa scântei. Ce solutii mi-ar rezolva starea de enervare provocata de niste opinii, care contravin total convingerilor mele?
Ar fi mai multe cai:
1. sa zic “da, asa e”, ceea ce-ar declansa o implozie, dat fiind ca e o minciuna. Astfel conflictul interior s-ar amplifica, acest soi de raspuns fiind contrar naturii mele. În plus, consider ca ar fi si o lipsa de respect fata de interlocutor, raspunzându-i în doi peri;
2. sa nu raspund absolut de loc la provocare, ceea ce dupa Freud ar însemna o reprimare, care la rându-i ar genera alte stari conflictuale interioare deghizate si sofisticate, deci un soi de reactie în lant in zona subconstientului sau chiar a inconstientului. Ori a reprima ceva care a iesit la suprafata – fie si sub forma de conflict – înseamna a nu tine cont de higiena sufletului, ceea ce de multe ori duce la maladii organice. Nici cu “solutia” aceasta nu sunt de acord, stiind din experienta ca nu e buna, decât pe moment poate;
3. sau sa recunosc conflictul, sa fac o incursiune în adâncuri, sa vad de ce nu-mi convine opinia celuilalt, iar apoi sa-i multumesc (în sinea mea) pentru aceasta minunata ocazie de a mai afla ceva despre mine, si în final – daca teoria sau convingerile mele referitoare la ideologia X rezista la analiza, sa-mi formulez replica, cât mai clar posibil, cu argumente etc. Asta nu înseamna ca vreau sa-mi convertesc interlocutorul virtual, ci sa-i explic, de ce-mi mentin opinia. Pentru mine ar fi o defulare, iar pentru ceilalti poate o ocazie de a afla ceva în plus.
În concluzie, eu nu sunt pentru înnabusirea conflictelor (în sensul definitiei de mai sus), pentru ca, pe plan individual, ele sunt simptomele unui focar de contradictii, dizarmonii etc., iar cele ivite în grup, sunt stimulative si ajuta sa ma cunosc mai bine. Totul depinde însa de tonul discutiei si de maniera expunerii punctului de vedere. (*tratarea simptomelor nu înseamna vindecarea bolii!)
Cred ca multe conflicte s-ar putea rezolva, daca oamenii ar avea curajul sa mearga pâna la capatul discutiilor, cu conditia sa ramâna sinceri fata de ei insisi, si sa nu recurga la injurii sau atacuri personale. Dar despre cum am putea rezolva problema atacurilor, în zilele urmatoare. Acum, noapte buna!
Domnule Valch, - de Lascar Barca la: 17/05/2005 03:29:38
(la: Suflete pierdute...)
Pe masura ce te "gust"incep sa te admir.Sti ,si sti ca sti.Deci esti un "conducator".Nu inteleg inca de ce ai poposit la cafenea.Poate cauti
"raspunsul"la o anumita ecuatie si speri sa-l gasesti acolo unde te astepti mai putin......Nu sufletele noastre te intereseaza ci mai de graba al tau.Pe multi i-ai "avut"deja .Nu te juca,itr-o zi s-ar putea sa faci implozie.Si mi-ar parea atit de rau!
PS. Ma bucur ca existi!
Cit despre suflete,lasa-le pe ale altora .Doar cu al tau poti face ceva.
cred ca multe legiferari vin - de gabriel.serbescu la: 08/02/2006 20:03:21
(la: Va fi sau nu va fi)
cred ca multe legiferari vin din intentia diferentierilor:

¨sa nu-ti faci chip cioplit¨-ul semit devine o adevarata si infloritoare ¨industrie¨picturala religioasa crestina. Ce e curios e faptul ca in toate epocile, artistii au pictat personaje arabe: Isus, Moise, Maria, de o evidenta caracteristica ariana.

¨sa nu mananci porc¨ intradevar e o recomandare benefica, mancatul animaluluio pe caldurile desertice e echivalent cu implozia ficatului, cum la fel bolile sau epidemiile deric¡vate din consumul acestuia il transformau (pe porc) intr-un aliment... malefic.

in compensare, diavolul capata aspect de capra, respectiv de animal consumat cu precadere de arabi. (oricum, in tinuturile populate de acestia, alt animal nu se poate adapta natural la fauna zonei)
si cred ca exemplele ar putea continua....

Personal am inceput sa consum orez. Si ma gandesc oarecum sa invat chineza. Una peste alta astept cu nerabdare pasul Chinei pe scena actuala. . Deocamdata doar consuma ciment (acum doi ani au cumparat 60% din productia mondiala) si produc imens.
Sint chiar curios

#104673 (raspuns la: #104623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca dupa weekend - de cristinusha la: 10/04/2006 19:46:41
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Acest text este un pamflet ºi trebuie tratat ca atare
Mândria de a fi inginer


A trecut ceva vreme de când un tip care-ºi extrage inspiraþia ºi verva din plicul cu praf alb, rãspunzând totodatã la numele de "Gheorghe. Andrei Gheorghe", declara cã inginerii nu pot fi consideraþi intelectuali. Suficientã vreme pentru a mã calma. Din pãcate, un recent articol de presã (când am sã gãsesc referinþa am sã o trec în aceastã parantezã) separã iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeþi tâind o brazdã într-o groapã de bãlegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puþin, cã PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forþe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umaniºti avocaþii). Mã rog, afirmaþia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsã. Ce m-a enervat însã este cã în articol au fost grupate câteva pãreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legãturã cu profesia de inginer, care încercau sã explice aceastã polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaþã (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisã de balena societãþii civile româneºti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiþie concisã, emisã, probabil, între douã cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauºescu. Sau cam aºa ceva.

Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-iºti, pentru cã de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauºescu. În mod normal, aici ar trebui sã bag o tiradã asupra utilitãþii inginerului în societate, sã-i sugerez doamnei Pipi-pipi sã renunþe la computerul pe care îºi scrie emanaþiile (nu sunt sigur cã foloseºte aºa ceva, totuºi), sau sã-i sugerez cã ar fi cu vreo douã sute de kilograme mai slabã dacã ar merge pe jos în loc sã foloseascã maºini sau alte mijloace de transport, sau cã în lipsa inginerilor ea ar trebui sã stea afarã în frig, neîncãpând pe gura peºterii... Dar nu vreau sã spun aceste lucruri, pentru cã sunt prea simþit. În schimb, voi încerca sã explic hoardei umaniste ce creaturã este inginerul.

Sã începem cu începutul...

ªcoala generalã ºi liceul

Foarte rar inginerul strãluceºte la învãþãturã, nu pentru cã nu ar avea materie cenuºie deasupra gâtului, ci pentru cã nu suportã sã înveþe pe de rost texte ºi comentarii la limba românã, sau nume ºi ani la istorie. Asta nu înseamnã cã urãºte materiile respective - poate citi cu plãcere o carte, doar cã îl enerveazã noþiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru cã inginerul nu e tâmpit. Totuºi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ºtiinþa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesitã matematicã, aºa cã nu are de ales ºi o va învãþa. Deºi nu va avea mediile cele mai mari din clasã, viitorul inginer va avea satisfacþia cã el este posesorul unor cunoºtinþe ºi abilitãþi pe care colegii lui le vãd inaccesibile, ºi în acelaºi timp poate sã-ºi spunã liniºtit cã nu ar fi o mare problemã pentru el sã exceleze la celelalte materii, doar cã nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseazã foarte mult în facultate... deºi are de mers la laboratoare ºi are de fãcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul ºi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gãsi întotdeauna timp pentru distracþie, socializare, sau pur ºi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenþii celorlalte facultãþi sunt lipsiþi de griji ca pasãrea cerului, sau copleºiþi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenþesc al animalului de pradã: 90% din timp doarme ºi se joacã, dar în restul de 10% reuºeºte sã mobilizeze o impresionantã energie în scopul finalizãrii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteazã pentru el, cu suficientã cafea sau Coca Cola la dispoziþie. Dupã ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitãþi impresionante de etanol ºi programul lejer este adoptat din nou.

Locul de muncã

Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacã îi place ceea ce face sau dacã este al dracului de bine plãtit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacã era s-ar fi fãcut economist sau avocat), dar nu-i place nici sã facã implozie intestinalã. El va încerca, dar nu va reuºi decât rar, sã menþinã ritmul de viaþã din facultate, 90% frecat de mentã, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasã. În general este un tip orientat, care dacã vede cã meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezitã sã se reprofileze. "Lipsa lui de culturã", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de ºoarece de laborator" nu-l încurcã: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componentã vitalã a unui inginer, dar nu este obligatoriu sã lipseascã. Un inginer va citi o carte, va asculta muzicã ºi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plãcere, fãrã sã se gândescã la faptul cã prin asta el îºi face upgrade la nivelul de culturã. Dacã preferã o carte care descrie o metodã ingenioasã de a lichida pe cineva, urmatã de o metodã ºi mai ingenioasã pentru aflarea vinovatului, în locul unei cãrþi care descrie lamentãrile ºi psihozele unui boºorog sau ale unei femei la menopauzã, asta e pentru simplul motiv cã inginerul nu are chef sã vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lãuda altora cu cât de cult este el. Dacã preferã sã vadã cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideazã câte 50 de dobitoci per film în loc sã vadã "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru cã filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. ªi un inginer nu citeºte niciodatã poezie, decât dacã vrea sã impresioneze o femeie, ceea ce pânã la urmã este un lucru lãudabil ºi îl iertãm.

Etica

Adevãratul punct slab al inginerului este etica, ºi probabil cã acolo bate ºi madam Pipi-Pipi când vorbeºte de tehnicienii lui Ceauºescu. Inginerii în general se ocupã sã construiascã dispozitive, fãrã sã-ºi facã prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de naturã financiarã. Inginerii fac bombe nucleare ºi rachete ghidate nu neaparat pentru cã sunt plãtiþi pentru asta (dar nu stricã) ºi nici pentru cã le-ar place foarte mult sã ucidã oameni (nu mai mult ca altor bãrbaþi, cel puþin), ci pentru cã sunt dispozitive complexe, de înaltã precizie, ºi e o plãcere sã arate cã pot face aºa ceva. E cool!

Acasã

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalþi oameni în viaþa de zi cu zi... cu excepþia faptului cã el este în stare sã schimbe un bec ars, sã monteze o prizã sau un întrerupãtor, sau un cablu TV, ºi nu trebuie sã ducã calculatorul la reparat dacã are un virus sau dacã vrea sã-ºi instaleze un modem. Inginerul nu ºtie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totuºi diferenþa dintre ingineri ºi umaniºti? Exceptând pregãtirea de specialitate... Diferenþa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecþionarea ºi întreþinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcþii, programe software... Umanistul are ca scop educarea ºi perfecþionarea oamenilor ºi a societãþii (asta pentru cã eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru cã ei singuri probabil cã-ºi închipuie cã trebuie doar sã existe pentru a lumina lumea cu prezenþa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseazã de la un an la altul, ºi este clar cã ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastrã). Dar scopul umaniºtilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiþi, mai generoºi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!
agorafoto - de cristianc la: 20/04/2006 19:24:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Asa e, f.f. trist, dar daca l-au demolat...din interior, ca o implozie...
Era ceva bun. Dar in tara asta nu se vrea nimic bun...:((
Si culmea e ca se invinuieste pe cel ce a creat acel ceva, in cazul de fata agorafoto. Si mai mult, culmea, fanaticul, nebunul, dementul fan Tarkovsky e acuzat de...:))...G.Be.......lisme...:))!
#118180 (raspuns la: #118088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Cri Cri la: 24/05/2006 09:12:23
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Am rasuflat usurata, drept sa-ti spun... ador sa ma "iau in contre", dar face bine sa ne mai si intelegem... asa, din cand in cand. Si nu la modul "da, mey, bine, fie, cum zici tu.. si mai lasa-ma!":)))

Cele 5 puncte sunt ok, dar cu pct 6...de ce sa fie o finalitate si nu o trasformare in ceva ce nu mai are mare asemanare cu originea cunoscuta in prezent?
Pai n-am spus ca e punct final. Chiar exprimarea "ne papa cineva la urma" sugereaza asta... mestecat, inghitit, digerat, transformat... sunt curioasa doar daca in final ajungem a big shit si-atat... Adica... nu-s curioasa! :)))
Spunea picky de evolutii si transformari succesive.. ceva din altceva, la infinit, boom-uri si implozii... Fie. Am stabilit. Dar e aproape ca-n problema cu "oul sau gaina; cine-a fost intai?". Desi acolo e mai simplu cumva, ori soparla a facut un ou de gaina, ori (pe principiul urmat si azi de unii batracieni, insecte, samd-care-si schimba sexul ori alte caracteristici), i-a fost frig si frica, asa ca i-au crescut pene si aripi. :)))
OK, originea acestui univers e in altul (altele) care au "cedat substantza", chit ca ele mai exista undeva ori si-au incheiat "socotelile" cu materia. Dar si in legatura cu asta, se poate ridica aceeasi intrebare ca si in legatura cu Dumnezeu: "bine, El a facut tot, dar pe El cine l-a facut?". Cu alte cuvinte, suntem rezultanta a "nimic nu se pierde, totul se transforma", dar de unde provine prima chestie care s-a transformat?

sau te pomenesti ca este o intoarcere pe fir spre ORIGINE ?
... Sa stii ca mi-a trecut prin minte! Din cauza ideii ca oamenii au origine comuna (undeva, in Africa, "pe dreapta") :))) Dupa care (zice-se) s-au raspandit pe pamant si au evoluat, functie de conditiile de viatza, ajungandu-se la diferentele de azi: rasele, cu pleiada lor de caracteristici. Bun.
Dar iata ca acum vorbim despre globalizare...(si nu doar vorbim!). So... la un moment dat n-ar mai mira pe nimeni sa fie pe Pamant o singura rasa, nu? Si de-acolo? Catre "extrasenzorial"? Sau, prin maimute (de fapt nu, ca maimute au mai fost... or something), catre celula primordiala? :))

Mai asteapta tu cativa ani si ne tranformam toti in Mudava :)))
Promiti? :))
Gata, cu asta nu te mai contrazic... astept sa vad cu ochii mei:P

Te rog sa nu confunzi pe cei care creeaza un curent impotriva CRITICILOR de arta si cei care plutesc (datorita criticilor) in curentul DEJA creeat ;))
Nu confund, desi stiu ca asa pare... sa zic "plaja" de teme sau "neteme"(inca)? :)

btw... nu tin mortis la teaca aia... poti s-o consideri a ta :)

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#123882 (raspuns la: #123856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesanta ignoranta desteapta - de petale.albe la: 07/07/2006 14:45:00
(la: empatia)
RSI..se pare ca functionezi pe baza imploziei PSI,intelegi prin ricosare si accepti tot asa ce vine dinspre altul, ricosand inapoi...hmm

" Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri." Aristotel
#131962 (raspuns la: #131803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...