comentarii

importanta chimiei in viata omului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Jimmy Cecilia - de Ivy la: 11/03/2004 11:19:29
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Scumpa Doamna iar m-ai dat gata.... Really, ai niste raspunsuri de ma lasi fara cuvinte: "cu cine nu cunosc sau nu frecanteaza aceleasi cluburi de sport sau private ca mine.." wow, wow, wow....Inteleg ca aveti minunata virsta de 60 ani...oare nu ar trebui sa ai o ..."usora" ingaduinta? o usoara..."intelepciune"a virstei cum ar spune ..romanul, romanul adevarat de care dumneta fugi cu atita frica, Te rog a imi da voie sa intreb: "ce cautati pe acest site frecventat in totalitate de romani? Romani care au emigrat cu multi ani in urma sau de curind.." Romanii draga Doamna sunt ca oricare alti oameni din lumea asta mare. Unii sunt buni si darnici, altii cu care viata a fost mai aspra sau prea buna sint schimbati in rau...dar asta nu inseamna ca trebuie sa sutineti "sus si tare" in mai toate mesajele dumneavoastra CIT DE MULT FUGITI DE ROMANI. Cu ce esti dumneata mai.."grozava" ca ai fugit in 196.. decit cei care au emigrat in 1991..spre exemplu? Cu nimic minunata doamna, cu absolut nimic..Fiecare om e in felul lui, fiecare om e important pentru cineva, fiecare om inseamna ceva minunat pentru o alta persoana. Francezii sint si ei oameni, englezii la fel, americanii la fel...Oamenii in general sint de mai multe categorii, ca urmare nu doar noi, "rasa noastra romaneasca" am fi cei mai dificili... Am tot respectul pentru ce ati realizat in viata, v-am citit mesajele aproape toate, si am inteles (pentru ca ati avut grija sa povestiti) ca aveti o viata "luxurioasa". Cinste domniei tale!!..fi fericita si incearca sa nu ii mai ponegresti pe romani, sa nu mai fugi in asa mare disperare de ei..nu-ti fac rau, nu sunt chiar criminali la drumul mare toti. As mai vrea sa iti spun scumpa Doamna ca cei ce au emigrat dupa 89 sunt oameni tineri si educati, oameni care sint stimati pentru ceea ce stiu si pentru ceea ce sint capabili sa faca. Nu sunt hoti, si nici nu vor sa-ti fure ceva din casa, nici cine stie ce relatie de la "cluburile private" ce le frecventezi...
Iti scriu si imi dau seama ca de fapt nici nu ar trebui sa o fac, doar ca sincer uneori obosesti pe destui cu mesajele, si stii de ce? Trezirea minunata doamna, "ESTI PE UN SITE ROMANESC" frecventat de romani, nu e picior de francez aici, asa ca opreste-te in a mai spune lucruri care dor.
Ma intreb, daca exista momente in care sa spui ca de fapt esti romanca...pentru ca de fapt asta esti...romanca nascuta in romania...romanca ca toti ce4i de care fugi//chiar daca ai trait mai mult de 30 de ani in Franta.
Multe alte realizari iti doresc, si crede-ma ca sint din toata inima, si iti mai doresc ce am zis la inceputul mesajului:"intelepciune, ingaduinta, bunatate"...
Cu stima,

Ivy

#11810 (raspuns la: #11781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
criza "omului recent" - de (anonim) la: 03/07/2004 23:23:50
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
In opinia mea cauza prezentei crize de identitate a omului recent,se motiveaza prin lipsa probabil fara precedent,in istoria umanitatii,a sacrului in viata omului.Sa fiu mai clar ,astazi oamenii in general nu au o idee clara despre Dumnezeu,de fapt ei nu au deloc o idee despre Dumnezeu,sunt indiferenti la acest aspect metafizic al fiintei lor.Cine il pierde pe Dumnezeu, se pierde pe sine insusi,si aici poate sa judece fiecare folosindu-se de silogismul aristotelic...
#17250 (raspuns la: #6037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Destin - de Little Eagle la: 06/08/2004 07:25:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy




































































































#19146 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Pt. Ueit - de souris la: 28/11/2004 22:06:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Ti-as recomanda sa incluzi in aceste statistici si ciuma..."

d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca.Am mai spus ca stiinta poate sa gaseasca remedii pt. primele dar nu si pt acestea din urma, pt ca ele se cuibaresc in acel ungher din noi in care bisturiul nu poate taia si principiile active din medicamente nu pot actiona...V-a durut vreodata sufletul acela in care nu credeti?

" stiinta functioneaza, da rezultate, pe cand religia nu."

depinde ce fel de rezultate asteptam de la religie.Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie.Ziceati undeva ca religia/biserica ,esuand in a gasi solutii/explicatii la diferite fenomene naturale ,sociale s-a refugiat in spatiul spiritual,pt ca nu a avut incotro.Dar acolo ii si era locul de la bun inceput atata doar ca oamenii nu au inteles asta desi Iisus a invederat acest lucru prin toata existenta Sa pamanteasca.Oare poporul evreu nu astepta ca Mesia sa fie un eliberator,sa ii scuteasca de biruri,poate sa le lase "reteta" la leacul pt lepra..."Dati cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Tot astfel si noi astazi sa recunoastem stiintei(omului)meritele iar lui Dumnezeu ce-i al Sau si numai al Sau.Nu pt ca D-zeu nu ar putea vindeca ciuma,sida si orice altceva.Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa
si care nu au putut fi explicate.Oare la ce ar mai fi creat D-zeu o fiinta atat de complexa ca omul daca nu i-ar fi lasat libertatea de a actiona,de a gasi solutii.
D-zeu,fara a dispretui sau neglija latura noastra pamanteasca, se preocupa mai ales de vesnicul din noi, de suflet.El se adreseaza sufletului nostru.Trupul isi vede de ale sale.Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai.Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete.
Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva).Nicidecum.Trebuie respectat si ingrijit.Bolile trupului trebuie tratate si cu medicamente si cu rugaciune.

"Sa luam de exemplu medicina. Religia ne spune ca la baza bolilor sta pacatul si, teoretic, prin rugaciune s-ar rezolva. Stiinta ne arata ca exista un grup de vietuitoare microscopice, virusii si bacteriile, care provoaca aceste boli, rezolvarea constand in anihilarea prin diverse metode a acestora"

-religia spune ca tot ce se petrece in viata omului se petrece cu voia,cu ingaduinta lui D-zeu.Chiar daca stim ca un virus este responsabil de nu stiu ce boala de ce s-ar bate asta cap in cap cu ideea ca acel virus a ajuns in organismul unui om cu voia lui D-zeu si ca tot cu aceeptul Lui va fi anihilat?

"(saracii nu au bani sa-si faca locuinte rezistente) este in acord perfect cu datele din teren. Pe de alta parte aceasta realitate este greu de inteles in ipoteza ca Dumnezeu exista"
-de ce este asa de greu de inteles? in lumina celor zise de mine mai sus nu mi se apre asa de greu de inteles.saracia nu e o virtute. ea poate avea mai multe cauze.si chiar sarac fiind poti avea multe bucurii spirituale.indestularea nu aduce cine stie ce progrese spirituale omului.

ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias.Cel in suferinta empatizeaza mai usor cu altul aflat intr-o situatie similara.Nu fac eu acum apologia saraciei .Mi se pare insa ca uite situatia este ciudata:omul de ce are,de ce ar mai vrea si devine cumva mai opac la nevoile celorlalti.Stare "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei.

nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti dar inteleg ca acele explicatii/replici au fost date de oameni.cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept.Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?De multe ori am fost zguduita de contextul mortii unui om.Dar asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi.

dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da.Eu in viata mea am simtit de multe ori ajutorul lui Dumnezeu in momente foarte grele.Am simtit usurare in urma rugaciunii.M-am ridicat de multe ori avandu-L pe Dumnezeu ca singura motivatie pt ca suntem incredibili de singuri in suferintza. Nimeni,dar absolut nimeni,nu ti se poate adresa atunci zicand :"O!eu insumi".Ma simt un pic jenata ca am devenit poate patetica .

am sa incerc sa revin si asupra celorlalte intrebari.
#30088 (raspuns la: #30053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. souris - de ueit la: 01/12/2004 22:30:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30333 (raspuns la: #30088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
WOW!! - de Horia D la: 16/03/2005 21:03:23
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Sfaturi pentru Felicia:
1. Nu te mai vaicarii.. Ce s-a intamplat, s-a intamplat, nu poti schimba nimic. Vezi-ti de copil, e cea mai importanta fiinta din viata ta.
2. Inainte de casatorie, trebuia neaparat sa faci un pre-nup!! Te va feri de multe dureri de cap in viitor. Eu unul nu vad ca relatia asta sa dureze, dar sper sa ma insel (ceea nu se intampla prea des - am vazut deltule la viata mea, iar daca "sotul tau avea caracter nu-si lua papucii si o stergea sa se logodeasca cu alte 2). In al 2-lea rand, in caz de divort tu va trebui sa fii recompensata monetar (1/2 din tot ceea ce ati agonisit impreuna, plus el va trebui sa plateasca o anumita suma care sa-ti mentina standardul de viata cu care ai fost obisnuita). Copilul ramane la mama.
aste sunt lucruri elementare. Incearca sa renegociezi contractul!! (orice pe lumea asta se negociaza)
3. Eu zic sa-ti vezi de viata, lasa-l pe towel head sa mearga sa creasca camile, deoarece nu te vei acomoda in Yemen
5. Mai las-o in pace pe Jimmy. Dupa parerea mea a avut MULT prea multa rabdare cu tine. Esti majora, (vaccinata sper), hei, esti un om matur. Hotaraste-ti singura destinul!
#39622 (raspuns la: #39423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata este ca o poveste. Din - de yrch la: 07/04/2005 11:06:08
(la: cum percepeti viata?)
Viata este ca o poveste. Din ceea ce traim acum, nu va mai ramane decat o poveste, in memoria fiilor si nepotilor nostri (bineinteles, daca am realizat ceva deosebit in viata, ar putea fi povestit si dupa sute de ani). Dar, asa cum s-a intamplat si cu oamenii care au trait inainte si acum sunt morti, si tot ce a ramas din ei este povestea vietii lor, la fel se va intampla si cu noi, care acum suntem vii si ne bucuram de viata. Viata care este doar o poveste, dar noi inca nu stim asta...
Viata omului continua si dupa moarte, pe alt plan, dar eu m-am referit doar la existenta asta pamanteasca, caci despre asta cred ca era vorba.
rugaciune - de giocondel la: 05/07/2005 19:54:44
(la: Munca)
ca la scoala...eu creeed..caaa muunca este ca o ruugaciune...

cred ca este foarte important ca in viata sa faci ceea ce iti place. mai intai sa descoperi ce anume iti place indeajuns incat sa nu fii tentat sa inseli si sa tragi chiulul, sa te pasioneze indeajuns incat fiecare zi sa fie ca o prima zi de munca..atunci cand dai totul, pentru ca nu exista inca rutina.

dar daca nu e sa te aflii la locul potrivit si trebuie sa faci si ceea ce nu iti place in mod deosebit, cred ca tine de integritate sa faci totusi bine.

pentru mine munca este ca o rugaciune. un om lenes e ca un pom fara roade.Nu pot sa nu dau 110% din energie si entuziasm, orice as face. plus dragoste.

si, pe cuvant, ca
m-am nimerit sa fac tot felul de chestii, care mai de care mai aiurea si nepotrivite pentru mine.Dar orice am facut, am facut bine si nu am dezamagit niciodata nici un sef, dimpotriva.Cateodata m-am simtit obosita si nu am avut chef sa merg la munca, alteori simnteam ca mi-a ajuns pana in gat munca respectiva, dar ,cumva, in momentul cand ajungeam acolo si incepeam sa muncesc, totul se transforma in jurul meu, in mine.Mai ales cand stii ca din rezultatul muncii tale pot beneficia atat de multi oameni...e fain.

Intr-adevar,munca il poate innobila pe om, in functie de atitudinea pe care acesta o are atunci cand munceste...

numai bine!


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

"minoritati sexuale care se prefac a fi persecutate" - de a399 la: 04/01/2006 11:16:37
(la: Minoritati)
Incerc sa scriu eu cateva cuvinte despre cat de nepersecutate au fost "minoritatile sexuale", intrucat eu insumi sunt homosexual.

Am trait si in Ardeal si in Bucuresti in plina perioada ceausista. Mi-am dat seama ca sunt homosexual foarte devreme in viata, dar abia pe la 17 ani am simtit cu adevarat ce inseamna insingurarea in care eram silit sa traiesc. Nu numai ca nu puteam spune nimanui nimic, dar imi insusisem toate prejudecatile pe care chiar cei care au scris mesaje aici inca le au din plin in privinta homosexualitatii. Toate institutiile: familia, religia, societatea, corpul medical , justitia erau impotriva homosexualilor, cum bine stiti. Si acum, cu exceptia justitiei, lucrurile stau la fel.

Religia imi baga in cap ca sunt din nastere un pacatos de neiertat, justitia imi spunea ca sunt criminal iar corpul medical imi spunea ca homosexualitatea este o boala mintala. Familia mea fiind crestina rau, stiu cum ar fi reactionat daca ar fi aflat.

[Nici acum nu s-au schimbat multe in Romania, devreme ce la tv apar medici care sa se laude ca furnizeaza "tratament pentru schimbare" si devreme ce a fost nevoie de interventia Uniunii Europene ca sa se schimbe legile nedrepte din codul penal.]

La 17 ani am facut toate pregatirile sa ma sinucid, pentru ca toata propaganda sociala si educatia religioasa ma facea sa ma simt un monstru. Nu aveam curajul sa trec imendiat la fapte si am inceput sa-mi fac singur autosugestie, spunand in fiecare zi "trebuie sa ma sinucid". Parintii nu stiau nimic, nici colegii, nimeni si nu aveam cu cine discuta. "pregatirea" a durat cateva luni si urmarea fiziologica a fost o durere de cap permanenta si insuportabila. Dar cand sa execut actul, am avut un moment de revolta totala, ca o explozie, cand mi-am spus ca daca Dumnezeu a stabilit reguli atat de inumane, refuz sa mai cred intr-un asemenea animal si din acel moment am inceput treptat sa-mi pierd orice credinta (nu a fost posibil sa renunt dintr-o data la totul).

Treptat am parcurs calea inversa spre viata normala spunandu-mi ca trebuie sa traiesc. Tot treptat, in cateva luni,a disparut si durerea insuportabila de cap ce o dobadisem.

[Trebuie sa va spun ca foarte multi tineri (majoritatea baieti ) se sinucid totusi la adolescenta din motive legate de orientarea sexuala chiar si in America unde traiesc acum si unde societatea e mai toleranta. Procentul publicat in anul 2003 a fost de 40% din totalul sinuciderilor celor intre 12-24 de ani.]

A urmat o perioada in care eram deprimat permanent pentru ca nu gaseam nici o solutie sa traiesc. Am fost la medici psihiatrii ca "sa ma schimbe"; ei erau mai ageamii decat mine si dadeau tratamente de tot rasul! Ba injectii cu ...Testosteron (care ma faceau sa fiu si mai inebunit dupa sex), ba se comportau ca securistii, etc. Unul din ei-vestit; nu-i dau aici numele- m-a pus sa stau trei zile in spital ca sa-mi dea un diagnostic care sa permita o luna de concediu, ca sa aranjeze el sa ma culc cu una din asistentele lui (care mi se parea groaznica). In sfarsit, nu insist. Ar trebui sa-i dau de gol pe toti tampitii care au titlul de medic psihiatru in tara si care nici acum nu spun nimic stiintific in presa. Am consultat toate cartile de psihologie si psihiatrie aparute in ultimii ani in tara: nicaieri nu se scrie esentialul: ca orientarea sexuala nu se face la ...alegere. Nu-ti poti alege sa fi heterosexual sau homosexual. Totul e o rezultanta a multor factori.

Eram naiv si prima experienta erotica a fost cu un tanar de o calitate execrabila, care m-a santajat si mi-a furat totul (el era mandru ca nu e homosexual; invatase de la societate ca homosexualii trebuie tratati ca ultimele lepadaturi si aplica invatatura). Asa a fost vandalizata tineretea mea. Tremuram tot timpul "sa nu afle nimeni" si sa nu fac puscarie Duceam o viata dubla: pe de o parte elev model si student foarte bun, pe de alta drojdia societatii. Cand am putut, am plecat din tara.

De cateva ori cand am revenit in Bucuresti am intalnit in aeroporturi sau in avion tineri romani stabiliti in diverse tari europene cu care am discutat si care mi-au spus ca mai bine si-ar taia limba decat sa recunoasca in tara ca sunt homosexuali, pentru ca societatea romaneasca este foarte intoleranta.
Credeti ca nu au dreptate? Chiar citind mesajele de aici se pot trage concluzii clare. Eu insumi mi-am pierdut prieteni "buni" in tara din momentul cand nu am mai vrut sa mint sau sa ma ascund dupa deget.

Revenind in tara in septembrie 05 am vazut care este situatia astazi: nu exista nici presa, nici cluburi, nici cafenele nici asociatii care sa le permita homosexualilor sa se intalneasca. La Universitati mi s-a spus ca rectorii au amenintat cu exmatricularea pe cei care ar vrea sa faca asociatii ca in restul lumii civilizate. Copiii la scoala nu invata ca trebuie sa fie toleranti si cei care sunt homosexuali nu au nici un suport moral. Totul e "bagat sub covor" ca sa nu deranjeze mentalitatea "nationala".
Presa tot mai scrie tampenii , ca de exemplu ca "romanii sunt un popor viril", aratand ca nu intelege problema. Stil VC Tudor.Tarele din trecut continua.

Sunt tratati homosexualii la fel cu alte minoritati? Evident ca nu. Chiar cele mai marunte semne de progres sunt interpretate exact cum scrieti aici: ca vor sa-ti bage pe gat orientarea sexuala.

Pentru comparatie va pot spune ca am un nepot de 8 ani la NY care a spus ca a invatat la scoala ca baietii care iubesc alti baieti si fetele care iubesc alte fete sunt gay si ca iubirea e un lucru foarte bun. Pe cand in tara? Poate ca asta ar insemna "bagat pe gat" pentru un roman din tara, dar e ceva foarte necesar pentru evitarea batailor si umilirilor la care sunt supusi elevii perceputi ca diferiti.

Sunt de prevazut urmari negative ale situatiei de azi din tara.
Ca urmare a faptului ca nu exista centre locale care sa se ocupe de informarea, educatia si necesitatile sociale ale tineretului homosexual (elevi si studenti): are loc o explozie a activitatilor sexuale care se practica fara protectie si in absenta oricaror informatii legate de protejarea sanatatii. Totul mocneste acum; surpriza va veni in curand si toti vor avea de suferit, inclusiv heterosexualii.
Asa s-a intamplat si in America in perioada cand oficial se ascundea problema, ca acum in tara. Consecinta de prevazut:o explozie a bolilor venerice si in special a bolii SIDA. Acum americanii regreta homofobia lor de atunci dar nu mai pot corecta nimic. In Romania s-ar mai putea face ceva daca nu ar exista atitudinea homofoba atat de generalizata. La fel si bolile psihice vor fi in crestere (si mai ales deprimarea psihica si sinuciderile). In perioada ceusista pentru multi religia nu avea nici o importanta, dar azi sunt destui tineri care sunt credinciosi si homosexuali in acelasi timp, iar mesajul intolerantei religioase e mult mai virulent.

In incheiere: chiar credeti ca nu e nici o problema in privinta locului pe care homosexualii in au in societate? Dar transexualii, care sunt intr-o pozitie si mai proasta? Si credeti-ma, nimeni nu poate sa-si schimbe identitatea. Poti sa-ti alegi sa fi italian sau roman, baptist sau agnostic, gras sau slab. Dar nu poti sa-ti alegi sa fi alb sau negru, homosexual sau heterosexual. Cine crede ca se poate schimba, sa incerce sa fie pentru o zi de cealalta parte a baricadei si va vedea ca nu poate.

Am mai scris catreva mesaje pe aceasta tema la subiectul "oamenii devin homosexuali?" Am incercat sa fiu cat se poate de sincer cu acest subiect. E oarecum ironic ca o diferenta practic minora in viata omului are in societatea noastra atata importanta!

PS 1. Am vazut anul trecut un sondaj publicat la Bucuresti dupa care 85% din romani nu ar accepta sa aiba un vecin homosexual. Ca in Zimbabwe. Puteti sa-mi explicati de ce? O fi iar vorba de vreun protocronism romanesc.

PS2. In cazul meu, desi sunt 100% roman ca nationalitate in ultimele 4 generatii cel putin, vedeti ca in Romania am fost mai minoritate decat toate minoritatile.
#98426 (raspuns la: #98183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de cuget la: 20/01/2006 20:09:58
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Eu si vin sa spun niste lucruri logice:

exista 2 sexe, adica 2 aparate, sisteme...cum vreti sa le ziceti special create anatomic si functional cu un rol clar definit : reproducerea speciei la care se mai adauga si un imens numar de factori, care ajuta fiinta umana de la primul pas (atractia) pana la ultimul (noua fiinta) si apoi deloc de neglijat cresterea noii fiinte. Altfel, poate ca ar fi existat alt sistem de inmultire, pe baza de un singur sex dar cu alta maniera de a face acest lucru. Science fiction.

Acum, ca intervine placerea, bucuria, implinirea, fericirea pe parcursul acestor etape din viata omului,ne conduce la concluzia ca avem nevoie de toate aceste lucruri ca sa fim fericiti si sanatosi sufleteste si trupeste.

Eu zic ca nu e tot una sa ai familie normala (femeie – barbat), si altceva este sa fie 2 femei sau 2 barbati.
Eu cred intre homosexuali este vorba despre alt fel de atractie... nu-mi pot inchipui pentru ca nu stiu. Dar nici homosexualii nu pot sa-i inteleaga pe cei hetero pentru ca nu sunt. Deci greu sa ne intelegem unii pe altii pentru ca nu simtim la fel. Dar nu trebui nimeni judecat si condamnat. Evident. Ideea acestor discutii este tocmai sa ne putem intelege unii pe altii.
Parerea mea este ca homosexualitatea este un accident nefericit in viata individului. Cred ca ei se simt frustrati si complexati ca indivizi .

Totusi ce trebuie spus este ca normala este iubirea, atractia fizica , sexul... etc intre cele 2 sexe , pentru ca asa suntem facuti.

Eu am si o vaga idee ca si homosexualii realizeaza ca ceva nu este in regula cu ceea ce sunt, si simt, dar schimbarea se pare ca e un drum greu, si de aceea ei nu se prefera asa ceva. Mai usor le este sa ceara sa fie acceptati , sa ceara drepturi si chiar sa ceara sa fie chiar incurajati. Toate argumentele lor sunt in sprijinirea unei astfel de optici, tocmai pentru a evita ceea ce e greu.

Intrebarile privind cauzele , de ce exista ei, de cand, cum, cat, cati, etc nu sunt asa importante .important este ca ei exista . E clar. Si sigur ca nu poti sa-i condamni. Totusi eu zic ca daca ei spun ca nu se mai pot schimba, macar sa accepte ideea ca nu traiesc in normalitate. Si sa mai accepte ideea ca daca ar fi avut o indrumare, intr-o etapa de viata, poate nu ar fi ramas asa, deci sa-i incutajeze pe tineri spre normalitate. Spre o viata de familie, chiar si daca vor mai ramane vise homosexuale, in schimb se vor consola cu alte bucurii ale vietii. Cu mult mai implinite si linistite.
#101318 (raspuns la: #100281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cristache - de Ophelia la: 01/02/2006 19:40:59
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Am citit ,intamplator, si eu, comentariul tau sententios si pesimist .Din pacate ai multe prejudecati in ceea ce priveste sexul opus .Am impresia ca atitudinea ta , care se vrea inteleapta si realista, e defapt rezultatul unor frustrari si dezamagiri de care viata nu te-a crutat , cum dealtfel nu cruta pe nimeni....Afirmi ca nu esti misogin , poate asa e , dar ai grija sa nu devii !Incearca sa nu mai generalizezi, nu toate persoanele sunt la fel cu cele care te-au deceptionat in viata.
In privinta fetelor care , in viziunea ta, nu au decat un singur scop: acela de a se casatori cu un barbat care sa le asigure o pozitie sociala si un confort financiar, trebuie sa iti amintesc ca in secolul nostru asemenea conceptii de viata nu-si mai gasesc justificare si aplicare, asta e parerea ta personala.
Si mai trebuie sa te contrazic in privinta realizarii profesionale: nu e cel mai important lucru din viata! Nu cred ca un om care are o cariera exceptionala se simte pe deplin implinit...si-apoi gandeste-te , ce ne mai ramane la batranete , cand nu mai putem munci?
Inca ceva: libertatea alegerii si implicit responsabilitatea ce o insoteste apartine atat barbatilor cat si femeilor si adevarul e ca ii sperie atat pe unii cat si pe ceilalti!
#103321 (raspuns la: #102177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banii sau viata - de sarsilovici la: 09/05/2006 18:47:26
(la: Banii si viata)
ipotetic vorbind daca ar fi o astfel de situatie poate ca as apasa butonul de vreo cateva ori.Oricum ar fi o chestiune pe care sa o stiu doar eu. poate as apasa da..Cum eu aici nu am cat imi trebuie e dificil sa ma mai gandesc si la altii din parti ale Terrei mult mai napastuiti.. da poate as rabda o vreme..da ma intreb cum o atarna viata omului respectiv de mia de dolari? daca nu as apasa butonul i-ar primii el sa se opereze de ceva sa utilizeze cumva banii pentru familia lui...da daca nu apas eu butonul si vine altul? E crima mea ca nu l-am oprit sau a lui? Da e dificil sa faci o crima si sa traiesti cu constiinta patata... mai bine nu apas si ma chinui eu asa cum pot..da totusi nu ma vait ca nu imi e asa greu, da daca as avea bani mai multi poate as desfiinta butonul ala si i-as da celui legat de gilotina asta bani sa-l eliberez..Da cum nu am, stau in banca mea si imi vad neputincios de stricta mea existenta..
cu siguranta n-am fost creati - de who_Cares la: 24/06/2006 11:25:57
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
cu siguranta n-am fost creati asa...caci intai au fost Adam si Eva nu Adam si Adam sau Eva si Eva.....personal...cred k aceste tendinte intervin odata ce omul se indeparteaza de ceea ce a fost la origine(si nu m refer la evolutie...caci mai mult involuam..acum cand un robot e mai important ca o viata)..cand cadem de la noi insine devenim....altfel...nu spun k-i urasc sau detest pe cei cu aceste tendinte...nu as striga dupa ei daca i-as vedea pe strada..dar nu sunt de acord...se indeparteaza de natura umana..de creatie...si de Dumnezeu..(acum o sa inceapa prejudecatle..cand e vorba de Dumnezeu..nah..asa e lumea)...devii fiinta sociala( si in societate e "cool" si "la moda" si "toleranta"..nu mai e vorba de OM...adam si eva...ci adam si adam....si aveti gija sa nu confundati toleranta cu ignoranta)
frica de moarte - de Cassandra la: 28/06/2006 19:33:20
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Du-te si asista la moartea unui credincios si du-te si asista la moartea unui ateu. Vei intelege atunci diferenta, vei intelege atunci ce e cel mai important in viata. "


Mi se pare jalnic ca viata omului sa fie dictata de o iluzie, aceea a vietii eterne fara de care nu poate sa conceapa viata actuala. Este o slabiciune pe care au speculat-o din plin toate religiile monoteiste. Un ateu stie ca moartea este un proces natural, si invata sa o accepte (frica de necunoscut este ceva natural). De fapt toti temem mai mult sau mai putin momentul mortii, mai ales datorita fricii de singuratate, durere, suferinta, de a nu face fata situatiei asa cum ne-am dori atunci cind viata ni se stinge. Sa nu-mi spui ca crestinii in general nu tem momentul mortii. Chiar aparitia religiilor este o dovada a faptului ca aceasta teama este importanta.
Eliberati de iluzia vietii eterne, ateii invata sa aprecieze mai mult viata, singura de care putem fi siguri si pe care ar trebui sa o pretuim. Invata ca scopul vietii sint celelalte fiinte de pe pamint, ceilalti oameni si vietati, fericirea celor dragi si nevatamarea celorlalte fiinte (nu numai a oamenilor).
Iata ce spunea un mare umanist cind viata sa se apropia de sfirsit:

"Desi ceasul mortii mi se apropie, nu mi-e teama sa mor si sa ajung in Iad sau (ceea ce ar fi mult mai rau) sa ajung in versiunea popularizata a Raiului. Astep ca moartea sa fie "nothingness" si ii sint multumit ateismului pentru ca mi-a inlaturat orice teama posibila in fata mortii" [Isaac Asimov]

#130552 (raspuns la: #130449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
care pacat? - de DINU IONESCU la: 06/07/2006 19:23:41
(la: Despre pacat. Cine are curaj?)
Citeste "Conversatii cu Dumnezeu",vol.I,de N.D.Walsch si o sa vezi ca: nu exista pacate,nici diavol ,nici iad(toate sunt inventii ale omului;asa ne spune Dumnezeu prin gura autorului).Nici Pacatul originar nu exista, ba dincontra ,acela a fost unul din cele mai importante evenimente din viata Omenirii.Ne mai spune Dumnezeu acolo,ca trebuie sa dam frau liber pasiunilor , ele sunt motorul vietii(dar sa nu ne lasam cu totul prada lor).Deci , singuri trebuie sa judecam,ce este bine si ce este rau:Dumnezeu ne-a inculcat in suflete suficient discernamant pentru a putea face singuri aceasta si mult mai mult decat atat...
SAM
Trec peste ton - de DINU IONESCU la: 17/07/2006 18:12:53
(la: o mica dilema)
Trec peste tonul jignitor(pur si simplu il ignor), dar as vrea sa ma explic:
-in viata exista suflete - pereche, care atunci cand se gasesc si reusesc sa formeze un cuplu(poti sa-i zici si casnicie),formeaza asa-numitul cuplu ideal.Acest caz este , din pacate foarte rar,dar numai aceste cupluri cunosc asa-zisa fericire, pe termen lung.Chestiunea cu egalitatea intre sexe o inteleg prea bine:cred insa ca este un concept al ideologiei de stanga, care dus la extrem , poate ajunge la acele aberante situatii, care in America se numeasc(in alt context)"political corectness".Acest concept, gresit inteles si de barbati, dar mai ales de femei, este chiar cauza multor casnicii esuate.Este vorba , desigur , nu de acele "cupluri ideale", de care vorbeam mai sus, care nu pot fi afectate de astfel de fleacuri.Aceste cupluri cunosc valoarea adevarata a ideii de convietuire, de tratament egal, de intr-ajutorare, de compasiune ,afectiune, de impartire a sarcinilor casnice,etc.
-Cand vorbeam de femeia care se crede "ideala",care-si cauta barbatul "ideal", era mai mult o incercare de ironizare a modului superficial,in care este tratata aceasta importanta problema de viata, de catre unii oameni(as spune , cea mai importanta decizie din viata unui om , dupa alegerea profesiei).Se poate discuta f. mult pe aceasta tema.
Dac te intereseaza , sunt disponibil cu experienta mea de viata.
SAM.

#133719 (raspuns la: #133042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de carapiscum la: 07/08/2006 14:53:21
(la: Cei mai mari români)
n-as fi vrut sa ma arat sarcastic sau lipsit de respect fata de persoana ce a propus acest subiect, insa nu cred ca e posibila vreo altfel de abordare a temei. din nefericire pentru toti in general si pentru noi ca romani in particular, ni se propune sa contribuim la ceea ce numeste generatia tanara "top ten". ni se tot fabrica pe aiurea prin occident tot felul de topuri, care din care mai bizare si mai cu parul in ochi, topuri menite sa atraga atentia asupra unor lucruri extrem de importante in viata omului modern (dar asupra carora n-am sa insist acum). in realitate sunt niste gaselnite de moment puse la indemana pentru castigarea atentiei publice sau reorientarea acesteia in alte directii, de preferat cele de tip hollywood-ian. lumea trebuie sa vada ceea ce i se serveste, nu ceea ce poate vedea si judeca prin prisma propriilor simtaminte si idealuri. si astfel, foarte simplu si subtil, devenim numarul (sau codul de bare) din gloata ce trebuie condusa spre anumite destine comune. cu alte cuvinte: "tara arde, babele se piaptana".

simplul fapt ca ni se propune asa ceva face cat o injurie. cum adica domnilor si doamnelor sa cernem pe cei care au faurit destinele Romaniei ca sa scoatem la iveala pe cel mai falnic si mai de seama dintre ei? in mintea carui dobitoc s-a scornit asa o idee aberanta si nefolositoare omenirii? oare nu fiecare dintre cei ce si-au adus aportul la binele tarii este demn de mentionat, sau adica sa-i injosim pe unii in favoarea altora? ce logica este asta? de ce adica l-as pune pe Mos Ion Roata mai prejos de Al. I. Cuza? sau cu ce ar fi mai mare N. Iorga decat Kogalniceanu? fiecare la timpul sau a pus umarul, intr-un fel sau altul, la implinirea unor idealuri nationale. daca ar fi sa judecam dupa principiul cauza-efect am observa cu mare usurinta ca uneori si fara acele mici realizari ale oamenilor de rand marile realizari ar fi fost practic imposibile. sa ne imaginam ca un Ion Creanga n-ar fi existat- desi eu unul nu pot merge cu absurdul pana acolo. ce-ar fi insemnat asta prin prisma celor cunoscute de noi in zilele noastre? va las pe dumneavoastra sa raspundeti. daca s-ar fi sugerat sa-i alegem pe categorii si sa facem un fel de clasificare, mai treaca mearga, desi nici in acest sens nu putem fi 100% obiectivi.

ce criterii ar trebui sa folosim intr-un astfel de clasament? cred ca unul singur ar fi fost de ajuns pentru ca raspunsul sa nu fie altul decat cel pe care ma caznesc aici sa-l dau: BUNUL SIMT! bunul simt imi dicteaza ca nu-l pot da la o parte pe marele Dosoftei si pe urmasii acestuia care, pe langa faptul ca au tinut flacara romanismului aprinsa secole la rand (iar unii si-au dat viata pentru infaptuirea acestui deziderat), ne-au dat educatia in limba nationala. bunul simt imi dicteaza ca toti domnitorii romani si-au avut contributia lor la zidirea patriei si ca daca unul din ei n-ar fi existat in lantul istoriei noastre nu ne putem imagina ce consecinte ar fi avut aceste verigi rupte asupra restului. chiar si acelea vazute ca fiind ruginite si strambe, toate au avut un anume rost. asadar cum sa-l pun pe Stefan Cel Mare deasupra lui Mihai Viteazu sau chiar a lui Vlad Tepes? sau ce sa mai zic de martiriul Brancovenilor?

si de ce sa-l ridic pe Brancusi in slavi si sa-i las la o parte pe Luchian si pe toti ceilalti ctitori de opere de arta?

de ce i-as uita pe regretatii parinti ai Putnei si Sihastriei si nu i-as aminti macar pe Pr.Pr. Galeriu, Staniloaie, Steinhard sau Cleopa? cu ce sunt ei mai prejos decat un oarecare doctor docent honoris causa?

ma opresc totusi aici cu enumerarile pentru ca vreau sa o spun pe sleau: ceva aici pute, si pute rau de tot! a nivela totul de dragul "show-businessului" e ca si cum ne-am atarna singuri o piatra de gat si-am astepta sa fim impinsi in mare. eu n-am nevoie de topuri sau de cine stie ce prashtii fantastice descoperite recent pentru a cunoaste locul fiecaruia din acesti oameni in sufletul si constiinta proprie. eu serbez ziua fiecaruia in particular, nu la gramada si nu dupa cum mi se dicteaza de o majoritate iluzorie. imi iubesc tara si neamul romanesc cu tot ce a insemnat varf de lance in cursul istoriei noastre atat de zbuciumate, iar de ar fi sa lupt sub drapelul tricolor as avea intotdeauna in memorie pe toti acesti titani, fara exceptie. fara ei as fi o frunza uscata, un brat bleg, o constiinta moarta. si atata timp cat va mai curge un pic de sange prin vinele celui care scrie azi aici, voi cauta sa nu-mi omor sau adorm constiinta. cum care constiinta? de sine si de apartenenta la strabunii mei!!!

ps. reluind o idee anterioara ( si pentru a nu lasa impresia ca vreau sa distrug subiectul) am sa spun ca romanul de rand, cel opresat, chinuit, flamanzit, mintit, haituit samd are poate singurul merit de a sta totusi in frunte fiindca, nu retin daca am mai spus-o aici ori ba, fara baza muntelui piscul de deasupra nu e mai mult decat o simpla ridicatura de pamant, un morman de pietre goale.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
parerea mea - de hgrancea la: 09/08/2006 20:13:57
(la: ATEISM)
1-ateismul este un mod de a trai, de a intelege lumea,
dar mai e o problema, multi oameni sint in fapt atei dar nu se proclama,
nu inchid si nu sigileaza usa dintre ei si credinta,
personal ii inteleg si pe unii si pe altii si manifest o atitudine toleranta.

In mintea mea ateismiul ramine legat de comunism si ale sale ore de ateism stiintific, totusi imi este evident ca nimeni nu a devenit ateu convins in urma acelor ore... ci doar datorita propriilor convingeri.

Tin sa atrag atentia celor care afirma pe aici ca ateismul e mai bun decit credinta pe motiv ca in numele credintei au fost omoriti oameni ...
sa nu uite de oamenii omoriti de regimurile comuniste si atee ...

Eu continui totusi sa cred ca nu credinta sincera in dumnezeu a dus la crime si nici ateismul sincer nu e raspunzator de crimele comunismului.

Asa cum poate se observa din ce am scris pina acum eu nu ma consider ateu ci credincios dar pentru mine nu conteaza prea mult ce se declara un om ci felul in care traieste. Eu cred ca exista suflet si o judecata in fata unei instante superioare si stiu ca acolo doar faptele conteaza.
Important este sa respectam legile lui dumnezeu incepind cu iubirea aproapelui... restul vine de la sine.

Cum la prerea despre atei consider ca am raspuns sa trec la
- E bine pt omenire ca numarul ateilor sa creasca ?
- Nu, nu ar fi bine sa creasca numarul ateilor ci al celor cu credinta vie in suflet si nu doar credinciosi de forma si convenienta.
Ar fi bine ca creasca numarul celor pentru care "Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide" reprezinta crezul lor in viata.

Ce mi se pare ciudat este ca cei care se proclama atei fac acest pas pentru a se indeparta de greselile facute de diferite religii sau biserici,
dar nu fac efortul de a vedea ca dincolo de greseli religia are rolul ei bun in viata omului ca individ dar si ca specie.

Sint foarte curios sa cunosc si sa inteleg mai bine felul in care traiesc si vad lumea cei care se proclama atei, pentru asta am sa deschid un subiect nou cu titlul " Intrebari pentru atei " unde astept raspunsurile voastre.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
in concluzie, fiecare om e li - de Calypso la: 11/08/2006 10:11:43
(la: ATEISM)
in concluzie, fiecare om e liber sa nu creada
sau sa creada in ce vrea si decizia fiecaruia sa fie respactata;

important e sa fie OM in adevaratul sens al cuvantului;



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...