comentarii

importanta comunicarii intr-o relatie de preitenie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. - de Catalina Bader la: 05/11/2003 04:26:01
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:18:51
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

comentariu (mai vechi) - de Catalina Bader la: 23/11/2003 08:24:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

la #33255- Jorj - de carapiscum la: 19/01/2005 06:57:49
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Intr-un anume fel mi-ai dat o mica gura de aer, nimic de zis, dar nu trece mult si iar ma apuca disperarea. As vrea sa strig din toate puterile mele dar ma tem ca astia or sa ma bage pe undeva pe la cei cu probleme la cap... As vrea sa pot zice cu seninatate ca nu e sfarsitul lumii (si asa este), dar daca lumea mea s-a naruit inseamna ca restul e egal cu zero. Ce sa fac, necugetat si pripit cum sunt am distrus ceea ce semana cu o idila iesita din comun la inceput. Cu toate astea cred ca blestemul si in acelasi timp atu-ul meu este faptul ca sunt un sufletist, pun mult suflet in tot si ca urmare am pus si in relatia asta. Insa m-am rezumat doar la a pune suflet- in sensul ca iubesc o femeie careia TREBUIA sa-i ofer protectie mai ales dpdv social, nu numai sentimental, asa cred. Si daca a vazut ca nu-i pot oferi aceasta siguranta... Apoi increderea pe care am distrus-o... Poate au dreptate cei care aduc aminte de vorba proverbului: "lupul paru-si schimba, dar naravul ba." Pana la urma cred ca la asta se si rezuma in buna masura toata tarasenia: la acordarea sau neacordarea increderii. Pt. ca m-am gandit mult in ultima vreme si mi-am dat seama ca asta este cel mai important aspect intr-o relatie de lunga durata: INCREDEREA. Daca unul sau celalalt isi pierde increderea, automat isi pierde si rabdarea, si interesul in comunicare, si dorinta de a mai face vreun compromis. Intr-un cuvant isi pierde interesul pt. consoarta. Si iata cum omul iubit dinainte, omul fara care nu putea nici dormi, nici visa, nici sta treaza, acest om i-a devenit dintr-odata nesuferit si antipatic. Asa cum se spune e usor a trece de la iubire la ura, dar de la ura la iubire e f. putin probabil si aproape imposibil.
In ce priveste iesirea in afara razei de actiune a acestor ganduri, ca sa zic asa, in cazul meu nu prea e la indemana fiindca am emigrat intr-un loc in care pt. a te intalni cu cineva trebuie sa-ti faci programare. Nu am pe nimeni alaturi de mine si tocmai in asta consta tragedia mea, ca unicul om pe care il aveam alaturi la bine si la rau, care-mi era cu adevarat prieten neconditionat, era sotia mea. Traiesc pot spune ca un pustnic dar plecat in lume, ceea ce-i aberant privit din toate unghiurile. Pe de-o parte atunci cand o vad imi vine sa ma sui pe ea, s-o devorez pur si simplu de draga ce-mi este, pe de alta parte trebuie sa ma port cu ea ca si cu un strain si, pe langa asta, nu ma atrage nici o alta femeie din nici un pdv. Intre aceste coordonate mi se desfasoara zilele si infernul noptilor. Pasiunea pe care am facut-o pt. aceasta femeie aproape nu are margini, cu atat mai mult acum cand am reusit sa inteleg ce si cum s-a intamplat, cu atat mai mult cu cat ea ma respinge dezgustata. Multi mi-au spus ca prima data e mai greu, dupa aia... Asa o fi pt. unii, dar la mine nu prea cred ca e tocmai asa. N-am fost si nu cred ca sunt un om usuratic, adica muieratic, chiar daca trebuie sa recunosc ca intorc si eu capul dupa cate o femeie care are ce arata. Asa precum am mai spus mi s-a intamplat sa ma uit la alte femei si aproape intotdeauna s-o vad pe ea de fapt. Nu pot explica asta, pur si simplu se intampla la mine.
Acuma dincolo de toata vorbaria asta o sa trebuiasca totusi sa iau niste masuri concrete. Am cateva in minte si sper sa le aplic intocmai pe viitor. Am o mare dorinta de-a indrepta pe cat posibil unele rele, sau macar sa-mi recastig increderea pierduta cu atata usurinta.
Sper sa ai dreptate, de fapt ma rog la Dumnezeu sa se intample asta: "candva o sa stam de vorba..." Spune multe aceasta fraza si sincer sa fiu cred ca tocmai asta a fost fraza care mi-a dat gura de aer.
Multumesc pt. tot si sper sa ne reauzim pe aceleasi coordonate.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33756 (raspuns la: #33755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca e mai bine sa stabili - de nuca la: 19/01/2005 13:02:40
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
cred ca e mai bine sa stabiliti un lucru foarte important: cum vede fiecare relatia de prietenie! e ca la mancare. daca pt mine o mancare buna inseamna sa aiba multa verdeata si ardei iute nu inseamna ca pt cel de langa mine e la fel, poate ca prefera cu sare putina si cu dafin. ca sa putem manca impreuna trebuie sa stim acest lucru. la fel e si cu prietenia!

nu putem judeca oamenii dupa grila noastra. prietenia, ca orice comunicare, e o relatie de schimb, de imbunatatire si de ajutor. daca ajuti pe cineva nu astepta sa te ajute exact in acelasi fel sau cum ai face-o tu daca ai fi in locul lui.

prietenia e intelegere neconditionata, de ajutor, de a duce poveri impreuna, de a avea acelasi sistem de comunicare... altfel sunt pur si simplu cunostinte.
interesant... - de anton utiu la: 29/08/2005 00:34:53
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
astea sunt genul de intrebari pentru care cuvintele nu sunt ideajuns sa exprime tot ceea ce inseamna, de aceea tu cititorule, este nevoie sa participi si tu, lasati imaginatia sa zburde pana la limite, punete in pielea unui personaj cat de pervers crezi tu ca poti, evalueazati activitatea sexuala cu prietena sau sotia ta (fara amante) si gandestete cat de important este pentru tine relatia sexuala pe care o ai. numai asa poti sa te evaluezi si sa dai raspunsuri.probabil daca o sa iti impartasesti toate aceste raspunsuri sotiei/prietenei tale nu o sa-i placa , insa cred ca fiecare suntem datori sa ne asumam riscul acesta si sa vorbim despre asta cu partenerul de viata. o relatie de viitor cred si este fapt dovedit, consta in sinceritate si cumunicatie....
asa ca mai departe va las pe voi sa dezbateti problema
referinte: Om - de a399 la: 22/02/2006 20:32:41
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cartea se intituleaza: "10 smart things gay men can do to find real love"; de Joe Kort, M.A.,MSW, Alyson Books, New York 2006,
capitolul "The mixed new marriage", pag 291-317.
Autorul prezinta din cazuistica lui si sustine importanta sinceritatii in orice relatie.

De asemenea exista un capitol consacrat urmarilor psihologice negative ale tratamentelor pentru schimbarea orientarii sexuale practicate de unii doctori care nu sunt in reteaua Asociatiei Psihiatrilor Americani.

As mai recomanda inca o carte care arata consecintele nefaste in educatia copiilor si tinerilor a insultelor anti-homosexuale ( de exemplu a vorbi de "viciu", de "boala" etc pentru ceea ce e o trasatura umana intalnita in toata istoria umana si la toate speciile de mamifere).
Cartea se numeste "Prayers for Bobby- a mother's coming to terms with the suicide of her gay son", de Leroy Arons, Ed. Harper, San Francisco.











#107486 (raspuns la: #107225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Nu crezi ca o relatie se baz - de SB_one la: 06/03/2004 05:34:30
(la: Romani in strainatate)
"Nu crezi ca o relatie se bazeaza pe DRAGOSTE?"

Amoore mio,
-ca observatzie generala: cind faci "clic" pe nume , afli in gen. unde locuieste omul.( incearca) cu conditzia sa nu fie anonom, si sa-si dea "datele"

- ...dupa ce trece "primul val" ce mai ramine din dragoste? Ca doar in lume nu-i nimic nou. Am facut comentariile de mai sus, tocmai ca stiu cum sint unii care nu gindesc ca noi. Pentru mine , respectul cuprinde totul. Cind iubesti -de fapt- nu intzelegi nimic; iubesti si-atit.Nu inseamna ca respecti neaparat.( iubirea poate fi f. egoista si posesiva, nu?) Adauga aici respectul de care vorbeam si vezi ce iese.

Cred ca vorbim aceeasi limba dar ...exprimarea si perceperea e diferita.:)))


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11466 (raspuns la: #11461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intre si intre: relatia - de pr Iulian Nistea la: 30/04/2004 13:05:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Hristos a inviat, Simona.

Mie mi s-a implântat in minte o zicere din slujba inmormântarii, care, desi e din slujba inmormântarii, e pusa acolo pentru noi cei ce traim, nu pentru cei ce s-au dus dintre noi. Suna asa:

"Toate sunt desertaciune câte nu ramân dupa moarte".

Zicerea aceasta este o adaptare (sau infuzare) crestina si patristica a celebrului vers "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune".

Asadar, "toate sunt desertaciune câte nu ramân dupa moarte" vrea sa ne atraga atentia sa nu punem inaintea celor vesnice cele vremelnice. E un principiu duhovnicesc valoros si util in discernerea unor situatii.

Experienta mea personala imi spune ca cele mai frumoase, mai importante si cu adevarat vesnice pe lumea aceasta sunt relatiile.

Cu adevarat, orice relatie e de fapt vesnica: vom trai in vesnicie cu toti, si mai ales cu toti acei cu care ne-am intersectat in viata, mai mult sau mai putin.

N-as vrea sa exagerez, dar eu asta imi spun adeseori: cum voi trai eu vesnic impreuna cu cineva cu care sunt certat sau cu cineva pe care n-am iertat? Cum voi da eu ochii cu cei carora le-am gresit, cand stiu (Mântuitorul zice) ca toate vor fi descoperite pe lumea cealalta? Si rog mila lui Dumnezeu ca sa puna in inima fiecaruia iubire, ca atunci sa-mi treaca fiecare cu vederea cele ce am gresit fiecaruia...

Asa deci, eu unul fac, pe cat pot, sa-mi aprofundez prieteniile si sa ma impac de fiecare data cu aproapele, sa-i cer iertare, si stiu ca o fac pentru vesnicie si asta ma unge pe suflet, si pot deja de acum sa ma uit senin in ochii aproapelui meu.

Fiecare avem pasiunile noastre (unul teatrul, altul timbrele, altul pescuitul). Eu n-as pune nimic mai presus decat pacea si buna intelegere cu aproapele si cu prietenul meu.

"Sa iertam toate pentru inviere".

pr_iulian
#14807 (raspuns la: #14490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Relatia cu Dumnezeu si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 17/08/2004 01:21:28
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, mya.

La ce incercare ti-ai propus sa ma pui !

1. Relatia fiecaruia cu Dumnezeu e una mai tainica, mai personala si mai intima decat relatia de iubire dintre doi soti... Asa cum nu ne punem prietenii sa ne povesteasca despre relatiile lor intime (fara numai daca biruie perversitatea in noi), tot asa nu cerem oamenilor sa ne vorbeasca despre relatia lor cu Dumnezeu. Sfintii Parinti mergeau chiar mai departe si considerau impudic chiar si a privi pe cineva cum se roaga...

2. Acum, despre iubire suntem obligati sa vorbim, ca doar e fundamentul predicii Mântuitorului: "Porunca noua va dau voua : sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi". Dar si aici trebuie sa fim discreti. Cuvântul IUBIRE e atât de mare pentru noi - "Dumnezeu este Iubire", spune Sf. apostol Ioan Evanghelistul - încat ni se cuvine o oarecare prudenta in folosirea lui, mai ales ca e astazi mult intrebuitat abuziv in relatiile dintre un baiat si o fata, dintre o femeie si un barbat si in alte situatii. In plus, "iubire" si "dragoste" au atâtea conotatii astazi incat nici nu e sigur ca intelegem acelasi lucru prin acest cuvânt intr-o discutie cu cineva...

Pentru aceste motive, eu personal incerc sa folosesc alte cuvinte mai omenesti si mai accesibile (chiar daca Iubirea-Dumnezeu ramâne modelul): prietenie, relatie, relatie de prietenie, relatie personala. Iar pentru "iubirea aproapelui": atentia la aproapele, trezvia, atentia la nevoile celui de lânga noi etc.

Iarta-ma, mya, sper ca nu te-am bruscat cu aceste rânduri. Sunt insa niste clarificari importante cred pentru discursul nostru in genere, când folosim cuvinte mari ca: iubire, adevar, libertate etc.

Toate cele bune.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#19888 (raspuns la: #19781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La 16 ani e foarte important - de gabriel.serbescu la: 10/11/2004 13:36:36
(la: Interzis interzisul)
La 16 ani e foarte important ce imbraci si cum/ce vorbesti pentru ca e varsta in care nu doar se cristalizeaza personalitatea, dar e varsta in care incepi sa-ti asumi o identitate sau alta. E varsta in care in majoritatea cazurilor adolescentii incep sa faca parte din ceva, fie un grup de rockeri, fie rap-eri, fie artisti, fie extins- un cartier, etc. Referindu-te la astfel de grupuri exista o dinamica proprie, care in general nu contine, sau cel putin nu vizibil, vreun element de morala sau etica, asa cum ne vine ea din antichitate.
Raportarea la o lege, e si ea relativa, nu doar din cauza ambiguitatii legilor dintr-o societate: poligamie-monogamie; matriarhat-patriarhat; masculin-feminin, dar si a faptului ca nu intodeauna legile au ajutat societatea.
Pe de alta parte ¨Interzis -interzisul¨ contine exact ce spune Desdemona, respectiv libertatea/respectul pentru ideile lui, ca aici cred eu ca apare hiba. Nu se discuta legi precum crima sau jaful sau violul, nu e cazul, ci exact conflictul intre un sistem de valori si un altul impus. Spre exemplu un corp didactic intra in conflict cu ideologia punk (e un exemplu).
Dar probabil ca tot Desdemona are dreptate, e preferabil ca pe adolscenti sa-i indrumi (nu-mi place manipula) cu conditia de a o face corect. Pe cat de corect o fi ¨corect¨ (vezi centrele de recrutare armata). E clar, in cazul asta vei asigura o crestere naturala a unui tanar. Dar asta inseamna progres si progresul se ciocneste de conservatorism sau cutume, si atunci din nou apare ¨interzisul¨

1. Important e sa poti trai c - de (anonim) la: 10/02/2005 20:30:53
(la: suflet ratacit)
1. Important e sa poti trai cu hotaririle pe care le-ai luat in trecut, crezind atunci ca nu gresesti. Hotarirea luata se poate dovedi mai tirziu a fi o greseala, dar la timpul respectiv nu ai stiut sau nu ai putut sa procedezi altfel. Fie pentru ca nu ai avut toate datele necesare la dispozitie (in cazul tau nu l-ai cunoscut suficient pe 'actualul'), fie pentru ca ai reactionat din instinct (care se poate numi de exemplu si pura atractie sexuala).
2. Se pare ca nu poti sa pierzi.
3. 'Sotul meu incepuse sa ma neglijeze,dar era ok ,caci asa fac toti, nu?' - Nu, nu fac toti asa. Unul care te iubeste nu se comporta asa. Nici dupa ani de zile de trait impreuna. Parerea mea este ca el deja nu te mai iubea.
4. A fi indragostit si a iubi sint doua sentimente diferite. S-ar putea ca tu sa fi fost de doua ori indragostita, das de iubit ... nu prea sint sigura. Daca iti iubeai sotul nu ai fi renuntat asa de usor la el. Iar daca l-ai iubi pe 'actualul' n-ai plinge dupa fostul sot.
5. Se pare ca singuratatea nu-ti preieste. Eu cred ca n-ai renuntat la fostul sot inainte de a avea pe altcineva si nu renunti la 'actualul', desi e clar - vazut din afara - ca nu mai merge, pentru ca ti-e frica de singuratate.
6. Pe fostul tau sot poti sa-l uiti, se pare ca 'dragostea' lui pentru tine n-a durat mult.
7.Oricit s-ar iubi doi oameni, fiecare are nevoie de doza lui de libertate. Se pare ca doza 'actualului' e foarte mare. Dar daca nu i-o acorzi si daca nu incerci sa gasesti hobby-uri comune se va duce si relatia asta foarte repede de ripa.
8. A incerca sa te schimbi pentru el nu iti va folosi prea mult, pentru ca el s-a indragostit de tine asa cum erai la inceput. S-ar putea ca noua ta fata sa nu ii placa.
9. Sa incerci sa il schimbi pe el nu are rost, pentru ca: sau nu se lasa schimbat (la 38 de ani de asteptat) sau il formezi dupa tine si la sfirsit sau esti obosita dupa atita efort sau nu iti mai place, pentru ca si tu te-ai indragostit de el asa cum era el la inceput.

Asta este parerea mea.
vinovatie?!normalitate sau nu... - de sunny la: 16/02/2005 15:10:29
(la: Viata gay romaneasca)
va salut! interesanta tema, chiar ma gandeam ca inca nu am intalnit o asemenea tema de discutie pe un site romanesc.
nu am citit tot ce s-a scris aici, numai ultimele comentarii, dar deja as avea ceva de spus...
ma surprinde neplacut radicalitatea cuvintelor, usurinta de a condamna ("impusca", comentariu vulgar etc) si convingerea ca persoanele gay ar fi neaparat vinovate, problema ramanand in a stabili cine e responsabil de vinovatia lor sau care sunt cele mai elocvente norme incalcate de cei care "pacatuiesc":bisericesti? divine? morale? legile naturii?etc
in primul rand, frica de "contaminare" a copiilor la simpla vedere a unei parade gay este hilara:)
daca e sa fie ca acei copii sa aiba tendinte bisexuale sau homosexuale, se va intampla chiar daca ar fi izolati intr-o biserica:)
pot vorbi in numele experientelor mele.
acum cativa ani eram ferm convinsa ca homosexualii sunt bolnavi, imi provocau mila si ii socoteam niste "rebuturi" umane. apoi un foarte apropiat preiten imi spune ca este homosexual...m-a socat, mi-a parut rau pentru el, m-am distantat...apoi am vazut ca el tot acelasi ramane, cum era si inainte de "destainuirea cea mare".
apoi, intr-un concediu, am fost timp de o luna numai intre persoane gay. femei si barbati. asa am vazut ca arata normal, ca au relatii normale, cupluri care se comporta ca un cuplu hetero, cu aceleasi probleme si crize, am vazut ca orientarea lor sexuala - intr-o societate mai avansata ca cea din romania...-nu are absolut nici o importanta, atat pentru ei, cat si pentru cei din jur.
apoi am cunoscut o femeie tanara care mi-a vorbit de dragostea pentru om, indiferent de sex. bineinteles nu putut sa o inteleg. ea m-a convis ca frumusetea unei persoane nu depinde de sexualitatea ei, ca iubirea e cea care conteaza.
apoi m-am aflat in situatia de ma ma indragosti de o femeie, de a admira tot ce face, felul ei de a fi si mi-am dorit sa fie mereu langa mine.
suntem de un an impreuna si imi doresc sa fim si pe viitor mult timp impreuna. prietenii mei apropiati stiu despre alegerea mea; unii mi-au zis ca "este penibil sa te indragostesti de o femeie", altul mi-a zis ca imi distrug viata, iar cel mai apropiat mi-a zis ca se mira si el de usurinta cu care a trecut cu vederea faptul ca partenerul meu actual este o femeie si nu un barbat iar acum nu poate decat sa se bucure ca am o relatie fericita.
ar trebui sa ma simt vinovata de iubirea mea? deranjeaza pe cineva asta? pana acum, nimeni nu mi-a spus ca s-ar fi simtit deranjat de relatia mea. bineinteles, nu traiesc in romania...
paradele gay sunt o exagerare, dar si un prilej de distractie unde orice exagerare isi are farmecul ei:)
eu nu duc o viata tipica gay, nu frecventez localuri specifice, nu merg la astfel de parazi, am numai prieteni "normali", iar eu in ochii lor sunt la fel de "normala". si asa cum traiesc eu traiesc foarte multi oameni.
imi dau seama perfect ca societatea romana nu este deloc pregatita pentru un astfel de mod de acceptare, dupa cum nu este pregatita pentru multe alte moduri de acceptare...
cum mi s-a intamplat sa iubesc un barbat, de atatea ori, acum mi se intampla sa iubesc o femeie - prima oara in viata mea de aproape 30 de ani, si ma simt bine asa.
cum a zis primarul berlinului "sunt gay, si este bine asa":)
va salut
O relatie gay - de Lascar Barca la: 27/04/2005 18:00:29
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Subiectul chiar ca este interesant!
Am aflat tirziu(mai bine decit...)ca o relatie gay nu este obligatoriu si sexuala.Apoi ,traind intr-un oras unde mindria gay este la tot pasul,subiectul asta vine peste tine mai zilnic.....S-ar zice ca-i genetic.Unii ,parapsihologii,sustin ca sunt spirite feminine incarnate in
trupuri masculne si invers.Cred ca foarte important este ca in lumea moderna tinerii isi definesc la timp sexualitatea si n-apuca sa refuleze cum,din pacate ,se intimpla prin Ro...(.vezi biserica ortodoxa si nevoia ei de modernizare...a propos!)
dialog, discutie, conflict, T-C - de Cassandra la: 28/04/2005 20:36:47
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
De multe ori oamenii sint lipsiti de capacitatea de a conversa despre teme care ii afecteaza fara sa intre in disputa. Este greu sa predomine dialogul pasnic, dialogul este o arta si o forma de relatie pozitiva cu ceilalti. Intr-un dialog toti trebuie sa fie complet deschisi sa accepte idei noi, si dispusi chiar sa abandoneze vechile idei in favoarea unor idei mai “valabile”. Cind se dialogheaza, fiecare vrea sa invete de la celalalt. In general dialogul este o forma de comunicare intre grupuri reduse de persoane ceea ce nu se intimpla in cazul Cafenelei unde multe persoane cu pareri foarte diferite pot intra pe un subiect si sa-si sustina punctul de vedere. Numai daca ne gindim ca in Cafenea exista credinciosi si necredinciosi si ne facem o idee. Ca urmare, tendinta este mai mult spre dezbatere, discutie. In timp ce dialogul e in general pasnic, dezbaterea are o nota mai intensa, tonul e mai putin pasnic iar argumentele se schimba ca intr-un joc de ping-pong si fiecare isi apara punctul de vedere, cu scopul de a si-l impune. Dar asta nu insemna ca dialogul e bun si dezbaterea e ceva rau, ambele sint forme de comunicare pozitiva.

Conflictul este necesar intr-un dialog, duce la aprofundarea ideilor si la aparitia de noi aspecte importante ale conversatiei. Atitudinea in fata conflictului ar trebui sa fie de colaborare pentru rezolvarea sa pasnica. Nu este ceva negativ si nu este sinonim cu problema, cearta sau lupta atita timp cit poate sa aduca noi idei si noi puncte de vedere in conversatie. Este important sa stim insa sa distingem conflictul care nu duce la nimic pozitiv si sa-l evitam.

Parerea mea este ca oricum s-ar desfasura conversatia in forma de dialog sau discutie, atita timp cit participantii inteleg ca este vorba doar de un schimb de idei si nu de un atac la persoana pe baza de insulte, toti se vor beneficia chiar si cei care nu participa. Iar acolo unde realmente apar certuri si discutia se degradeaza, exista posibilitatea de a ignora utilizatorul. Sint de acord ca uneori se poate judeca gresit cind e vorba de Internet, din lipsa comunicarii ne-verbale. Din cauza asta folosim emoticons :) ;) :(

T-C eu nu ma cert cu ampop si cu nimeni. Poate ca a aparut un conflict in conversatie dar eu nici macar nu-l contrazic doar il stimulez sa-si apere afirmatia. Da, a fost cineva care a inceput cu provocari insolente. Asta este un conflict care nu duce la nimic. Am apasat pe “ignora utilizatorul” si zaaaaaaaas, gata. :)

Daca va intereseaza tema “arta dialogarii”, aici este un link: http://www.nycinterfaith.org/art_of_dialogue.htm
E important!!!!!! - de trandafirul negru la: 22/05/2005 10:28:04
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Consider ca partea sexuala intr-o relatie e foarte importanta.Pentru mine nu exista tabuuri in acest domeniu.imi place mult varietatea pe care ti-o ofera acest capitol.Nu-mi place sa traiesc doar cu fanteziile imi place sa le si aplic.
IMPORTANT - de Danila Prepeleac Jr la: 22/06/2005 00:06:25
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
IMPORTANT. Am rugamintea de a nu se adresa cuvinte sau fraze jignitoare participantilor, mai ales ca se simte ca cei apostrofati nu au emigrat cu barca sau containerul. Veniti cu argumente, nu cu o fraza chipurile “inteligenta” si repede inapoi in cochilia de melc ca nu cumva cineva sa-ti reteze o antena. Sa folosim metoda din parlamentul Canadian unde a te adresa direct unei persoane este o mare ofensa. Nu mai vorbesc daca mai folosesti si cuvinte jignitoare. Este acolo o persoana “ Mr. Speaker” catre care se adreseaza si primul ministru cind doreste sa-l “injure” pe seful opozitiei. Asa ca va rog, daca vreti sa jigniti pe cineva, mai intii “injurati-ma pe mine”. Eu am aruncat primul piatra.
Cu multumiri,
DPJr

“Tot aud de emigranti cu pregatire superioara sau studii superioare!
Nu mi-o luati ca ofensa, sau insulta:de unde stiti acest lucru?
De unde ati venit cu aceasta idee? (Valeriu Cercel)”
Dvs. ca si Jo am inteles ca a-ti emigrat mai demult. Acum nu mai sunt acceptete motive politice, cu mici exceptii. Principalul criteriu acceptat la ambasada se refera la nerealizarea profesionala in tara de origine. Asa ca va puteti da seama ce reprezinta majoritatea celor alesi pentru emigrare in ultimii 15 ani. De aceea se mai si numeste “generatia cenusie” de emigranti (aluzie la materia cenusie).
Pentru intocmirea dosarului, firmele de avocati ce se ocupa cu emigrarea, cer printre altele:
1. Copie legalizata dupa diploma; chiar am auzit zvonuri ca daca nu ai nota 10 la examenul de diploma sansele ti se diminueaza la jumatate;
2. Copie legalizata dupa foaia cu note din facultate;
3. Copie legalizata dupa cartea de munca;
4. Fisa postului cu antetul si semnatura/stampila firmei unde lucrezi;
5. Copie dupa ultima caracterizare anuala de la locul de munca;
6. Copii dupa certificate de inventi/inovatii, mentionate lucrari publicate, etc.
Din aceste acte rezulta clar ce poate un individ. Poate ca unul care in scoala a fost mediocru a devenit cel mai bun specialist la firma lui. Cei de la ambasada au experienta cernutului candidatilor. Pe actele depuse sunt numere de telefon si adresa locului de munca. Asa ca, orice suspiciune se poate verifica si dosarul este scos din competitie. Astepti si nu stii de ce nu primesti nici un rezultat.


“Am citit cronica dumitale cu rabdare, prea multa rabdare chiar…( Ivy)”
No offense, tonalitatea din aceasta fraza (un manager pur-singe nu prea o foloseste in discutii cu persoane necunoscute) ma face sa nu cred 100% cele relatate de dvs. Totusi, eu sunt de buna credinta si va raspund cu respectul cuvenit.
Daca din doua familii una a avut “taria” sa se intoarca in RO inseamna ca proportia celor nemultumiti de sistemul canadian este mai mare de 50% avind in vedere ca multi se jeneaza sa se mai intoarca, iar altii nu mai au mijloacele necesare.

... doctorasii nostri, au muncit pe brinci, ani de zile…iar acum, ei bine, acum au amindoi cabinete particulare …( Ivy)
In ziarul “Faptu Divers” apare des reclama unui cabinet stomatologic despre al carui patron am aflat multe de la matusa patronului. Stiti cum sunt romanii, cu cit te arati mai impresionat cu atit dau si mai multe detalii. Cabinetul a fost deschis cu un milion imprumut de la banca. Chiria, materialele, intretinerea, impozitele, salariile asistentelor, advertising, ratele la imprumut, etc. costa sute de mii de dolari pe an. Cam gifiie dar nu are alta solutie, caci la spitale sau policlinici te cam lovesti de o mafie. Cifra avansata de dvs. (200-250K) ca scoasa de un medic cu cabinet particular este curat faliment.
Nu este numai parerea mea, calitatea de intreprinzator nu o poseda oricine. Din imensa majoritate doar citiva isi propun sa aiba un business propriu. In Canada 20% din cei activi au un business propriu iar 80% se bat pe locurile de munca oferite de primii. Acum 40-45 ani situatia era invers (sursa: Serviciile financiare ale grupului Citi Bank). Din cei care au un business foarte putini reusesc sa se mentina. Dau exemplul magazinului (supermarket) din intersectia Bathurst-Elgin Mills, la Nord de Toronto. In ultimii 4 ani a avut 3 proprietari diferiti, deci 3 falimente. Primii erau italieni, urmatorii chinezi si apoi evrei de origine poloneza. Acum, proprietarul cladirii cauta alti musterii cu bani.

“conduc un team de 15 canadieni toti cu diplome from university…( Ivy)”
In sinea mea gindesc ca trebuie sa fie ceva deosebit, specific Canadei daca intr-o echipa de 15 canadieni NU ARE LOC NICI UN EMIGRANT, caci de romani emigranti nici nu imi mai pun problema!

Ramii blocat la cit de departe au ajuns povestile si miturile despre Canada. Iata un exemplu tipic de cum se gindeste in RO: “...incepand acolo ca asistent medical (schimbat plosca si alte treburi),poti fi sigur ca daca faci treaba buna....poti deveni director in scurt timp...( korny)”

In RO se considera ca managerul este un fel de director – complet fals. Intr-o companie directorul este un reprezentant al proprietarului si reprezinta interesele acestuia, salariul fiindu-i stabilit de adunarea actionarilor. Managerul este echivalentul unui sef de echipa si in general munceste cot la cot cu ceilalti salahori. Nu demult cautam managerul in libraria Chapters, de marimea salii polivalente din Bucuresti. Vad o domnita impingind din greu la un carut cu carti pe care le aduna de prin incinta librariei (publicul lasa cartile prin toate colturile). Ma apropii si o intreb unde pot gasi pe managerul X? Eu sunt! ...
La fel este si in marile supermagazine. La ora 7 dimineata managerul aduna caruturile lasate de public prin parcare. O parcare cam de marimea unui stadion.
Cat despre lucrul la blocuri... Acesta este exemplul clasic unde chiar si inginerii curata WC-urile, cel putin cele alocate facilitatilor comune si sorteaza si incarca gunoiul in bene (vara este o adevarata placere daca nu ai ficat sanatos). Cunosc foarte bine situatia. Un prieten, un adevarat prieten, a lucrat ca administrator (superintendent), impreuna cu sotia, la blocul unde am locuit acum citiva ani. Se prefera cupluri. Au “succes” inginerii cu Politehnica pentru ca pot face si unele mici reparatii la instalatiile sanitare. Blocul face parte din compania Westdale (legendele spun ca ar fi cam 500 de blocuri in aceasta companie, proprietatea unui evreu care a inceput afacerea in anii ’60. Asta da realizare!).
#55946 (raspuns la: #55913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred totusi ca in relatie cu - de zaraza la: 07/07/2005 01:56:26
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
Cred totusi ca in relatie cu citatul din Diderot este de discutat daca si cum se poate lupta cu ajutorul fortei rationalului si a luminii contra intunericului. Cazul Tanacu este in opinia mea varful icebergului. Fara un raspuns pe masura aceasta molima se va extinde.

eu cred ca a fost un accident regretabil.
nu cred ca e o solutie "eradicarea practicilor pagane". una ca nu o vad posibila, cum spunea si simion, omul are nevoie sa creada in minuni. la toate nivelele cautam minunile. si daca ne sunt eradicate cele traditionale, inventam sau importam altele noi.

si a doua, practicile astea pagane reprezinta un sistem de referinta totusi, intr-o lume care isi pierde reperele. sterge-le si pe ele, si vei avea o gloata dezorientata, care mananca sambata la McDonald.

zaraza
#58407 (raspuns la: #57977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa parerea mea relatia de p - de erzsebet la: 13/07/2005 16:47:19
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Dupa parerea mea relatia de prietenie este cea mai frumoasa relatie. Orice alta relatie are o incarcatura de "obligativitate" sau de "necesitate", mai mult sau mai putin. Prietenia este singura relatie in care ti se permite cu adevarat sa fii tu insuti. In rest vrei, nu vrei trebuie sa te conformezi, pentru ca: asa se cuvine, asa e traditia, asa ne dicteaza constiinta, ...asa am fost invatati. Necazul este ca am coborat si aceasta relatie la nivelul "obligativitatii", al "necesitatii", in general vorbind, si confundam cu alte tipuri de relatii. Prietenia nu este ceva de genul: "eu iti dau, tu imi dai", "eu sunt mai mare si tu trebuie sa ma asculti", "eu vreau sa-ti fac un bine, si trebuie sa accepti" si asa mai departe. O astfel de relatie se poate inchega doar pe "picior de egalitate" si nu se poate baza pe o relatie de dominare si subordonare de nici un fel (de pozitie, emotionale, mentale, sociale etc.). Prea am fost obisnuiti cu "trebuie", motiv pentru care nu mai putem fi sinceri nici cu noi insine si nici cu cei din jurul nostru.
In viziunea mea relatia de prietenie se poate baza doar pe sinceritate si se poate lega intre oameni care impartasesc aceleasi valori superioare (sau similare) in care cred in sinea lor, indiferent de modul si mediul extern in care si-au insusit aceste valori. Prietenia adevarata nu are granite, poate transcende orice (propria etnie, propria familie, propria tara chiar si propria credinta), doar omul in sine conteaza.
Avem exemple celebre de asemenea relatii frumoase, incepand cu celebri frati de cruce, terminand cu cele din istorie. Tot m-am intrebat de ce intre soldati se leaga asemenea relatii trainice si le si mentin o viata intreaga. Motivul este ca ei isi descopera valori superioare reciproc, in conditii nu tocmai usoare si obisnuite. Si chiar daca nu sunt perfecti in lumea obisnuita ei nu vad altceva in celalalt decat aceste valori superioare. Ei invata sa se respecte si sa-si respecte libertatea deciziei celuilalt.
In viata noastra obisnuita prea ne-am lasat dusi de "mofturile noastre" cotidiene, si uitam de ce este esential pentru noi si pentru cel de langa noi. Si e si normal ca ne-am cam saturat reciproc si am devenit "singuratici".
Dar ca orice relatie, nici relatia de prietenie nu se poate mentine daca nu este "hranita", sustinuta reciproc. Si parerea mea este ca nu trebuie sa ne dezamagim daca ne mai schimbam prietenii/prietenele. Viata in sine este schimbatoare, se schimba si ei/ele, ne schimbam si noi. Important este sa pastram amintirile frumoase vis-a-vis de ei/ele, sa le multumim pentru perioada frumoasa ce-am petrecut-o in tovarasia lor si sa le asezam undeva in inimile noastre.

Cu prietenie
Erzsebet



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...