importanta legilor intr-o societate democratica

Exista pareri potrivit carora intre piata si democratie ar exista o anumita contradictie Aceasta contradictie este doar aparenta. Ceea ce conteaza - si intr-un caz, si in celalalt - este legitimitatea, fie ca este vorba de legitimitatea puterii, fie ca este vorba de legitimitatea averilor.

Dezbaterile in jurul legitimitatii puterii au reprezentat una din chestiunile centrale ale perioadei de dupa 1989. Puterea comunista nu a pus niciodata problema legitimitatii, ea s-a impus prin forta. Dupa anul 1989, noua putere politica a fost intr-o goana continua dupa legitimitate. Legitimarea clasei politice dominante a cunoscut, dupa decembrie 1989, patru etape:

1. Legitimarea revolutionara, si anume legitimarea drept "emanatie a revolutiei". Aceasta perioada a fost foarte scurta. Ea s-a incheiat, practic, o data cu aparitia miscarilor de strada ce au culminat cu ocuparea de catre demonstranti a Pietei Universitatii din Bucuresti. Astazi, nici unul dintre liderii fostului Front al Salvarii Nationale nu mai invoca, la modul serios, acest tip de legitimare.

2. Legitimarea democratica, si anume legitimarea puterii drept rezultat al vointei cetatenilor, exprimata prin vot. A fost vorba, asadar, de legitimarea drept alternativa democratica. Desi votul din 20 mai 1990 a conferit Frontului Salvarii Nationale o majoritate zdrobitoare, evenimentele ulterioare, cu deosebire cele petrecute in 13-15 iunie 1990, au stirbit serios sansele acestui tip de legitimare. Cum, ulterior, Frontul Salvarii Nationale s-a scindat in mai multe fractiuni (FDSN, FSN, FSN - 20 mai s.a.m.d.), FDSN, devenit ulterior PDSR - principalul reprezentant al elitelor comuniste - a reluat eforturile de dobandire a legitimitatii democratice, o data cu alegerile din septembrie 1992. Modul in care PDSR a gestionat puterea in perioada aceea, asocierea la guvernare cu partidele national-comuniste si frecventele incalcari ale drepturilor omului precum si activitatea intensa a organizatiilor de rezistenta civica, au zadarnicit aceste eforturi.

3. Legitimarea istorica, si anume legitimarea mostenitorilor politici ai fostului Partid Comunist drept alternativa viabila a guvernarii. Acest tip de legitimare a fost incercat cu un relativ succes la alegerile din noiembrie 2000, dar incepe, la randul sau, sa fie amenintat de lipsa de performanta a guvernarii, de coruptie si de agresivitatea partidului majoritar.

4. Dintre toate directiile de legitimare a elitelor comuniste, ca forta politica dominanta a noii societati, cea care pare sa aiba cele mai mari sanse de succes este cea a legitimarii internationale. Aceasta, totusi, influentata de performantele cel putin discutabile ale politicii interne, este tot mai amenintata de rezervele crescande ale organismelor internationale.

Criza de legitimitate a clasei politice dominante ramane in continuare profunda, cat timp ea va fi doar continuatoarea structurilor politice comuniste. Ea nu a fost revolutionara, ci a condus restauratia. Legitimarea revolutionara ar fi nedreapta si ofensatoare pentru ceea ce s-a dorit a fi Revolutia romana si pentru memoria victimelor ei. Legitimarea democratica nu poate functiona cata vreme electoratul roman continua sa fie sarac, dependent de stat, neinformat (sau gresit informat) si atat de sensibil la mesajele populiste, iar Romania este organizata ca pseudo-democratie. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca alocarea discriminatorie a resurselor, demarata inca in 1990, a creat un decalaj greu de depasit intre grupurile politice competitoare, favorizandu-i pe cei care au condus atunci Romania.

Legitimarea istorica este lipsita de sens. In fata istoriei, socialismul romanesc nu are nici o legitimare, ca si dictatura comunista din care se trage. Cat despre legitimarea internationala, ea trebuie sa fie un insotitor al legitimarii interne. Tentativa de a inlocui procesul de legitimare interna prin cel de legitimare internationala este o solutie iluzorie.

Problema legitimarii averilor se pune in mod diferit. Nu sunt un nostalgic al aristocratiei, pentru a cauta legitimitatea istorica a averilor. In conditiile in care timp de peste patru decenii proprietatea privata a fost desfiintata, aceasta chestiune nu se pune decat intr-o forma restransa, ca respectare a principiului retrocedarii bunurilor confiscate de regimul comunist.

Nu sunt pentru declansarea unei campanii de legitimare. O astfel de campanie, oricat de multe precautii s-ar lua, se va transforma intr-un prilej de rafuiala politica, de timorare a mediului de afaceri si de agresare a principiului garantarii proprietatii private.

Singurul mod real de legitimare a averilor este dezvoltarea si consolidarea pietelor. Prin existenta unui mediu competitional si prin dezvoltarea mecanismelor de piata ceea ce se va crea din acel moment va avea legitimitate. Iar averile create pe baze oligarhice, lipsite de raporturile preferentiale care le-au nascut si le-au hranit, isi vor reduce importanta, unele disparand cu totul.

Democratia consolidata si capitalismul concurential sunt singurele modalitati prin care poate fi depasita actuala criza de legitimitate din politica romaneasca.

Efectele negative ale tranzitiei trebuie cautate tocmai in aceasta criza de legitimitate. Din pacate, in ultimii paisprezece ani, criza de legitimitate care a aparut in anul 1990 nu a facut decat sa se adanceasca. Factorul agravant al crizei este legat de evolutia structurala a mediului institutional romanesc. Institutiile democratiei politice au avut o evolutie mai rapida decat institutiile democratiei economice.

Revolutia din 1989 a avut o dimensiune institutionala accentuata. Din pacate, preocuparea de natura institutionala a fost disproportionata, alocand dimensiunii politice o atentie preponderenta. Astfel, institutii democratice precum Parlamentul ori sistemul pluripartid au fost create imediat. Alegerile democratice au fost utilizate pentru prima oara in mai 1990, atunci cand sistemul proprietatii de stat depasea covarsitor proprietatea privata. De altfel, cu exceptia micilor intreprinderi de pana la 20 de salariati, proprietatea privata, ca rol economic, nici nu era acceptata de legile tarii. Reprezentantii politici ai sectorului economic de stat au avut in acest fel un avantaj urias pe care, de altfel, l-au materializat printr-o majoritate parlamentara efectiva de peste 80%. Aceasta majoritate politica a gestionat transferurile de proprietate de asa maniera incat reprezentantii noului sector privat sa fie aceiasi cu reprezentantii intereselor sectorului de stat. Configuratia politica din 1990 a fost decisiv influentata de structura proprietatii. O buna parte a sectorului privat s-a dezvoltat apoi in simbioza cu sectorul de stat, fie ca era vorba de sectorul comercial de stat, fie ca era vorba de sectorul bugetar. Sistemele de interese economice centrate pe structurile statului au ramas dominante. O dovada in acest sens este faptul ca, dupa paisprezece ani, configuratia politica in Romania a ramas, practic, neschimbata.

De altfel, se poate observa ca strategiile guvernarilor succesive au ignorat dezvoltarea pietelor. Ca sustinere economica, ca suport electoral si ca mentalitate, clasa noastra politica este inca foarte dependenta de stat. Asta face ca diferentele dintre partidele politice sa fie atat de greu de sesizat si atitudinile radicale sa fie atat de palide.


Crede si nu cerceta!...

Din pacate, Hypatia, nu cunosti continutul intregii legi. Ai incercat sa creezi impresia ca religia trebuie sa fie obligatorie cu orice pret, iar o asa numita "majoritate ortodoxa" trebuie sa-si impuna un anumit tip de religie unei minoritati de alta confesiune sau fara nici una. Deasemenea, ca o concluzie, crezi ca vreo 20 de milioane de romani n-au altceva mai bun de facut decat sa studieze invataminte bisericesti, aceasta calitate transformandu-i in mod automat in sustinatori, sau intr-un fel de membri oficiali ai unei institutii de mult depasita de timpurile in care traim.
Ei bine, o spun si eu: Studierea obligatorie a religiei in scoli AR FI IMORALA. Asta pentru ca intr-o societate democratica exista dreptul la confesiune sau dreptul la a fi liber cugetator pur si simplu, adica nu sa dispretuiesti alti oameni pentru religia lor ci sa fii liber de orice tip de religie. Mare atentie, HYPATIA, pentru ca un agnostic nu este tot una cu a fi ateu. Sa revenim, deci la continutul legii : TITLUL 1, DISPOZITII GENERALE, ART 4/d-Educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al TOLERANTEI...
La ART5/(2) se specifica: Statul promoveaza principiile invatamantului DEMOCRATIC si GARANTEAZA DREPTUL LA EDUCATIE DIFERENTIATA, PE BAZA PLURALISMULUI EDUCATIONAL...
Apoi la ART 9/(2) vom putea citi urmatoarele: "...elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina".
Din aceste articole ale legii, pe care tu ai invocat-o ca fiind obligatorie, prin natura ei de lege, rezulta clar ca nu este vorba de asa ceva. Din aceasta cauza am specificat ca studierea religiei in mod obligatoriu "AR" fi imoral pentru ca pur si simplu legea la care te-ai referit nu exista. Deci nici o supunere la regulile si legile unor slujitori ai bisericii. Daca vor sa-si respecte legile, ACEASTA MINORITATE ULTRAORTODOXA, n-au decat sa o faca cu comunitatea lor. NU AU NICI UN DREPT SA IMPUNA NIMIC !.
Mi-a facut placere sa comunicam.
LUCIUS

La 16 ani e foarte important ce imbraci si cum/ce vorbesti pentru ca e varsta in care nu doar se cristalizeaza personalitatea, dar e varsta in care incepi sa-ti asumi o identitate sau alta. E varsta in care in majoritatea cazurilor adolescentii incep sa faca parte din ceva, fie un grup de rockeri, fie rap-eri, fie artisti, fie extins- un cartier, etc. Referindu-te la astfel de grupuri exista o dinamica proprie, care in general nu contine, sau cel putin nu vizibil, vreun element de morala sau etica, asa cum ne vine ea din antichitate.
Raportarea la o lege, e si ea relativa, nu doar din cauza ambiguitatii legilor dintr-o societate: poligamie-monogamie; matriarhat-patriarhat; masculin-feminin, dar si a faptului ca nu intodeauna legile au ajutat societatea.
Pe de alta parte ¨Interzis -interzisul¨ contine exact ce spune Desdemona, respectiv libertatea/respectul pentru ideile lui, ca aici cred eu ca apare hiba. Nu se discuta legi precum crima sau jaful sau violul, nu e cazul, ci exact conflictul intre un sistem de valori si un altul impus. Spre exemplu un corp didactic intra in conflict cu ideologia punk (e un exemplu).
Dar probabil ca tot Desdemona are dreptate, e preferabil ca pe adolscenti sa-i indrumi (nu-mi place manipula) cu conditia de a o face corect. Pe cat de corect o fi ¨corect¨ (vezi centrele de recrutare armata). E clar, in cazul asta vei asigura o crestere naturala a unui tanar. Dar asta inseamna progres si progresul se ciocneste de conservatorism sau cutume, si atunci din nou apare ¨interzisul¨

Nu cred ca ai inteles ceea ce il preocupa pe acest tanar!
Eu nu traiesc in SUA dar vad societatea europeana si sunt foarte preocupata de viata pe care o vor avea copii mei cand Romania va intra in Europa.
Aici nu exista dragoste pentru familie pentru sinceritate pentru cinste!
Conteaza doar banul.
Nu stiu ce raport ai tu cu parintii tai dar vreau sa stiu parerea ta:este mai important sa oferi copiilor tai un compiuter si pantofi de firma sau sa-i oferi dragoste prietenie si foarte mult timp di viata ta?
Imi amintesc cu nostalgie cand stateam cu ei in bucatarie eu munceam ei faceau lectiile si ne povesteam cum am petrecut ziua.Eram fericiti chiar daca lipseau multe in casa.
Acum nu lipseste nimic doar eu,mama care ii mangaia ii certa ii ajuta.Eu nu sunt sigura ca am facut bine lasandu-i singuri dar sunt mult mai linistita stiindu-i in Romania decat daca i-as avea aici unde Moartea este la fiecare colt de strada,unde tineri fac totul doar pentru ca vor sa incerce totul fara a conta ca este gresit sau nu.
Tu vorbesti de protectie dar cine protejeaza copii nostri sunt doar legi scrise pe o hartie.
Au O SOCIETATE DEMOCRATICA dar lipseste dragostea.

vroiam definitii concrete, date de legi, de ordonante, poate chiar definitiile date de "DECLARATIA UNIVERSALA a DREPTURILOR OMULUI" proclamata de ONU in 1948

IRESPECTAREA celor 30 de articole ale Declaratiei Universale inseamna discriminare de etnie, de indivizi, grupuri de indivizi, rasiala si antisemita, asta este antisemitismul...

Nu ma in tereseaza alegatii pentru sau contra de pe un forum, subiectul nu era sa faci copie de ce spunea careva (ca inca mai trebuie sa reproduci ci contextul intreg :)
Puteai sa pui doar linkul...

Subiectul este sa discutam despre articolele acestei declaratii, care este universala si se aplica pentru toti, cu exemple concrete, sa vedem o data pentru totdeauna definitia antisemitismului.

difuz, in ceata, aprecieri personale, selective.. nu-i asta subiectul,
de data aceasta discutam concret.. CE SPUNE LEGEA? cu sau fara virgula uitata.. :)

Daca mai adaugi la asta art. 24, legea Pleven, Legea Gayssot si art. 6 (Statutul Tribunalului Militar International),

avem toate definitiile de ce este sau nu este antisemitismul

Bine înteles ca tu le cunosti, atunci discuta despre ele, nu de

"foie verde leustean, m-a facut mama moldovean...
moldovean mândru, cu gura mare,
ca ti-i bag pe toti la... intimidare" :))

iata mai jos cele 30 de articole ale DECLARATIEI UNIVERSALA a DREPTURILOR OMULUI:

Articolul 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta ii trebuie sa se comporte unii fata de altele în spiritul fraternitatii.

Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari.
În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari a suveranitate.

Articolul 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4
Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5
Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7
Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10
Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil şi public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarâ fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 11
1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.

Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13
1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.

Articolul 14
1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 15
1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.

Articolul 16
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei.
2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

Articolul 17
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cât si în asociatie cu altii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât si privat, prin învatatura, practici religioase, cult si îndeplinirea riturilor.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.
2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul 21
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

Articolul 22
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinîndu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.
2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabilă si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea uman si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale .
Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentă, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul casatorii sau în afara acesteia, se bucura aceeasi protectie sociala.

Articolul 26
1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Invatamântul trebuie sa fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveste invatamântul elementar si general. Invatamântul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.

2. Invatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fată de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea păcii.

3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.

Articolul 27
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

Articolul 28
Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala şi internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta Declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Articolul 29
1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
2. In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 30
Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta Declaratie.

Domnule, o gogomanie mai mare ca asta n-am mai intalnit.
Si imi pare nespus de rau ca a aparut la cafenea:

"Intr-o adevarata democratie, orice idee are dreptul la viata, de la nazism si fascism pana la comunism."

Intr-o societate democratica cu adevarat,rasismul e interzis de lege.
Cine confunda libertatea de exprimare cu instigarea la ura de rasa
nu intelege ce e aia societate democratica.Scurt.

Unele dezbateri se soldeaza cu conflicte pentru ca exista intotdeauna cineva care sa le genereze. Daca se deschide o tema se gaseste o persoana care sa incerce sa demonteze argumente fara sa se documenteze prea mult. Exista o lege nescrisa, a presei, unde se recomanda consultarea a cel putin trei surse, inainte de a afirma ceva. Aici nu e vorba de asa numita etalare a unor cunostiinte ci de o anumita conduita prin care acordam oricarei persoane dreptul la opinie. Traim intr-o societate democratica. Din pacate si mi-e greu sa o spun, chiar tu faci, uneori, rabat de la acest principiu.
Cu stima, LUCIUS CEL LIPSIT DE CULTURA BISERICEASCA AFERENTA APARENTEI MAJORITATI

Pentru toate nenorocirile din lume numai americanii sunt de vina! Daca va zic...zau! Stai ca mai sunt si evreii, uitasem de ei, niste caini! Astea doua natii si cu conducatorii lor duc lumea la pieire si mai multe nu, auzi tu! Era asa o lume curata si buna si in pace deplina si au venit astia asa sa dea cu ghioaga!

Saracii de arabi fundamentalisti, teroristi fanatici, aia de taie gaturi si filmeaza scenele (si trimit familiilor casetele video). Nu stiu ce are dom'le lumea asta cu ei, se ia de ei asa...prosteste. Ce daca au omorat 3000 de americani la 11 septembrie? Ia uite. Si ce?! Sa inghita si gata. Ce daca au omorat acum recent doua femei (vest-europene, maritate cu irakieni) femei ce lucraru de peste 30 de ani in organizatii de ajutorare care activau in Irak? Le-au taiat mainile si picioarele si le-au maltrat ca nu le-au putut recunoaste astia decat dupa ADN. Ia uite...si ce daca? Poate era vreun terorist necajit in ziua aia, si ce? Da' stirile astea nu le vedeti seara la televizor...ca nu da bine. Sa nu le ranim sentimentele teroristilor si familiilor lor, saracii...

Nu sunt intelesi teroristii, daca va zic! Se duc americanii astia peste tot sa inceapa asa razboaie aiurea (de parca s-au dus in Belgia sau alta tara democratica), ce nu era mai bine cu Saddam? Ce daca omora la irakieni ca la fasole (exista bloguri unde scriu irakieni si unde povestesc ce "bine" era in camerele de tortura ale lui Saddam da' de ce sa citesti asa ceva, ia mai bine te uiti la un film d-asta de Moore)? Se omorau intre ei, si ce daca? Noi vrem pace in lume. Ce daca in Irak era rupere, NOI VREM PACE si cu asta basta. Ne doare in freza de nenorocirile altora, sa crape acolo la ei!

Noroc ca mai apare asa cate un "geniu" ca Moore sa "deschida" creierele la mase. Ba mai scoate si un ban frumos din "arta" lui, de ce nu? Si e american, carevasazica intr-o societate democratica pot sa-ti exprimi opinia sus si tare (chiar daca opinia ta e o dementa). Oricand or sa se gaseasca alti nebuni si frustrati care sa ti se alature.

Eu, care nu-mi iau informatiile de la televizor si nici din filme, ci din carti de istorie si din studii adevarate pot sa trag niste concluzii si sa-mi fac niste pareri. Nu concorda cu parerile lui Moore, dar ce importanta mai are asta? Moore sa fie sanatos si la burta/punga gros! Ignoranta crasa se perpetua in continuare.

Mai e putin si apar tricouri cu poza lui Saddam pe piept. Precis or sa se vanda!

Nu sunt sigur ca gasesc legatura intre raspunsul de la punctul unu si intrebarea mea. Oricum, ca raspuns, mi-au luat-o inainte popix si don.
Despre delfini si bonobo vroiam sa aduc si eu vorba. In afara de aceste specii, numai oamenii simt nevoia de descarcare sexuala 365 de zile pe an. Leii de exemplu, dupa cate stiu, o fac numai vreo 5 zile, continuu, adevarat, dar numai 5 zile. Si aparent numai in scopul multiplicarii. Daca ar simti imboldul instinctului mai des ar face-o mai des.

Cat despre al doilea punct, asta da, as vrea sa analizez. M-ai pus in incurcatura aruncand de-a valma cu avortul si prezervativele. Pai nu e deloc vorba de acelasi lucru. Hai sa-ti arat cum vad eu lucrurile.
Sunt de acord ca avortul este o crima. Orice parinte care a privit cu inima la gura dezvoltarea unui prunc dorit o poate confirma. Intr-o paranteza as vrea sa clarific totusi ca nu sunt de acord cu trecerea avortului sub litera legii. Din motive practice.

Asadar, nu as interzice prin lege avortul dar as face totul in putinta mea sa descurajez aceasta "solutie".
Despre pilula "dupa" - am sa o admit si pe aceasta sub aceleasi considerente morale cu avortul, desi argumentul il vad aici mult mai subtire.
Dar prezervativul si pilula anticonceptionala cad in cu totul alta categorie. Nu tratez problema prezervativului ca bariera impotriva bolilor, problema nu se pune in cazul unui cuplu stabil si monogam. Prezervativul este in acest caz folosit numai si numai ca preventie impotriva impregnarii.
Privind aceste metotde profilactice numai din acest punct de vedere, argumentul dumitale cu privire la "crearea unui mediu ostil" cade. E numai un artificiu. Pentru ca desi nu te-am intrebat, sunt absolut convins ca ai include si cunillingusul la actiuni imorale, am sa spun de asemenea ca si argumentul cu egoismul cade. Dorinta mea de a crea placere partenerei nu are nimic egoist si nu asteapta rasplata. Totusi, e imorala, nu? Asadar totul se reduce la un singur punct de vedere: "Placerea fizica e un pacat!". De aici porneste toata filozofia aceasta. Daca dumneata nu vrei sa o spui raspicat, las' ca o strig eu de pe acoperis. Cel putin asa apare din afara. In concluzie, orice forma de manifestare sexuala care nu are ca scop unic procreerea, este un pacat.
Numai si numai prin aceasta prisma vad eu homosexualitatea ca pe un pacat. Dar privind lucrurile astfel, homosexualii nu sunt cu nimic mai "vinovati" decat heterosexualii care practica sexul de placere.
Asta ca sa ma intorc totusi la subiectul threadului. Ceea ce ii deosebeste pe unii de altii este atractia launtrica catre un sex sau celalalt. Dar asta este numai planul carnal.
Prietenia care ma apropie pe mine, un hetero, de un alt barbat hetero, sentimentul de incredere, respect, admitatie, nu cred ca se deosebeste deloc de dragostea(iar aici elimin total atractia fizica/sexuala) pe care un homosexual o simte pentru un partener dorit(iarasi, aici nu in sensul fizic, carnal). Spun asta pentru ca din punctul meu heterosexual de vedere, singura deosebire dintre sentimentele pe care le am pentru un prieten adevarat si sentimentele pe care le am pentru femeia iubita sunt de natura carnala. Pe ea vreau sa o strang in brate, sa ma contopesc fizic cu ea. Cu prietenul, o strangere de mana e suficienta.
Eu cred ca pentru un homosexual este exact pe dos. Si fara putinta de alegere.

Cat despre casatoria homosexualilor -
Biserica Catolica, din punctul meu de vedere, este doar o organizatie politica. Relatia cu spiritualitatea este numai tangentiala. Dogma acestei biserici este cu nimic mai buna decat a alteia. Este o diferenta intre dogma si moralitate. Iar homosexualii ar trebui sa renunte la a mai incerca sa o schimbe. Ar trebuii sa o renege ca pe o organizatie a bigotismului, fara nimic dumnezeiesc.
Permiterea uniunii civile a homosexualilor este insa cu totul alta mancare de peste. O societate democratica, bazata pe tratamentul egal al sexelor, raselor, varstelor s.a.m.d. nu are dreptul sa impuna o "moralitate" religioasa celor care nu adera la acea religie.

Dar ce stiu eu?! Am sa sterg cu buretele tot ce am scris pana acum. Cassandra are dreptate. Incerc sa expun argumente logice impotriva unor idei care au "dreptul" absolut asupra ADEVARULUI.

Apropos Cassandra, multumesc pentru corectura filos/philos.


I am only one, but I AM one!

Rabdare, rabdare cer!!!

Dintru inceput va previn ca trebuie sa aveti rabdare!!!

O sa incerc sa-mi fac cunoscuta si a mea parere. Am citit o parte dintre postari. Din ce reiese din titlul site-ului eu unul inteleg, fara un efort considerabil datorita tocmai exprimarii laconice, concise si la obiect, ca scopul lui este impartit: sa ofere prilej de conversatie si sa determine procesul gandirii. Si mai inteleg ca aceste obiective nu sunt alternative, ci cumulative.
Facand o sinteza a celor ce s-a spus pana acum constat, nu in ce priveste esenta celor spuse, ci in ce priveste “haina” cu care au fost “scoase la plimbare” in vazul lumii ideile unora (cazurile fericite) sau lipsa de idei a altora (si, implicit automatismele de gandire), anume ca exista un spirit solid revendicativ al adevarului in cazul unora dintre preopinentii mei. Mai apoi constat o lupta a multor orgolii, multe rabufniri de orgolii si ma opresc. Iar unii se vindeca psihic de complexe, fie ele de superioaritate sau din contra.
Revenind la topic, observ mai intai titlul, care circumscrie intrebarea care urmeaza imediat, la societate si moravuri. Notam cu (1). Apoi incerc sa inteleg intrebarea: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?”. Notam cu (2).
Din (1) si (2) rezulta o sumedenie de idei, care mi se pare ca au fost neglijate, voit sau mai degraba fara voie.
Si nu o sa incerc in continuare sa dau raspuns la aceasta intrebare, ci mai degraba sa ridic niste semen de intrebare care se circumscriu temei in discutie care, in situatia in care sunt pertinente, ar putea valora aproape ca si un raspuns.

Inteleg deci ca discutia are legatura cu societatea si cu moravurile. Si este correct ca s-a afirmat asa ceva, deoarece nu se discuta daca Robinson Crusoe a fost homosexual, nici daca Vineri a fost homosexual, nici daca, desi nu era nici unul dintre ei, au devenit homosexuali. Nu se discuta nici daca Adam si Eva au fost homosexuali, nici daca vreunul dintre ei au devenit…; nici daca pustnicii, de oriunde, sunt sau nu homosexuali, sau daca devin homosexuali; sau (cu toata evlavia si cuviinta) nici nu se discuta daca Dumnezeu este homosexual, daca a fost homosexual, sau daca o sa devina samd. I think I made my point!
Afirmam deci ca atributul acesta de a fi homosexual tine, intr-un fel oarecare, de individ privit nu in esenta lui ca OM, ci ca parte a unei colectivitati, a unui grup social, a unei societati in genere. Ma intreb si va intreb in acelasi timp ce orientare sexaula a avut (daca a avut o orientare de asemenea natura) copilul-lup, vestitul caz de copil salbatec???
Mai inteleg apoi ca fiind parte a unei colectivitati, individul se circumscrie intr-un mod reflex unui sistem de valori proprii colectivitatii, fara a-si nega propria identitate. Deci individul este ceea ce el reprezinta in cadrul si pentru acel grup/colectivitate. Din acest motiv, unii se recomanda (in cazul in care o fac) cu numele, iar apoi adauga, parca intr-un mod necesar, si profesia, sau functia sau ocupatia. Nu o sa auzim un taran, in toata splendoarea simplitatii sale si a bunului-sau-simt ca se recomanda “Sunt Gheorghe Pana, taran!” dar avem destul de des sansa sa auzim “Sunt avocat Popescu”, sau “Inginer Iacob” samd. Pentru acestia, si unii dintre noi putem chiar face parte din aceasta din urma categorie, este important acest atasament al numelui. Acest lucru nu inseamna ca, el insusi, numele nu valoreaza sau valoareaza mai putin (caci primul lucru pe care l-a facut, a-propos de Crusoe, a fost acela de a-l “boteza” pe Bunul Salbatec). Ori vedem ca numele este un atribut de pret al omului ca individ social. Curios lucru est urmatorul, ca desi IN ESENTA NOASTRA CA FIINTE DE ACEEASI NATURA noi oamenii nu ne diferentiem intre noi (caci toti compunem aceeasi specie) luati ca INDIVIZI (deci ca elemente ale unui grup social) ne diferentiem intre noi tocmai prin aceste lucruri care ne definesc in aparenta si nu in esenta. Numele pe care-l port nu ma face mai mult sau mai putin OM, dar el ma face un individ diferit de altii, imi poate conferi un anumit statut in raport cu ceilalti samd. Dar la un moment dat (contrar teoriei sustinute de Maiorescu, si cunoscute noua inca din clasa a X-a), formele acestea, invelisul acesta, care nu detine nimic din natura noastra de a fi om, incepe sa-si produca substanta. Sau ca sa fiu mai concis si mai exact, nu o produce ci o reproduce, o modifica, o remodeleaza in acord cu diferiti factori. (Auzim asfel marturii ale unora: “Pe X banii l-au schimbat”; “Pe Y puterea l-a facut arogant, zemflemitor…”; Pe Z tradarea l-a transformat intr-un nebun si intr-un crud criminal”) etc. Caci nu tine de ESENTA de a fi om faptul de a fi bogat, sau de a detine o dregatorie publica etc. Si fiecare dintre noi poate gasi macar un exemplu concret la exemplele generale de mai sus.

Ce concluzie pot trage din cele afirmate mai sus? Ca faptul de a fi homosexual tine de natura mea de a fi, adica homesexualitatea sau heterosexualitatea este un atribut al naturii mele umane CA OM, sau ca, dimpotriva, aceste lucruri privesc mai degraba pe INDIVID, ca parte a unui grup? Rezum: eu ca om nu sunt heterosexual sau homosexual; eu ca individ sunt sau nu sunt homesexual, sunt sau nu sunt heterosexual. In raport cu OMUL nu iau in calculul identitatea mea sexuala; in raport cu un INDIVID eu sunt homosexual sau din contra. Homosexualitatea este deci un atribut social. Notam cu (3).

Inteleg mai apoi ca nu orice relatie si raportare a mea la grupul din care fac parte este pusa in discutie, ci una care se circumscrie unor relatii care anreneaza moravurile acelui grup social. Adica un set de reguli de conduita care s-au fixat de-a lungul timpului in constiinta colectiva a grupului, ce-l diferentiaza intr-un mod specifica de alta colectivitate sau grup. Pentru exemplu: moravuri occidentale-moravuri balcanice-moravuri orientale. Ori vedem ca prin definitie moravurile sunt ceva care se adauga intr-un mod oarecum natural (am spune, pentru mai multa exactitate, social) omului in traiectoria devenirii sale CA INDIVID. Acest lucru poate sa insemne ceva, poate sa nu insemne ceva. Moravurile tin, ca si celelalte expuse mai sus (ca profesia, functia, indeletnicirea, orientarea sexuala), de ceea ce se intampla omului ca individ, in mijlocul altor indivizi, fie ca sunt semeni ai sai fie ca sunt straini, in interioarul unei colectivitati. Notam cu (4).

Dar sa revenim la intrebare: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?” Trebuie remarcat de la bun inceput ca intrebarea se refera la “oameni”, adica la multi indivizi, la mine, la cel ce a scris inaintea mea, la cel ce va scrie dupa, ea nu trebuie inteleasa decat potrivit gradului de generalitate pe care-l cuprinde in mod implicit. Totusi sa schimbam perspectiva! Ea nu se refera, din acest nou punct de vedere la mine (personal), nici la antevorbitorul meu, si, in general la nici unul dintre cei pe care-i cunoastem, ori, si mai in general, la nici un om aparte (luat ca individ, deci) si nici la toti oamenii deopotriva (luati impreuna). Ea intreaba deci despre OM, ca specie a viului, daca se naste sau daca devine homosexual. Notam cu (5).

(O mica rectificare: in limba romana termenul de homosexual acopera semantic orice individ, indifferent de sex, care are atractie catre indivizi de acelasi sex; este deci nepotrivit de a vorbi de “homosexual” si “lesbiana” ca de doua attribute ce acaracteriazeaza aceeasi orientare sexuala. Deci toti cei care au atractie fata de indivizi de acelasi sex sunt homosexuali si acestia se impart, dupa criteriul sexului, in homosexuali barbati si homosexuale femei, cu adaugarea ca celor din urma li se mai spune si lesbiene, asa cum celor dintati li se mai spune pederasti). Scuzati digresiunea!

Ne intrebam daca omul s-a nascut homosexual sau a devenit homosexual. Daca nu s-a nascut homosexual inseamna ca a devenit homosexual. Daca s-a nascut homosexual exista totusi o contradictie care apare si care poate fi cu greu depasita.

Anume, ca din moment ce din punct de vedere creationist, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, iar noi oamenii avem ca parinti pe Adam, este imposibil de conceput ca insusi Dumnezeu sa comita o asemenea “greseala” in ordinea creatiei sale doar ca apoi sa condamne po oameni pentru ea. Acest lucru ar presupune un Dumnezeu sadic. Si din motive mai mult sau mai putin evidente, aceasta ramane totusi ca o imposibilitate, am spune, absoluta. Cum, deci, va fi putut ca din Adam (se intelege ca Eva, fiind cea care i-a propus sa guste din dulcele si atragatorul fruct al placerii carnale, era orice altceva, mai putin homosexuala) sa se nasca chiar si un singur homosexual??? (6)

Din punct de vedere stiintific (asa-zis darwinist-stiintific) daca omul si maimuta au un stramos comun inseamna ca existau inca de pe vremea existentei acelei specii, astazi disparuta, indivizi homosexuali. Dar este in afara cunostintelor mele ca in randul maimutelor sa existe un comportament homosexual in asemenea masura comparabil cu cel existent la om. De altfel, cred ca, fara a se putea indigna cineva, ca putem extinde aceasta concluzie la intreaga lume vie, anume ca nu exista in tot Existentul un comportament homosexual, mai putin in cazul omului. Acest lucru il notam cu (7) si cred ca e o chestiune c ear trebui sa retina atentia si care ar trebui sa ne ridice ceva semne de intrebare!!!
Raportat deci la Lumea Vie, homosexualitatea ca orientare sexuala se constituie intr-o exceptie, iar homosexualismul ca atitudine se pare ca devine un fenomen acceptat (ca sa nu spun tolerat) si devine in acelasi timp si o cultura. Ori aici devine clar ca, raportat la intreaga omenire, homosexualitatea devine un fenomen, in comparative cu alte perioade istorice (cand putem presupune ca nu a avut amploarea pe care o are astazi). Si este usor de acceptat ca un fenomen de o asemea amplare atrage dupa el o anumita cultura a fenomenului. A fi homosexual nu mai insemna (asa cum, ca sa fim onesti ,de altfel, nicioadata nu a insemnat simpla atractie fata de indivizi de acelasi sex). Cineva enunta, undeva mai inante, ca exista doar o predispozitie si nu o determinare catre homosexualitate. (O sa vedem ca aceasta ipoteza/teorie cu privire la asa-zisa „predipozitie” este o teorie falsa). Ori acest lucru ne duce la urmatoarea concluzie: ca cel predispus spre homosexualitate nu este (inca) homosexual (chiar daca se simte atras de indivizi de acelasi sex), ci el va deveni homosexual atunci cand, in mod constient, deliberat isi va insusi un intreg set de valori, atitudini, comportamente integrate intr-o cultura specifica. Aceasta cultura este cultura fenomenului despre care vorbeam. Ea nu lipseste astazi. Ea nu a lipsit la romani; ea nu a lipsit la greci; ea nu a lipsit nicioadata acolo unde a existat un fenomen homosexual. Doi homosexuali fac o pereche, dar nu constituie homosexualism. Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Daca la nivelul individului stim ce inseamna, la nivelul grupului social ce inseamna homosexualismul? La nivelul unei intregi societati ca insemna a fi homosexual? Daca luam grupul social ca o entitate, atunci homosexualismul reprezinta un anume fel de raportare a ei la o anumita valoare – la sexualitate. Si in acest punct trebuie sa remarc faptul ca homosexualii se plang de un anumit gen de agresivitate din partea restului grupui social. Si li se pare ca aceasta agresivitate este nedreapta si chiar ilegala, ca ea incalca drepturi fundamentale ale persoanei etc. Ori din punct de vedere macro-social aceasta este o atitudine fireasca. In raport cu sexualitatea, a fi homosexual insemna cam acelasi lucru cu a fi liberal, sau social-democrat; a fi cu Basascu sau a fi cu Iliescu si Nastase; a fi filooccidental sau a fi filoslav samd. Din punct de vedere social, homosexualismul nu reprezinta decat o orientare sociala. Depinde daca aceasta orientare este a majoritatii sau a unei minoritati. Ori minoritatea este si a fost tot timpul sub presiunea majoritatii, intr-o societate democratica. Si acest lucru este un lucru firesc! (9)

La greci si la romani acest fenomen a capatat amploare in momentul de maxima inflorire al respectivelor societati, ceea ce ne poate naste presupunerea ca homosexualismul a luat amploare in periada decadentei lor, iar decadenta acestor sociatati s-a amplificat din cauza homosexualismului.

Oare ce motiv poate fi mai serios pentru un adolescent abia iesit din pubertate decat ca colega lui de banca cu care isi imparte viata de patru ani, ii intoarce spatele pentu unul mai mare?

Frumos scris, dar unele fapte inexacte, cerand analiza:

Nu numasi "Omul este singurul "animal" care practica sexul de placere" - in genere toate animalele ajunse pe o anumita treapta de inteligenta, care isi fac singure programul zilei, cum ar fi cimpanzeii si delfinii. In plus, anumite animale domestice de casa, cum ar fi cainii. A se aminti ca animalele crescute "la mana" nu se recunosc in specia lor, ci se cred oameni, dar asta nu e important aici.

"drosophila melanogaster cind se imbata devine homo" - nu devine homo - ci are doar o experienta homosexuala indusa de alcool. Tot asa, daca un tanar la betie calca pe bec, nu trebuie sa i se puna eticheta de homoxexula si sa i se refuze ori ce sansa de viata normala. Cu rabdare si curaj poate sa-i depaseasca rusinea nu prin acceptare pasiva ca pe un handicap ci prin efort asa cum handicapati cu picioare de lemn alearga la maraton.

Nu se gasesc homosexuail la sate (nu siu cat e de exact) probabil pentru ca cultura satelor nu-i accepta. Pe de o parte un "motiv foarte serios" nu gaseste pregatit terenul de o cultura falsa, pe de alta parte homosexualii "naturali" sunt goniti cu pietre si se ascund in cele din urma la oras.

"Cineva spunea ca homosexualii sint persoane deosebit de talentate" - exita in societatea asta si obiceiul cum ca daca un copil este ceva mai talentat, ii place poezia, dansul, se extaziaza in fata naturii, intelege mai profund prietenia - ceilalti il eticheteaza homosexual si il marginalizeaza. Coplesit de "evidentele" aratate de toata societatea asta bolnava, ocolit de persoanele de sex opus, pana la urma, bietul adolescent se resemneaza si devine "homosexual" convins chiar si fara sa fi avut vre-o data o experienta homosexuala. Si in tot cazul ramane asa in ochii cunoscutilor sai.

Alte ori, meseri intregi sunt etichetate ca apanajul homosexualilor, si ca sa devi fotograf sau producator de moda, trebuie sa te complaci cu eticheta asta, iar ca sa ai succesul asigurat - chiar sa devi!

Nu ma intereseaza dezbaterea in sine daca homosexulai se nasc sau devin asa. Ma intereseaza sa se nege axioma ca homoesxualitatea este o normalitate - NU ESTE! - este un handicap, si o data iteles faptul asta, sa se dea sansa fiecarui homosexual sa lupte impotriva starii de anormalitate atat cat poate. Pe de alta parte prezenta unui homosexual este un potential pericol pt ceilalti pentru ca homosexualitatea nu se consuma de unul singur, tot asa cum criminalitatea nu se consuma in singuratate, indiferent daca criminalul a de venit asa sau s-a nascut cu un Y suplimentar...

Ca sa raspund serios la intrebari mai vechi: daca copilul meu va veni s-mi spuna "dady I'm gay", dupa ce imi voi inghiti mahnirea, voi face totul sa-l ajut sa lupte impotriva propiului handicap. Daca asta il va face nefericit, voi fi totusi multumit ca l-am tinut departe de a deveni un pericol, o infectie pentru alti parinti. Si chiar daca am sa esuez, tot n-am sa fiu de acord cu sfaturile voastre (So Happy - nu te include in categoria asta!) cum ca ar trebui fi trebuit sa-l incurajez! Exista insa pericolul major, ca legi strambe in societati strambe sa ma tina departe de el cand va avea nevoie mai multa de mine, legile astea exista deja aici, si cu discutiile si toleranta voastra, isi fac loc incet, incet si la voi - pazea: conferinta asta este o capcana!

M-am prins eu ca ai limba ascutita de cind te-ai bagat ca musca-n lapte, cu niste mizerabile balcanisme la persoana ("esti speriat rau", "trebuie sa fi tare timorat" s.a.), cind ii spuneam simplu altuia ca in Canada si discriminarile verbale pot fi pedepsite penal. Vad ca ti-a aparut #61483, in care-o dai scaldata (in stilu-ti personal) spre ...politically incorrect!

Coana rodi, eu vad ca tot n-ai priceput textul legii celeia (cu toate c-ar fi fost clar si unui adolescent). Deci nu stiu care sta mai prost cu engleza (apropo, dupa "sexual addictive"-ul meu erau niste smileys, poate trebuia sa pun un sic!, dar nu meritai bataia de cap) si-o sa-l traduc si pe-ntelesul tau : legea asta (care se-aplica si-n Toronto, unde vad ca stai) zice ca poti infunda pina la 2 ani de puscarie numai si pentru vorbe aruncate-n public, ce incita la ura impotriva unei categorii de oameni, intr-un mod ce poate duce la distrugerea pacii. Poti sa te chinui tu cu orice alta traducere mai "savanta", ca tot acolo picam.

Gogorita ta este : "opiinile care sunt facute in legatura cu un subiect de inters public, si cu buna credinta, adica daca vin din convingerea celui care le exprima ca sunt adevarate, nu se pedepsesc cu nimic." De ce gogorita? Trimite tu un bulk-mail la toti colegii de servici cu convingerea proprie ca "homosexualitatea e dezgustatoare" (deci nu "kill’em all"), si mai vorbim miine (dac-or avea computer in puscarie). Greseala provine din modul in care-ntelegi tu democratia, in sensul libertatii absolute. Eh, nu-i asa, draga! Ca altfel te-ai trezi cu milioane de canadieni ce isi proclama pe fatza dezgustul fatza de alte milioane de imigranti (printre care si tu). Sau ar incepe nu stiu citi sa re-dezvolte teoriile naziste sau cele sovine, sa harasseze pe negri, indieni sau chinezi, sub simpla acoperire a "asa gindesc, sint liber s-o spun". Intr-o societate democratica, sint multiple cazuri in care individul TREBUIE sa stie sa se auto-cenzureze, pentru binele general si interesul social. Opinia ta anterioara se-ncadreaza mai degraba intr-o societate anarhica, nu democrata.

Si mai e un aspect, pe care sigur nu-l sesizezi. Chiar si-n conditiile unei libertati absolute de exprimare, in orice discutie mai exista niste termeni bizari (sic!), ce se numesc "bun simt", "tact", "respect", "delicatetze". Unii stiu de ei, altii (ca tine) nu. Ca altfel n-ai fi insistat atit cu dezgustul pe care-l simti tu fata de sexul anal, in conversatia directa cu un gay ce s-a aratat cumsecade. Are desigur dreptul sa te dezguste (iti marturisesc, si pe mine), doar ca interlocutorul nu te-a sfidat indecent cu ce face el in intimitate si a insistat pe conditia lui umana, pe faptul ca un gay e in primul rind o persoana normala, ca tine, ca mine.

Partenerul de viata al fiecaruia din noi isi face zilnic nevoile si asta nu te dezgusta? Rahatul copiilor carora le-ai schimbat scutecele nu te-a dezgustat? Tu sau vreuna din prietenele tale n-a facut niciodata sex oral (cu siguranta dezgustator pt multi)? Unde e diferenta? Ah, era vorba de barbatul TAU, copiii TAI si prietenele TALE, nu? Deci pe aceia ii poti trata cu respect si nu-ti sare imediat in ochi imaginea a ce pot sa scoata pe anus sau sa bage-n gura? In schimb, in discutia cu un gay nu poti sa scapi de obsesia a ce face el noaptea, in mod discret.

Pai da-mi voie sa-ti spun, in acest caz : homosexualul acela e mult mai normal ca tine, conitza. Si muuult mai bine crescut.

Cu icoanele s-a luat deja o hotarare, adica ramane la alegerea fiecarei scoli. = cred ca in alte cuvinte ai spus ca este DEMOCRATIE, adica DICTATURA MAJORITATII. Libera exprimare a majoritatilor din fiecare scoala. Unele scoli nu vor majoritar icoane, nu o sa fie icoane acolo! Important este ca legea permite aceste manifestari democratice!

La fel o sa fie si cu petitia asta, daca sunt multi care o semneaza o sa se intample ceva, daca sunt putini semnatari nu o sa fie nimic!

Ceea ce facem noi pe aici este exercitiu democratic :)))))

Bag seama ca daca sunt oameni pentru lege acestia sunt nedemni de libertate, fara spirit civic si chiar niste mielusei care se duc benevol la junghiere. Se prea poate ca toate astea sa fie corecte.

Ma intreb insa daca nu cumva "securitatea" a lasat in urma-i o natie mult prea suspicioasa. In Germania de exemplu nu poti cumpara nici o cartela preplatita fara sa le dai datele personale si adresa (ma intreb de ce?). Asta o stiu pe pielea mea nu din auzite.

Democratia nu poate sa existe fara politistul din colt, asa se zice in ideologia moderna. Societatile democratice moderne (ma refer la natiunile puternice) s-au format avand la baza un sistem legislativ foarte dur. Normal ca un astfel de sistem nu este popular. Dar e un rau necesar.

Am vazut ca se face confuzie intre inregistrarea datelor (expeditor -destinatar) si ascultarea, controlarea oricarui tip de comunicare (internet, posta, telefon). Nu stiu daca e o confuzie voita sau nu. Inainte de a lua in brate dreptul la intimitate si inviolabilitatea corespondentei as fi curios in ce fel se incalca in chip REAL acest drept. Probabil nu sunt destul de inteligent si nu am demnitatea de a intelege aceste lucruri. Ar trebui sa se tina cont ca (dupa cum spune englezul) unele cuvinte sunt mai ascutite decat sabia. Sunt de acord cu o disputa cinstita. Sunt de acord ca ma pot insela (cum se intampla deseori) dar ca sunt nedemn de libertate cu asta nu sunt de acord.

Asta e absurd.

Adica daca eu, presedinte democrat, la conducerea unui stat democrat, nu pot sa votez o lege care protejeaza societatea pentru ca nu sunt socialist? :)))

Adica trebuie sa gandesc la modul...Ca ce, e democratie frate, supravietuiteste cine poate, sa dea din coate, ce atatea subventii de la stat?

Pe bune?

Legea nr 1: Nimic nu se imbunatateste cu varsta.
Legea nr 2: Sexul nu ingrasa.
Legea nr 3: Sex-appeal este 50% ce ai si 50% ce cred altii ca ai.
Legea nr 4: Nu face sex cu cineva din biroul tau
Legea nr 5: Virginitatea poate fi vindecata.
Legea nr 6: Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt cele pe care nu le va mai suporta mai tarziu. (si invers...:) )
Legea nr 7: Nu exista alt remediu pentru sex decit... mai mult sex.
Legea nr 8: Sexul ocupa cel mai putin timp si genereaza cea mai mare bataie de cap.
Legea nr 9: Sexul e ca zapada: nu stii nicioadata cati centimetri o sa ai si nici cat o sa tina.
Legea nr 10: Nu te culca nicodata cu cineva mai nebun decat tine.
Legea nr 11: Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
Legea nr 12: Dragostea e o gaura in inima.
Legea nr 13: Nu conteaza lungimea baghetei, ci magia din ea...
Legea nr 14: O femeie nu uita niciodata barbatii pe care i-ar fi putut avea, barbatul - pe cele pe care nu le-a putut avea.
Legea nr 15: Dragostea este triumful imaginatiei impotriva inteligentei.
Legea nr 16: Iubeste-ti aproapele, dar sa nu afle nimeni.
Legea nr 17: Dragostea tine de chimie - Sexul de fizic(a).
Legea nr 18: Jocul dragostei nu se amana niciodata din cauza de intuneric.
Legea nr 19: Nu marul din copac, ci perechea de pe pamint a fost cea care a cauzat necazul.
Legea nr 20: Inainte sa-l gasesti pe Fat-Frumos, trebuie sa saruti multe broaste.

referitor la acelasi subiect afirma (fragment):

Sa ne temem!

,,O tara in care devalizezi banci si ramii cetatean onorabil, in care puterea se masoara adesea prin numarul si importanta legilor pe care le poti incalca fiind sigur ca nu vei pati nimic dupa aceea. Sau in care banul public nu este controlat de contribuabil, ci se afla in virful pixului unui baron local. O lume in care drumul de la conditia de simpla fata frumoasa si pina la cea de vedeta in show-biz trece de multe ori prin dormitorul unui nou imbogatit. Aceasta patria noastra, in care legile nu te ajuta si normele morale nu fac cit doua cepe degerate, in care cei tari n-au decit sa-i calce pe grumaz pe cei slabi.
Politicienii care-si fac un titlu de glorie din politicile lor de echitate sociala, care vorbesc cu gurile pline despre justitie si morala n-au decit sa mearga si ei in cartier ca sa vada rezultatele muncii lor. La fel si responsabilii din show-biz si din mass-media care promoveaza obsedant non-valoarea vopsita sclipitor si sponsorizata din greu. Poate ca unii dintre ei vor avea o sclipire de constiinta si vor intelege cit de adinc este raul, cit de mare este pericolul si cit de sumbru este viitorul.
Dar este greu de crezut ca acesti oameni chiar vor avea puterea sa se priveasca in oglinda. Si atunci, dumneavoastra, cei care faceti ochii mari atunci cind cititi ancheta despre modelele tinerilor de azi, aveti toate motivele sa va temeti. Romania poate deveni un loc si mai urit decit este.''

Sunt mai degraba pentru discriminare pozitiva si incurajarea tiganilor de a renunta la practicile care nu sunt conforme cu normele unei societati democratice. Si da, sunt pentru o oarecare europenizare a modului de viata a etniei rrome, fara sa am pretentia ca ei sa renunte la particularitatile lor culturale.

Poate n-am inteles eu bine, dar nu vad cum, in ce mod a deprinde niste pasi (miscari, mai degraba) din dansurile tiganesti ar insemna "tiganizare". Sunt lucruri frumoase pe care le putem imprumuta cu incredere, dupa parerea mea. Spre deosebire de casatoriile intre minori, de care am mai vorbit.

Daca a cunoaste bine folclorul celuilalt e asimilare sau, daca ziceti, integrare, atunci ar insemna ca tiganii s-au romanizat perfect, pentru ca majoritatea dintre ei au asimilat folclorul romanesc... Or, integrare inseamna altceva dupa parerea mea.

Sunt mai degraba pentru discriminare pozitiva si incurajarea tiganilor de a renunta la practicile care nu sunt conforme cu normele unei societati democratice.

Si eu. Dar poate ar trebui prima data ca romanii sa faca acelasi lucru. A se citi:
Sunt mai degraba pentru [...] incurajarea romanilor de a renunta la practicile care nu sunt conforme cu normele unei societati democratice.

;)

Sunt mai degraba pentru discriminare pozitiva si incurajarea tiganilor de a renunta la practicile care nu sunt conforme cu normele unei societati democratice. Si da, sunt pentru o oarecare europenizare a modului de viata a etniei rrome, fara sa am pretentia ca ei sa renunte la particularitatile lor culturale.

In legatura cu acest pasaj notam doar ca societatea romana ea insasi inca nu este la acest nivel asa-zis "european". Iar a propune o discriminare pozitiva sau europenizarea modului de viata a rromilor tine deocamdata de fantastic. Mai ales pentru ca "europenizarea" aceasta este o vorba in vint, o forma fara continut. Nimeni nu propune o chestie clara, pe ani si pe etape, pentru minoritari.

De exemplu in Franta populatia nomada (declarata ca atare, cu acte reflectind aceasta situatie) este acceptata (in general) pe terenul oricarei comune. Aproape toate comunele (nu stiu daca sint obligate dar in practica) pun la dispozitie terenuri si chiar servicii (scoala, igiena etc) pe termen limitat acestor populatii nomade. Sin asa numitii "gitanes", echivalentul francez (cred) pentru "tigani", dar nu numai. (daca gresesc rog a fi corectat).

In general acestia se deplaseaza in rulote, nu prea ramin pe teritoriul unei comune mai mult de un an si se ocupa cu multe activitati temporare, servicii platite ca oricare alta munca in Franta. Necalificati, in general.

Poate n-am inteles eu bine, dar nu vad cum, in ce mod a deprinde niste pasi (miscari, mai degraba) din dansurile tiganesti ar insemna "tiganizare". Sunt lucruri frumoase pe care le putem imprumuta cu incredere, dupa parerea mea. Spre deosebire de casatoriile intre minori, de care am mai vorbit.

Aici subscriu.

Daca a cunoaste bine folclorul celuilalt e asimilare sau, daca ziceti, integrare, atunci ar insemna ca tiganii s-au romanizat perfect, pentru ca majoritatea dintre ei au asimilat folclorul romanesc... Or, integrare inseamna altceva dupa parerea mea.

Cine a integrat pe cine, sau mai bine zis ce a integrat fiecare din cultura celuilalt, putem discuta dar nu este esential cita vreme aceasta integrare o dorim, la nivel declarativ cel putin.