comentarii

impresii din prima zi de scoala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Prima zi in Kyrgystan - de zaraza sc la: 23/06/2014 10:13:52
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-kyrgystan

"[...]Nu prea-mi vine sa cred ca am ajuns in Kyrgystan, dupa mai bine de 3 luni de zile pe drum si dupa 7 tari, fiecare cu frumusetile si particularitatile ei. Chiar sunt curios cum o sa mi se para tara in care voi petrece aproape 3 luni.

Pana una alta, prima oprire in Sari Tash e la un Cafe care arata extrem de darapanat unde dam de ceai, samsa si de curent electric pentru a incarca electronicele cat sa tina pana in Osh. La magazinul din sat dam pentru prima data dupa multa vreme si de rosii si castraveti, lucruri pe care daca stau bine sa ma gandesc nu le-am mai vazut la fata de 2 saptamani de cand am plecat din Khorog. Si urmeaza din nou perioada de acomodare cu preturile, moneda si produsele dintr-o tara noua, dar comparand cu ceea ce gaseam intr-un magazin tipic din Pamir nu cred ca o sa fie greu.[...]
Dupa prima ploaie a zilei vine un intermezzo in care ne gandim sa cautam un loc de cort si ochim un crang de copaci din curtea unei case ca un loc perfect de petrecut noaptea, mai ales ca vantul e destul de puternic pentru campat intr-un loc neprotejat. Momentul se potriveste la fix cu momentul in care babuta din casa iese la poarta asa ca o intreb daca putem sa punem cortul in spatele curtii.

Acum ar trebui sa spun cateva lucruri despre Kyrgyzi, in comparatie cu Tadjicii arata mult mai asiatic si poate ce mi se pare cel mai ciudat e ca e foarte greu sa ghicesti emotie pe fetele lor. In afara de copii mi se pare ca toate fetele sunt de piatra si in majoritatea cazurilor daca le zambesti nu zambesc inapoi, asa ca nu prea iti dai seama daca oamenii sunt prietenosi sau primitori din expresia fetei. Par fete de piatra la prima impresie, si abia dupa ce petreci ceva timp incep sa se dezghete. Cam asa a fost si baba care a zis ca putem sa punem cortul, dar cu o expresia care nu sugera ca am fi bineveniti.

Pana la urma am zis da, caci urmatoare furtuna se apropia si ne apucam sa punem corturile in spatele curtii intre copaci, si la putin timp dupa, apare si babuta cu ceai si cu paine proaspata, un prim exemplu ca trebuie sa ne obisnuim cu diferentele culturale din Kyrgystan. Iar cand am dus inapoi cestile si ceainicul am vazut chiar si o urma de zambet, deci nu e chiar asa de rau.

Si desi ne-am oprit ceva mai devreme, astazi trebuie sa recunosc ca partea care nu-mi place deloc la calatoritul singur, campatul, e mult mai fain atunci cand calatoresti in mai multi. Si cum fiecare din noi avem o poveste diferita, e foarte interesant sa aflam detalii din fiecare poveste. Spre exemplu in seara asta ne povesteste Fausto cum inainte de plecarea cu bicicleta pana in Asia de Sud Est, prietena de atunci l-am pus sa aleaga dintre ea si bicicleta, iar raspunsul lui Fausto in accentul italian care mi se pare atat de distractiv a fost ceva de genul: “Atunci mai ramane o singura intrebare, ce culoare?”.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Prima zi din viata unui film - de Dinu Lazar la: 02/03/2005 22:47:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Azi a fost prima zi si ultima de pregatire a unui nou film romanesc; vineri incep filmarile; nu stiu titlul dar a fost o dixtractie maxima, lumea s-a pupat si a probat costume, stari si nervi, asa cum reiese de la www.fotografu.ro/filmu
In mod normal presa trebuia sa se buluceasca, sa se calce pe picioare, dar li se rupe, ce mai conteaza cultura la noi.
Noroc ca au fost alti iubitori de imagine, poate mai adevarati, sa memorizeze ziua pe cartele si sa isi aduca aminte cind or fi batrinei ce bine s-au dixtrat.
#37970 (raspuns la: #37911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dece nu esti ca-n prima zi?pacat, pacat! spune Aznavour. - de ADAM la: 24/05/2005 21:53:27
(la: Despre dublul sistem de valori)
Toti ne schimbam de la un an la altul prin acumulare de cunostinte si experienta de viata.Si astfel ne schimbam si sistemul de coordonate, de valori prin care judecam realitatea .;iar aceste sisteme nu se inlocuiesc brusc unul pe altul, decat rar, si de aceea de cele mai multe ori gandim cu doua sisteme si unitati de masura,.unul in estompare,altul in crestere.
Cea mai frecventa minciuna spusa de oameni este:TE VOI IUBI TOATA VIATA. Spusa e valabila pentru momentul declaratiei;Peste 10 ani ambii vor fi alti oameni,inclusiv fizic,(atomii din care suntem compusi se schimba in interval de 2-7 ani)si constata ca nu se mai iubesc la fel ca-n prima zi.
Dece nu esti ca-n prima zi?pacat, pacat!
Ma minti spunandu-mi ca nimic nu s-a-ntamplat,
De-mi dai o sarutare,e sarbatoare;
Se-ntampa-atat de rar;
Iar visul se-nfiripa,
dar dup-o clipa dispare iar.
Scoala mea - de latu la: 15/12/2005 20:27:54
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Cand am mers eu la scoala generala - era pe vremurile "bune" - mama era gestionara la un magazin alimentar. Unii dintre profesorii mei - inclusiv directorul scolii - primeau zahar, ulei si faina de la noi, in timpuri de criza. Sunt sigur ca n-as fi ramas corijent la nici una din materiile predate de ei, dar ai mei erau incapatanati: Nu si nu, ca trebuie sa invat, si gata. Seara cand veneau de la lucru ma asculta ba unul ba celalalt (din pacate mai mult mama, care era mai exigenta).
Azi le sunt recunoscator.

Copiii mei au fost sub supraveghere din prima zi de scoala, dupa ce sotia mea si cu mine am decis ca ea sa ramana acasa.
Pentru ilaritatea generala: Daca la momentul acela sansele si venitul meu n-ar fi fost mai mari decat ale sotiei, as fi ramas eu acasa.

Numai noi stim cum am razbit cu un salar - care nu era de manager - dar acum copiii sunt mari si merg la facultate si liceu.
Noi nu ne-am cumparat casa si nici primul milion inca n-am reusit sa-l punem de-o parte.
Dar de cate ori discutam despre sacrificiul facut, suntem de acord ca ceea ce am pierdut din punct de vedere financiar, a fost cea mai buna investitie pe care am putut-o face, fiind o investitie in viitorul copiilor nostri.

Copiii cand erau mici, mergeau seara la 20:00 la culcare in afara de vacante, sarbatori si weekend. Nu le-a stricat si nici discutii n-au fost, decat cele care in fiecare familie sunt: "Nu pot sa mai stau 10 Minute, te roooog", etc...

La scolile unde au fost, profesorii au fost - si mai sunt - profesori. Unii mai buni, altii mai putin buni. Pe cativa i-as numi tarabagii, daca as vrea sa le fac complimente.
Au fost ani scolari cand am fost nevoiti sa mergem de doua si chiar de trei ori la scoala pentru a vorbi cu un profesor sau altul, pe unul l-am reclamat la director, mai "sus" n-a fost nevoie.

Desigur ar fi fost mai usor sa ne plangem peste tot de situatia catastrofala a invatamantului, sa dam vina pe televiziune sau sa ne plangem de scolile de stat unde parintii sunt lasati singuri, spre deosebire de scolile private unde orele se tin in numarul prevazut de programa, materia se parcurge cum trebuie si educatia este preluata de pedagogi inegal mai motivati.
Am considerat insa ca nu profesorii ne-au insarcinat cu cresterea copiilor, ci ca noi am facut-o, deci noua ne revine privilegiul de a-i educa dupa cum consideram noi. Contest si acum capacitatea vreunuia dintre profesori - sau altui om de pe pamant - de a-mi educa copiii. De a le largi educatia, da. De a le inlesni accesul spre cultura, da.
Dar bunul simt, comportamentul in societate, etc..., cu siguranta nu.

Libertatea de a critica este indisolubil legata de libertatea de discernamant asupra modului, subiectului si felului de critica. N-am considerat ca am castiga ceva polarizand, aratand cu degetul sau vazandu-ne paushal nedreptatiti, deci ne-am concentrat asupra copiilor nostri, incercand sa surmontam - macar in parte - deficientele sistemului scolar sau deficientele lor - ca nici ai nostri nu-s genii - chiar si atunci cand banii nu ne-au ajuns si pentru concedii.
Copiii nostri nu sunt premianti pe linie, dar ne-au stiut intotdeauna interesati de ceea ce fac ei la scoala, precum si de problemele pe care le au acolo.
Rezultatul este ca putem vorbi despre orice - unele lucruri doar intre femei dupa cum altele doar intre barbati - dar dialogul exista. Iar acesta nu necesita investitii suplimentare, aducand pe de alta parte motivatia si intelegerea necesara pentru scoala si rolul ei ca temelie a viitorului propriu.

A lovi orbeste in jur n-aduce - zic eu - prea mult, discursul peiorativ aduce la fel de putin iar incercarea de a da vina pe toti ceilalti aduce de obicei aprobarea majoritatii auditoriului, dar intr-o forma populista a carei adancime nu trece de spoiala pe care fiecare ne-o aratam reciproc...
Experienta mea imi zice, ca a conlucra cu dascalii si a semnala tarabagiilor ca nu-s pe tarlaua proprie aduce copilului meu infinit mai mult decat nemultumirea mea cu privire la situatii pentru care nu sunt responsabil, dar pe care la fel de putin le pot influenta in vreun fel...
Prima zi in Iran, furtuna, soare si francezi de treaba - de zaraza sc la: 04/04/2014 09:54:06
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-iran-furtuna-soare-si-francezi-de-treaba

"[...]Initial a venit cu un vant de cam 100 de kilometri la ora ce batea chiar din spate si care ma impingea ca o mana invizibila, dar care a strarnit si tot praful dintr-o vale destul de uscata. O mica furtuna de nisip cu care s-ar putea sa ma mai intalnesc pe drum, dar faptul ca pe un drum intr-o usoara coborare pot sa merg cu 40 de kilometri la ora fara a munci prea mult compenseaza.

Dupa vant vin si norii, care trec pe deasupra mea si par sa inghita valea larga pe care calatoresc. Pentru a avea un reper despre viteza vantului sa spunem ca daca ma opream si batea vantul din laterala erau sanse destul de mari ca sa ma culce cu tot cu bicicleta. La un moment dat, perdele de ploaie apar la cateva sute de metri in dreapta mea purtate in mod fascinant de vantul puternic. Nu am mai vazut niciodata asa ceva pana acum. Atunci cand se puna sa ploua e o combinatie intre ploaie si lapovita ce vine aproape orizontal fata de cum pedalez eu, si care ma uda doar pe o parte.

Dar cu aceasi viteza cu care a venit, furtuna trece pe deasupra mea, continuand spre est, si soarele isi face rar aparitia printre norii purtati cu viteza de vant. Deci cam asa arata o furtuna in Anatolia. La un loc atat de spectaculos, o furtuna pe masura.

Oricum cei 40 de kilometri pana la granita cred ca au zburat intr-o ora si un pic, un record de deplasare pana acum pentru mine. La granita sper sa mearga totusi repede si sa mai profit de vant. Fix cand ajung acolo mai vad doua mountain-bike-uri cu un rucsac pus in spate pe portbagaj, dar posesorii nu erau de vazut, astfel incat imi vad de formalitati.[...]"

Nobilul oras Buchara si prima zi in Uzbekistan - de zaraza sc la: 18/05/2014 21:39:25
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/nobilul-oras-buchara-prima-zi-uzbekisan

"O lectie pe care am invatat-o pana acum e ca postarile trebuie scrise pe cat posibil cat mai repede, caci ca daca nu, uiti ce voiai sa zici in fiecare postare, iar in momentul in care trebuie sa povestesti 5 zile una dupa alta, inspiratia e mult mai greu de gasit. Cel mai bine e ca in momentul in care am mai multe de scris sa ma apuc sa le scriu de la cap la coada, adica cele mai recente inainte.

Dupa ce in seara dinainte am prins ultimul tren cu trecerea granitei turkmene si dupa o zi lunga de pedalat in dimineata asta e trezire de voie, cu alte cuvinte la 6:30 cand incepe sa bata soarele in cort. Locul de cort e din nou unul destul de fain, sub salcii pe malul unui canal, alaturi de drumul care merge catre vama si care nu are trafic aproape deloc. Odata pe ora mai trece cate un sir de 3 tir-uri catre sau dinspre vama, semn al ritmului birocratic in care se lucreaza acolo.

Pe langa trezirea de voie azi e si o zi mai scurta, de 90 de kilometri pana in Buchara, primul oras din Uzbekistan in care vreau sa petrec ceva timp. E unul din cele mai bine pastrate orase de pe drumul matasii cu aproape tot centrul istoric mai vechi de 400 de ani si cu multime de medresse, bazare acoperite si minareturi. Dar pana acolo trebuie sa vad cum stau cu vantul astazi, caci 90 de kilometri pot sa insemne si o jumatate de zi, dar si o zi grea de pedalat.
[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Din nou pe munte si o prima zi in Ala-Archa - de zaraza sc la: 18/07/2014 08:55:53
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/din-nou-pe-munte-o-prima-zi-ala-archa

"[...]Bishkek e una din putinele capitale din lume asezata la poalele unor munti de 4000-5000 de metri, astfel incat in mai putin de o ora poti sa ajungi din centrul orasului pana unde incepe poteca. Am avut noroc in acelasi timp sa ajung in Bishkek in gazda la oameni care au aceleasi pasiuni si care voiau si ei sa exploreze muntii din jurul Bishkek-ului, astfel incat in momentul in care s-a ivit ocazia unui weekend petrecut la munte nu am avut cum sa-l refuz, mai ales ca tocmai ce am recuperat tot echipamentul trimis din tara de Mihaela. Singurul lucru care lipsea era o pereche de incaltari pentru poteca, dar problema s-a rezolvat repede gasind un fel de adidasi de munte redusi la unul din magazinele din Bishkek. Ar fi prea chinuitor si as muri de cald cu plastici in picioare, mai ales ca se anunta 37 de grade in Bishkek weekend-ul asta.

Compania e cel putin multiculturala, Nathan ~ muntoman si cicloturist de cursa lunga canadian, Sepaska ~ vecina din Bulgaria, cataratoare stabilita in Andorra ce tocmai si-a dat demisia de acolo pentru veni in Kyrgystan pentru a invata rusa, Sizim ~ cataratoare kyrgyza si singura care poate sa negocieze cu localnicii pentru un transport la care sa nu fim taxati ca si turisti si un roman ratacit cu bicicleta si cu ceva timp de pierdut prin Bishkek.

Vremea e calduroasa dar totusi pe aici adie putin vantul si cerul e complet senin, vreme numai buna de urcat cu spor la deal. E greu sa imi stavilesc entuziasmul de a fi din nou pe munte, caci totusi e o diferenta foarte mare intre ce vezi de langa un drum si ceea ce vezi cand urci pe un varf de munte. Si miscarile sunt atat de familiare incat nu pot sa nu ma simt ca acasa, chiar daca muntii sunt complet straini.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Prima zi cu rucsacul in spate - de zaraza sc la: 19/09/2014 12:00:14
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-cu-rucsacul-spate

"In mijlocul noptii s-a pornit un uragan de toata frumusetea care a inceput sa fluture corturile din jur. Si cum din cauza zgomotului somnul a fost alungat singura solutie a fost sa recurg la doapele de urechi pe care le am din Iran. Cu ele in urechi singura sansa sa ma trezesc e daca ma plesneste laterala cortului in fata, si atunci ar fi grav.

Asa ca dorm neintors pana la 7 dimineata, iar cand scot capul din cort tabara de corturi arata ca dupa razboi. Mai bine zis ce a ramas din ea, caci 3 corturi au plecat sa colinde intinderile Tien Shan-ului iar alte 3 stau culcate prin imprejurimi. In departare una din rusoaice cara unul din corturile ce nu a avut un prea puternic dor de duca.

Dimineata vine si momentul in care trebuie sa vad daca intra totul in rucsac. E singurul rucsac pe care il am dupa mine si la 60 de litri nu e extraordinar de mare atunci cand trebuie sa cari dupa tine toate lucrurile trebuincioase pentru o saptamana.

Pana la urma odata ce pun intr-o punga pe exterior cortul, salteluta si sacul de dormit reusesc sa inghesui totul, dar nu pot sa zic ca sunt prea mandru de cum arata rucsacul. Noroc ca plasa nu e de rafie totusi caci altfel ar strica orice poza.

Vorbesc cu una din rusoaice si las bicicleta si bagajul de bicicleta pe mana ei, si nu por decat sa am incredere ca le voi gasi peste o luna de zile in Karkara. Oricum nu am de ales asa ca nu are sens sa-mi fac griji pentru ele.

Si lasand bicicleta in spate pasii ma poarta catre imensa vale formata de Inilcheck. Am mers deja pe ea 40 de kilometri si o sa urmeze probabil inca 60 pe jos. Imagineazati cum ar fi daca tot drumul de la Bucuresti la Sinaia ar fi tot doar o vale glaciara strajuita de varfuri de 4000, 5000 si 6000 de metri.

Merg in paralel cu cei doi cehi intalniti cu o seara inainte. Ne intalnim practic la fiecare trecere de rau cand trebuie sa trecem prin procesul de descaltare, congelat picioare, incaltare. Si sunt ceva rauri de trecut asa ca e timp sa exersam le indelete.

In rest e complet pustii si doar animalele salbatice se mai sperie de trecerea noastra. Printre exemplarele zilei se numara cativa iepuri si un fel de rate care stau mai mult le jos si care zboara cu batai foarte rapide din aripi atunci cand se sperie.

In rest timpul se scurge intre scartaitul ritmic al rucsacului de 30 de kile si admiratul locurilor. Cel mai spectaculos varf de pana acum e de departe Nansen, la poalele caruia e si tabara de corturi. Sau mai bine zis unde era tabara de corturi, caci uraganul a facut ravagii si pe aici si unul e inecat in rau si 4 au plecat si ele la plimbare. Si brusc ma simt parca un pic mandru de cortul meu de Quechua, care fiind mult mai jos a rezistat mai bine in noaptea precedenta. Singura lui problema e ca trebuie sa gasesti un loc solid in care sa-l ancorezi.

Una peste alta desi nu a fost mult de urcat si de coborat la sfarsitul zilei ma simt destul de obosit, si tot ce pot sa sper e ca pe masura ce voi manca mancare rucsacul va deveni din ce in ce mai usor."

Cehi in luna de miere
Image and video hosting by TinyPic
Regasirea cortului si prima zi de tabara - de zaraza sc la: 09/10/2014 09:29:48
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/regasirea-cortului-si-prima-zi-tabara-de-baza

"[...]Partea buna e ca de data asta plec incaltat in plastici si nu in adidasi. Oricum nu cred ca as fi plecat cu adidasii uzi si inghetati in cautare. Dupa ce am incercat sa rememorez traseul deloc ortodox din ultimele doua ore cred ca mi-am cam dat seama pe unde as fi putut sa pierd pachetul. In mod cert imi amintesc ca la un moment dat pe ghetar am auzit cum ar fi cazut ceva, dar dupa ce am verificat sticla si trepiedul de pe lateralele rucsacului am mers mai departe. Pe de alta parte cel mai nefericit scenariu e sa fi cazut la una din sariturile peste raurile din ultima ora, caz in care acum s-ar putea sa fie in maruntaiele ghetarului.

Cu gandurile astea in minte si cu un amestec de speranta si anticipare plec inapoi pe urmele din seara anterioara. Soarele tocmai rasare si incep sa lumineze in mod magic toate varfurile din jur, dar de data aceasta aparatul a ramas in cort pentru a ma misca cat mai repede.

Nu e deloc greu sa urmez pasii inapoi, iar pe zapada inghetata si fara bagaj ma misc mult mai repede decat seara anterioara. Si la nici 20 de minute de la plecarea din tabara de baza, fix in mijlocul unui parau inghetat vad ceva ce nu prea se incadreaza in peisaj. Daca initial zic ca e un bolovan acoperit de gheata pe masura ce ma apropii imi dau seama ca e pachetul pe care il cautam.

In seara anterioara aici a fost de sarit cam un metru si jumatate dintr-o parte in alta si probabil cam in acelasi timp in care eu aterizam in partea cealalta ateriza si cortul in parau, motiv pentru care nu am auzit nimic. In schimb de ce nu a luat-o la vale si a ramas inghetat pe pietris nu am sa-mi dau seama, cert e ca mi s-a ridicat o piatra de pe inima atunci cand am recuperat lucrurile. Problema cea mai mare pe termen scurt ar fi fost salteluta, caci dupa cum am vazut pe pielea mea in noaptea anterioara e diferenta imensa intre cum izoleaza salteluta si cum izoleaza un izopren.

Revenind fericit in tabara de baza vad ca inca nimeni nu s-a trezit, lucru care mi se pare putin ciudat. Obisnuit cu Alpii si cu startul extrem de matinal, mi se pare ciudat sa nu vad pe nimeni treaz pe la 7:30-8.[...]

Limba tarii de unde vin - de (anonim) la: 04/11/2003 09:09:13
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Noi sintem cuplu roman-roman si am avut o perioada in care ne pasa mai putin daca vorbesc sau nu romaneste bine.
Dar amindoi au fost in Romania, in perioade diferite si singuri.
S-au intors foarte fluenti si cu o noua siguranta a entitatii lor.

Cel putin Mircea, cel mic, plecat la 2 ani din Romania in Africa de sud, credea ca e sud african. Ne-am mutat de 4 ani in SUA si in prima zi de scoala dupa vizita in Romania, s-a nimerit sa aiba o profesoara romanca, care l-a intrebat de fata cu toti ceilalti copii :"Are you romanian ?".A raspuns pentru prima data foarte mindru "Yes".
Sint chestii pe care le prind singuri si au mai mare influenta decit batindu-i la cap si plictisindu-i cu chestii in care ei nu cred sau nu le inteleg. Sigur, e foarte bine sa invete limba tarii de unde au venit. Si ea le poate folosi mai tirziu, ca si celelalte limbi. invatate.
Va trebui sa nu fiu de acord - de cenusareasa la: 22/02/2004 23:00:57
(la: Facultati particulare)
Va trebui sa nu fiu de acord cu Universitatile Particulare (nu-mi sariti in cap.....aici ma refer strict la cele care nu au obtinut acreditarea).
Dupa un sondaj (acum 2 ani) s-a ajuns la concluzia ca aproape 75% din ele nu indeplinesc conditiile de acreditare (iar aici se refereau la material didactic, biblioteci, laboratoare...acolo unde este cazul).
Buuun....si cu toate astea se fac inscrieri, studentii platesc taxe, unii chiar vor sa invetze, dar.......intotdeauna exista un dar.
O sa ma refer aici la o universitate anume din Iasi (nu o sa-i dau numele deoarece nu prea vreau sa fiu trasa de urechi).
Ceea ce va povestesc se intampla acum 10 ani.
Inscriere: dosar care continea diploma de Bac, certificat de nastere si copie dupa buletin si binenteles taxa de inscriere.
La "examenul" de admitere stupoare: subiecte de genul" nu-i asa ca e asa?", erau rezolvate pe tabla.
Printe cei care asteptau rezultatele "cu sufletul la gura" erau unii care nu aveau diploma de bac si asta nu pt ca o uitasera acasa, ci pt ca nu luasera Bac-ul.
Rezultate: secretara anunta simplu "toti candidatii sunt studenti. Felicitari!". Nu prea am inteles cum si ce, dar am zis ca o sa ma lamuresc eu.
Prima zi de scoala: deschidere, coronitze, premii pentru cei care obtinusera rezultate f bune cu un an in urma, felicitari pt boboci.
A doua zi: trbuia sa fie afisat orarul la sediu..............nimic.
a treia zi: nici urma de orar.
Eu catre secretara: "Doamna va rog sa ma ajutati, stiti eu nu gasesc orarul pt anul I"
Ea: "ha ha ha....scoala incepe peste 2 saptamani
...............
Dupa 2 saptamani: Luni, marti, miercuri: nici urma de orar.
Joi apare orarul si anuntzul ca s-a marit taxa de scolarizare.
..........
........
Nu se face scoala la acea Universitate(sau nu se facea atunci, desi nu prea cred ca s-au schimbat lucrurile).
Iar la final te alegi doar cu nervi ca trebuie sa platesti masa profesorilor care te "examineaza" (asta e din categoria taxelor fara chitantza), taxa de examinare, taxa de imprimare a diplomelor, taxa pentru depunerea unei cereri..........o groaza de taxe inventate.

Dupa acea experientza neplacuta am avut parte, la o universitate de Stat, de niste profesori EXTRAORDINARI..........fara ghilimele.
Dupa ce am terminat facultatea si masterul am devenit colega lor(doar pentru 2 ani).
Nu sunt acum alaturi de ei, dar de cate ori o sa am ocazia o sa-i vizitez.

Ganduri bune!
rodica - de proletaru la: 01/03/2006 16:30:18
(la: Unde ne sunt valorile?!)
... am plecat! cheia e sub prag!

cu tot respectul pentru scrierea ta si ....pentru altele asemenea, nu pot sa fiu de acord cu aceasta viziune.
incontestabil starea dintr-o buna parte din scoli e cea descrisa de tine dar fundamentul explicatiei nu consista in comportamentele elevilor asimilate (comportamentele) ca fiind rebele, anarhice, etc. ci in incapacitatea scolii, in ansamblul ei de a fi contemporana cu acesti copii.
deoarece am o pregatire pedagogica si am petrecut cativa ani lucrand in sistem, nu pot sa nu critic anacronismul si lipsa de pricepere a dascalimii.
lipsesc atat instrumentele de interactiune intre cele doua entitati (elevul si profu') dar si resursa umana, cu toate ingredientele, care sa faca fata problemei. sunt prea putini profesori dedicati muncii lor, prea putini dascali adevarati care chiar sa ii invete pe copii cum e treaba cu lumea asta.
eu am convingerea ca un dascal trebuie sa dea mai mult din gragostea si intelepciunea sa pentru ce ne inconjoara decat sa fie un simplu papagal care repeta la nesfarsit o partitura demodata.
daca intrii in clasa si stai in fata elevilor tai si e o liniste de mormant.... trebuie sa asculti acele voci care te intreaba: cine esti?, esti bun sau rau? esti inteligent sau esti unul din care am mai avut? ce vrei sa faci cu noi?, rezisti la glume?, esti de gashca? ce vrei sa ne inveti?
sa nu crezi ca pe vremea mea nu era la fel.... atata ca atunci nu puteam protesta... costa cam scump o razvratire.
i-am iubit insa pe putinii dascali care ne-au dat acel ceva magic din mintea si sufletul lor. unul m-a facut sa inteleg si sa iubesc ceea ce fac azi.
nu te-a impresionat episodul de la scoala centrala? pe mine m-a facut sa cred ca lucrurile nu sunt deloc pierdute.... directoarea aceea pe care ministrul o demise putea lejer sa renunte la post atata timp cat misiunea ei umana a fost indeplinita: un dascal adevarat pe care copii il iubesc si il stimeaza pentru inteligenta, verticalitatea si sufletul lui. ma gandeam cat de fericita putea sa fie cand copii stateau la poarta si strigau ca o iubesc!
de ce oare nu se intampla asta in majoritatea scolilor?
de ce micutzii astia de clasa I au atata pofta sa invetze si vin in prima zi de scoala cu sufletele deschise si ochii sclipind de curiozitate iar dupa un semestru li se face lehamite?
din cauza sistemului ingrozitor de prost, in invatamant aterizeaza in majoritatea lor, tot felul de "uscaciuni" care nu au talent, nu au chemare, nu le place si nu au nici habar cum se face educatia dar accepta salariile de mizerie, conditiile precare din scoala, se adapteaza la barfe si la specificul locului.
rezultatul e ca nu-i mai crede nimeni cand deschid gura, sunt luati peste picior, agresati.... iar totul e doar o pierdere de timp si bani.
in vremurile astea, e mai nevoie ca oricand de referentiale, de modele, de oameni cu minte si suflet. dezastrul e ca acesti oameni sunt prea putini.
imi amintesc de fostii mei profesori din liceu... multa vreme (deoarece eram in plina era comunista) am fost convins ca ei se prefac ca sunt prosti, ca asa e rolul, ca asta e piesa, dar ca ei de fapt sunt oameni culti, niste persoane care in afara clasei sunt normali. dupa evenimentele din decembrie 89, a trebuit sa urmez o pregatire pentru definitivat .... la aceeasi scoala..
am avut un shoc sa constat ca profii mei CHIAR ERAU PROSTI, ca nu se prefaceau si mai mult ca orice, incercau sa joace aceeasi piesa oribila. nu toti... dar majoritatea erau de rahat. cred ca daca as fi avut posibilitatea, as fi aruncat cu oua in ei. am avut o profa de pedagogie care in 4 ani nu a tinut nici macar o ora, in schimb noi am conspectat ... in timp ce ea era ocupata la catedra..... vreo 4 manuale. cum sa cred un asemenea om? astfel de relatii dezechilibrate au fost garla.
nu vreau sa te simti jignita cu ceea ce am spus.... poate nu esti genul descris mai sus si asta e deja un castig.
#108874 (raspuns la: #108848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vania - de anisia la: 10/08/2006 19:22:16
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
(mi-ai salvat ziua. nu am mai ras de peste o saptamana. merci, ca mi-ai amintit cum este sa. cat priveste gradul de ignorare in care ne scaldam, te asigur ca gazda o sa ne dea un pup pe frunte pentru ca suntem silitori si tinem conferinta treaza. nu vezi ca nimeni nu se tine de shotii, altfel?)

...si fluiera el asa ca pentru sine, tragand cu coada ochiului la tanarul cu par zburlit si câine stoic. ciudata pereche , isi spune. amuzant contrastul dintre starea de nestare a dansului si cea de blazare a patrupedului. trebuie ca l-a luat pe sus pe bietul micut. oare ce l-o fi pus asa pe alergatura pe domnul? am sa-l intreb...

se ridica de pe scaun si sprijinindu-se in bastonul din lemn de cires, se apropie discret de vania.
- sa-mi iertati indiscretia domnule, dar nu ma pot abtine sa nu deslusesc misterul discrepantei dintre starea dvs si cea a patrupedului ce va insoteste. se spune ca animalele preiau "aerul" stapanului. teorie ce nu se aplica in cazul de fata. care sa fie cauza?
vania se uita la el chiorâs... cum de n-o pricepe? el n-o fi fost si el tanar, candva? n-o fi auzit si el chemarea? n-o fi simtit si el nelinistea ce te cuprinde cand te afli prea departe de-acolo de unde-ai vrea sa fi? what's wrong with you, man? - ii venea sa-l intrebe, dar se abtinu. isi lua aerul cel mai politicos de care era capabil la momentul cu pricina, se ridica de pe scaun si-i intinse mana stimabilului domn.
- da-ti-mi voie sa ma prezint, sunt vania j. shostakovich. marturisesc ca aveti dreptate. gentiletea ma obliga sa nu va dezvalui cauza acestei discrepante. numele unei domnisoare ar iesi la iveala si aceasta este impotriva anumitor principii personale.

mustacind multumit de raspuns, domnul cu joben purpuriu se indeparteaza, fluierand, de unde ramasese, Marseilleza.

in sala de asteptare se aude invitatia spre imbarcare. vania si adal pornesc spre sud. intaiul, nerabdator ca un copilandru in prima zi de scoala, cel din urma bucuros ca in sfarsit va putea sa atipeasca putin.
mirosul de iasomie, scortisoara si fructe exotice devenea din ce in ce mai aproape, cu fiecare mila parcursa.

la o bataie de inima distanta, cineva nu avea nici cel mai mic habar ca lupusorul de lapte si domnul cu par democratic imparteau un scaun, in avionul ce zbura intr-acolo...


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138439 (raspuns la: #138435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
altu' rand - de cosmacpan la: 30/07/2007 20:09:05
(la: de ce furi ma?)
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult cestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!


toamna - de arize la: 05/09/2007 00:37:32
(la: e toamna iar...)
1. e de ajuns o singura frunza ca sa se asterne toamna peste sufletele oamenilor
2. prima zi de scoala
3. melancolie
4. sa alerg la nesfarsit
alex - de latu la: 27/09/2007 09:50:07
(la: la revedere, tutulor!)
Manca-l-ar mama de desteptutz
Zise ea, mangaindu-l pe capshor in timp ce el contempla pozele din abecedarul nou primit in prima zi de scoala...
#237555 (raspuns la: #237521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa zic si eu cateva... - de Intruder la: 30/01/2008 18:41:43
(la: 80s)
- matusa-mea Irina, casatorita a doua oara cu un tip numit Octavian. ne-a zis sa nu-i spunem "unchiule" ci "Tavi".
mi s-a parut o tampenie "Tavi" da' sor'mea a zis "lasa ba, ce-ti pasa?"
odata am luat cheile de la Dacia lui Tavi si ne-am urcat in masina lui, sa cotrobaim p-acolo. in torpedou am gasit (printre altele) un pix cu imagini pornografice, de fapt cu sex oral. nush cum dracu am stiut noi sa ne uitam prin pixu' ala.
capra de sor'mea s-a uitat putin si-apoi a declarat "uahh...ce oribil si scarbos!"
io n-am zis nimic, doar m-am uitat. era prima data cand vedeam imagini porno si mi s-au parut supranaturale.
cred ca pixu' ala a fost salvarea noastra...daca nu-l gaseam, poate porneam masina si-o izbeam de-un tramvai numit dorinta.

- in prima zi de scoala eram tuns scurt, albastru si apretat ca o bucata de tabla de zinc, nou-nouta. mama nu venise cu mine, ea era cu "copiii ei", la alta scoala. eram doar cu tata si cu matusa-mea Irina, fara Tavi.
tata facea poze si ma tot indemna sa ma uit in obiectivul aparatului Zenit
nu mai stiu cum era imbracata "tovarasa" dar mi s-a parut frumoasa, atunci.
dupa niste ani buni, i-am zis mamei ca in prima mea zi de scoala am fost foarte amarat ca n-a venit si ea. naiba stie...toti copiii aveau mamele cu ei, numai eu, nu!
dohh, dupa ce i-am vazut ceata din ochi...mi-a parut rau ca i-am spus! ...prost!

- tin minte un mos care vindea seminte de dovleac, prajite. nu era tigan, parea om de la tara. cateodata, se plimba pe trotuarul din fatza scolii si copiii cumparau semintze. erau mari, bune si prajite exact cat trebuie. cu sare!
odata, l-am vazut pe dom' director cumparand seminte de la el. scosese o punga din buzunar si a zis aluia sa-i puna in punga.
erau vremuri cand notiunea de intelectual mirosea a "agenturi straine".
...si tata a cumparat seminte de la el, da' tata n-a fost director. :))
#280367 (raspuns la: #280364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 07/04/2008 20:32:05
(la: Drepturile boracului)
prublema mea e elevul care imi scuipa pe clanta inainte sa intru in clasa si eu n-am ce sa-i fac.

astea se repara rapid.
fa, mah, reguli incepand cu prima zi de scoala, lasa-i si pe ei sa aduca regulile lor in ce te priveste.
prezinta-te la prima sedinta cu parintii, imparte foaia cu regulamentul semnat de fiecare copil.
explica parintilor ca tolerezi nestiinta, dar nu si proasta crestere.

tu ai noroc ca, la ani mici, vin multi parinti la sedinte.
la noi nu apar decat la sfarsit de semestru' cu ochi plini de prefacuta mirare sau amenintand ca-l omoara p-ala micu'.
spune-le ca plozii au INTOTDEAUNA tema si sa nu fie crezuti cand spun 'nu am de scris'!
cere-le ca, din proprie initiativa sa controleze caietul de teme al copilului si sa semneze de luat la cunostita, o data pe saptamana.

nu e vorba doar de autoacoperire, dar nimeni nu te poate trage la raspundere daca aplici pedpese pentru contraventii stabilite.

1. cine nu e in banca lui cand intru in clasa va fi ascultat din lectia de zi si-alte trei din urma.
2. cine face glume proaste impotriva profesorului, va fi ascultat din materia pe tot semestrul.
etc

faci chestia asta doar de cateva ori!
se duce vorba dup-aia din clasa-n clasa-n clasa.
o sa ai niste nebunei cu gura mare o vreme dar vor inceta cand vor vedea ca, de frica, nu-i mai sustine/aplauda nimeni.

ps. mah, dar daca-l asculti drept pedeapsa pe copilashu' dement si-ala stie de zece, zece-i pui!:d
#300167 (raspuns la: #300143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da... - de cosmacpan la: 02/07/2008 23:20:14 Modificat la: 02/07/2008 23:21:53
(la: de unul singur........)
O fetita abia terminase prima saptamana de clasa intai si vine nervoasa acasa: "Imi pierd vremea cu scoala" ii spune mamei. "Nu stiu sa citesc, nu stiu sa scriu si nici sa vorbesc nu ma lasa!".


In prima zi de scoala, un elev din clasa intai i-a dat invatatoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet scria: "Parerile exprimate de acest copil nu sunt neaparat cele ale parintilor lui".

continua Intruder - de Intruder la: 08/08/2008 08:59:51 Modificat la: 08/08/2008 09:01:59
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)
m-am nascut pe la 4 dimineata - eu primul si frate-meu geaman, dupa mine.
el era foarte mic si n-a trait decat 2 ore. mi-a tinut tovarasie 9 luni...si s-a dus.

cica am fost linistit, nu le-am dat batai de cap la ai mei cu plansete, crampe si chestii de gen.

prima amintire e asta: cad de pe sanie, intr-un morman de zapada moale, abia asternuta. nu ma doare nimic, e bine acolo - cu fatza bagata-n omat. dupa cateva secunde ma ridica cineva brusc (mama sau tata...nu stiu), ma scutura si m-aseaza la loc in sanie.

mai am o amintire veche: eu stau in casa, pe coridor, jos. mama deschide usa la o camera si cauta ceva...eu n-o scap din priviri si am un gand in cap: "ma ridic si merg la ea" dar vad o minge mica venind inspre mine. imi amintesc perfect...e albastra, cu o dunga groasa roz, pe mijloc. vine incet si-o urmaresc fascinat. se opreste in dreptul meu, dau s-o apuc si nu pot si sunt cel mai amarat de pe planeta. apoi vine si mama, ma duce de acolo ...si nu mai stiu.

mai am o amintire cand sunt in pat si ma uit la desenele de pe pijama...apoi o vad pe mama ca ma-nveleste, ma dadaceste, si stinge lumina.
nu-i cine stie ce, dar tin minte.

o alta amintire e cu tata intins jos pe covor iar eu si sor'mea il "calcam". asta era un fel de "masaj de familie", hehe.
imi e greu sa ma tin drept pe spinarea lui tata, din cauza sora-mii care e mai mare si stie sa acapareze teren.

eram toti la tara la bunica. eu am febra si zac in pat. nu ma doare nimic dar as vrea sa dorm. bunica ma dezbraca de tot si toarna tuica pe mine si-ncepe sa ma framante ca pe paine. ma doare carnea si imi vine sa vomit de la miros. sor'mea izbucneste in plans si-o intreaba pe mama dac-o sa mor, eu ma mir ca nebuna intreaba asa ceva...

pe Mos Gerila (ca Mos Craciun a venit mai tarziu) l-am vazut prima data la gradinita.
avea barba de-adevaratelea, par alb si verigheta...verigheta mi-a sarit in ochi si m-am gandit "uite dom'le, are si baba!"
eram emotionat ca naiba...m-a intrebat cum ma cheama, daca am frati sau surori, daca am fost cuminte si tampenii d-astea. mi se pusese un nod mare in gat si ma scapa pipi...cred ca aratam ca un cretinel. :)))
poezia am spus-o...nu era lunga si era vorba de baietei si fetite care dau o mana de ajutor la curatirea zapezii...rahat!
vroiam sa-l intreb pe Mos daca a trecut acasa la buna si daca i-a dat paine si o sticla cu tuica...dar n-am avut curaj. bunica ne zicea mereu ca Mosul trece intai pe la ea si-apoi merge la copii...am scris undeva pe cafenea.

in prima zi de scoala toti copiii erau cu mamele lor, numai eu nu. cu mine venise tata si matusa-mea, mama era la scoala ei si nu putuse sa vina pentru ca avea o clasa noua de a I-a. naiba stie, fusesem foarte necajit si dupa ani buni i-am zis la mama...mai bine taceam!

deocamdata atat, mai am multe...:))
unele le-am mai scris pe cafenea cu diferite ocazii...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...