in doi peri

1. Pe Liicheleanu nu simpatizez deloc , asta e clar.
2. Ti-ai si gasit doi "martori ai lui Liicheleanu". ( nu uita sa-i treci pe lista si pe Hurezeanu precum si HR Patapievici )
3.Ce-ar fi sa intrebam un duhovnic ce parere are despre chestiune.Sau dupa parerea ta un duhovnic "nu circula pe probleme lumesti" ?

Zici TU LMC:

"Citeste ce am comentat pentru Ozzy si Razboi, dar mai intii vezi ce-ti scriu aici.


AI SCRIS:
“”””- CUM se aplica afirmatia de mai sus CHIAR si la conflictul US -Afganistan, devreme ce, in cei aproape trei ani care au trecut, NIMENI NU a DEMONSTRAT ca atacul de pe 11 septembrie 2001 a fost executat de catre Al Quaeda (MITUL cu cei 19 zmei arabi fiind doar un fel de versiune pentru adulti fraieri a povestii cu BAU-BAU?!...)...”””

Vezi ca “bau-bau” poate sa vina la usa ta oricind. Se pare ca traiesti intr-o lume virtuala care daca nu te pisca nu este adevarata. Probabil ca n-ai aflat despre inregistrarile din “Black Box”. Dar daca vrei sa stii, povestile cu razbouil din Irak sau Afganistan au fost si continua sa fie doar niste regizari ale lui Mass Media. Nu ti-au spus nimeni asta??? Psst, sa nu mai spui la nimeni, este "top secret". Tot ce vedem la televizor nu este adevarat, este doar un film de groaza pentru niste adulti fraieri care le place povesti cu Bau-Bau."



Zic eu, Paianjenul:


- STOP beating around the... BUSH!...

Ti-am adresat doua intrebari FOARTE CLARE, la care imi dai raspunsuri IN DOI PERI!
Repet mai jos aceste doua intrebari, facind un efort sa le formulez SI MAI clar:

1. DE CE a INVADAT U.S.A. - patria ta adoptiva - Afganistanul, INAINTE ca cineva sa fi putut demonstra DINCOLO DE ORICE DUBII ca o mina de piloti amatori - de origine araba/whatever -

(...si dintre care cei mai "EXPERTI" nu erau in stare sa tina in aer un "avionel" cu un SINGUR motor, fara sa-i provoace transpiratii reci instructorului insotitor!...)

au putut/ar fi putut pilota cu o indeminare mai mult decit profesionala PATRU (?) avioane comerciale, reusind sa BUSH-asca TREI din ele in obiectivele propuse?


2. DE CE a INVADAT U.S.A. - patria ta adoptiva - Irakul, pur si simplu?

STII sa dai raspunsuri PERTINENTE la aceste intrebari?... Raspunsuri PERTINENTE zic, nu... BALIVERNE de adormit... constiinte!...


(...Poate intre timp un click pe

http:///www.veritas.20m.com/

te-are readuce cu picioarele pe planeta-mama...)...

Hypatia, înainte de a ma lansa pe aceasta tema, as propune definirea termenului. Sa încercam fiecare din noi a descrie ce întelegem prin conflict. Din ce moment o discutie purtata în contradictoriu poate fi considerata conflict? Care este definitia de la care pornim?
Consultând doua dictionare de psihologie, am constatat ca se stie mai mult despre conflicte si situatii conflictuale la sobolani, decât la oameni.
Totusi într-unul din dictionare se vorbeste în final despre asa-zisul “conflict cognitiv, care survine când o persoana este pusa în fata unor informatii contrare opiniilor pe care le profeseaza (v. disonanta cognitiva).” [Dictionnaire de psychologie – Norbert Sillamy]
Deci conflictul se naste în individ, si odata cu el se declanseaza si diverse stari emotionale. Din acest moment se poate vorbi de strategii de iesire din starea de conflict (un bun exercitiu de autocontrol, o adevarata arta). Cred ca primul moment-cheie este constientizarea conflictului, apoi curajul de a se confrunta cu el si cu sine, de a se întreba ce anume si de ce l-a deranjat pe cel în cauza. Sa luam ca exemplu o discutie pe teme ideologice, gen de discutie care nu de putine ori face sa iasa scântei. Ce solutii mi-ar rezolva starea de enervare provocata de niste opinii, care contravin total convingerilor mele?
Ar fi mai multe cai:
1. sa zic “da, asa e”, ceea ce-ar declansa o implozie, dat fiind ca e o minciuna. Astfel conflictul interior s-ar amplifica, acest soi de raspuns fiind contrar naturii mele. În plus, consider ca ar fi si o lipsa de respect fata de interlocutor, raspunzându-i în doi peri;
2. sa nu raspund absolut de loc la provocare, ceea ce dupa Freud ar însemna o reprimare, care la rându-i ar genera alte stari conflictuale interioare deghizate si sofisticate, deci un soi de reactie în lant in zona subconstientului sau chiar a inconstientului. Ori a reprima ceva care a iesit la suprafata – fie si sub forma de conflict – înseamna a nu tine cont de higiena sufletului, ceea ce de multe ori duce la maladii organice. Nici cu “solutia” aceasta nu sunt de acord, stiind din experienta ca nu e buna, decât pe moment poate;
3. sau sa recunosc conflictul, sa fac o incursiune în adâncuri, sa vad de ce nu-mi convine opinia celuilalt, iar apoi sa-i multumesc (în sinea mea) pentru aceasta minunata ocazie de a mai afla ceva despre mine, si în final – daca teoria sau convingerile mele referitoare la ideologia X rezista la analiza, sa-mi formulez replica, cât mai clar posibil, cu argumente etc. Asta nu înseamna ca vreau sa-mi convertesc interlocutorul virtual, ci sa-i explic, de ce-mi mentin opinia. Pentru mine ar fi o defulare, iar pentru ceilalti poate o ocazie de a afla ceva în plus.
În concluzie, eu nu sunt pentru înnabusirea conflictelor (în sensul definitiei de mai sus), pentru ca, pe plan individual, ele sunt simptomele unui focar de contradictii, dizarmonii etc., iar cele ivite în grup, sunt stimulative si ajuta sa ma cunosc mai bine. Totul depinde însa de tonul discutiei si de maniera expunerii punctului de vedere. (*tratarea simptomelor nu înseamna vindecarea bolii!)
Cred ca multe conflicte s-ar putea rezolva, daca oamenii ar avea curajul sa mearga pâna la capatul discutiilor, cu conditia sa ramâna sinceri fata de ei insisi, si sa nu recurga la injurii sau atacuri personale. Dar despre cum am putea rezolva problema atacurilor, în zilele urmatoare. Acum, noapte buna!

Salut Mugurel,

Eu sint in Australia de multi ani... 20+, am plecat din Romania pentru ca am avut o chemare foarte puternica pentru Asia si am considerat ca de aici este mai usor sa o vizitez. Am vizitat-o aproape in intregime cu bune si cu rele.
Filipinele sint fenomenale! Influenta Spaniola/Portugheza s-a amestecat grozav de bine cu cultura locala si a rezultat ceva miraculos.
Intradevar, cine nu cunoaste Asia s-ar putea sa se uite la tine cam in doi peri ca ai ales sa traiesti acolo... :-)

Iti doresc mult noroc,

Dr Evil

fiindca-s pe picior de plecare si-s numai pe jumatate atenta aici fiindca am inceput sa-mi strang jucariile
tema este mult prea profunda ca sa dau raspunsuri grabite si in doi peri ;))))

toti avem cuvenita (sau nu) doza de pudoare si de nerusinare...parca "nerusinare" suna mai bine decat trivialitate...

cand vine la mine un om strain nu stau in chiloti in fata acestuia, nu ma plimb pe calea victoriei imbracat in pantaloni scurti si-ncaltat cu papuci de plaja, nu folosesc toaleta cu usa deschisa la baie (indiferent cu cine sunt in casa), nu ma holbez ca prostu' la femeile care fac topless la mare- ma uit si eu ca omu' pe "shestache", deh!...:))
daca asta inseamna ca sunt pudic, atunci aprob!

trivialitatea n-o agreez nici in somn, doar la volan; numai ca si acolo- depinde cu cine esti in masina...glumele facute pe la serviciu sau aiurea, vorbele cu doua intelesuri, aluziile in doi peri...astea nu sunt trivialitati, dar si astea pot rani sensibilitatea excesiva a unora si nici nu le poti folosi in fata unor oameni pe care abia i-ai cunoscut- chiar daca au simtul umorului.

exista oameni carora le sta bine putina vulgaritate, eu chiar ii admir; nu stiu cum reusesc, le da un aer de "pasare exotica"... este un soi de vulgaritate insotita de sarcasme si ironii mai sofisticate...nu pot sa definesc acum...

un exemplu de falsa pudoare?...cand parintii se sfiesc sa explice copilului sau adolescentului orice are legatura cu organele sexuale, functia de reproducere, sexul si metodele contraceptive, s.a.

portzelan de rozenthal, ce mai incoa' si'ncolo...
mama ce plictiseala e azi la cafenea, mai ca-mi vine sa "trag" niste comentarii in doi peri ca sa mai scutur niste "intelignatzi" cum zicea un cunoscut de-al meu...
==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

vezi, ca nu toti citesc profilurile si nu deu atentie la acordurile de gen la adjective.
a fost o faza haioasa cand o fata cu nick 'dubios' (si care nu mentionase sexul in profil - acuma-i corectat) a raspus in doi peri la o conferinta si multi au luat-o de baiat...:)

:) Nu, erau romance. Dar or fi invatat siretlicurile si vorbele-n doi peri de la bulgaroaice. (voi stiti mai bine ;))

ps Referitor la ce-a scris Paianjenul, cred ca era acelasi lucru de care-am spus eu (pe care voi l-ati intors pe dos) : NE PLAC femeile ce se imbraca sexy, ce gasim insa ipocrit e sa se dea vina pe noi CA NE UITAM. Deci nu vad ce-avea de-a face cu ...grasanele (Anisia?) sau cu cele "non-sexy" (zaraza?).

pps cu Iranul asta ...s-a cam dus la vale rau de tot carutza ;)) Vad ca-i folosit ca destinatie turistica fiecaruia dupa cum ii vine ;))

Iti impartasesc un secret: titlul conferintei tale mi-a sugerat initial sa-ti dau un raspuns mitocanesc, in doi peri. Dar, dupa ce am vazut la ce fel de secrete te referi tu, m-am calmat :))
Visul meu din copilarie era sa devin dansatoare (nu balerina). De cand ma stiu mi-a placut sa dansez, chiar si acum imi place. Si chiar daca nu am ocazia prea des sa dansez, mi-o creez: uneori dau muzica la maxim si sa ma agit ca o apucata prin casa. Norocul meu e ca nu ma vede nimeni, ca ar crede ca nu sunt in toate mintile :))
Cu cantatul nu le-am avut niciodata, din pacate sunt afoana! Dar in copilarie si adolescenta eram fascinata de baietii care cantau la chitara...

Si nu mai inteleg nimic. e cu tabere acuma ?:) Deja mi s-a raspuns in doi peri de cateva ori si eu chiar n-am calcat pe coada pe nimeni (n-am avut cand! :))).. sa-mi explice si mie cineva ce e cu povestea asta :)

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

I agree, totusi nu am inteles niciodata cum un asemenea om mic a putut scrie ceva asa de frumos - exceptand probabil megalomaniile alea cu "statuia ta din aur greu, masiv" etc. respecte pentru Pittis, dar sa sper sa nu-l mai vad a doua oara recitand in doi peri si cu mana in buzunar "Sunt tanar, Doamna"...

"Lost without music in a world of noises"

Guine draga, ce mai vrei?
Un cercel cu motocei?
Pai ma lasi intr-o ureche !
Daca m-apuca vreo streche?
Daca-mi iei volanele,
Mi se vad jupoanele
Si ar fi rusine mare
Pentru asa domnisoare.
Dantelutza de mi-o ceri
Iti dau raspuns in doi peri,
Ca ma lasi cam despuieta
Si-s timida si sparieta.
Te tratez deci cu refuz,
Ca sunt mic si cam confuz.
De ma pun la pijama,
S-ar putea sa-ti dau ceva:
Trei bluzizte numai fitze,
Un inel si-un cercel,
Un papuc cam nauc,
ciorapei, vai de ei.
Supliment cam dement
Trei pupici ce fac plici.

Guine, tu sa nu disperi,
Sa nu vorbesti in doi peri,
In doi peri si sapte prune !
Vorbe bune sa se-adune.
Visezi lei si paralei
Sa te pape toata ei?
Pai ieri era un alt leu
Colo langa semineu !
Si era si-un intelept
Care te tinea la piept.
Ce-i cu el? A disparut?
N-o fi fost? Mi s-a parut?
Las' ca vine altu-n loc
Si te invita la joc :)

Lost without music in a world of noises

lucrurile care ma enerveaza au in general legatura directa cu mine... altfel sunt nedreptati facute altor persoane (apropiate in general) si ma enerveaza faptul ca nu ma pot baga ca musca'n lapte.
printre cele care au legatura directa cu mine se numara: raspunsurile in doi peri, acuzatiile nefondate (mai ales cand intentia mea buna este interpretata exact pe dos) si devierile de la subiecte de discutie, bazate pe neatentia repetata a interlocutorului..
in rest am tendinta de a gasi in orice rau acea parte buna a lucrurilor (cand ajungi jos singura directie de urmat este in sus)

rodica, exact la asta ma refeream :)))

yuki, la ce publicitate te referi? cred ca n-ai inteles, pur si simplu remarcam ca trancaneala a devenit o a doua conferinta de bancuri si ca atunci cand se da doar un simplu buna ziua ori este ignorat ori se raspunde in dodii sau in doi peri... jenibil!

mr six, mersi de avertisment, nu l-am deschis... mai ales ca am un feeling ca nu as vrea sa vad ce-i acolo din alte motive decat "senzitivitate"

lasa fofarlita si raspunde la intrebarile din penultima postare.
in clar. sa stim toti despre ce e vorba.
tu ai pornit povestea asta. lamureste-o pana la capat.

nu te-a acuzat nimeni de nimic, ti-am promis si scuze, dar livreaza mai intai marfa. daca o ai. n-ai spune ca n-o ai. dar nu intoarce vorba. nu suntem la ploiesti.

ce fac unii pe net prin mail-uri particulare nu e problema ta si nici a altora. aia cu avansuri sexuale e cel putin o gluma buna tinand seama ca abc e la vreo 10,000 de km deistanta. ieri ziceai ca e vorba de incercare de influentare. acum ai trecut la avansuri sexuale.

si sti ce usor e sa editezi email-uri? n-ai idee...

sfat personal: incearca sa lamuresti, dar cat mai clar fara raspunsuri in doi peri situatia ca pe ce trece timpul te incurci tot mai rau in jumatati de raspunsuri si adevaruri alternative.


timpul trece tik, tik, tik... si apare si intrebarea a patra la care trbuie sa raspunzi:
4. cum ai caracteriza fapta comisa de gabitzu, care are pe site-ul lui link-uri cu caracter sexual, umbla la pescuit pe conferinte cu caracter sexual ascunzandu-si varsta si pe urma se plange ca a fost instigat la cine stie ce fapte pacatoase? asta in cazul in care n-a fost montat.

lipsa raspunsurilor clare la intreabari (care se inmultesc cu cat trece timpul) nu face decat sa adanceasca senzatia de montura. doar regia cam slaba, ca sa nu vorbesc de actori.
:)

il mutam la conferinta potrivita.
incepem cu sfarsitul
dupa acuztii de racolare sexuala, foarte grave in sine, dar ridicole in situatia de fata tinand seama de distanta geografica, si transformate in 'incercare de influentare' s-a ajuns in final la concluzia ca de fapt nu a fost nimic.
dupa ce a ajuns la admin, s-au facut aluzii la pedofilie (prin juxtapunerea unor fraze fara legatura in aceeasi postare), 'racolare sexuala' in alta conferinta referitoare la cafenea, samd.
e clar ca cineva a sarit tare peste cal in interpretari sau manipulatii. chestia cu manipulatiile e o concluzie trasa din dovezi circumstantiale si ca urmare a ezitarii celor intrebati de a raspunde 'in clar'.
intrebarile esentiale fiid urmatoarele:
- cum au ajuns schimburile de mesaje intre doi useri la un al treilea
- raspunsul primit in final ca au fost trimise de tanarul gabitzu insusi, e incomplet pentru ca da nastere la inca niste intrebari cheie:
- cum de au ajuns tocmai la un anumit user (in speta catalin)?
- cum se explica ca un 'tanar' care tine un site personal cu link-uri porno, vine pe un site nou, intra pe o conferinta despre homosexualitate, isi da adresa de mail, contacteaza sau este contactat de un user care este homosexual declarat, deodata se duce la alt user care se evidentiaza in special prin trimiteri la 'sfaturiortodoxe' (situatie care se cam bate cap in cap cu caracterul care reiese din site-ul 'copilului'), se duce (tertz-ul) la admin sa arate 'uite ce i-a facut ala' (ala - adica abc, plangandu-se ca tanarul nu-i da pace si nu stie cum sa scape de el) si din asta se naste o vanatoare de vrajitoare care 'moare' subit.

nu sufar de paranoia si urasc teoriile conspiratiilor, dar cand se umbla cu cioace si raspunsuri in doi peri pe pagini intregi si trimiteri inutile la poatari vechi, la chestii foarte simple si care ar trebui sa aibe raspunsuri scurte, clare si la obiect, nu ma pot gandi la altceva decat la manipulare.


*faptul ca este contactat un tanar probabil dezorientat, convins sa dezvaluie corespondenta privata cu altcineva, in baza acestei corespondente se aduc acuzatii grave (a caror dovezi sunt ascunse ochiului public, si nu degeaba) desi schimbate ulterior in 'atentionare', tot manipulare se cheama.

e clar ca cineva a tulburat apele, voit sau din greseala, ceea ce ma deranjeaza e faptul ca nu si-a cerut scuze pentru tot taraboiul facut si cuvinte tari adresate (pe diverse conferinte) unor useri implicati fara voia lor in povestea asta.
asta e ce-am vrut sa spun, si astea sunt intrebarile care ma framanta. presupun ca si pe alti utilizatori ai cafenelei.

-il mutam la conferinta potrivita. = te-ai nimerit aici perfect!
-incepem cu sfarsitul = care a fost acum cateva luni (parca). Acum te-a apucat spiritul justitiar/marioneta = duplicitate? Este fraier Catta ca intra in jocul tau, in locul lui ma opream cu acest subiect (ptiu, drace ca m-am prins eu in jocul tau , ha, ha, ha)
-dupa acuztii de racolare sexuala, foarte grave in sine, dar ridicole in situatia de fata tinand seama de distanta geografica = sti ce usor se poate scrie in profil adresa: pe LUNA la stanga? Sau te pomenesti ca-l cunosti in particular pe Anton (prea il aperi) si ai verificat unde sta si ca nu a fost in vacanta in RO in acea perioada!?!? Poate ca sangele apa nu se face...hmmm....
-si transformate in 'incercare de influentare' s-a ajuns in final la concluzia ca de fapt nu a fost nimic = CINE a tras concluzia? Anton? Gabi? Adminul? Cata? Sau poate ai fost chiar tu eminenta cenusie din umbra si sti despre ce vorbesti?
-dupa ce a ajuns la admin, s-au facut aluzii la pedofilie (prin juxtapunerea unor fraze fara legatura in aceeasi postare), 'racolare sexuala' in alta conferinta referitoare la cafenea, samd. = felicitari, te incapatinezi sa ma bagi in discutie intr-un mod dual (sugereri ce nu ai curajul sa spui in fata). Poti sa spui pe fata ca un barbat ca om a introdus in discutie pedofilia! Da, eu am spus despre pedofilie pt ca nu stiu ce alt termen se foloseste in cazul cand o persoana straina-adulta “invata” un minor (mai putin de 18 ani) cum sa faca sex anal si schimba mesaje cu conotatie sexuala cu un minor (fapt ce reiese numai din ceea ce au postat cei doi implicati)!
-e clar ca cineva a sarit tare peste cal in interpretari sau manipulatii = DA acum ai dreptate, TU esti acela!
-chestia cu manipulatiile e o concluzie trasa din dovezi circumstantiale si ca urmare a ezitarii celor intrebati de a raspunde 'in clar'. = deci ce VREI TU sa auzi? Pt ca TOTUL a fost clar spus de CATA, ANTON si Gabi!!!
- cum au ajuns schimburile de mesaje intre doi useri la un al treilea = Cata a spus ca le-a primit de la Gabi (banuiesc ca pe e-mail in format 011011100 :))
-raspunsul primit in final ca au fost trimise e incomplet pentru ca da nastere inca niste intrebari cheie: = deci ce vrei tu sa auzi ca sa te simti bine? La ce scenariu al tau vrei raspunsul TAU?
- cum de au ajuns tocmai la un anumit user? = poate ca numai Cata si Anton l-au contactat. In afara de scenarii paranoice, il poti intreba direct de Gabi.
-- cum se explica ca un 'tanar' care tine un site personal cu link-uri porno, vine pe un site nou, intra pe o conferinta despre homosexualitate, isi da adresa de mail, contacteaza sau este contactat de un user care este homosexual declarat, deodata se duce la alt user care se evidentiaza in special prin trimiteri la 'sfaturiortodoxe' (situatie care se cam bate cap in cap cu caracterul care reiese din site-ul 'copilului'), se duce (tanarul sau tertz-ul) la admin sa arate 'uite ce mi-a facut ala' (ala - adica abc, pllangandu-se ca tanarul nu-i da pace si nu stie cum sa scape de el) si din asta se naste o vanatoare de vrajitoare care 'moare' subit. = debusolat sau jigodie (nici o categorie nu se exclude). Te intreb acum cum se cheama cei care intra pe site-ul porno al pustiului? Poate justitiari sau obsedati sexuali ?!?! Nici nu mi-a trecut prin cap ca tu ai gasit placere cautand acel site!
-nu sufar de paranoia si urasc teoriile conspiratiilor, = ha, ha, ha reciteste ce ai scris…cercul vicios bata-l sa-l bata de conspiratii!!!
-dar cand se umbla cu cioace si raspunsuri in doi peri la chestii foarte simple si care ar trebui sa aibe raspunsuri scurte, clare si la obiect, nu ma pot gandi la altceva. = te cred! Esti pornit sa rezolvi misterul dupa cum iti place tie! Am auzit ca paranoia se trateaza prin aflarea conpiratiilor.
-e clar ca cineva a tulburat apele, voit sau din greseala, ceea ce ma deranjeaza e faptul ca nimeni nu si-a cerut scuze pentru tot taraboiul facut si cuvinte tari adresate (pe diverse conferinte) unor useri implicati fara voia lor in povestea asta. = daca ai incepe cu tine ai arata ca esti corect si cinstit !
-asta e ce-am vrut sa spun, si astea sunt intrebarile care ma framanta. presupun ca si pe alti utilizatori ai cafenelei. = se pare ca numai tu bantui pe la fantomele trecutului. O sa-ti mai sara cu siguranta 1-2 in ajutor (dar te asigur ca au alte scopuri ;). Despre framantarea ta…ce vrei tu sa afli mai nou? Doar continutul mesajelor si pozele trimise? Deja ai spus ca i-ai cautat sit-eul porno. In plus, ce dovezi vrei, cand ai spus clar ca este usor (pt tine) sa falsifici adresa unui e-mail, deci andrisantul nu te intereseaza..ramane doar continutul erotic! Acum inteleg de ce nu contactezi adminul pt dovezi, vrei doar o “cioaca mica” (dupa cum te exprimi tu).

Go Planet si scapa lumea de scenarii!

Pentru un om care se dă atotştiutor şi stăpân pe cunoştinţele sale teoretice (ca şi pe misterele vieţii), ai dat dovadă de superficialitate, şiretenie şi rea voinţă răspunzând în doi peri. Asta ca de obicei, ceea ce dovedeşte o dată în plus că tu nu vrei cu adevărat să înţelegi ceva la subiectul ăsta, ci să-i educi pe ceilalţi. Aferim boieri dv-stră!

O să le iau pe căprării şi-o să încerc din nou să-ţi expun un punct de vedere, de data aceasta luând răspunsurile tale ca mărturii scrise.

1. Eu: „când anume în istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?”
Tu: „de îndată ce i-a ucis pe d-alde Zeus sau Baal-Amon.

În primul rând nu înţeleg un lucru: ăştia de care aminteşti tu n-au fost consideraţi dumnezei? Şi atunci pe ei cine i-a proiectat? Şi pe cei dinaintea lor cine anume i-a inventat? Eu ţi-am pus o întrebare simplă la care n-ai putut răspunde logic şi coerent. Puteai foarte uşor să admiţi că apariţia ideii de Dumnezeu se pierde în cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei şi nimeni n-are o dată stabilită pentru aceasta. Ştiinţa zice că încă n-are toate datele necesare formulării unui răspuns concludent şi se foloseşte de şiretlicuri nu prea „ortodoxe”(de obicei scuze imbecile) pe baza cărora ne bagă în şi mai mare ceaţă. Dpdv logic se poate explica totuşi de ce ştiinţa încă n-a reuşit să descopere care este punctul zero al omenirii când fiinţa umană a fost înzestrată cu ideea despre Dumnezeu: acest punct zero nu există! Pe axa timpului ideea de divinitate a existat din totdeauna. Dumnezeu fiind de natură spirituală nu-şi putea găsi locul decât în sufletul omului, adânc sădit în inima sa.

În altă ordine de idei, ca să nu uit înainte de-a trece mai departe, cine anume i-a ucis pe zei? Dacă ai să-mi zici că Dumnezeu, ei bine n-am să te contrazic. I-a dărâmat pe toţi fiindcă a fost unicul Dumnezeu adevărat. Dar apoi se pune întrebarea firească: cum să ucizi nişte zei, mai ales dacă sunt plăsmuiri omeneşti? Si ca să scurtez, Zeus sau Baal-Amon au apărut relativ recent în istoria universală. Ce s-a întâmplat cu primii zei, unde au fost ăştia îngropaţi? Sau poţi să-mi dai numele primului zeu inventat de oameni?

2. Eu: „de unde a avut omul cunoştinţele şi pregătirea intelectuală necesare acestui proiect care avea să-i schimbe viaţa? Cu alte cuvinte unde a găsit zestrea de informaţii necesare creării artificiale a acestui supra-om?”
Tu: „conturarea divinităţii trebuie să fi fost o acţiune colectivă derulată în timp.”

Frumos spus, sună aproape poetic. Conturarea divinităţii… Dintr-o dată te referi la o singură divinitate, nu la mai multe. Păi de ce a fost nevoie de asta, atributele cu care a fost înzestrată iniţial nu erau de-ajuns? Adică a venit un nebun şi-a zis: să inventăm un dumnezeu! , apoi s-au adunat fraierii şi-au adăugat câte ceva în aşa fel încât să le placă tuturor? Şi de ce s-au oprit după aia, nu mai era loc pentru alte atribute, devenise dintr-o dată perfect? În primul rând că omenirea este limitată şi imperfectă, deci cum avea să înzestreze ceva cu perfecţiune? Acţiune colectivă… Fă-mă să înţeleg un lucru: la proiectul ăsta a participat un colectiv condus de anumiţi tovarăşi şi pretini de breaslă puşi pe şotii? La fel cum fac ăia acum la NASSA? Şi cât le-a trebuit să-si termine proiectul?

Dacă admitem că omul se trage din regnul animal, e curios cum poate cineva crede că o fiinţă inferioară, coborâtă din copaci, a ajuns la stadiul acela de conştienţă şi de conştiinţă proprie care i-au cerut să inventeze o fiinţă superioară lor. Vreau să zic, de ce dintr-o dată au simţit nevoia de divinitate, ce simţăminte, ce trăiri interioare le-au dictat să inventeze un dumnezeu? Teama? Teama de ce: de bătaie, sau de lipsa bătăii? Mai exact frica de a nu avea un dumnezeu care să le facă dreptate după nişte legi superioare. Oare omul se teme de bătaie sau asta îl incită şi mai tare? Pedepsirea este folosită peste tot în lume şi în zilele noastre. Dacă oamenii se pedepsesc între ei după anumite legi, de ce n-ar face la fel şi Dumnezeu după legi superioare?

Dar ca să revin la întrebările iniţiale şi să-ţi răspund totodată, în intelectul uman n-ar fi avut de unde să răsară dintr-o dată nici măcar o idee vagă despre Dumnezeu dacă n-ar fi existat mai dinainte în mintea sa un sâmbure. A admite contrariul înseamnă să dezvoltăm un pom din nimic, înseamnă să credem că sâmburele este crescut de rădăcina pomului şi nu invers.

3. Eu: „de ce ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca să se închine Lui?”
Tu: „de ce creaza tata un bau-bau?”

Răspund mai întâi întrebării tale: pentru că nu exista, de aia îl creează, îl inventează pe bau-bau. Deoarece Dumnezeu există, nu trebuie inventat. Dar probabil că aşteptai să-ţi răspund aşa: ca să-l facă pe copil să se teamă. Ştii ceva, s-a demonstrat de multă vreme că părinţii care procedează aşa greşesc total fiindcă induc odraslelor lor stări de sporită angoasă şi nervozitate, nicidecum de cuminţenie. În plus, odată încuibărit în mintea şi sufletul lor sentimentul de frică au tendinţa de a greşi mai des- tocmai pentru că le e frică să nu greşească. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se teamă şi de propria lor umbră. Şi apropo, tu faci comparaţia asta plastică între Dumnezeu şi bau-bau vrând să arăţi că oamenii se tem de El la fel? Te înşeli, cei ce cred în Dumnezeu nu se tem de El de frica bătăii, precum greşit se vehiculează peste tot, ci se tem de consecinţele pe care le-ar avea faptele lor asupra mediului înconjurător, asupra semenilor şi asupra propriei lor stări sufleteşti. Frica asta nu e frică ci o ruşine interioară care vine din respect şi din iubire pentru Cel ce ţi-a dat viaţa. Ăsta e viermele neadormit care roade în conştiinţa ta, sau altfel spus mustrarea de conştiinţă, remuşcarea. Asta vine odată ce înţelegi că ai greşit şi-ţi vezi sufletul hidos în oglindă, nimeni nu-ţi demontează fălcile. Este o vorbă: te baţi singur. În funcţie de calea pe care alegi s-o urmezi în viaţă, vei suferi sau nu.

Întrebarea pe care ţi-o pusesem are o cu totul altă conotaţie: de ce să te închini unui dumnezeu inexistent când ştii că e inventat de tine? Înţelegi, adică de ce s-ar fi complăcut liota aia de oameni să se închine Lui ştiind că ei L-au inventat? Oare nu pe principiul credinţei stă edificiul teologic? Aşadar cum au putut ei crede în ceva sau cineva creat de ei înşişi?

4. Eu: „cum avea să se închine propriei idei despre o persoană inexistentă?”
Tu: „zeul nu e o persoană ci un contur simbolic de…idee.”

Ce drăguţ din partea ta să pui cele trei puncte de suspensie în propoziţie. Atunci dacă au fost „contururi simbolice de idee” (am trăit s-o aud şi pe asta), cum se face că au avut un chip anume, un chip material? De ce au trebuit să fie reprezentaţi şi material când ei puteau păstra în continuare „intangibilitatea conturată a simbolismului ideatic” (ca să mă exprim conform ideii tale)? Şi te rog să faci o distincţie clară: eu când pomenesc de zei nu mă refer la persoane! Vorbesc de o singură persoană doar când vine vorba de Dumnezeu, unic, personal, creator, universal, bun, drept şamd.

5. Eu: „de ce milioane de oameni şi-au sacrificat viaţa pentru o persoană plăsmuită de mintea altor oameni?
Tu: „de ce oile o urmează pe cea care se prăvăleşte într-o prăpastie?”

Pentru că sunt oi şi n-au minte, nu le-au educat părinţii lor cu „bau-bau”. Dar mai nou se întâmplă la fel în societatea modernă care îşi educă indivizii să fie liberi de-a sări în prăpastie dacă vor, ca să fie diferiţi. Oile care au minte ascultă de glasul păstorului lor înţelept. Celelalte nu mai sunt oi, ci capre îndărătnice. De fapt când oamenii se tem de forţele distrugătoare ale naturii nu-L inventează pe Dumnezeu ci-şi aduc aminte de El!

Răspunzând la întrebarea mea vreau să-ţi spun că nimeni pe pământul ăsta nu şi-ar jertfi viaţa decât dacă ar crede din tot sufletul în idealul pe altarul căruia se sacrifică. A muri în chinurile groaznice în care s-au sfârşit atâţia martiri, spune mai multe decât milioane de cărţi şi de studii antropomorfice laolaltă. De aia zice Fericitul Augustin că „sângele creştinilor a devenit sămânţă pentru noi creştini.” De fapt asta înseamnă adevărata teologie: jertfa de sine pentru Dumnezeu şi aproapele tău.

6. Eu: „de ce nu mai sunt oamenii capabili în zilele noastre să inventeze un dumnezeu nou, ci doar să-L re-inventeze pe Acelaşi Care se găseşte în conştiinţa colectivă a tuturor popoarelor?”
Tu: „nu se pune problema capabilităţii ci cea a necesităţii. Nu mai e nevoie de modelarea unei divinităţi. Oricum sunt destule pe piaţă şi concurenţa este acerbă.”

Cum adică nu se pune problema capabilităţii? Nene, dacă n-ai de unde şi mintea nu te duce, poate să te roadă pe matale la rărunchi de necesitate că tot n-ai să fii capabil să-ţi rezolvi problemele. Adică „piaţa religiei” e saturată… Nu ştiu de unde ai obţinut informaţia asta dar se pare totuşi că oamenii încă Îl mai caută pe Dumnezeu, indiferent ce forme ar îmbrăca Acesta. Că unii sunt sătui, asta e altă poveste. Şi concurenţă acerbă între cine? Între zei sau între oameni, că eu încă n-am văzut nici o luptă între zei sau vreo întrecere la jocurile olimpice între ei.

Şi răspunsul la întrebarea mea este următorul: nu putem inventa un alt dumnezeu fiindcă, oricât am căuta noi, n-am reuşi să înzestrăm pe altul cu mai multe atribute decât cele pe care le are adevăratul Dumnezeu.

7. Eu: „care este rezultatul ne-raportării fiinţei umane la un sistem de valori mai presus de lume? Adică înspre ce tinde omenirea în cazul detaşării de o posibilă formă existenţială a unui bine şi adevăr suprem? Iar dacă există (cel puţin dpdv logic) o formă ideală a binelui şi adevărului, atunci unde este aceasta stocată?”
Tu: „omenirea tinde spre cunoaştere şi explicaţii, în dauna credinţelor.”

Se pare că eu trebuie să centrez şi tot eu să dau cu capul. Tu ai fi bun de politician, numai ei răspund la alte întrebări decât cele care le sunt puse. Ştiinţa nu dăunează religiei în nici un fel, o ajută chiar şi atunci când vrea să demonstreze invaliditatea teologiei. Şi apoi credinţa înseamnă tocmai cercetare. La fel cum a făcut Ap. Toma când a cercetat rănile lui Hristos pentru a se convinge de învierea Lui din morţi. Tu le-ai cercetat vreodată în viaţa ta ca să vii acum să ne vorbeşti nouă ca şi cum ai fi făcut acest experiment? Cum poţi vorbi „ştiinţific” despre lucruri pe care nu le cunoşti?

Şi acum răspunsul la întrebările mele. Decadenţa este rezultatul ne-raportării omului la Dumnezeu. Iar forma ideală a binelui şi adevărului nu-şi poate găsi locul decât într-o formă ideală de existenţă, o formă care nu ţine cont de legile fizice sau de altă natură ale Terrei. Altfel nu pot fi ideale.

8. Eu: „dacă omul L-a creat pe Dumnezeu şi nu invers, întrebarea care se pune este pe om cine l-a creat, că doar nu s-a creat pe el însuşi?”
Tu: „pe om l-a creat…Pithecantropus…”

N-am auzit de el. N-o fi ăsta bau-bau? Dar chiar aşa, de unde le-a venit tăticilor ideea asta stranie de bau-bau?

9. Tu: „chiar faptul că participi la această discuţie e un câştig în sensul că…uzezi de neuroni…”

Aha, eu îi uzez pe-ai mei. Dar tu ce faci cu ai tăi, i-ai dat la spălat? Cum unde? La ăia care spală creiere.

10. Tu: „te înşeli când presupui sau afirmi că nu cred în nimic… Cred în Homo sapiens.”

Şi Homo sapiens ăsta e zeul la care te închini tu? Şi crezi în el fără să-l cercetezi? Ca să vezi că până la urmă e mai deştept oul ca găina. Homo sapiens a evoluat de la stadiul de animalitate la cel superior, de divinitate, şi te-a lăsat pe tine acolo unde fusese el mai întâi. Ciudată mai e şi evoluţia asta.

11. Tu: „te înşeli şi atunci când zici că vreau să uzurpez locul Domnului. O nălucă vag conturată şi imprecis dispusă nu poate să tenteze. O asemenea imagine este de-a dreptul hilară.”

Ba află de la mine că năluca asta e foarte bine conturată, dar e conturată pentru cei interesaţi să o cunoască. Îţi dau totuşi dreptate asupra unui aspect: că nu vrei să uzurpezi tronul lui Dumnezeu. Ce vrei tu e să clatini conştiinţele celor care cred în El. Ne-având conştiinţă şi smerenie în gândire n-ai cum ajunge la tron, decât pentru judecată, desigur. O să stea Homo sapiens la aceeaşi coadă cu tine. Iar atunci când năluca vag conturată şi imprecis dispusă te va întreba foarte precis de sănătate, tu ai să-i răspunzi: păi eu am crezut că eşti Homo sapiens.

12. Tu: „idem când concluzionezi că sunt foarte mulţumit de mine. Nici nu ai habar câte pot să-mi imput…”

Nici nu vreau să am habar. Dar aşa, în treacăt, îţi impuţi faţă de cine? , că nu crezi decât în maimuţa cocoţată în copacul divinităţii. Faţă de tine însuţi? Inutil, asta nu te schimbă în bine. Faţă de alţii? E trecător şi la fel de inutil câtă vreme altora nu le pasă. Aşadar unde îţi este etalonul conştiinţei, cine îţi trasează idealul în subconştient?

13. Tu: „nu lupt împotriva nimănui. Nici nu combat.”

Ştii, iartă-mă că te-am atacat dar eram beat, n-am nici o vină! Sau: crede-mă pe cuvânt că nu eu sunt cel ce ţi-am învineţit fălcile, dar dacă mă superi te ciomăgesc mai rău decât am făcut-o prima dată!

14. Tu: „acel final e posibil doar atunci când apa nu va mai fi udă!”

Acel final e posibil dacă apa se evaporă, adică trece din stare lichidă în stare gazoasă şi prin urmare nu mai e apă ci abur. Aşa că săriţi fraţilor, puneţi ibricul pe foc!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.