comentarii

in orasul meu TOAMNA


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
orasul meu actual - de Horia D la: 30/01/2009 07:31:32 Modificat la: 30/01/2009 07:35:24
(la: Orasul meu (compunere))
praf!!! mult praf.
murdarie, mirosuri neplacute, zgomot, claxoane, trafic de nedescris (mi-a trebuit 1 ora azi dimineata sa fac 15 km), autostrazi care in alte tari nu s-ar califica pentru drumuri de tara, trafic in contrasesns pe "autostada".
Vaci, camile, porci, magari, cativa cai care nu au mai vazut iarba de cateva luni, oi, capre, si un elefant sau doi pe saptamana - vietutoare care impart "autostrada" cu motorete, took-tooks (3 wheelers), masini lovite si zgariate (nu am vazut inca o masina fara sa fie lovita), camioane care in alte tari ar fi fost scoase din circuilatie acum 20 de ani (azi, fiind blocat in trafic, am vazut ca roata de rezerva a unui camion avea o gaura de bagai pumnul prin ea, dar legea e ca trebuie sa ai roata de rezerva, dar cum legea nu spune in ce stare trebuie sa fie roata....)
muste, tantari, milioane de tantari, cockroaches (gandaci de bucaratie) tot timpul pe fuga in restaurante de lux, miros de mirodenii, miros de transpiratie, miros de hoit in putrefactie. oameni care nu se sfiesc sa-si faca nevoile in public (cel putin #1). Mii si mii de oameni.
Cersetori la fiecare intersectie. Copii la care li se taie mainile sau picioarele, si care sunt fortati dupa aceea sa cerseasca. Copii de 4-5 ani, in pielea goala, care-ti bat in geam la masina sa le dai ceva bani.
Si praf. Sa nu uit de praf!!

din Aprilie voi schimba orasul, si noul meu oras e exact opusul!!! curat, civilizat, pe o insula aproape de ecuator. oricum sunt norocos. intre vechiul ooras si noul oras voi trage o fuga pana in satul meu. unde e tot timpul verde si liniste. si nu e praf

despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
oras nemaivazut - de Cri Cri la: 05/08/2006 02:04:43
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Orasul meu preferat ar arata.. ar fi..
Un fel de Arca lui Noe, dar mult mai "incarcata". Vreau si din fiecare specie de planta cate una, nu doar dintre animale, de la coacervate (sau ce-o fi fost intai) incoace... acvarii cu trilobiti, agassiz, cope, sturioni si crapi chinezesti, parcuri cu brogniart, magnolia, pini, mesteceni si iasomie, pesteri, bordeie, colibe acoperite cu palmier si cu stuf, case din paianta, beton si tamplarie termopan, blocuri de 4 etaje si zgarie-nori, relief de toate felurile, strazi desfundate, drumuri forestiere, macadam si asfalt, ape de toate tipurile, cu caravele, bricuri si petroliere. Pe cer vreau sa zboare archaeopterix si pterodactili langa pescarusi si acvile, zeppeline si avioane cu reactie. Sa intalnesc oameni.. de la "maimuta" incoace, de toate culorile si educatiile... uff.. cred c-ati prins ideea!
Si (foarte important!!): in fiecare zi sa se schimbe clima! :))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
Orasul meu - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Cum ideal poate fi doar ceva spre ce tindem si unde nu vom ajunge nicoadata...eu m-as multumi cu orasul in care locuiesc, cu urmatoarele modificari stricte:
-strazi mai largi si fara gropi
-oameni care nu au voie sa-ti vorbeasca decat daca te cunosc
-masini care folosesc combustibil ecologic
Adrian Fuchs - de alex andra la: 22/12/2006 19:37:04
(la: neruşinată odaliscă)
Stiu eu o strada cu castani in orasul meu:)
Am un bol plin de castane, culese in toamna asta:)
Cand le tin in mana am o stranie senzatie de bine, de matasos...
Iar toamna asta a fost deosebita pentru mine. Am perceput-o altfel decat pe celelalte. Am fost mult mai constienta ca-i toamna. Cred ca asa se face ca am scris poezie...

Lost without music in a world of noises
#164723 (raspuns la: #164652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Orasul meu cu tei... - de cher la: 26/04/2007 22:12:40 Modificat la: 26/04/2007 22:14:33
(la: Strada cu un tei inflorit,)
Galatzi.
In orasul acela e inima mea. O inima ce bate ritmul vietii mele departe de trup asemeni inimii uriasului ce nu putea fi ucis din basmele copilariei...
Este un oras atat de... duios de simplu si atat de...tanar in transformarile sale ! Se sprijina tandru pe coloana sa vertebrala o frumoasa strada cu tei fosnitori. Batrana si draga Domneasca porneste dintr-o gradina de granita si se opreste la o granita de apa, Dunarea. Toata viata mea s-a desfasurat intre aceste doua repere. Si daca gradina a reprezentat taina, misterul, dorinta, Dunarea a fost pentru mine speranta, raspunsul, sprijinul. Mi-am spalat toate necazurile la malul acestei ape ca o muncitoare cu ziua. Priveam valurile ce loveau malul clipocind tenace si simteam ca daca apa aceea poate, pot si eu.
Era Dunarea mea, frumoasa si puternica mea prietena. Imi asculta secretele si stiam ca nu ma tradeaza. Imi dadea din puterea ei fara oprelisti. In fiecare zi altfel, totdeauna noua.
N-am sa uit niciodata culoarea ei de otel cand norii intunecau cerul si batea vantul, culoarea albastra cu sclipitri argintii cand soarele imi ardea umerii in caldura verii nici nesfarsitele nuante pe care le lua in zilele acelea binecuvantate de tinerete...
Cand eram langa ea, cand ne tineam de mana prietene si ne luam ramas bun i-am incredintat inima. Si stiu ca acolo la sanul ei de mama nu mi-o poate rani nimeni.
of Doamne......si nu ne duce pre noi in ispita..... - de cosmacpan la: 21/10/2007 18:23:07
(la: Tudor Chirila: joaca 21 de cuvinte. creaza comunitatea. citeste si da mai departe. )
ca de cand s-a inventat alfabetul ne straduin sa scriem; de cand s-a inventat desenul incercam sa ne exprimam prin imagini; de cand s-a descoperit televiziunea a inceput sfarsitul pentru ca asa suntem dresati sa stam si sa ascultam sa urmarim ceea ce ni se ofera.......Pavlov si salivarile lui.....daca este adevarat ca vom fi obligati la 21 de cuvinte, io va spui rastit ca ma fac frate cu codrul, ma duc pe pustii si o sa recit toate cuvintele pe care le stiu....de unul singur.....chit ca o sa ajung precum oamenii carti din Fahrenheit 451 si mai mult ca sigur ca atunci sufletul meu fi nu o carte deschisa ci o intreaga biblioteca caci daca de-abia ma sufar in chingile impuse de patron, cu siguranta ca n-o sa ma suport imbaiat in cele 21 de cuvinte......stiu ca este o naivitate si ca-mi lipseste puterea de concizie, dar cum sa spun unui prieten ca-i toamna si ploua in orasul meu, iar strazile sufletului sunt pline de frunze galbene (mai tii minte ce frumoasa e culoarea aurului din frunzele toamnei?).....cum sa-i povestesc copilului cum sa reuseasca sa treaca peste toate mizeriile vieti in numai 21 de cuvinte? e prea grele pentru mine aceste vremuri asa ca ma retrag in sihastrie....macar acolo de unul singur voi putea inalta rugi de multumire Creatorului si creatiei in cate cuvinte voi mai tine minte.....

PS: ca ma lasai dus de val.....care-i jocul pana la urma?
* - de INSULA ALTUIA la: 21/11/2008 13:00:38 Modificat la: 21/11/2008 17:08:20
(la: Brightoracol)
1. Cine te cheama si de ce?

Ruza, buburuza cu buline si aripioare.

2. La ce varsta ai fumat prima oara si cine te-a mirosit :D? Daca n-ai fumat niciodata, hai la o tigara.

La 14 ani ,mama si mi-a tras o contra de dreapta,ca ea e intotdeauna impotriva:)

3. Adresa si numarul de mobil.

Ro.0723584800


4. In ce cartier stai si la ce jinduiesti?

Cartier marginime nu a Sibiului,la Capalna.

5. In ce clasa esti si care e profu' tau preferat?

a-VII-a ,colega de banca cu elevul Dima, prof.preferat ala de muzica ca m-a invatat ca organistul nu-i ala care organizeaza balul bobocilor care se numara toamna.

6. Nu-i asa ca ala de mate e un dobitoc?

Nu, ala de mate, imi place cel mai mult ca m-o invatat ca trunchiul de con nu-i tot una cu trapezul in spatiu cosmic.

7. Sa trecem la intrebari serioase. Cand ai tras ultima tranta de cascadorii rasului si care a fost ratingul audientei?

M-am ferit dar m-am impiedicat de-un ciot in cimitir de ziua mortilor si cum era plin de lume plinsa le-am facut o bucurie ca mi-au zburat si luminarile aprinse deja:)))

8. De ce te uiti la reclame, nu stii ca promoveaza atitudini consumatoriste si malefice vizavi de bugetul tau pentru vacanta?

Aici chiar ca-s nevinovata,nu-mi plac mai ales astea de Craciun care incep cind vine iepurasul cel viteaz:)))

9. Ce cauti sub masa?

Firmituri pentru pasari ca malai n-am la ce viseaza ele.

10. Pune-mi o intrebare interesanta (nu ma mai intrebati pe cine iubesc ca asta e al treispatrulea oracol pe care il fac sperand sa ma intrebati si pe mine ceva misto).

bright ce culoare are salul indian nu sirul?:)

11. Ce materii iti plac si ce stii sa faci cu ele? Sefu' tau stie ce faci tu acolo? Daca n-ai sef esti de-a treptul tupeist/-a. Nu mai vorbesc cu tine.

Chimia anorganica si fizica de la fizica stiu ca ,caloriferul nu are aprindere de plamini:))

12. Ce flori preferi? Da denumirea stiintifica te rog, ca vreau sa-mi fac ierbar si mi-e lene sa caut pe gugal.

Helianthus:)
ca se invirte dupa soare

13. Ascunde-te si taci chitic ca asta e numar cu ghinion.

Nu mie-mi aduce noroc.

14. Cele mai mare noroace ale tale care fu'ra?

Cele doua fete cucuiete:))

15. Te-ai imbracat vreodata in baiat chiar daca tu ejti fetita si invers? De ce? Unde? Cu cine?

Da ,la o serbare cind dansam menuet nu erau destui baieti in clasa:))am poza pe cuvint:)

16. Daca ai putea sa omori o persoana si nimeni sa nu afle niciodata, nici chiar tu, ai uita total incidentul dupa, cine ar fi acea persoana?

Nu sunt genul dar totusi e una blonda si creata,i-as trage o batuta cu barabule si i-as sparge termopanele.


17. Daca stii care e cel mare defect al tau, de ce perseverezi?

Din obisnuinta:)))

18. Deseneaza-mi o inima si-ti dau un inel, mare cat inima ta, mare cat inima ta, mare cat inima ta..

@@@@@@@@ offff nu-mi iese dar e mare de tot inima si are sertare patru pentru ascunzatori de ginduri:)
si una care se topeste de dorul tau

http://www.hopa.ro/poze-haioase/13156/Inima+de+gheata


19. Unde erai la nouaspe ani si cu ce credeai atunci ca se mananca viata.

La servici ,cu lingurita,ca-mi am crezut ca toata e un desert.

20. Da, mai sunt multe intrebari.

21. Gandhi si Hitler s-au intalnit in imparatia cerurilor - de unde sa stiu io ce cauta Hitler acolo, s-o fi ratacit -. Ce discuta?

Pai, el ii propunea sa-i puna svastica pe frunte in loc de bulina rosie:))

22. Cum iti place cafeaua? Si unde?

Cu lapte asa de pamplezir:)

23. De ce spun unii oameni ca iubirea ca exista si ca cei care spun ca exista se mint singurei?

Din prea multa iubire de aia.

24. Ce le-ai face acestor oameni?

Nimic ca-si fac singuri:)

25. Unde erai la revolutie si care a fost primul tau gand cand ai auzit ce se intampla?

La tara la socrii,m-am speriat ca orasul meu a fost devastat,iar cind am ajuns in fata blocului era tab-uri si era blocata iesirea din oras...a fost infiorator.

26. Ce talent n-ai si ti-e ciuda raaau?

Nu stiu sa desenez ,sa mint ca si asta e un talent:)))

27. Da Cafenelei un alt nume.

Aici nu ma bag e prea frumos numele:)

28. Da-mi mie un alt pseudonim.

Floarea soarelui:)

29. Hai, da-ti si tie unul.

Laleaua neagra:)))

30. Ia foc cafeneaua si poti salva un singur cafegiu, pe cine salvezi? Hai curaj, toti avem simpatii, nu s esupara nimeni ca n-a fost el alesul, deci?

Pe zaraza sc,am curaj sa spun:)

Poti s-aduci inapoi un user care n-a mai dat de-un secol p-aci, pe cine aduci.

Pe un cafegiu.

32. Multumeste-i lu' Racovitan (pentru incepatori, Racovitan Daniel este creatorul Cafenelei), gasesti tu pentru ce.
Racovitan, io multumesc de democratie.

Domnule Racovitan ,multumesc pentru tot dar va rog m-ai vizitati-ne ca de o luna mi-am schimbat profilul si nimic pls...

33. Daca ai ajuns pana aici ai o rabdare de fier. Ai castigat o cafea aburinda cu madlene langa ea.


Multumesc bright,te iubesc si te ador.
orasul meu ... - de dafinul la: 28/01/2009 00:13:41
(la: Orasul meu (compunere))
e un oras banal ,
cu miros de canal.
e un oras de targoveti ,
ce astazi umbla beti
mai ieri vindeau un vis
azi a ramas doar vis
dorinta le-a murit
visul s-a naruit
in lumea efemera
mai bine de o era


azi, nepotii de targoveti
nu mai vand doar creveti,
arme,la pret de mere
prafuri,la pret de pere
e un oras ciudat
cu-n miros democrat
e un oras de targoveti
ce astazi umbla beti.


Dar... inca mai exista acea cafenea din coltul gradinii ... din zona veche a orasului, acolo unde ma refugiez uneori sa-mi savurez cafeaua in tihna , fara sa aud masini sau autobuze , vacarmul strazii sau strigatul ... targovetilor beti .In rest ... e un oras de beton , cu multe blocuri inghesuite , cu lume colorata si adunata din toate colturile tarii ...
*** - de mazariche la: 29/01/2009 19:10:00
(la: Orasul meu (compunere))
Orasul meu nu-i al meu. E locul unde-i casa mea si unde mi-am crescut copiii. In calea vanturilor, a secetei, a gerului.
Imi plac pietrele din garla, gradina publica, niste case vechi, pavajul unei strazi. Imi placea teiul batran de peste drum pe care l-au taiat as' toamna sa faca loc unui fast-food.
Nu-mi place muzica tare, portierele trantite, claxoanele, gunoiul.
Si se strange carnea pe mine cand vad pui de animale abandonati de oameni ca cei ce mi-au otravit pisica.
Si inca esti norocos - de ofemeie la: 22/10/2003 17:22:06
(la: Romani in strainatate)
ca ai 3 mil pe luna ca altii...Cunosc Iasul.E orasul meu.Ai dreptate .E de rau acolo.Incearca sa pleci si tu...ca e mai bine.Alexandra
#1905 (raspuns la: #1903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wow! - de ofemeie la: 27/10/2003 19:46:36
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Eu sunt din Iasi...Dar nu mi-am vazut orasul de 7luni.Ma bucur ca a ramas neschimbat.Ma bucur ca sunt ieseni pe forum.Sper ca in Decembrie voi gasi si eu strazile ninse in orasul meu natal.Va pup.Alexandra
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
sa faci bine - de (anonim) la: 20/12/2003 14:27:09
(la: Romani in strainatate)
1997,am cautat un romin din orasul meu,si am gasit un tigan romanizat din focsani,(basascu marian).l-am dus la munca,nu am platit pe fi'miu si i-am dat bani lui ca avea un fiu la focsani.
in trei zile a baut bani,si a venit la mine spunind ca nu are de mincare,...i-am dat,si i-am zis ca si eu am un fiu.
dupa doua luni mi-a spart bojdeuca sa-mi fure saracia,eu sper ca dumnezeu are multi ochi si o sa vada de el .(cind faci bine in strainatate,e ca nu trebuie sa rwecunosti ca esti romin).
un binefacator de romini.
#7021 (raspuns la: #4881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion of Christ - de Falfabeta la: 03/03/2004 15:37:26
(la: The Passion of Christ!! de Mel Gibson)
Am vazut filmul acum trei zile si inca sub efectul lui. Este extraordinar. In ceea ce priveste antisemitismul, eu cred ca este o mare exagerare. Chiar m-a deranjat sa aud asta. Nu inteleg de ce cei care au facut ce au facut nu-si pot asuma responsabilitatea, in speta poparul evreu si romanii. Poporul german si-a cerut scuze poporului evreu pentru toate atrocitatile facute de Hitler, desi nemtii din zilele noastre nu au nici o vina. Nu am nimic personal cu evreii, ii admir pentru faptul ca desi sunt un popor mic (ca intindere) sunt atat de importanti in lumea economica. Din nimic au reusit sa-si intemeieze o tara. Este adevarat ca inca sunt probleme in aceasta privinta, dar au reusit.
Revenind la film, personal cred ca este un film sangeros, dar realist. Nu ma indoiesc ca asa a fost. Iar personajele au fost extraordinar alese. Maia a fost facuta pentru rolul asta. Citeam in ziarul romanesc editat aici la Toronto, ca Mel ar fi exprimat catre directorul Teatrului National Dinu Sararu : "As muta si muntii din loc doar ca o am pe Maia in rolul Fecioarei Maria". Pe mine m-a impresionat dorinta lui a juca Maia acest rol. Iar daca Maia a acceptat sa joace acest rol, cred ca nu mai este cazul sa ne mai punem problema de antisemitism.
Cunosc chiar si musulmani care au mers sa vada filmul.
Si inca ceva: tot zilele trecute am vazut si filmul "Hart's war" cu Marcel Iures si Bruce Willis. Desi filmul este putin cam nerealist, Marcel Iures a jucat extraordinar. Nu va pot exprima incantarea mea de a vedea la interval de cateva doua filme in care au jucat actori romani. Mai ales ca pe Maia am vazut-o la un post de televiziune dand un interviu. Era chiar in ziua cand vazusem filmul. Nu stiam de unde o cunosc pe femeia aceea frumoasa si distinsa. Aveam lacrimi in ochi de bucurie. Pe Maia, pe care o vasusem in orasul meu natal (Pitesti) jucand in "Cafeaua domnului ministru" o vedeam jucand si aici la mii de kilometrii.
e-cartu' - de Dragos Bora la: 11/03/2004 01:51:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutari!
Am citit textul de la "e-cart". Daca nu l-ar fi semnalat dl.
Crisbasan (despre "Delicte minore" deja auzisem), probabil nu
l-as fi aflat si parcurs.

> Dictatura lui Ceausescu a avut consecinte extrem de grave
> in plan moral, iar asa-numita democratie care i-a succedat
> a lasat neatinse multe dintre structurile corupte ale ve-
> chiului regim comunist.

Mai rau. Nu doar ca le-a lasat neatinse, dar a reusit sa-si
depaseasca "maestrul". A creat structuri noi iar pe cele
vechi le-a dus "pe noi culmi".

> Asta inseamna ca Romania ofera posibilitatea unui studiu
> interesant despre tarile care se lupta cu tranzitia ideolo-
> gica...

As vrea sa vina cineva din strainatate (se pare ca pentru a-
utohtoni subiectul nu-i prea interesant) si sa studieze te-
meinic subiectul "Arta intre '45 si '90". Ce, cum si cit s-a
facut s.a.m.d. Cred c-ar fi o interesnta arheologie. Ca, daca
e vorba de fotografie, din ce s-a scris pina acum, poti sa
crezi povestea aia cu vidul cultural...

> Calatoria cu taxiul prin oras este o alegorie a ceea ce va
> urma: soferul goneste în zig-zag pentru a ocoli gropile,
> carutele si cainii vagabonzi.

La mine carute nu sint decit la periferie si acolo destul de
rar. Gropi si caini insa, pe alese si la discretie.

> Orasul, un amestec de blocuri comuniste, biserici medievale
> si magazine prafuite de prin anii '70, nu e o metropola.
> Cum sa inserezi o bienala de arta contemporana intr-un ase-
> menea context?

Nu cauta adeseori artistii destinatii, locuri de creatie,
de expunere deosebite, "exotice"? Mai pusera si altii arta
nepotrivita in locuri si-n timpuri nepotrivite pentru ca-n
final sa iasa capodopere.

> Pentru ca sistemul de educatie artistica s-a schimbat foarte
> putin fata de cel din timpul dictaturii, acesti studenti
> ambitiosi stiu foarte putin despre ce se intampla pe scena
> artistica internationala si nu isi permit sa calatoreasca
> in strainatate.

Orice simplu cetatean din orasul meu are acces facil de prin
iulie 1997 la internet. De acolo se pot afla foarte multe.
Dorinta sa fie. I-am invidiat intotdeauna pe studenti, pentru
ca aveau acces internet gratuit.

> Lia a inceput sa faca performance in anii '80, dar abia dupa
> deschiderea tarii catre Occident in anii 1990 a aflat ca
> performance-arta avea deja o lunga istorie.

Chiar asa de izolata a fost Romania? Chiar nu se putea afla
(e drept, cu ceva efort si cu riscuri) ce se mai petrece in
civilizatie? Ceilalti artisti (actorii, fotografii s.a.) la
fel nu stiau?

> Lia se opune vehement instalarii noului Muzeu de Arta
> Contemporana in palatul lui Ceausescu, pentru ca in aceasta
> cladire se afla si Parlamentul si, in consecinta, este un
> loc prea incarcat si compromitator.

Pai de ce sa nu fie "exorcizat" prin arta? Si de ce este
"compromitator"? Cred c-ar trebui sa fie acolo, asa, macar
de-al dracului sa stea in coasta alesilor nostri. Cu siguran-
ta le-ar produce un disconfort (la cit e marea majoritate a
lor dispusa la intelegere si dialog; ma rog, la dialog ar fi
dispusi dar n-au aparatul necesar (vocabular s.a.)) asta m-ar
bucura.
Iisus n-a luat biciul in mina sa scoata din templu pe cei
care nu-si aveau locul acolo?

> Dar la o privire mai atenta, instalatia ar putea provoca
> hernie artistilor si curatorilor din Vest: fotografiile sunt
> indoite, filmele video sunt proiectate pe pereti acoperiti
> cu coji de banda adeziva si, deseori, nici nu se pot vedea,
> pentru ca Kalinderu Media Lab nu-si permite sa cumpere o
> draperie neagra.

Nu cumva asta s-a si intentionat? Poate cele de mai sus se-n-
scriu intr-un "demers artistic".

> E usor sa simpatizezi cu "Dizzydentii" Perjovschi de vreme
> ce, dupa standardele occidentale, situatia este "fucked up
> in the extreme":

Cind ma gindesc la citi oameni au creat in conditii "fuite"...
Se poate mai rau. Dar si mai bine.
Toate cele bune!Dragos Bora
#11771 (raspuns la: #11630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre casa - de danavreacasa la: 15/03/2004 01:53:16
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna la toata lumea, am plecat din tzara acum 6 luni, dar mi se pare o vesnicie. Am crescut in Bucuresti si am trait si gandit ca ceilalti din jurul meu despre romania...ca suntem saraci...prosti , necivilizati si ca cel mai mare bine care ni se poate intampla , este sa emigram intr-o tzara mai buna. Am doar 21 de ani, poate ca nu stiu sa apreciez unele lucruri si poate ca trebuie sa petrec mai mult timp aici, pana sa-mi dau cu parerea, dar acasa o duceam ..."decent", eram la facultate, lucram, imi cumparasem un Matiz din banii mei si imi duceam viatza "tumultoasa" alaturi de prietenii mei,colindand prin cluburi.Acum locuiesc in state, in Florida , dar in afara de vreme si palmieri , sincer, nu gasesc nimic frumos la locul asta. Oamenii sunt goi si urati, grasi si ignoranti.Casele si cladirile lor sunt plate si oribile, asemenea unor depozite fara urma de arhitectura ori sare si piper. In incercarile mele disperate de a cunoaste oameni interesanti si locuri distractive, n-am gasit decat oameni falsi, femei de plastic si nici urma de distractie, numai excesiv de multa bautura si droguri . Bine....si cluburile de acasa erau tot asa dar nu macar exista pasiune si oameni alaturi de care simteai ca traiesti.Mi-e dor de casa, de aglomeratia de la metrou si de politistii nostrii corupti. Mi-e dor de pietzele cu tzarani si de traditiile si obiceiurile noastre.Am gresit , cand am vorbit de rau Romania,...sunt lucruri in viatza care sunt mult mai importante decat banii si zgarie norii...Nu am realizat niciodata cate libertati aveam acasa si cat de mult imi iubeam orasul meu jegos . Daca ar fii dupa mine m-as intoarce acasa cu primul avion, dar stiu ca oamenii nu m-ar intelege, sunt atat de preocupati sa-si urasca vietile lor marunte si tiganii de la coltul strazii. M-ai devreme sau m-ai tarziu, o sa ma intorc acasa.
nici nu stiu de ce-mi mai bat capul cu tine - de enigmescu la: 25/06/2004 08:54:45
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
fiindca oricat de indulgent si de tolerant as fi perspicacitatea nu ma lasa sa nu vad in tine pe omul de/format intr-o gandire abstracta si ambigua. ai pus probleme la care nici tu singur n-ai dat vreo explicatie, te-ai legat apoi de o istorie pe care, asa cum am si banuit, n-ai de unde s-o cunosti fiindca n-ai studiat-o, si in cele din urma ai gasit de cuviinta sa afirmi ca cineva, care a avut curajul sa te "infrunte" venind cu ceva date concrete, este produsul unei gandiri a epocii trecute... ce sa spun, te felicit pt. puterea ta de patrundere in adancurile fiintei si ale spiritului uman. nu consider ca m-am abatut de la problemele pe care le-ai adus in discutie, sau daca am facut-o a fost pt. a-mi structura o pledoarie- ceea ce la tine..."este, dar lipseste cu desavarsire"(Caragiale). ai dat cu bota in balta stropind in stanga si in dreapta si n-ai nici macar curajul sau bunul simt de a recunoaste asta. adica invinuiesti pe cel ce a comentat subiectul tau. e specific unei anumite categorii de oameni...! dar stii ceva, daca nu-ti place si nu vrei sa citesti ce scriu altii, indiferent ca sunt naive sau proaste de-a dreptul, ai optiunea de a ignora utilizatorii respectivi. asa poti face singur o "bisericuta" a ta unde sa-i tii doar pe cei de-o seama cu tine.
pot sa-ti mai pun o intrebare(ca la altele nu mi-ai raspuns, le-ai evitat cu buna stiinta asa cum ai facut si cu argumentele ce ti le-am dat)? daca nu detii un adevar, ce-ai incercat atunci sa spui, pt. ce ai deschis un subiect la care nu gasesti adevaruri de afirmat??? de fapt ce scop te-a manat de la spate? pt. mine, si cred ca si pt. ceilalti utilizatori care citesc aici, afirmatiile din ultimul tau mesaj fac de prisos orice comentariu. e ridicol si inutil sa aduci acuze la adresa unor persoane pe care nu le cunosti nici daca ai fi stat in aceeasi casa cu ele! n-ai capacitatea de a "cerne" informatia si in plus nici nu cred ca vrei neaparat sa fii bine informat. iti ajuge faptul ca ai citit tu ceva, undeva, despre nu stiu ce anume. si in functie de ce ti se pare ca intelegi pui stampila pe individ: e asa sau asa... detii un STAS pe care nu-l cunosc.
te rog sa te gandesti la un aspect: sunt anumite afirmatii care trebuiesc luate ca atare si nu interpretate dupa Grigore Ureche; apoi mai sunt acelea din care citesti si subantelegi mesajul. te-ai aprins ca iasca fara nici un rost, fara un motiv intemeiat. ce am scris eu ai calificat ca fiind rau fiindca persoana mea nu-ti place. o fi aici vorba de "calificarea" de care vorbeai mai inainte?! sa-ti intre bine in cap: tu esti cel care ai provocat discutia si te-ai lasat dus de valuri, nu eu. sau daca-ti place suntem amandoi dusi cu pluta, daca asa te simti mai bine si mai in siguranta.
este dreptul meu sa te consider raspunzator si sa atrag atentia atunci cand cineva isi aroga dreptul de a face "harcea-parcea" din mintile celorlalti. pe undeva iti spun ca mi-e si mila de tine, fara suparare. stafiile trecutului nu m-au afectat mai mult decat pe tine, ba chiar as putea spune ca nu m-au afectat deloc fiindca sunt inca destul de tanar(sic!). comunismul la care te referi in substratul ultimului mesaj a facut in Romania, comparativ cu alte state socialiste, ceva mai putin rau iar Biserica Ortodoxa Romana, ca sa nu cada prada despuierii de odoarele ei si de lacasurile sfinte cum s-a intamplat in Rusia bolsevica, a fost condusa in acele timpuri grele de magistrati ai politicii care au aparat interesele ei. indiferent ce se crede sau se mai spune azi pe la colturi si in presa, ortodoxia a ramas puternica in toata acea perioada fiindca a fost condusa cu iscusinta, dragule. si apoi de unde stii tu ca unii securisti care au gasit in cele din urma calea cea adevarata si s-au alaturat ostasilor lui Hristos, de unde stii tu ca sunt pierduti? poate ca dintre ei exista multi care n-au avut nici o treaba cu politica, poate au ramas in functii pt. a mai ajuta pe cate cineva sa scape de torturi. vina securitatii e in egala masura si a noastra, asta sa stii. pt. ca dintre noi au fost racolati oameni si tot noi am acceptat (cei mai multi- asta pana la '89) sa traim asa. am meritat ce am avut! acuma orice individ marunt care incearca sa ajunga sus fara prea mare efort arata cu degetul spre comunisti si securitate si se bate cu pumnul in piept ca n-a apartinut acelor structuri. iata cum m-ai determinat sa deviez de la subiect.
am sa-ti mai spun o intamplare adevarata petrecuta in orasul meu natal in vremurile acelea. un securist inversunat care cauta sa faca rau tot timpul venea aproape in fiecare duminica la biserica sa vada cine se mai strecoara inauntru. insa el statea afara. azi asa, maine asa... intr-una din aceste zile, pe cand slujba era in toi, ii veni sa fumeze. inca se mai ardeau lumanarile in pridvorul bisericii- astazi s-au mutat undeva afara. dar neavand el cu ce-si aprinde tigara ce i-a trecut prin cap, s-a dus direct la una din aceste lumanari care ardeau acolo si si-a aprins-o. si ca si cum ar fi facut cine stie ce fapta de vitejie a iesit zambaret afara- voia sa zica: na, unde e Dumnezeul vostru sa ma opreasca? numai ca dupa cateva secunde i s-a facut rau, a cazut jos si mort a fost. intamplarea mi-a fost povestita de un batran palimar al acelei biserici care a fost de fata cand s-au intamplat toate. ce vreau sa zic cu asta? nimic. poate doar sa reafirm ce ai zis tu in final: fiecare va da socoteala chiar si de tot cuvantul rostit! sa-ti mai fac corelatia cu ce ziceam anterior, ca fiecare e responsabil de ceea ce zice???
"cine seamana vant culege furtuna!"
just me
#16726 (raspuns la: #16721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ozzy... - de sanjuro la: 07/07/2004 16:08:27
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Imi amintesc ca ma aflam in tinerete cu un amic de la club si doua fete la un cunoscut bar, (Hotel Prahova) din orasul meu natal, Ploiesti. In oras sosise un teatru din capitala, si dupa spectacol cativa actori foarte cunoscuti au venit sa bea un paharel in acel bar. Unul dintre ei a remarcat pe una dintre fetele cu care eram, si printr-un picolo i-a trimis un biletel fetei, prin care o invita in camera sa de la hotel. Amicul meu, care era perechea fetei, citind biletelul, s-a ridicat de la masa, s-a dus la acel actor si luandu-l dupa umeri i-a spus in fatza: "Nene F..., oi fi tu cine oi fi, dar cred ca o sa matur localul cu tine...". Dupa cateva clipe de liniste mormantala, actorul si-a cerut scuze, si ne-a trimis la masa un rand din ceea ce mai bausem. A iesit din el la iveala "omul", si nu actorul indragit de milioane de oameni...
Personal, n-am sa cad pe spate in fatza nici unui geniu, ci doar in fatza operei sale, si daca-mi place, evident. Sunt valori aproape unanim recunoscute, dar altele recunoscute doar de un anumit segment de oameni, (muzica lui Jim Morrison, de exemplu), si nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti, din alt segment, doar ca lor nu le place ceea ce ne place noua, si invers.
Pentru mine sexul este o afacere in doi, barbat si femeie. Si cred ca trebuie sa ai o legatura sufleteasca cu cel cu care te impreunezi.
Morala sub care am fost crescut si educat, orientarea mea sexuala, (hetero convins), ma impiedica sa am un contact intim in fatza unui tertz.
Si in incheiere am sa-ti trimit aceasta scurta poezie:
"Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incit seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adincii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamintul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea."

Iar acu' te intreb, batrane: ai putea sa faci sex in public, soptind aceste versuri iubitei tale? Eu cu siguranta, NU!



#17464 (raspuns la: #17420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...