|
te provoaca sa gandesti
in padurea cu alune aveau casa trei pitici vine pupaza si spune: simptomatic idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse
Inchid ochii si-i deschid
Di
- de
cosmacpan
la: 30/06/2006 13:21:25
(la: Intrarea permisa numai cu copilul) Inchid ochii si-i deschid
Din intuneric spre lumina ma aprind In umbra bratului, cresc versuri noi Soptind copilului ce se-ascunde-n voi. dar din dar se face raiul: (primite si date mai departe) In padurea cu alune, Aveau casa trei pitici, Vine pupaza si spune: "Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista" -Ce zik picioarele unei blonde moarte? -In sfirshit impreuna! Cand eram mai tânara, uram sa ma duc la nunti. Matusi de-ale mele si cunostinte in vârsta veneau la mine, ma piscau de obraz si ziceau râzând: "Tu urmezi acum." Au terminat cu porcaria asta cand am inceput la înmormantari sa fac acelasi lucru cu ele. Alo? Nu va suparati, sunteti zero sapte patru patru trei unu unu cinci doi opt?
- Da da da nu da nu nu da da nu. Doi pescari, unul ungur si unul roman, la pescuit in acelasi lac. Dupa ore in sir, pestisorul de aur se incurca in firele ambilor pescari, iar acesta se vede nevoit sa indeplineasca fiecaruia cate o dorinta. - Eu vreau ca judetele Covasta si Harghita sa fieimprejmuite de Marele Zid Chinezesc, pentru ca niciun roman sa nu mai poata calca pe aceste pamanturi, spune ungurul oftand de bucurie. - Done, spune pestisorul. Romanul, linistit, intreaba pestisorul de aur: - Zidul asta are usi? - Nu. - Dar ferestre? - Nici. - Umple-l cu apa… In padurea cu alune, aveau casa trei pitici. Vine pupaza si spune: -Simptomatic, idiosincrazia dilematica îsi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsulând filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici. asta: ' In padurea cu alune,
Aveau casa doi pitici. Vine pupaza si spune, Vreau sa stau si eu aici." la viata mea, am o dambla
in vers sa zic la cineva... unde-s pistoalele , unde-s pumnalele toate dosarele haiducilor?... hai vino, iar...in gara noastra mica tu latule, striveste o furnica si fa din ea o mica amuleta s-o dam din mana-n mana la stafeta... cosmacpane... odata am ucis o vrabie am tras cu prastia-n ea... nu cu sabie. podul de piatra s-a daramat a venit gaga si l-a-naltzat... facut-a altul pe rau in jos, altul mai verde...mai luminos. vine, vine primaaavaaaraa maan-ul umbla-n toaaaata tzara cu barda sa ne loveasca versuri noi sa ne tranteasca... spune-mi cine esti... spune-mi ce doresti spune-mi daca-l intalnesti pe intrusul care a plecat de pe la noi spune-mi daca stii, spune-mi de-a veni racul ce s-a fiert la foc spune-mi daca am noroc sa fie asaaaaaaaaa...aaaaaaaaaaa... vaaaaai, ce voce frumoasa am, sa va mai cant... doi ochi albastri, frumosi ca cerul avea ea Ana, cea cu penelul... doi ochi albastri, priveam intr-una si stam cuminte, sa-i cand in struna :) in padurea cu alune aveau casa doi pitici vine pupaza si-n treaba: este si popix pe-aici? are tata o fetita , frumusica foc... vesela si harnicuta, nu sta intr-un loc va mai canta cateodata, va mai da un vers fata tatii e draguta, fara interes!! hai gata, ca am ragusit...:)) . sa fiti cuminti, plec sa ma distrez!!! pa, tuturor. ___________________________________________________ "daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
hop si eu :)
- de
Andre29
la: 05/11/2005 12:23:39
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005) In casuta din padure aveau casa doi pitici vine pupaza si spune vreau si eu aici.... :) :) :)
... Se pare ca aici avem casa mult mai multi....unii dintre noi datorita proximitatii fizice, cu putina bunavointa si in primul rand dorinta, putem sa mergem la intalnirea propusa de rac si sa ne cunoastem. Nu sunt de mult prin zona dar imi place ce se intampla aici. Este o placere sa stai la o cafea virtuala si la o discutie inteligenta, dar cred ca sa-i cunosti real pe cei cu care vom continua sa discutam si dupa aceasta intalnire este la fel de placut. Eu una voi incerca sa vin si abia astept sa va cunosc.... cat despre 'paparazzi' - sa vina sa vada ce bine stim noi sa discutam la o cafea adevarata (poate se hotarasc si se arata si ei) si daca cumva se va simti 'miros de creiere incinse' de la noi sa stie lumea ca vine... hihihihi :)
Tu cactus mic nu te mai intrista
Puricele ti-l voi inapoia Catelusului tau de urat Sa-i tina in mod placut Inapoi un pupic cu el nu uit Sa pui pe tepi iti trimit Uite un canticel pentru tine Special de la mine :) "In padurea cu alune aveau casa doi pitici Vine pupaza si spune vreau sa stau si eu aici Pu pu puuu, pu pu puuu vreau sa stau si eu aici Iata vine si o broscuta top top sarind mereu Daca e loc in casuta tare as vrea sa stau si eu Top top toop, top top toop tare as vrea sa stau si eu Soricelul striga indata: iata si eu am venit! Casa voastra e curata, noroc bine v-am gasit Chit chit chiiit, chit chit chiiit noroc bine v-am gasit Si-n casuta cea draguta stau vreo cinci prieteni mici Soricelul si o broscuta, pupaza si doi pitici Tra la la, tra la la stau vreo cinci prieteni mici" Arunca c-o sticla-n mine
si ii voi pastra mesajul RC e in mare forma Vineri ii face menajul... Alo? Alo? aici e Radio.. Stroe si Vasilache...lache...lache... Io crez ca n-au dat turshii si o tzara de rabdare se cuvine a asterne pa noptera (cartea de pa noptera si tzegara de-n scrumera)...daca nu se trece la represalii: otravirea fantanilor, arderea flamurilor si fuga... in padurea din poiana aveau casa trei pitici... dar acuma sunt ;;)
si am un secret sa-ti spun: in padurea cu alune avea casa doi pitici vine unu acu si spune unde esti, nu esti p-aci? :))
poezie...din folclorul copiilor
- de
cosmacpan
la: 26/08/2005 23:40:32
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA) in poiana din padure
aveau casa trei pitici unul facea cafea buna si-altul manca doi pui fripti numai unul bea mai frate cico de cadea pe spate. ca sa nu se baloneze si in can(i) sa se-mbaieze. din poiana-n bucuresti arcul tre' sa-l ocolesti si-ai sa-auzi vantul cum cheama frunza-n codri de arama s-in spate la national e coliba lui mos sam. pam, pam. in padurea cu nuiele
aveau casa 5 pisici. vine leul pe la ele si-ntreaba: pai ce-i aici?? azil de matze, cafenea, circ, spital sau bal la curte? ca-mi faceti numai belele va tooot adunati la barfe! "nicidecum maria-ta! (miauna pe acelasi glas) stam si noi la o cafea si mancam un soarec gras!" "ia mai bine duce-v-ati si-alegeti-va un nick, stiu un loc plin cu carnati si utilizatori voinici!" noi acolo? nu gandesti ca-i mai rau ca la camin? nu-s perdele la feresti ca le-a confiscat admin! ___________________________________ semper idem... in casuta cu alune
aveau casa 5 oameni mici vine-anisia-acum si spune unde-mi sunteti, dragi pitici??. _________________________________________________________ "iau viata in piept, vânez bucurii, caut raspunsuri, alung dureri..." (Marita Golden) In casuta din padure
Aveau casa multi pitici Am venit si eu pe aici Ce mai faceti trancanici? ________________ "Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu In poiana din padure, aveau casa doi pitici
Trece mandra mea si-treaba: -Ba, mai sunt mure p-aici? Mure murarele, stele logostele sa-mi vrajesc badea cu ele? o feerie de culoari.. padure de castane, padure de alune, paduri de stejar verde si stejar comun, sumac si pini si brazi... frunzele de sumac devin rosii toamna...am vizitat si un sat medieval, Thierry, situat la 1300 metrii altitudine, agatat pe flanc de munte, de-asupra prapastiei.
(aveam un prieten italian care nu cunostea regiunea...) apoi ne-am intors la Sarzi (1200 m altitudine), la 2 Km am parcat cele 2 masini la casa ciobanului, i-am cumparat si brânza proaspata si amplecat cu rucsacurile in spinare, vreo 5 Km pana la chalet-ul (cabana dar in piatra, casa de munte) a unor prieteni francezi: Eliane si Raymond... Am mancat ce am adus cu noi, rece : ratishi cu carne si cascaval (facute de mama si congelate), pateuri, pâine, rosii, ardei, castraveti si friptura rece, apa de izvor (alaturi) si cate un paharel de vin rosu local.. dupa masa ne-am dus sa cautam ciuperci, dar este sec, sec...am gasit doar cativa lactari si cateva trompete ale mortii (ca si galbiorii, dar negre si mult mai delicioase) si astea doar jos unde curge izvorul, si este umid... castanele, abia acum incep sa cada primele, am reusit totusi sa adunam vreo 3 Kg, seara le-am prajit pe jar...intr-o tigaie cu gauri.. am gasit cateva mure, cum e mai rece, acum sunt doar coapte... seara si duminica la pranz am facut foc in barbecu si am facut gratare, carne de miel...miel taiat de cioban... seara am jucat carti, am povestit, eram 7 in total, cativa au dormit si pe jos in sac de dormit... ne-am intors duminica seara..Eliane cu sotul s-au dus acasa, locuiesc in acelas sat cu mine, iar restul au ramas pt noapte la mine acasa, cu exceptia lui Coralie, care s-a dus sa doarma la mama si sora mea la Nice, c-avea sa ia de acolo prajituri pe care mama i le-a pregatit.. :)) am parcurs Km catarandu-ne sau coborand in vai, am adunat frunze de toate culorile, conuri de brazi de toate marimile, am facut poze, multe, multe poze... Este o liniste in munti, calm.. uiti de toate... Casuta are totusi un butagaz si lumina (tot cu butelie de gaz) si apa curenta (adusa de la izvorul de alaturi), chiar si un dus (apa incalzita cu butelia de gaz -deci economie mare, ca altfel cari butelia pe spate.. :))) si wc (cu o fosa septica) am sa pun cateva poze..dar fara persoane, sa vezi cum este frumoasa natura pe la noi...
aduceri aminte
- de
maan
la: 26/07/2006 19:47:12
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?) daca ‘a uita’ se-nvata … incep io disertatia… da’ ma pocneste un ras isteric, rezultat din aberatia demersului pe care-s gata a-l incepe.
Ma pot obliga sa tac, ma pot concentra-abtine a nu face lucruri care-mi produc necazuri.Daca reusesc nu-nseamna ca am invatat sa nu le fac, ci ca m-am magistral abtinut. Omul imi pare-a fi rezultatul avatarurilor anterioare si nu cred ca-l poti pe deplin intelege daca nu-i pricepi trecutul, exercitiu la fel de valabil si necesar aplicat pe fiecare dintre noi, la modu’ reflexiv… Nu poti apasa “delete” (vorba anisiei) - informatia selectata ramane oricum in memoria computerului. Ce vine mai apoi se insereaza tinand cont si de-acest aspect. continuand metafora, exista fara-ndoiala un fel de recycle bin, in care va trebui sa te deplasezi periodic de teama ca, cine stie, ai putea sa razi definitiv ceva important… careva talmacea amintirile definindu-le ‘lectii de viata’, dar asta ar insemna ca-i suficient sa fi trait mult ca s-ajungi un intelept, cestiune care-i total aberanta, desi nu neg ca exista si cativa care pot invata din greseli, sau se pot avanta mai sus, bazandu-se pe amintirea unui succes anterior. Personal, mi-as dori sa nu uit nimic! n-as fi completa fara amintirile frumoase (nu la ele ne raportam fiinta?) si-as fi o escroaca fara umilintele, esecurile, gunoaiele in care m-am trezit cu voia ori far-a mea dorinta. mi-a adus tata, ieri o legatura de busuioc proaspat, pentru salate. Bucuria pe care mi-a facut-o, tanjind ca un sunet de trompeta din neunde, m-a descumpanit intr-atat incat multa vreme m-am intrebat daca nu cumva procesul asta de distrugere in care-s angrenata de vreo cativa ani nu se-accelereaza, daca nu cumva ma dilesc mai rapid decat am prevazut. Raspunsul m-a pocnit nitel mai tarziu, cand meditam la cat de sarata ar trebui sa fie branza asta de vaci pe care-i musai s-o infulec zilnic – mireasma aia de busuioc care mi-a impanzit bucataria mi-aducea-n suflet nu imaginea, ci-ntreg caleidoscopul de trairi pe care le experimentam in copilarie, in casuta de sub salcami a bunicii. Casa aia pitica nu mai exista in mod real – au facut-o una cu pamantul cu-n bulodozer, lasandu-mi in suflet pentru mereu gustul unei ireparabile pierderi. odata regasit, mirosul din odaie a-nviat din uitare spuma de par argintat de supt un batic negru si glasul tremurat: “sa fii buna, Lusha mamii, sa fii buna, ca Dumnezeu …” ce-as fi eu, adeca, fara trei frunze de busuioc, cari sa ma duca pe unde-as vrea sa merg, fara ca macar sa fiu constienta de-asta? Altcineva zicea mai jos ca amintirile-l impiedica sa traiasca prezentul. Prezentul meu, ala la care am renuntat pentru cinci minute cufundata-n trecut, n-o fost decat un banal castron cu telemea. … pe care-am mancat-o.
are trei chile jumate
- de
Dinu Lazar
la: 12/11/2006 17:08:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Cel mai tinar cafegiu de pe acilea are trei chile jumate.
Sa va spun cum sta treaba. Azi de dimineata tot ne-am strins ca la opt cafegii sa vedem cum sta problematica toamnei la Cernica. La ora opt fara ceva ne uitam cum rasare soarele pe lac. Am lasat masinile si ne-am bagat la mocirla; distanta dintre parcare si lacul cu peisaje este de cam 3 km de drum mocirlos, ca la Romanica, asta e. Si mergem noi in padura, si ba un peisaj, ba un banc, mai o poza, mai un obiectiv, mai o amprenta pe polarizare, si ce sa vezi: suna telefonu` la doctoru` Mengele. I se spune Mengele de la o alta iesire, de acum vreo 5 ani, la o filmare la canal, unde am fotografiat un grup de detinute pazite de un militian; am postat imaginea pe grupul Fotomagazin, da` militanu` l-am inlocuit cu capul lu` Edy, asa ca el parea ca pazeste detinutele. Pe lista s-au gasit multi papagali care sa inghita shmenu` si sa spuna unii ca il compatimesc, altii ca nu il urasc pentru ce a facut in tinerete, da` frumos, cu explicatii si invataturi; ne-am distrat de nu exista, si pe atunci nici macar nu exista ceneseaseul; ma gindesc ca azi o asa gluma il facea tortionaru` regasit si demn de atentia lu` Dinescu. Dar ma rog. Bun, si eram noi in padure si suna telefonu`. Telefonul normal ca nu mergea. Am gasit un telefon care sa mearga si vorbeste Mengele acasa; nevasta statea sa nasca. Bun, si noi, la mama dracu`, care este. Oricum lumina nu era cine stie ce, oricum plimbarea a fost grozava, si s-au facut si imagini bunicele, si am vazut galben in fata ochilor, ceea ce e senzational pentru traitorii la cimenti ca noi. Si hotarim s-o tundem ca sa mearga omu` la maternitate cu consoarta. Pentru asta am mers militareste prin padure, la nas, ca cele doua gipiesuri erau in masina uitate; senzatia lu` Mengele era ca ori ne invirtim in cerc, ori mergem inapoi. Eu am pastrat ca la armata soarele in coada ochiului sting si am ajuns la fix, trecind fulger pe linga niste locuri mirifice unde o sa mai mergem. Si ne-am suit in masini si am plecat repejor si a fost una scurta da` frumoasa. Dupa citeva ore primesc telefonu`: e baiat si are trei chile jumate. Puteti sa felicitati aici pe fericitul tatic, care de nebun ce e isi lasa nevasta si merge sa faca poze pe coclauri ca pasionatul absolut. Da` pina la urma a fost totul OK, de unde morala: nu dati bani pe gipiesuri ca tot se rezolva cumva. La multi ani si felicitari conasului Edy! ai dreptate...poate n-a apasat bine pe tasta, nu asta-i problema.
dar mi se pare de prost-gust ca cineva sa critice cu rea-vointa, ca un gardian de la Auscwitz...dac-o intrebi ce-i aia postmodernism se gandeste la pantaloni din fibra optica... mi-e lene sa-i trimit ninei un comentariu separat; ii arat pe spatiul tau un clip postmodernist. Mi-am uitat casa si numele e obositor sa-ti stii mereu numele pe de rost o grigore dumitru iulian usa de la intrare se deschidea inauntru? si ciinele negru al vecinului spuneti ca musca? si n-ar trebui sa umblu cind e ger cu capul descoperit prin padurea de aluni? am uitat am avut destula vreme sa uit din creier pina in degete ...etc (Mazilescu) (l-am luat la-ntamplare dupa net) ______________________________________ God Bless America. Land that I love... sprinten bratele-mi ridic
cortul sa-l intind ce conteaza ca-s pitic daca-n joc ma prind? eu nu am o manatarca da-n poiana cu alune o ciubota sparta-n talpa io-ti sunt casa, pare a spune. poa' sa vina pupaza, vina si ariciul de ploua ne-om descurca ce te faci cu kitsch-ul? daca aceasta frumoasa si suava poezie nu a fost scrisa pe la...sa zicem...maxim 10 ani-11 ani...nu are nici o scuza pentru a exista.
dar a fost delicios s-o citesc... am ras si m-am simtit ca in padurea cu alune de unde piticii au luat-o la goana ingroziti cand au auzit "cucu!"
|
 loading... loading...cautari recente
"reincarnare"
"dumnezeu n-ajuta celor care umbla cu furtisag" "echilibru" "portul de virgil carianopol" "sa mor" "mr nobody" "pomana electorala" "polisemia cuvantului crapa" "duq cheq uzum inc inchvor ban asel " "polisemia cuvantului a se topi" "turtita infuriata" "o zi de scoala" "orbul si schiopul" "educatia tinerilor" "elegii marine" "omonimul cuvantului luna din poezia regasire" deAndrian Paulescu" "nerabdare" "marian nistor" "polisemia cuvantului familie" "emigrare germania" "maria si mara" "liri" "elementi" "lantu amintirilor film tradus an romana" "la agatat" "enunt cu cuvint mihnire" "jigniri rautate" "jean de lafontaine lupul si mielul" "jazz bar" "mesaj de departe" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: confă despre nimic)
Aveau casa trei pitici,
Vine pupaza si spune:
"Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. Parerea mea!"
Primul pitic lesina.
Al doilea pitic scapa ciocanul.
Al treilea pitic suspina:
"Iar ne vorbesti despre nimic?"