comentarii

in sufletul omului poate incapea tot universul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sufletul omului are si - de casyana la: 28/10/2005 18:27:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Sufletul omului are si el o lucrare asemănătoare cu cea a îngerilor. El are credinţa şi dragostea de Dumnezeu şi îl slujeste cu frică şi cutremur. Sufletul omului are şi el puterea de a sluji, de a ajuta pe fraţii săi, de a-i mîngîia în necazuri, de a-i îintări cuvîntul şi de a veni întotdeauna spre ajutorul lor.

Sufletul reprezintă într-un fel Crezul vieţii căci cu cît sufletul este mai luminat, cu cît purtăm mai mult dragostea de Dumnezeu, cu atît putem determina producerea de cît mai multe fapte bune, trăi mai bine şi mai împăcaţi, putem primi Mîntuirea.

Sufletul reprezintă dragoste, iubire, pace, un portativ de însuşiri care ne călăuzeşte pe anevoiosul drum în viaţă, Nu putem pleca pe drumul vieţii decît cu un suflet binecuvîntat de Dumnezeu, împăcat şi plin de lumină.

Omul, asemenea începătoriilor, stăpîneşte oraşe, ţări şi ţinuturi, dă legi şi conduce suflete după cum a zis Dumnezeu: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi"(Facerea 1, 28)

Sufletul omului curat şi luminat de puterea lui Dumnezeu stăpîneşte pe Ispititor, îl arde cu rugăciunea şi îl alungă cu credinţă. Sufletul nu vrea să facă voia lor şi, mai ales, nu se lasă biruit de patimile trupului şi ale sufletului căci Sfînta Treime este mereu apoape de noi, ba chiar şi ne ocroteste de cel viclean.

Sufletul, se poate spune că este un dar, căci acesta este un cadou de la Dumnezeu. Sufletul ne conduce în viaţă, ba chiar ne face să trăim, sufletul ne dă prosperitate, ne însemnează faţă de alţi oameni, sufletul ne educă, ne maturizează, ne arde, ne arată mînie, poate fura alte suflete, poate respinge, poate omori, sufletul poate fi un atu, o amintire, poate însemna speranţă, flacără, dorinţă, sufletul este lumina, sufletul este scînteia focului lui Dumnezeu care sălăşluieşte în noi.

În funcţie de viaţa noastră, de calea pe care o alegem, de influenţe şi de educaţie, sufletul are întotdeauna o parte bună în el, reprezentînd partea optimistă a lucrurilor.

Sufletul este nemuritor! Sufletul nu fură! Sufletul este doar locul unde se adună păcatele! Sufletul nu este ironic! Sufletul este un moştenitor! Sufletul poate lua decizii, iar aceste decizii pot fi influenţate sau nu.

----------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"



Sufletul nu poate fi produsul generarii spontane. - de DESTIN la: 29/01/2005 15:05:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul nu poate fi produsul generarii spontane.

Stiinta nu a aflat nimic despre generarea spontana... decat teorie.

Experimente elaborate si cele mai scrupuloase eforturi şi observatii au exclus generarea spontana din acest motiv:

„Cercetarea sponsorizată în parte de NASA (cu scopul de a-i face pe astronauţi în stare să recunoască chiar şi cele mai rudimentare forme de viaţă de pe alte planete) a arătat că cel mai simplu tip de moleculă proteinică despre care se putea spune că este „vie” este compusă dintr-un lanţ de cel puţin 400 de aminoacizi legaţi, şi fiecare aminoacid este o combinaţie specifică de patru sau cinci elemente chimice de bază, şi fiecare element chimic este un ansamblu unic de protoni, electroni şi neutroni. Astfel este de neconceput (pentru oricine în afară de un teoretician evoluţionist) că un sistem viu ar fi putut să se formeze vreodată din întâmplare.”

Bibliography:

Scientific Creationism,editată de Henry M. Morris.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
om, poate incerci sa explici? - de RSI la: 18/11/2005 22:12:02
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
om, poate incerci sa explici?
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#88808 (raspuns la: #88775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Am inteles ca un om poate av - de a_lex_is la: 13/02/2006 19:35:21
(la: Viata ca o plimbare cu autobuzul)
"Am inteles ca un om poate avea totul, neavand nimic, si nimic avand totul"(Mihai Eminescu).
Cand uiti care sunt cu adevarat lucrurile importante din viata ta, cand uiti ca fiecare minune care ti se intampla zilnic este aceea de a trai, nu mai stii sa apreciezi acea minge aruncata din greseala si acea raza de soare care se strecoara in parul fiintei dintre noi.

"pentru a iubi pe cineva trebuie sa te lasi sa iti dai seama cat de mult ai suferi daca l-ai pierde"
Ai dreptate, iubirea are mai mult de a face cu absenta decat prezenta persoanei iubite.

Focul face apa sa zboare
#105483 (raspuns la: #105466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de Shtevia la: 09/10/2006 16:28:13
(la: Credeti in reincarnare?)
O echipa de cercetatori scandinavi au facut o suita de experiente - macabre zic eu, dar utile desigur, dintr-un anume punct de vedere. Au pus muribunzii pe un cantar si au notat greutatea lor cand erau inca in viata si dupa ce au murit. Diferenta era, indiferent de greutatea, sexul ori varsta oamenilor aceeasi: 21 de grame. Au decretat ca aceea masa este, probabil, sufletul omului. Poate acela e cel ce reintra in corpurile altor oameni. Asa s-ar explica, desigur, atractia unor oameni pentru anumite locuri, antipatia profunda sau iubirea la prima vedere, senzatiile de déjà vu, etc.
Daca ar fi asa, probabil undeva, unde nu stim sa vedem noi (inca), exista un rezervor/depozit de suflete:).
Poate fi asa, sau nu.


"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley
Picnic in W.C.:) - de (anonim) la: 04/09/2004 12:30:39
(la: Emigratia spala WC-urile (?))

UNA :Faza cu spalatul veceurilor = Umilinta Suprema este o tampenie debitata de mintea de roman ignorant care habar nu are ca de fapt, in partile civilizate ale lumii ,spre care se indreapta emigrantii de obicei, veceurile NU sunt :infundate, ruginite, imposibil mirositoare, destramate, Infecte!!!

Aici,taticule, veceurile , in foarte marea lor majoritate, sunt LUNA, farmacie!!!!

sunt spalate si intretinute de 3-4 ori pe zi de oameni care nu se prefac ca muncesc si nu isi bat joc. Poti iesi la picnic in veceurile din occident, pt ca miroase a Curat si impecabil dezinfectat,a civilizat.

A DOUA: un cleaner (om de serviciu) face 11 dolari pe ora(salariu acceptabil, ba chiar bun in zona asta unde stau eu tinand cont de faptul ca salariul minim este de 5.5/h)...si in nici un caz nu isi intoarce matele pe dos de scarba!

A treia: nu fu prost de geaba acela de a zis ca "munca il inobileaza pe om"..atat timp cat iti ridici munca la rang de devotiune si esti serios si muncesti in loc sa furi sau sa dai in cap, chiar si o munca "de jos " poate fi demna, daca esti tu insuti demn.

Si a Patra: sunt convinsa ca foarte multi din cei din diaspora au avut inceputuri dificile.In conditii de genul asta mai face omul si ce nu tocmai ii place sau ceea ce nu este in conform cu pregatirea sa, pentru ca nevoia il invata pe om.Poate e felul universului de ii invata pe unii umilinta sau de a testa altora hotararea si puterea de caracter.

AS vrea sa aud si eu un roman din tara care nu ar vrea sa fie si
el emigrant si sa spele veceurile fiind plaitit 11usd/ora...politicienii corupti si bogati,hotii si profitorii si cei 1% romani intreprinzatori cinsiti si aveniti sunt exclusi...mai ramane ...cat? vreo 95 % din romani !!!

Sal'tare taica si noroc!
RH - de Homo Stultus la: 11/01/2008 12:42:49
(la: Strategia Diavolului 1.-)
Pe langa raportarea scripturistica ar fi poate folositoare si o raportare patristica. Unde lupta cu logismoi (gandurile rele) face o adevarata cariera in mistica. Omul nu se schimba esential in istorie (in sensul ratiunii, vointei, sentimentului) de aceea si "arsenalul" este bazat pe aceleasi principii atemporale parca.

Cred deci ca ar fi folositor pentru a intelege aceasta "strategie" sa ne referim la Origen, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Ioan Scararul etc. Acest demers este util in masura in care vom intelege ca indoitul conflict din om ca fiinta dihotomica prin ontogeneza este unul ce ne insoteste mereu. Nici unul dintre noi ca exponent al acestei specii nu este scutit.

Nu trebuie sa ne imaginam un dracusor mic micut dotat cu cornite si copite care isi dezvolta un plan managerial pe termen scurt, mediu si lung pentru ducerea in ispita a umanitatii. Lupta nu se poate da decat individual, personal. Si acesta lupta este lupta impotriva gandurilor rele. Ganduri rele pe care le putem socoti ca venind de la potrivnic sau din noi insine. Caci sufletul omului poate sa fie la fel de rau ca insusi iadul.

A te teme de diavol este la fel de ilogic ca a te teme de umbre. Raul nu este o problema ce fiintare ci una de manifestare. A te lupta cu diavolul inseamna a-ti educa ratiunea, vointa si sentimentul sa se manifeste conform datului ontologic. Iar acest dat este unul pozitiv. A fi este un lucru pozitiv. Chiar a fi in iad este un lucru cu mult mai bun decat a nu fi deloc. (Asta imi pare ca spune D. Staniloae).

Strategia diavolului este astfel alterarea manifestarii, alienarea iesirii omului in act. Sau asa imi pare mie. Si omul trebuie sa se impotriveasca a trai in intuneric. A trai in teama, a trai in complexe. Omul e liber in masura in care isi realizeaza obiectivul existential. Un obiectiv pe care refuz sa il delimitez.

"Diavolul", gandul rau reuseste sau esueaza in acceptul sau refuzul nostru.

Toate cele bune.
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 23/10/2004 19:39:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi
#26049 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
numai omul poate fi creator - de jeniffer la: 16/07/2006 15:00:56
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
eu cred ca nu vezi ce este adevarat si real si traiesti intr-o lume imaginata, creata de tine, dar unde singurele personaje reale sint oamenii. zeul nu a creat nimic pentru ca nu se poate crea spatiul, viata s-a creat singura pe pamint si nu exista nemurire data de zeu. sint iluzii si cei care le cred reale nu cunosc adevarata natura a universului si se lasa subjugati de religia dominatoare. sint impotriva religiei si asupririi omului de cind ea exista cu idei nebune, nu exista zeu care iti da viata dupa moarte, nu merita sa te daruiesti lui, caci nu exista.
#133528 (raspuns la: #133485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Tot Areal la: 05/08/2013 13:25:12
(la: EVADAREA)
Situarea in intervalul ontologic limitat de neant si infinit face din om o fiinta contradictorie: este tot in raport ci neantul, dar este nimic in raport cu infinitul. Omul posseda facultatea de a rationa, ceea ce-l face maret, dar judecata sa este limitata, ceea ce-l face sa se simta nenorocit. Aceasta nenorocire este insa dovada maretiei sale, o nenorocire de de rege deposedat care are constiinta propriului destin tragic. Metafora trestiei cugetatoare sugereaza ideea alcatuirii simultane de trup si suflet: omul este un corp fragil al universului, dar este si spirit destinat sa cunoasca adevarul, chiar daca nu-l va gasi pe deplin. Pascal considera omul o mare enigma, pe care gandirea nu o poate descifra. Filosofii care s-au raportat la om l-au privit unilateral, remarcand fie maretia, fie nenorocirea sa. Fiinta mizerabila, incapabil de adevar absolut, omul se superiorizeaza prin raportare constienta la infinitatea oarba a universului. Concluzia lui Pascal este legata de necesitatea recunoasterii maretiei conditiei umane, deoarece partajul mizeriei si grandorii, constitutiv naturii umane, are ca unic remediu credinta. Reflectia pascaliana implica fundamentarea umanului pe propriile limite, astfel incat conditia umana este pusa sub semnul tragicului. Convertit in angoasa existentiala, rationamentul pascalian are ca dominanta superioritatea ontologica a fiintarii umane. Ca si Descartes, Pascal afirma statutul principial al constiintei, dar afirma augustinian primatul credintei si iubirea ca esenta a umanului. Dincolo de Kierkegaard, care avea sa reitereze legaturile pascaliene dintre viata, credinta si ratiune, existentialismul se revendica de la Pascal. Rene Descartes – “Meditatii metafizice” : fiinta cugetatoare. “ Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru ce cugeta. […] unul ce se indoieste, intelege, afirma, neaga, vroieste, nu vroieste, totdeodata imagineaza si simte; […] din simplul fapt ca stiu de existenta mea si … absolut nimic altceva nu apartine firii sau esentei mele … inchei pe drept ca esenta mea consta in aceea doar ca sunt fiinta cugetatoare. […] pe de o parte, am o idee distincta si clara a mea insumi ca fiinta cugetatoare doar, neintinsa, iar pe de alta parte, o idee distincta a corpului ca lucru intins doar, cugetator […] Dar nimic nu ma invata mai lamurit natura decat ca am un trup, caruia I-e neplacut atunci cand simte durere … prin urmare, nu trebuie sa ma indoiesc ca se afla ceva adevarat aici.”
#646877 (raspuns la: #646876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu incercati sa il evaluati pe Dumnezeu ! - de sorin_1967 la: 17/11/2003 13:29:04
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin




#4532 (raspuns la: #4310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesaj de Sfintele Paşti - de SB_one la: 10/04/2004 08:13:48
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13663 (raspuns la: #13658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Your soul is mine. - de ANGEL la: 01/08/2004 20:53:19
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Mr. Paianjen,

Sa shtii ca iubesc paienjenii,arahnidele de toate speciile,pe undeva,shi eu sint la fel.....nu?Imi tes pinza dulce shi ashtept sa pice in ea o musca sau fluture,il infashor cu dragoste in cocoonul meu shi il voi savura mai tirziu.
Am o cruce mare pe spate......imi vine sa pling......Nooot!Crucea este cu capul in jos,desigur,asha imi place mie.Ha!Haaaaaaaaaa!!!!

Mda,mi se pare ca era vorba de ....suflet aici...nu?
In nemernicia mea de neshtiutor care de milioane de ani exista in toate lumile materiale si imateriale,ma intreb daca merita sa-mi bat copitele(pardon,capul)cu voi,care sintetsi departe de a fi devenit fiintse umane inca....nu?Ha!
Ori chiar shi cu paienjeni.
Exista un secret al Universului la care initsial omenirea cindva ,cind va fi pregatita,va avea acces....shi atunci,povestea vietsii se va incheia shi alta se va scrie....rolul meu este de a lungi povestea la infinit ,sa nu las sufletul uman sa ajunga la destinatsie.

De aceea il atrag in pinzele mele shi ii ofer bani,putere,vanitate,egoism,lashitate,
ura,vise iluzorii,moarte shi in final....ii sug sufletul shi arunc trupul uscat de vlaga in haznaua universului.Crezi ca Moshulica(cel care doarme calare pe un nor,pentru ca asha l-atsi imaginat voi)Dumnezeu nu shtie ce fac?
Sintem o corporatsie Mr. Paianjen.God&Satan Ltd.
Oh,sper sa nu te simtsi jenat sau tulburat sau suparat ca spun adevarul,nu?Uite ca ma faci sa pling acum....Noooot!Ha!Haaaaa!

Uneori alerg prin univers cu o plasa de prins fluturi shi prind atitea suflete,pe urma le pun in colectsia mea,insectarul meu personal,unii ii dau shi lu moshulica.
Ce este sufletul omului?Este o expresie a ego-ului uman,in toate calitasile lui enumerate mai sus de mine.Este focul ce da viatsa trupului,nu uita ca eu sint focul!!!!!
Oh,Mr. Paianjen,oare nici acum nu ai intseles ca sufletul este nemuritor?
Desigur ca dupa ce-mi dai in primire viatsa ta,shi trupul tau e cenusha,sufletul tau inca este un foc pe care-l iau in mina si-l suflu in univers sa se reintoarca cum o cadea in alta lume shi alta forma,dar pina atuncea,fi sigur ca vei gusta din HELL shi din plin,va fi asha de real incit vei crede ca real traieshti momentul prin care tu singur te vei condamna,eu...doar te privesc,asha ca Nu mai datsi vina pe mine ci pe voi inshiva!

Mai vorbim cindva ,poate in momentul mortsii tale Mr. Paianjen shi atunci vei cunoashte adevarul pe care-l cautsi azi prin intrebari inutile.Am rabdare,viatsa mea e o eternitate,a ta .....trece in 1 minut de fapt,dar nu shtii.....te trezeshti din visul vietsii tale la 70 ani shi doar ca sa mori.Ha!Asta in caz fericit in care nu mori mai...devreme???Ha!Shi atuncea te intrebi:"Oh my God....unde s-au dus anii ashtia?Parca mai ieri eram un bebelush shi ma tiram pe jos shi ma cacam pe mine....acum uite sint batrin shi iar ma tirasc pe jos shi ma cac pe mine...."
My son,e viatsa ta,nu a mea,I'll see you in Hell.

ANGEL

































dragostea de om -Pt. desdemona - #21614, - de Muresh la: 11/09/2004 05:58:10
(la: Preoti homosexuali?)
Mentionez ca in majoritatea subiectelor suntem de acord .
Principial , desi s-ar putea ca omul se naste homosexual si , de aceea nu sta in puterea lui sa se schimbe , nu i-as recomanda sa imbrace sutana decat pt. a servi pe cei ca el , si nu altminteri .

Vorbeam de calitatile necesare pt. "a face" un preot bun . Incercasem sa clasific importanta spiritualitatii vs. experienta de viata .
De fapt cel mai important lucru este dragostea de om . Un preot cu dragoste de om poate gresi din lipsa de har sau din lipsa experientei de viata , dar il prefer unui suflet rece si instrainat care nu se iubeste nici macar pe el insusi .

Cugetari ...., nu controversa .
#21762 (raspuns la: #21614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Tradus"in limba muritorilor de rind," Paianjenul, - de DESTIN la: 26/09/2004 07:48:40
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23410 (raspuns la: #23409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
disociere maybe? - de airymary la: 14/10/2004 21:39:39
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Doctorului Rieux ii venea greu sa creada daca nu chiar imposibil - si pusa asa intrebarea, pare fara de raspuns.
Dar - si asta nu e neaparat raspunsul - trebuie sa realizezi ca atunci cind facem bine, ne folosim de ce (instrumental) anume a pus Dumnezeu in noi bine. Cind vrei sa faci bine din dorinta de a face bine ( si aproape nu stii de ce; doar ca vrei sa faci bine) chiar daca nu crezi in Dumnezeu, ii folosesti ca sa spunem asa imputernicirea de a face bine pe care El a dat-o oamenilor - really, it comes naturally. Dr. Rieux in acest caz foloseste darul dat de Dumnezeu (dorinta de a face bine si de a-ti folosi cunostintele in acest scop) fara sa recunoasca de unde vine. Deci el, Rieux, foloseste sapa de imprumut si nu vede Stapinul - asa s-ar parea, la prima vedere. De fapt, el crede intr-un principiul al binelui pentru ca alege sa faca bine.E ca si cum Rieux disociaza ideea de Dumnezeu ca stapin al nostru atotbinevoitor de Dumnezeu cel care ne-a comandat sa facem binele si pus in noi alegerea asta. Rieux deci, amesteca necredinta intr-o entitate superioara cu credinta implicita intr-un principiu de factura platonica oarecum. El actioneaza ca si cum omul ar avea o singura optiune : sa fie bun tot timpul.Omul nu e asa , universul nu e asa , deci Stapinul nostru s-a indatorit, prin fiul Sau, sa rezolve aceasta ne-alegere a unora dintre noi, anume prin jertfa. Eu una zic, ca raspunsul la problema cu copii bolnavi trebuie sa se afle in noi - cine stie citzi din noi nu ne folosim potentialul de a face bine.Poate cineva si-a ratat menirea sincera, una potrivita cu harul dat, care ar fi putut sa rezolve dilema.
In acest sens as "citi" Camus cu al sau Rieux - prin lipsa ; o lipsa chinuitoare. Cit despre sanctitate, cel care face binele foloseste ce a pus Cel-De-Sus in noi.E un fel de a ne apropia de Dumnezeu.Putem face un paralelism intre situatii tragice si faptul de a intelege durerea LUI fata cu cei care nu aleg sa paseasca pe calea dreapta.Desi nu asta e raspunsul.Raspunsul vine intotdeauna cind speri din toata puterea sufletului tau, cind nu te cantonezi in fata a ceea ce raul a expus ca toti sa ne indoim.
Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni...... - de (anonim) la: 18/10/2004 11:03:37
(la: Viata gay...romaneasca!)
Cred ca nu suntem in masura sa judecam pe nimeni....dar parearea mea sincer este ca si eu am avut inclinatii gay dar m-am gandit bine si am reusit sa-mi schimb inclinatia.....Trebuie sa fim constienti in ceea ce facem.....ma gandesc totusi ca viata pe acesta planeta este alcatuita dintre sentimentul etern si pur care nu se poate exprima prin cuvinte...
Cu alte cuvinte....Viata pe acesta planeta este alcatuita din ''IUBIRE'' si cred ca dintre iubirea a doua sexe opuse...femeia si barbatul.....Cat despre viata gay totul depinde de modul cum vad ei viata....Daca privesti in sufletul tau...poate ca veti descoperi lucruri noi...In fine...noi nu avem dreptul sa judecam pe nimeni....dar daca Dumnezeu a creat un sex feminin si un sex masculin...da de gandit......totusi....nu?!
Nu suntem in masura ca sa intelegem unele lucruri.....ziceti voi ca viata gay se vede prin modificarea codului genetic....si cate mai cate...trebuie sa intelegeti ca noi oamenii nu vom putea descoperi totul....Cum sunt unele lucruri care niciodata nu le vom intelege cu corpul ci doar cu sufletul....Niciodata nu o sa descoperim totul......parearea mea asa cum
Universul este in plina expansiune.........noi suntem ceva etern......asa ca nu vom reusi oricat am incerca....Fiecare are dreptul de a alege ce va face in propria sa viata pentru a duce la bun capat misiunile lui....Nu trebuie sa dispretuim pe nimeni......Si mai ales nu trebuie sa judecam pe nimeni...ASa cum Dumnezeu ne-a lasat sa alegem din ce e bine si ce e rau......ASa putem sa indreptam totul....Omul are puteri nebanuite care nu o sa fie descoperite in totalitate.....pe acesta lume.....In final....cred ca noi avem dreptul sa hotoram ce si cum atat cat nu facem rau nimanui...DAr trebuie sa ne gandim bine ca homosexualitatea nu e un defect....nu nici o degenerare...prostii......poate ca este un lucru care are o semnificatie...oricum trebuie sa vedem ca viata eterna este formata din iubirea pura si sincera dintr-e o femeie si un barbat....DAca ne gandim bine...totul este posibil daca vrem...Putem face orice....chiar sa atingem imposibilul....chiar daca este atat de greu.....asa cum anumite legi au fost invinse...asa putem sa ne gasim si noi...fiecare drumul in viata.....In concluzie avem libertatea noastra de a face orice...chiar orice...dar trebuie sa vedem si consecintele...si cel mai important este ca pana la urma noi suntem capabili de orice......chiar de orice......Ajunge doar sa credem in noi...sa credem in Dumnezeu si totul va fi bine...oricum viata asa e cu urcusuri si coborasuri...oricum orice se poate descifra numai daca vrem...si daca ne gandim bine...Ca final va zic ca ar fi bine sa respectam legile naturii....pentru ca divinitatea este un lucru care nu cred ca il intalnim aici pe pamant...ci doar dincolo si cum mai sunt raspunsurile la atatea intrebari....oricum daca vrem ceva putem sa-l facem pentru ca asa am fost creati....dar trebuie sa fim constienti ca toul depinde numai de noi...
#25407 (raspuns la: #675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni... - de Anonim_10 la: 18/10/2004 11:13:57
(la: Viata gay...romaneasca!)
Cred ca nu suntem in masura sa judecam pe nimeni....dar parearea mea sincer este ca si eu am avut inclinatii gay dar m-am gandit bine si am reusit sa-mi schimb inclinatia.....Trebuie sa fim constienti in ceea ce facem.....ma gandesc totusi ca viata pe acesta planeta este alcatuita dintre sentimentul etern si pur care nu se poate exprima prin cuvinte...
Cu alte cuvinte....Viata pe acesta planeta este alcatuita din ''IUBIRE'' si cred ca dintre iubirea a doua sexe opuse...femeia si barbatul.....Cat despre viata gay totul depinde de modul cum vad ei viata....Daca privesti in sufletul tau...poate ca veti descoperi lucruri noi...In fine...noi nu avem dreptul sa judecam pe nimeni....dar daca Dumnezeu a creat un sex feminin si un sex masculin...da de gandit......totusi....nu?!
Nu suntem in masura ca sa intelegem unele lucruri.....ziceti voi ca viata gay se vede prin modificarea codului genetic....si cate mai cate...trebuie sa intelegeti ca noi oamenii nu vom putea descoperi totul....Cum sunt unele lucruri care niciodata nu le vom intelege cu corpul ci doar cu sufletul....Niciodata nu o sa descoperim totul......parearea mea asa cum
Universul este in plina expansiune.........noi suntem ceva etern......asa ca nu vom reusi oricat am incerca....Fiecare are dreptul de a alege ce va face in propria sa viata pentru a duce la bun capat misiunile lui....Nu trebuie sa dispretuim pe nimeni......Si mai ales nu trebuie sa judecam pe nimeni...ASa cum Dumnezeu ne-a lasat sa alegem din ce e bine si ce e rau......ASa putem sa indreptam totul....Omul are puteri nebanuite care nu o sa fie descoperite in totalitate.....pe acesta lume.....In final....cred ca noi avem dreptul sa hotoram ce si cum atat cat nu facem rau nimanui...DAr trebuie sa ne gandim bine ca homosexualitatea nu e un defect....nu nici o degenerare...prostii......poate ca este un lucru care are o semnificatie...oricum trebuie sa vedem ca viata eterna este formata din iubirea pura si sincera dintr-e o femeie si un barbat....DAca ne gandim bine...totul este posibil daca vrem...Putem face orice....chiar sa atingem imposibilul....chiar daca este atat de greu.....asa cum anumite legi au fost invinse...asa putem sa ne gasim si noi...fiecare drumul in viata.....In concluzie avem libertatea noastra de a face orice...chiar orice...dar trebuie sa vedem si consecintele...si cel mai important este ca pana la urma noi suntem capabili de orice......chiar de orice......Ajunge doar sa credem in noi...sa credem in Dumnezeu si totul va fi bine...oricum viata asa e cu urcusuri si coborasuri...oricum orice se poate descifra numai daca vrem...si daca ne gandim bine...Ca final va zic ca ar fi bine sa respectam legile naturii....pentru ca divinitatea este un lucru care nu cred ca il intalnim aici pe pamant...ci doar dincolo si cum mai sunt raspunsurile la atatea intrebari....oricum daca vrem ceva putem sa-l facem pentru ca asa am fost creati....dar trebuie sa fim constienti ca toul depinde numai de noi...
#25410 (raspuns la: #675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt ueit, cu urari de bine - de giocondel la: 30/11/2004 17:28:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Faptul ca doar afirmi ca este o inspiratie divina nu este suficient. Care sunt argumentele ca asta e realitatea?"

O dovada clara a inspiratiei divine sunt chiar scrierile esentiale ale marilor religii.majoritatea profetilor, erau oameni simpli fara educatie, si totusi au revelat mii si mii de versuri intr-un limbaj nu numai poetic dar deosebit de profund.

"Deocamdata cuantica ne spune ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta. In afara de cazul in care poti demonstra ca fizicienii momentului se inseala trebuie sa accepti acest fapt."

NU sunt eu in masura sa spun daca se inseala sau nu, istoria a dovedit ca toti oamenii de stiinta ai tuturor vremurilor au avut limitarile lor, cu exceptia celor cativa ce isi depaseau vremurile prin intuitie sau inteligenta , cum vreti sa o numiti.dar simplul fapt ca oamenii de stiinta spun ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta, tot ei demonstreaza faptul ca in orice haos exista o anume ordine, bine stabilita.totul in acest univers este interdependent.Imi pare ca felul in care negati fara drept de apel existenta lui Dumnezeu, pentru ca nu este demonstrat stiintific sau pentru ca nu Il percepeti cu cele 5 simturi, este simliar cu felul in care oamenii din trecut descurajau oamenii de stiinta in descoperitile lor: curentul electric nu il vedea nimeni si totusi a fost descoperit si demonstrat si stiintific iar cei ce radeau la ideea de atunci, s-au dovedit a fi doar ignoranti.

"O tripla contradictie. Hotaraste-te, cunosti atributele divinitatii, ii cunosti "adevarata natura" sau este imposibil de aflat?"

De fapt nu este nici o contradictie.pentru ca suntem oameni,cu limitari, si trebuie s a folosim un anume limbaj pentru a exprima convingeri stiintifice sau spirituale, am spus ca dumnezeu este imuabil si ne creat dar in acelais timp, faptul ca noi il numim sau explicam nu insemna ca ii reducem realitatea la ceva ce poate fi numit.realitatea divina nu este imposibil de aflat, ea se afla in Tot ce exista si in tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident.Aceasta esenta se afla in mine, in dumneavoastra, in firul de iarba, in planetele indepartate si fiintele lor.Lumea creatiei este un Tot, asa cum organismul omului, desi este format din diferite membre si organe- ce nu sunt constiente unele de altele-, in final toate componentele sale nu prea pot functiona sau exista unele fara altele.

"S-au studiat stiintific astfel de fenomene (de pilda pretentiile de amintiri din viata anterioara in India), dar s-au gasit in toate cazurile explicatii "pamantesti" (franturi de amintiri din copilarie, coincidente, frauda, etc.). Daca stii de un astfel de caz documentat stiintific da-mi de veste."

Personal, nu cred in reincarnare.vorbeam despre lumea viselor, cand sufletul omului calatoreste in lumile spirituale, unde are acces la constiinta universala…de aceea am stiut cu mult timp inainte despre evenimente ce urmau sa sa intample mai tarziu.In cele mai mici detalii si amanunte.Si sunt multi oameni care au sclipiri de acest gen, in lumea viselor, cand sunt detasati de aceaste lume materiala.

MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!

"Nu stiu care este mesajul de baza, dar vad rezultatele. Si comunismul era minunat in teorie. Totusi cred ca si in ceea ce priveste mesajul te inseli."

Nu cred ca ma insel de loc.Dumneavoastra ati studiat isotoria religiilor, ati citit Biblia, coranul, vedele,upanisadele,toate acele scrieri ce pretind a fi de inspiratie divina?mesajul este unul si acelasi.Si este trimis de Dumnezeu ca un dar catre umanitate, pentru A ne ajuta s a fim constienti de existenta altor lumi, spirituale.de aceea, desi mesagerii sai au venit in timpuri diferite, in locuri diferite, mesajul pe care l-au adus, desi mereu intr-o alta forma, intotdeauna are aceeasi esenta.

Te referi la inchizitie sau la talibani? Sau poate la Bush? Si cum ai dedus ca ateii nu pot avea astfel de calitati?

Am spus clar: cei ce practica o anume credinta.talibanii si inchizitia sunt extreme, denaturari,reactii egoiste si intunecate pe care oamenii le justifica porin prisma credintelor lor care ,de fapt, nu au nimic de a face cu Crimele comise de ei.Si unii atei au astfel de calitati, insa sunt mai putin motivati in a-si trai viata curat,pentru ca nu cred in transformare ,in evolutie, ce-au in gus si-m capusa.Dupa ei potopul.Un ateu, neaga existenta unei divinitati, iar majoritatea bazelor moralitatii sunt de natura spirituala.

-Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi

"Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?"

NU, dar dumneavostra ati vorbit cu vreunul si v-a spus ca a luat plasa??

"Toate religiile (si nu numai) au martirii lor. Asta nu dovedeste decat credinta sincera a lor, nu si faptul ca este o credinta adevarata."

adevarul este intotdeauna simplu si clar.Un om ce crede cu atata tarie incat isi jertfeste viata pentru cauza sa, mai mult ca sigur ca stie ce face decat ca nu stie.

-probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta.

"Inseamna ca ai reusit sa demonstrezi matematic existenta lui Dumnezeu, primul om care reuseste asta. Poti detalia?"

De ce ar trebui matematica considerata alfa si omega tuturor lucrurilor.In fond si ea nu este bazata decat pe niste conventii, limitata chiar de om.NU un om a decis intr-o zi ca unu si cu unu fac doi??Eu ma indoiesc chiar de aceasta baza a matematici pentru ca mai de graba cred ca UNU si cu Unu fac tot UNU-apropos de Unitatea creatiei.

Cum ai demonstrat ca religia egiptenilor sau a grecilor e falsa?

Exact, nu vi se pare un pic ciudat ca mai toate popoarele lumii, din diferite monete istorice, aveau o credinta in Dumnezeu, sau ceva…? ca si stiinta este in continuua transformare, in conformitate cu evolutia nivelului de constiinta al omenirii.la momentul respectiv, credinta egiptenilor si a grecilor a avut sensul ei, insa a fost reinnoita de chiar dumnezeu, prin mesagerii sai, care au spus lumii ca desi Dumnezeu poate avea toate acele forme si atribute, el este totusi UNUL si unic.

"Unde ai gasit "Cuvantul lui Dumnezeu"?"

Am gasit cuvantul lui dumezeu in scrierile sfinte ale marilor religii.

Sigur, poti crede asta, dar te inseli. Crestinismul iti cere sa ai un singur Dumnezeu, sa nu ai idoli, etc. Hinduismul este exact pe dos. Daca Iisus este Calea nu poate fi si Mohamed.

De fapt eu constientizez faptul ca toti profetii au venit de la dumnezeu, ca au adus acelasi mesaj, accept scrierile lor sfinte ca fiind cuvantul divin si am o viziune superioara in ce priveste unitatea religiilor si a umanitatii, si vad cat de ridicola a fost si este lupta intre diferitele ramuri ale diferitelor credinte, si ca toate aceste denaturari de la adevarata esenta ,sunt create de oameni, de egourile lor si de setea de putere.Credinta Baha'i spune ca decat ca religia ta sa fie sursa de discoride, ura si dizunitate, mai bine ar fi sa nu ai nici o religie.

Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua.

"Cum ai ajuns la concluzia asta?"

Prin puterea ratiunii

”Un adevarat cautator se lasa condus de ratiune oriunde. Daca stii de la inceput ce vrei sa gasesti cautarea este un simulacru.”

A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri PUR materialiste...a fi numai materialist negand porice altceva sau numai religios ,nagand tot restul, este dovada de limitare in viziune , fiind doar o extrema si toata lumea stie ca extremele sunt departe de orice adevar sau echilibru.

Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

Nu detin statistici in acest sens, insa ideea este ca baha’ii constientizeaza importanta stiintei si ca apeleaza la ea cu incredere.Un fapt curios, majoritatea baha’I lor pe care eu I-am intalnit fie erau deja ,fie au devenit dupa ce au cunoscut credinta baha’i,medici , asistenti medicali, oameni de stiinta.Pentru ca acestea sunt cele mai directe si recompensatoare cai de a servi umanitatea prin exercitarea unei profesii.

"tot in scrierile baha'i ni se spune ca in viitor... "

De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Pentru ca le-am studiat cu atentie, timp de 6 ani inainte de a deveni baha’I. Dumneavoastra de ce credeti ca nu sunt?

Toate cele bune!
#30216 (raspuns la: #30163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...