comentarii

in trupul omului poate incapea tot universu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om, poate incerci sa explici? - de RSI la: 18/11/2005 22:12:02
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
om, poate incerci sa explici?
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#88808 (raspuns la: #88775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Am inteles ca un om poate av - de a_lex_is la: 13/02/2006 19:35:21
(la: Viata ca o plimbare cu autobuzul)
"Am inteles ca un om poate avea totul, neavand nimic, si nimic avand totul"(Mihai Eminescu).
Cand uiti care sunt cu adevarat lucrurile importante din viata ta, cand uiti ca fiecare minune care ti se intampla zilnic este aceea de a trai, nu mai stii sa apreciezi acea minge aruncata din greseala si acea raza de soare care se strecoara in parul fiintei dintre noi.

"pentru a iubi pe cineva trebuie sa te lasi sa iti dai seama cat de mult ai suferi daca l-ai pierde"
Ai dreptate, iubirea are mai mult de a face cu absenta decat prezenta persoanei iubite.

Focul face apa sa zboare
#105483 (raspuns la: #105466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
numai omul poate fi creator - de jeniffer la: 16/07/2006 15:00:56
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
eu cred ca nu vezi ce este adevarat si real si traiesti intr-o lume imaginata, creata de tine, dar unde singurele personaje reale sint oamenii. zeul nu a creat nimic pentru ca nu se poate crea spatiul, viata s-a creat singura pe pamint si nu exista nemurire data de zeu. sint iluzii si cei care le cred reale nu cunosc adevarata natura a universului si se lasa subjugati de religia dominatoare. sint impotriva religiei si asupririi omului de cind ea exista cu idei nebune, nu exista zeu care iti da viata dupa moarte, nu merita sa te daruiesti lui, caci nu exista.
#133528 (raspuns la: #133485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rugaciunile Parastaselor - de pr Iulian Nistea la: 31/12/2003 09:05:49
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Eduard.

Despre rugaciuni mai intai:


  1. Ca lucrurile sa fie mai exact intelese, vreau a spun dintru inceput ca rugaciunea este o manifestare fireasca a iubirii (altminteri, ea nu e decât vorbe goale - sigur, insa, noi oamenii, suntem fiinte "amestecate" si nu e cazul sa intram in logica lui sau-sau). Astfel, rugaciunea e un fel de imbratisare (in duh), de fel de invaluire (in duh) a iubirii. Si cum iubirea si duhul transcend acestea lume materiala, rugaciunile "penetreaza" distantele si timpul si aceasta lume.
  2. Cand e vorba de "rugacinile Bisericii", mai intervin niste nuante. E vorba de rugaciunile unei comunitati care formeaza Trupul lui Hristos in acel loc. Rugaciunile din biserica/parohia mea sunt cu adevarat rugaciunile Bisericii lui Hristos, ale Miresei lui Hristos.

Despre moarte, rai-iad, starea sufletului:

  • Pentru noi, crestini, moartea este doar o trecere, iar raiul si iadul sunt in primul rând niste stari: starea de iad (omul îl refuza pe Dumnezeu - cam cum au facut si fac duhurile rele, demonii) sau starea de rai (omul, cu pacate si patimi si lipsuri cu tot, îl primeste pe Dumnezeu, e cu fata la Dumnezeu).

    La aceste lipsuri si patimi si pacate se refera Apostolul când spune dupa moarte sufletul va trece ca prin foc: sufletul trece in lumea duhurilor cu toate ale lui, cu toate atasamentele lui fata de aceasta lume trecatoare; si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa, intre doua vointe si tendinte: intre tendinta pusa de Dumnezeu in om, ca sufletul sa "urce" (limbajul e obligatoriu impropriu) catre El, si tendinta sa proprie ca sa ramâna cu lucrurile de care s-a atasat în aceasta lume. Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente, intrate in noi insine (cum arde doctoul niste negi, niste veruci); si asta doare, cu atat mai mult cu cât aceste atasamente sunt mai adânci si mai puternice. Dar sunt niste legaturi care trebuie sa fie taiate...
  • Ei bine, pentru acestea trebuie sa fie sufletul pregatit, iar noi, fiecare dintre noi, ar trebui sa avem constiinta de a-i ajuta pe semenii nostri sa inteleaga si sa treaca peste, sa treaca cu.
  • Aceasta pregatire se face, în mod normal, într-o viata: in general, daca te uiti in jurul tau la oamenii mai in varsta, cei mai multi dintre ei deja au ajuns la o anumita constiinta a desertaciunii ("desertaciune sunt toate câte nu ramân dupa moarte" - zice o cântare de la înmormântare). Apoi, întreaga viata crestina este o viata cu Hristos cel mort si înviat, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
  • In sfârsit, Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" sunt mai mult decat rugaciuni: sunt niste ritualuri (uneori complexe), in care se citesc (sau se cânta) texte din Scripturi sau "poeme" care ajuta sufletul pe acest drum (si adesea, îi ajuta si pe cei care participa la aceste slujbe sa inteleaga mai bine si sa'si indrepteze viata).
  • Când noi spunem ca omul este trup si suflet (sau: trup, suflet, duh), în fapt nu vorbim de niste "parti" ale omului. Sufletul si trupul sunt atât de strâns unite, ca putem spune ca sunt una. Ei bine, când vine vremea ca sufletul sa se desprinda de trup, nu e usor:
    • omul poate fi speriat
    • omul poate fi debusolat de intrarea intr-o lume cu care nu s-a facut familiar deja din aceasta viata
    • omul are lipsuri, pacate si patimi
    • omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata

  • Relativ la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg):

    • Se zice deci ca 3 zile sufletul sta primprejurul corpului
    • Se zice deci ca apoi, pâna la 40 de zile, sufletul calatoreste prin toate locurile prin care a fost in viata, rememorandu-si tot trecutul (si in a 40-a zi s-ar produce o "judecata partiala" - insa aceasta inca ar trebui explicata, ca nu e deloc un soi de judecata de tribunal...)
    • La 1 an (si apoi in fiecare an) sunt pomenirile anuale care exista in multe traditii religioase.

  • Mai se face apoi, dar nu e un obicei general, la câtiva ani de la moarte, cam când se socoteste ca descompunerea s-a implinit desavarsit (în România la 7 ani, ca e mai umed, în Grecia la 3 ani, ca e mai uscat), o pomenire mai speciala, cu un ritual de dezgropare solemna a ramasitelor (a oaselor), care sunt unse cu mir, in semn de respect pentru trup, creatia lui Dumnezeu, si sunt puse la locul lor. E si o modalitate indirecta prin care se descopera sfintenia unor oameni (ramasitele unor oameni sunt bine-mirositoare, fac minuni etc.).

In final, acum cred ca intuiesti si singur care e rolul si folosul acestor rugaciuni si ritualuri pentru cei adormiti:


  • ne rugam Domnului pentru ei
  • ii ajutam, ii sustinem (dar nu bocind, obicei pagân din unele locuri, care în fapt îi trage oarecum în jos)
  • ne ajutam pe noi insine

Doamne ajuta.

An Nou plin de bucurii !

pr Iulian

#7485 (raspuns la: #7008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spui: "Orice om poate sa scri - de Daniel Racovitan la: 10/03/2004 13:23:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Spui: "NIMENI nu poate judeca, NIMENI nu poate hotari, NIMENI nu poate zice cine sa fie SCRIITOR si cine nu! Totul e sub semnul magic! Uneori nu conteaza stilul ci povestea! Daca povestea e buna, atunci stilul ramane pe ultimul plan!"

Oare oricine care are un aparat de fotografiat face automat fotografie de arta? Sau cine are o foaie de desen si acuarele e automat pictor de arta? Si cu kitch-ul cum ramane? Povestirile lui Creanga ar mai avea acelasi farmec daca ar fi scrise in stilul unui copil de clasa a 3-a?


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#11757 (raspuns la: #11731) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesaj de Sfintele Paşti - de SB_one la: 10/04/2004 08:13:48
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13663 (raspuns la: #13658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. cresida - de Paianjenul la: 22/05/2004 00:57:41
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Comentariul tau plin de afirmatii contradictorii sau false este un exemplu de monumentala IMATURITATE afectiva. Sa-ti exemplific:


"casatoria este inamicul iubirii !!!!!"

- FALS! Eu cunosc nenumarate cupluri casatorite care traiesc fericite si a caror iubire reciproca, ramine mereu proaspata!...

"nu exista persoana ideala pt o casatorie"

- BA DA, exista. Nu oricine va avea norocul s-o intilneasca, dar EXISTA!

"ea distruge toata frumusetea iubirii."

- FALS! Nu casatoria ca institutie distruge frumusetea iubirii, ci casatoria cu persoana nepotrivita!

"oamenii sunt fericiti atunci cind sunt liberi, atunci cind iubesc neconditionat"

- Te CONTRAZICI! Renuntarea la LIBERTATE de dragul unui om poate sa constituie dovada cea mai elocventa a unei iubiri NECONDITIONATE!

"linga un barbat te simti bine o perioada ,doar la inceput atunci cind e indragostit de tine si nu stie ce sa faca ca sa te cucereasca dar dupa ce ai devenit a lui deja nu mai gaseste nimic interesant la tine si porneste in cucerirea altor "cetati"si pot spune ca si noi femeile la fel facem cautam o viata intreaga iubirea si citeodata nici macar nu ne dam seama ca ea de fapt se afla linga noi dar nu am avut ochi sa o vedem nici inima sa o simtim"

- Din pacate, ce afirmi mai sus este adevarat in destule cazuri, dar cei care pastreaza o asemenea atitudine si mai tirziu in viata, sint persoane incapabile sa treaca de faza de... adolescenti... faza in care DORINTA de a poseda o persoana de sex opus este confundata cu IUBIREA...

"si vreau sa intilnesc macar un om care sa-mi spuna ca e fericit dupa casatorie macar unul !!!!!!!!nu cred ca exista asa ceva!!!"

- Iti GARANTEZ eu ca EXISTA! I-am intilnit PERSONAL, si la virsta de 70+ afectiunea lor reciproca stirnea invidia admirativa a unor cupluri mai tinere!...

#15736 (raspuns la: #14971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Maryland - de Paianjenul la: 06/07/2004 10:55:04
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"...Nu stiu care editie de Biblie nu avea nimic despre nemurirea sufletului, eu am gasit de exemplu acest pasaj:
´´Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflarea dumnezeiasca, odata cu trupul. De aceea, la moarte, trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta (Eclesiastul 12, 7)."


- Pina verifica Paul Campeanu versiunea Bibliei in care n-a gasit nimic despre nemurirea sufletului, ai vrea sa ne spui tu, in care versiune a Bibliei ai gasit TU expresia "sufletul NEMURITOR" in Eclesiastul 12,7 (sau in ORICARE alt verset al respectivei versiuni)?!...

Iar pina cauti tu versete biblice despre NEMURIREA sufletului, imi permit sa citez patru versete din versiunea Cornilescu, versete care sugereaza MOARTEA sufletului:


"Nu le-a scapat sufletul de la moarte.” (PSALM 78:50)

- De la CARE moarte?! Bun sau rau, sufletul continua sa TRAIASCA(?), fie in RAI, fie in IAD, fie in PURGATORIU (...daca esti catolic...)...

“Este vreun om care sa poata trai si sa nu vada moartea,
Care sa-si poata sa-si scape sufletul din locuinta mortilor?” (PSALM 89:48)"

- CE altceva este "locuinta mortilor" decit mormintul?

“Sufletul care pacatuieste, acela va muri.” (EZECHIEL 18:4)

“Sufletul care pacatuieste, acela va muri.” (EZECHIEL 18:20)

- Va MURI?!... Sau va TRAI vesnic in RAI sau in IAD?!...


#17376 (raspuns la: #17302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Medicii lui Zalmoxis", - de DESTIN la: 24/07/2004 04:53:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
" Potidea, anul 432 BC,aici a avut loc o intalnire "neformala" dintre Socrate si unul din " medicii lui Zalmoxis"... intalnirea l-a coplesit atat de tare pe Socrate, care era inca la virsta cautarilor sale filosofice, incat intorcandu-se la Athena, s-a indreptat "bucuros" spre palestra Taurului, poate cea mai vestita la acel timp, ca sa relateze atenienilor anume aceasta intalnire (si mai putin stirile de ultima ora de la razboi);
Medicul trac ii relateaza lui Socrate ca regele lor, Zalmoxis, care este si zeu (pe noi ne intereseaza aici si micul amanunt al timpului la care se face relatarea - "Zalmoxis, regele nostru, care e zeu", adica este vorba, probabil, de un Zalmoxis care e rege si zeu chiar atunci cind avea loc intalnirea; ii invata pe ei (pe geto-daci?) ca "nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara sa vindecam capul, ori capul fara sa tinem seama de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi insanatosit fara suflet";
Nimeni nu poate fi, insa, lecuit cu aceasta metoda, mai spunea medicul lui Zalmoxis, pina nu-si infatiseaza sufletul, fie el "bogat, frumos, ori de neam ales";
Socrate chiar i-a jurat medicului lui Zalmoxis (textual: "...i-am jurat si sint dator sa-i dau ascultare.") sa nu lecuiasca pe nimeni cu acele descintece (deci ele i-au fost transmise lui Socrate!!! - impreuna cu iarba de leac) pana bolnavul nu-si infatiseaza, adica deschide, sufletul.
Socrate a fost motivat pentru a ajunge la acea intalnire si pentru a afla de la cei care cunosteau cu certititudine "mestesugul de a te face nemuritor" taina vietii si a mortii, taina fiintarii omului pe Pamint, taina adevarului cu care zeii l-au "insarcinat" pe om. Cele aflate l-au influentat atat de categoric pe Socrate incat de aici, adica de la Potidea (si sa remarcam un amanunt de exceptie, Platon la acea vreme inca nu se nascuse!), incolo, adica pina la anul 399 BC (adica aprox. 33 de ani, Platon avea atunci 28 de ani), el nu se mai teme categoric de moarte, lucru pe care l-a si repetat tot timpul, surazand, in luna de dupa condamnare, imbarbatandu-si prietenii in acea luna intr-un mod cum n-a mai vazut Athena. Ba chiar mai mult: felul cum s-a purtat la proces, cum a provocat procesul, cum a refuzat sa evadeze (desi chiar si cei care i-au cerut moartea ar fi inchis ochii) demonstreaza ca el nu se mai temea de moarte.

Bibliography:
Platon, Opere, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1977, p. 155-233
Platon, Dialoghi, 1986
Platon, Opere , vol VII, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1993, p. 257-262

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Dinisor, omul, timpul - de AlexM la: 10/09/2004 22:50:25
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
La una dintre intrebarile mele "si cat de fericita ai fost cu barbatul inteligent?" , zise Dinishoara:

"cata vreme a fost inteligent, am fost fericita... cand s-a prostit la capsor si a inceput sa se comporte ca un baietandru...l-am lasat in prostia sa!"

Dinishorule.. omul se schimba, omul se poate imbolnavi, omul poate trece prin intamplari care-i schimba scala de valori, omul poate simplu mai vrea si altceva. Exista la nemti o expresie careia nu pot sa-i dau adancimea corespunzatoare. Neamtsul spune ca intr-un cuplu "creshtem, ne maturizam impreuna". Zusammenwachsen.... cea mai apropiata expresie care-mi vine in minte acum ar fi "a creshte incârligati" desi "încârligat" ar apare ca neobisnuit pentru a desemna relatia intre doi oameni.Dar cam asa este. Cu un partenere "te incarligi" cresc frunzele tale printre frunzele lui, rizomii tai printrei ai sai, devine o simbioza. Nu stiu daca asta este dragoste, poate asta e doar simplu "viatsa in doi". Dar .. dar cand partenereul nu mai corespunde, din diverse motive, ce facem? Dam simplu cu shutul?
Mi-ai adus aminte de povestea celor cinci degete si de povestea calului ce invãtsa sã cânte.. da da... avea dreptate buna mea.. "e greu sa fii om pe fatsa pãmântului".

AlexM
dragostea de om -Pt. desdemona - #21614, - de Muresh la: 11/09/2004 05:58:10
(la: Preoti homosexuali?)
Mentionez ca in majoritatea subiectelor suntem de acord .
Principial , desi s-ar putea ca omul se naste homosexual si , de aceea nu sta in puterea lui sa se schimbe , nu i-as recomanda sa imbrace sutana decat pt. a servi pe cei ca el , si nu altminteri .

Vorbeam de calitatile necesare pt. "a face" un preot bun . Incercasem sa clasific importanta spiritualitatii vs. experienta de viata .
De fapt cel mai important lucru este dragostea de om . Un preot cu dragoste de om poate gresi din lipsa de har sau din lipsa experientei de viata , dar il prefer unui suflet rece si instrainat care nu se iubeste nici macar pe el insusi .

Cugetari ...., nu controversa .
#21762 (raspuns la: #21614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul - de carapiscum la: 27/09/2004 14:14:58
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Imi permit sa intervin in discutia voastra chiar daca n-o sa-i placa "amicului Destin", si ma adresez tie fiindca eu unul cu el am promis sa nu mai ajungem la nici un fel de discutii- asa cum ai remarcat si tu, cu el poti sta de vorba doar un timp, dupa aia mai bine te lasi pagubas de 4 lei.

Dar nu despre asta vreau sa-ti scriu, ci despre faptul ca ai dreptate: amandoua elementele constitutive ale omului (si trupul si sufletul) vor fi partase invierii de apoi si judecatii. Am mai afirmat-o si cu alta ocazie, cred ca tot aici. Este impardonabila greseala lui Destin de vreme ce i-am demonstrat, cel putin in opinia mea, ca trupul va capata caracteristici spirituale (fiind patruns de spirit) intocmai ca si trupul Domnului dupa inviere, un trup care poate trece prin usile incuiate si in acelasi timp sa fie pipaibil de mana Apostolului Toma. Faptul ca a mancat si a baut in fata ucenicilor Sai dupa inviere vad ca nu mai are nici o relevanta. Si apoi se mai uita cu buna stiinta un aspect important: Hristos a venit sa restaureze fiinta umana in intregime si s-o aduca "la starea cea dintai"- intocmai cum au fost primii oameni in rai. Se poate trage de aici concluzia ca nu numai sufletul va fi judecat, ci si trupul de care s-a slujit pe pamant. Asta ca nu mai amintesc de cuvintele Ap. Pavel care explica f. clar cum va fi la invierea cea de obste si cum se vor "incheia" alcatuirile fiintei umane, inclusiv ale trupului omenesc. As vrea eu sa vad cum explica el teoria proprie (Destin) conform careia sufletul se poate manifesta fizic in lume, dar in afara trupului si independent de acesta. Si de vreme ce un corp este "neinsufletit", cum zice el "trecut in nefiinta" (asta e o greseala dogmatica pe care inca nu si-a insusit-o), cum poate asa un corp sa miste ceva fiind fara viata- deci fara miscare!?

Stiu ca o sa-mi sara iar la beregata dar n-am sa-i dau nici o atentie. Sa stii ca nu vreau sa te laud prin nimic (ca o sa zica dupa aia ca vreau sa mi te aliezi), insa apreciez mesajele tale si gasesc uneori intelesuri noi la cele dinainte stiute de mine. Numai bine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23467 (raspuns la: #23410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. carapiscum - de Paianjenul la: 30/09/2004 10:50:53
(la: OMUL ce stim despre noi?)
"...amandoua elementele constitutive ale omului (si trupul si sufletul) vor fi partase invierii de apoi si judecatii."

- Conceptia mea personala despre combinatia trup-suflet si despre inter-dependenta acestora este expusa in comentariul meu "Pt. hgrancea,
#13614, by Paianjenul on Fri, 09/04/2004 - 20:08" in contextul subiectului "SUFLETUL" (vezi: http://www.cafeneaua.com/node/view/1245)


"...trupul va capata caracteristici spirituale (fiind patruns de spirit) intocmai ca si trupul Domnului dupa inviere, un trup care poate trece prin usile incuiate si in acelasi timp sa fie pipaibil de mana Apostolului Toma. Faptul ca a mancat si a baut in fata ucenicilor Sai dupa inviere vad ca nu mai are nici o relevanta."

- Dupa toate aparentele trupul lui Isus de dupa inviere era constituit dintr-o forma de materie diferita de cea a trupului Sau de dinainte de inviere... si nu stiu daca la inaltare, dupa parasirea atmosferei terestre, Isus avea tot acelasi trup - trupul in care inviase...

La a doua venire "pe norii cerului", Isus nu va cobori pe pamint, ci dreptii inviati in trupuri "nesupuse putrezirii" Il vor intimpina in vazduh, si impreuna se vor intoarce in ceruri unde vor ramine pina dupa curatirea prin foc si re-crearea Pamintului, rastimp in care dreptii isi vor pastra trupurile dobindite la inviere. Daca ei isi vor pastra aceleasi trupuri si dupa intoarcerea pe Noul Pamint, nu stiu...

#23776 (raspuns la: #23467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cauta un ghiseu,... - de Axel la: 11/10/2004 11:41:03
(la: repetatele mele crize existentiale..)
...deoarece nu de asa ceva e nevoie.

Drama neregasirii si a lipsei de scop este aparenta.

Iti inteleg dilema si, permite-mi ca, in loc sa scriu felurite aberatii cu iz de filozofie de doi bani, sa-ti citez un om ale carui invataturi imi sint ca un crez in viata:

"Arta Pacii incepe cu tine. (...) Oricine are un spirit care poate fi imbunatatit,un trup ce poate fi antrenat si o anumita cale de urmat. Scopul pentru care te afli aici este de a realiza propria-ti divinitate interioara si a lumina in jur cu ceea ce se afla in tine.
Dezordinea si haosul exista deoarece oamenii au uitat ceea ce vine de la Sursa unica. Intoarce-te acolo si lasa deoparte gindurile egocentriste, dorintele meschine si furia, pentru ca cei care nu sint posedati de nimic, poseda totul."
Libertatea constiintei si intolranta - de (anonim) la: 16/11/2004 14:58:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela. Un ultim mesaj pentru Manuela-Hipatia.

“Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?”

Eşti confuză. Ce să verific la acea adresă. În ce chestiune ai spus adevărul? Care-i sensul frazei “dacă un lucru atât de simplu de verificat nu vă este credibil”? UN LUCRU SAU ESTE CREDIBIL, SAU NU. Ce are asta cu mine personal sau cu oricine altcineva? Dar fiindcă a fost ultimul tău mesaj, adresat mie, nu insist să-mi răspunzi. Între noi într-adevăr există o barieră de comunicare, cum aexistat întotdeauna între omul, care vrea să creadă cu dinadinsul în ceva (tu ai spus într-un mesaj: “…minte-mă frumos”), pe de o parte, şi omul, care nu acceptă minciuna sub nici o formă, oricât de consolatoare, romantică şi frumoasă, care nu acceptă să fie manipulat, ci doreşte să înţeleagă până la capăt raţiunile unui îndemn din afară, de a proceda aşa sau altfel, verificându-le cu propriile principii morale şi propriile raţionamente. Ceea ce tu consideri, că este un afront, un comportament periculos şi antisocial.

“Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum".”

Fraza lui Descartes a fost înţeleasă greşit de tine. Eu o interpretez altfel, şi cred că această interpretare este mai aproape de ceea ce a vrut el să spună. Semnele de punctuaţie sunt cam limitate în posibilităţile lor, pentru a reda nuanţele unui gând atât de profund, de aceea îmi permit să folosesc unele simboluri matematice, pentru a transcrie această frază astfel, ca să fie mai aproape de sensul, pe care i l-a dat Descartes:
“Dubito -> cogito, cogito => ergo sum”
Adică din faptul că mă îndoiesc rezultă că cuget (raţionez), iar faptul că cuget (raţionez) este egal cu aceea că exist (sunt conştient de existenţa mea), iar semnul > indică o oarecare relativitate a egalităţii dintre raţiune şi conştiinţă. Anume: din faptul că cuget reiese cu certitudine, că eu exist (am conştiinţa de sine). Ceea ce ne sugerează următoarele:
- noţiunea de “conştiinţă” îi este anterioară noţiunii de “raţiune
- este mai amplă, decât noţiunea de “raţiune” şi o conţine în interiorul său.
Iată de ce am spus, că expresia “raţiune conştientă” este o tautologie. Raţiunea este într-atât de conştientă, încât nici nu face să vorbim despre aceasta. Este cam acelaşi lucru ca “raţiunea raţională”.

Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?

“Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?”
Odată ce sunt ateu, problemele interne ale bisericii îmi sunt total indiferente. Dar din câte ştiu eu, şi în sânul bisericii ortodoxe au luat naştere şi continuă să existe mai multe secte, în special în Rusia, unde încercările lui Petru I de a reforma biserica ortodoxă rusă, apropiind-o de contemporaneitate au generat o amplă răzvrătire religioasă. “Tradiţionaliştii” erau exilaţi în Siberia sau fugeau de persecuţii înspre hotarele statului rus –astfel au apărut în Basarabia, Bucovina şi în delta Dunării “lipovanii”, purtătorii unei ortodoxii de modă veche –“starover”.
În afară de aceasta, mai erau şi alte secte, dintre care îmi amintesc cu certitudine de secta “scopeţilor”, ceea ce în traducere înseamnă “castraţi”. Aceştea se castrau într-adevăr, pentru a deveni “puri” şi “sfinţi” – uite o aducere la absurd a ideilor creştine despre păcatul de a întreţine relaţii sexuale. După cum vă daţi seama, această sectă nu era sortită să prospere, odată ce sectanţii nu puteau să aibă copii. În România de asemenea există ortodoxie “de stil vechi” şi “de stil nou”.
În general, consider diversificarea opiniilor un lucru normal şi natural, de aceea consider că apariţia sectelor este un rezultat al evoluţiei religiilor – cum se poate observa, acest termen este aplicabil şi aici. E vorba de principiul universal al dezvoltării (de la simplu la complex), care generează procese evolutive nu numai în lumea fizică, dar şi în sfera spirituală.

“Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri.”

Am subliniat acest pasaj ca să-ţi atrag atenţia, cât eşti de subiectivă – dacă o carte este atee, îi refuzi dreptul de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific. De ce adică, “nu din cauza ştiinţei”?
Toţi acei, care au căzut victime ale Inchiziţiei, au fost denunţaţi, pârăţi, denigraţi de cineva, în cele mai multe cazuri, de oameni cu influenţă, adică aproape sigur “din păturile bogate”. E clar, că denunţurile nu erau “construite” pe motivaţii personale, ci pe considerente ideologice (religioase). Erau învinuiţi de erezie, de ocupaţii “oculte”, care de multe ori erau ocupaţii ştiinţifice (chimie, fizică, medicină), de afirmaţii nerespectuoase faţă de cler etc, etc. Nu văd de cum faptul că erau pârâţi ar putea să justifice religia (instituţia ei judiciară – Inchiziţia).

“…trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.”
Ştiu. Norocul acestor astronomi, că l-au găsit în duţi buni şi nu l-au dat pe mâna inchiziţiei. Datorită acestui observator Giordano Bruno a putut să-şi facă descoperirle, dar el a avut mai puţin noroc.
“Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. “
Şi de Copernic ştiu. Mulţi călugări aveau posibilitatea să facă ample cercetări astronomice, să se ocupe studii în alte domenii ale ştiinţei. Cei mai valoroşi dintre ei aveau şi cele mai multe probleme, de îndată ce studiile lor ieşeau din sfera mult prea strâmtă a religiei în sfera cunoştinţelor general umane, dacă îmi permiţi să le zic aşa. De obicei, mai întâi li se făcea din deget, iar dacă nu se supuneau, până la urmă ajungeau să fie persecutaţi.
“Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei…”
Hipatia nu era “apărătoarea păgânismului”. Era păgână în sensul direct al cuvântului, adică nu era creştină, dar nu se ocupa de politică şi nu promova decât ştiinţele cu care se ocupa. În special, preda matematica şi astronomia. De asemenea, era liderul şcolii de filosofie din Alexandria şi adeptul filosofiei platonice, acel Platon, care mai târşiu a intrat în graţiile bisericii creştine, deşi post mortem. Îţi înţeleg rezerva în privinţa celui care a instigat mulţimea să o omoare – de ce nu spui, că acel cineva era chiar arhiepiscopul Alexandriei Chiril, canonizat ulterior şi cunoscut sub numele de “Sfântul Chiril”. (Poate ar trebui să scriu cu K, dacă am greşit, îmi cer scuze, dar numai pentru aceasta!). Motivele, în general erau politice. Arhiepiscopul dorea să fie el unicul, care să aibă putere şi influenţă asupra spiritelor, nimeni nu trebuia să strălucească şi să-l eclipseze, pentru binele bisericii şi al religiei creştine, bineînţeles. Dar oficial i s-a imputat anume faptul, că predă matematica, care se considera o parte a filosofiei. Şi anume datorită inteligenăei neordinare şi a ştiinţelor sale s-a pomenit Hzpatia de-a curmezişul căilor prea sfinţiei sale. Dacă te interesează cu adevărat acest subiect, caută pe Internet articolele filosoafei din Grecia Kristina Voco. Dânsa e precaută, nu-şi afişează convingerile personale, ci a făcut studii ample la acest subiect şi le expune cu destulă rigurozitate ştiinţifică.
“…tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.”

Nu crezi că ţi-ai luat o sarcină peste puterile tale? Nu e prea tare spus? După cum am subliniat mai sus, anume acei savanţi, care ne-au lăsat descoperiri importante în ştiinţă, adică aveau multă ştiinţă, se îndepărtau de Dumnezeu… şi erau îndepărtaţi de biserică. Iar cei mai aproape de Dumnezeu, după cum a spus Isus Christos, sunt “cei săraci cu duhul”, adică acei care au mai puţină ştiinţă.

“Iata ceva si pentru Adela:
Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt. “

Acest pasaj, evidenţiat de mine prin caractere italice, este luat în întregime dintr-un mesaj, adresat altei persoane, dar care mă priveşte pe mine. Aşadar, în afara ultimului tău mesaj ai hotărât să mă împroşti din nou cu “umpluţi de răutate”, “ameţiţi de neştiinţă”, n-au trezvia sufletului“, “cea mai mare boală a sufletului”, “să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor”, “pofta cea păcătoasă” , folosindu-te de ajutorul sfinţilor părinţi, ca să nu fii învinuită de atac la persoană. Bun şiretlic. Dar observ, că propriul tău stil nu se prea deosebeşte de acest stil “teologic”, în care frazele sunt construite nu conform logicii, ci într-un fel sucit, căci premisele şi deducţiile se confundă şi deduc unele din altele, iar argumentele, de cele mai multe ori, lipsesc cu desăvârşire. Dacă un astfel de proces mintal-verbal poate fi numit “cugetare”, I’m sorry! Mai slăbeşte-mă cu asemenea soi de înţelepciune, în care ocara, blestemul şi afurisirea ţin loc de argumente şi care pot convinge doar pe cei slabi cu duhul.
Şi însfârşit, în post scriptum-ul tău iarăşi lansezi flamura intoleranţei, încercând să interzici altora să discute pe anumite teme. Sau le interzici să discute doar atunci, când vezi că nu ai câştig de cauză? Atunci declari senin, că cineva atentează la drepturile tale la liberatatea conştiinţei, şi gata! Dar este numai o discuţie! Fiecare îşi expune liber opinia şi nu constrânge pe nimeni să-i fie acceptată. Dimpotrivă, încercarea de a interzice cuiva să-şi expună opinia este un atentat la drepturile lui. Nu văd în judecăţile tale acea “trezvie a minţii” care vrei s-o impui tuturor, dar în special mie, odată ce secvenţele respective sunt “pentru Adela”.
În încheiere, vreau să-mi iau rămas bun de la tine, odată ce ne-am trimis deja “ultimele mesaje”, în continuare mă voi adresa altor persoane, sau tutror acelor, care vizitează acest site.
Adio, Manuela
#28868 (raspuns la: #28797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu vad cam doua subiecte aici - de cdp la: 10/11/2005 23:26:33
(la: Limbajul codificat.)
Eu vad cam doua subiecte aici: nesinceritate (kind of) si limbajul trupului.

Suntem nesinceri? Da, mai rar sau mai des.
De ce? Uneori din necesitatea impusa de anumite conjuncturi, alteori din dorinta de-a nu rani, … unii din vocatie.
Personal urasc ‘white lies’ si incerc sa nu uit ca sinceritate inseamna sa gindesti ceea ce spui si nicidecum sa spui tot ce gindesti. Ha, ha … bineinteles ca nu-mi iese intotdeauna.

Si pin-o deslusi omenirea limbajului trupului (vezi #86539, care bine graieste) intr-o maniera unica si unanim recunoscuta, exemplul personal cu bratele incrucisate si exemplul anisiei cu colega de liceu ma duce cu gindul la diferenta dintre intentie si perceptie.

Om,
Poate ca unele persone iti citesc gestul da’ fiecare intelege ce vrea.
Eu care ma zgibulesc tot timpul, poate ca ti-as oferi o haina si nicidecum nu m-as astepta sa ma ironizezi.
Si o curiozitate personala: de ce/cum sa ironizi o persoana care ti-e indiferenta? Dupa mine indiferenta si ironia se exclud reciproc.
om - de cattallin2002 la: 07/01/2006 15:04:26
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Dupa parerea mea si nu numai, existenta sufletului e strins legata de teoria evolutionista, pt ca aceasta din urma exclude prin insasi formularea sa existenta sufletului din pct de vedere crestin.
Asa ca o sa-ti raspund aici, dar numai pt tine. Parerea mea.
1) "de ce (se pare ca) numai oamenii au suflet?"
Sufletul ,se presupune in religia crestina si nu numai, ca este de fapt persoana respectiva, restul corpului e materie. Esentiala si partea asta a corpului pt viata pe pamint. Dupa ramine persoana respectiva care isi continua viata. Animalele nu sint persoane, nu au liberul arbitru, nu au asadar pacate, nu creaza ceva nou. Ele au doar viata, dupa care mor ca si noi. Totusi au ceva mai mult decit o materie anorganica. Au ceva de la Dumnezeu care le permite viata, dupa care mor si gata, nu mai traiesc dupa.
2) Stiu si eu curentele de care zici, adica mai ales cel hindus. Il recunosc doar pe cel crestin. Pentru ca am doar o intrebare: de unde stiu ceilalti ceea ce sustin? Unii au ajuns la aceasta concluzie pe calea rationamentului, iar citiva au parerile intarite si de unele informatii (viziuni) primite de la spirite (diavoli in credinta crestina). Ei neavind cunostinta si notiunea de diavol, presupun ca tot ce e paranormal tine de Dumnezeu.
Ca o comparatie, stiu ca in ortodoxie exista explicate 7 trepte ale rugaciunii si implicit de relevare a adevarului. Rugaciunea a)limbii (adica se roaga fara sa se gindeasca ce zice) b) mintii, c) inimii d) la aceasta treapta omul poate vedea cele ce nu se vad (de ex parintele Cleopa zice ca duhovnicul lui il intreba de ce nu a zis cutare pacat, desi nu il zisese), vede ingeri diavoliii, etc. e) la aceasta treapta apar revelatii dumnezeiesti, adica e rapit cu mintea la cer f) omul ajuns la acesta treapta poate avea revelatii cind doreste (de ex un parinte din pateric zice ca a spus mintii sale sa mearga 2 saptamini la cer si asa a facut) g) rugaciunea pe care o avea Sf Pavel, in contemplatie, mintea la rugaciune e tot timpul in cer. Se pot vedea si comparatiile cu alte vedenii paranormale.

Toate cele bune.

cattallin2002@yahoo.com
#98967 (raspuns la: #98639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Atunci, numai asta - Om - de Guinevere la: 01/02/2006 10:31:57
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Pai daca nu mai e interesant, merg si eu...

O vorba numa'. Daca descoperirea fosilelor sugereaza ca nu exista de fapt evolutie (Sudden origins, by Schwartz), ci aparitie subita a speciilor inseamna ca e posibil doar sa ne asemanam foarte tare cu maimutele, nu sa ne si "tragem" din ele. Zic "e posibil", nu am cum sa stiu. Dealtfel Schwartz e foarte controversat in lumea stiintifica, din cate stiu.

Acuma un exemplu care ma face sa cred in teoria evolutiei.

Stii ca sunt specii de pasari care, functie de conditiile atmosferice, au ciocul scurt sau ciocul lung? Nu e vorba ca au vreo capacitate miraculoasa de adaptare subita la vreme. Pur si simplu, cand ploua supravietuiesc numai puii care au avut ciocul lung si au putut manca (pescui). Deci anul urmator vor fi numai indivizi cu ciocul lung.

Asa si omul.

Poate ca o schimbare de un anumit tip a determinat sa supravietuiasca un tip de individ. De aceea nu se gaseste acel "missing link", pentru ca a disparut. De ce nu se gasesc insa fosile? Asta ar fi o intrebare... poate ca s-au gasit dar diferentele sunt atat de mari incat nu se poate face legatura! :o)
Dar dupa rationamentul asta iar nu ne tragem din maimute, caci ele exista, ca specie diferita.... Nu stiu daca sunt clara. Am pus si un link, daca te mai intereseaza.

Acuma fug. Mi-a facut placere!
Si sa stii ca eu eram de fapt Watson-ul in toata povestea! :o)

http://www.everystudent.com/wires/ditching.html

______________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
#103280 (raspuns la: #103273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de Cassandra la: 25/05/2006 13:56:56
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
"cred ca aceasta credinta vine mai mult din faptul ca unii oameni sint incapabili sa gindeasca prin ei insasi,se cred fara putere de intelegere si prefera ceea ce ceilalti au scris,mai ales din frica inspre moarte.alti,se multumesc cu ceea ce a fost demonstrat si unde solutia nu este o inventie,ci demonstrata si nu au teama sa gindeasca la ceea ce li se pare eronat."

Destul de adevarat, dar partial adevarat. Multi se contamineaza de ideile religioase ca de un virus asa cum remarca Richard Dawkins, mereu virusul din zona. Apoi rezulta ca ideile religioase sint comode, simple, reconfortante. Pentru mintile care nu prea sint obisnuite sa-si puna intrebari, sa gindeasca si sa observe, pentru cei care cauta relatiile comunitatilor religioase, religia este ceva pozitiv si ii ofera consolare.

Dar exista indivizi bigoti printre cei care sint obisnuiti sa gindeasca rational, si aici este paradoxul. Desi daca analizam firea umana, ne dam seama ca nu este iesit din comun - omul este capabil de exemplu sa lucreze la crematoriile de incinerare din lagarele de concentrare si apoi sa se intoarca acasa cu mintea impacata ca si-a facut datoria si sa fie un bun cap de familie si bun credincios. Asa incit de ce ne-ar mira ca exista indivizi care in cursul saptaminii lucreaza ca oameni de stiinta iar la sfirsit de saptamina merg la biserica unde ingenunchiaza si saruta icoane. Mintea omului poate suferi "partitii" similar unui disc dur de calculator asa incit la nivel personal omul poate impaca ambele tipuri de "gindire". Dar nu sint coerenti si nici consecventi nici unuia dintre ele. Cum sa cauti toata saptamina coerenta, legaturi logice, concluzii pe baza observatiilor si evidentei iar duminica sa uiti de toate astea? Pentru ca in fond, putini inteleg cu adevarat ce inseamna gindirea stiintifica. Sint insa si oameni de stiinta "onesti" care admit ca nu se pot impaca ambele puncte de vedere - ori una, ori alta:

" . . . try as I might, and even with the benefit of intact margins throughout the pages of Scripture, I found it impossible to pick up the Bible without it being rent in two. I had to make a decision between evolution and Scripture. Either the Scripture was true and evolution was wrong or evolution was true and I must toss out the Bible. . . . It was there that night that I accepted the Word of God and rejected all that would ever counter it, including evolution. With that, in great sorrow, I tossed into the fire all my dreams and hopes in science.
Although there are scientific reasons for accepting a young earth, I am a young-age creationist because that is my understanding of the Scripture. As I shared with my professors years ago when I was in college, if all the evidence in the universe turns against creationism, I would be the first to admit it, but I would still be a creationist because that is what the Word of God seems to indicate. Here I must stand." Kurt Wise, doctorat in geologie si geofizica Univ Harvard

Ceea ce consider eu inacceptabil in privinta gindirii mistice este faptul ca societatea noastra o considera inca tabu. Cu alte cuvinte toata stima pentru omul credincios chiar daca este o canalie sau un criminal, el crede asa si asta este sfint si nu se poate critica. "Ooooooooo! Domnul Protopopescu, un bun crestin!" Gresit, sa ne amintim numai de cazul caricaturilor lui Mohamed, bineinteles totul este criticabil si intr-o societate care se vrea democrata si civilizata nu poate exista nimic necriticabil. Pentru ca credinta oarba poate duce la crima, la distrugere. Diavolul este de vina pentru teribilele crime de exorcizare care se comit inca in lume...In numele credintei au avut loc incidentele de la 11S, 11M etc.

Daca cineva ar afirma azi ca practica alchimia ar stirni fara indoiala zimbete si ironii, eu sper ca intr-o buna zi acelasi lucru sa ase intimple cu credinta oarba, sa ne fie rusine sa marturisim public ca credem in zei, demoni, ingeri, miracole si alte cite sint.

___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#124213 (raspuns la: #124026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate ca L-am intalnit.... - de providence la: 15/06/2006 19:40:37
(la: Daca in fata dumneavoastra ar aparea Dumnezeu, cum ati reactiona)
Probabil ca L-am intalnit de mai multe ori...numai ca nu am fost suficient de agila, pregatita sa-L si VAD. Cred ca asta este problema oamenilor, ca nu au timp, destula credinta, rabdare sa-L vada pe EL in lumea ce ne-nconjoara. Interesanta intrebare...ce as face daca ar aparea in fata mea. In primul rand e foarte complicat sa mi-l inchipui cumva....adica...palpabil...Eu as zice aici: L-as simtii...
Probabil as sta si eu in fata LUI, cu capul aplecat si in tacere as incerca sa inteleg de ce mi-a dat posibilitatea sa-L vad. Pt. ca toate au un rol nu? As crede ca urmeaza sa ma pregateasca pentru ceva, sau sa-mi ataraga atentia asupra unor lucruri....sau pur si simplu am primit cel mai sfant har pe care un om poate primi. Nu stiu cum as reactiona...Poate m-as gandii: "locul meu nu mai e pe pamant"....Sau..."nu mai sunt pe pamant"



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...