comentarii

in vizita prin oras


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dushanbe, orasul care se inchide de trei ori pe zi - de zaraza sc la: 23/05/2014 12:32:13
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/dushanbe-orasul-ce-se-inchide-de-3-ori-pe-zi

"Din Dushanbe nu am inteles prea mare lucru caci nu sunt foarte multe lucruri interesante de vizitat prin oras si l-am colindat mai mult cu treaba. Un lant nou de gasit in bazarul de bicicleta, camera de schimb, cartela de Tadjikistan si schimbatul banilor, cam acestea au fost preocuparile pentru ziua petrecuta acolo. Per total cred ca mi s-a parut cel mai vestic oras dintre cele intalnite pe drum pana acum, desi ghidul si wikipedia spun ca Tadjikistanul ar trebui sa fie in urma suratelor din Asia Centrala.

Tot presedintele iubit ales pe viata arata pe toate cladirile, si fata de celelalte tari oamenii aici inchid tot orasul cand presedintele se deplaseaza dintr-o parte in alta. Un efectiv de impresionant de militieni se desfasoara si cu 20 de minute inainte de a veni masina oficiala golesc strazile si bulevardele. Si chiar se intampla de 2-3 ori pe zi, iar cu gazda la care am stat, Veronique sta destul de aproape de bulevardul principal am avut si eu parte de inchiderile regulamentare.

Tot in Tadjikistan am vazut pentru prima data si masini scumpe. De fapt aici cred ca in comparatie cu celelalte tari de pana acum diferenta dintre saraci si bogati e mult mai mare, si in vreme ce Dushanbe arata chiar modern satele arata mai rau decat in tarile prin care am trecut pana acum. Iar mare parte din bani vine din traficu cu droguri, caci aproape toata productia de opiu si heroina ce vine din Afganistan spre Europa trece prin Tadjikistan. Se estimeaza ca aproximativ 50% din economie e finantata si are legatura cu traficul de droguri.
[...]"

Un membru al familiei gazduitoare
Image and video hosting by TinyPic
#651880 (raspuns la: #651879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt guinevere si la topic - de anisia la: 10/03/2006 11:17:26
(la: Oras preferat)
Vancouver-ul m-a speriat! Erau atat de multi cersetori, cred ca multi dintre ei foloseau droguri si era atat de mult trafic. nu stiu de ce, dar Vancouver-ul m-a speriat. Mi-au placut in schimb Calgary, Edmonton. Asta in ce priveste Canada.
Vorbind despre Europa...Venezia ramane pe primul loc. Ma gandesc ca poate are mare importanta si compania in care vizitezi un oras... Anyway, nu mi-a placut Bruxelles - prea gri, prea mohorat. Mi-a placut insa Roma. Si Viena. Si Atena. Si... ah, da... Irlanda mi-a placut mult. Dar nu orasele mari... peisajele, satele... Si mi-a mai placut si in Rusia... dar asta e demult de tot.
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#110578 (raspuns la: #110531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wow - de irma la: 21/07/2007 15:17:49
(la: [Hin]dusă departe? II)
delhi pare exact cum mi l-am imaginat.
mi-ar trebui ceva mai mult spirit de aventura decat am acum ca sa vizitez acest oras. :)
astept continuarile.
Comentariul meu... - de Edward Nica la: 29/01/2008 10:17:47
(la: Viata de dupa Moarte)
Multumesc pentru critici si laude. Daca nu merg prin cluburi & discoteci nu inseamna ca nu stiu sa-mi traiesc viata. Poti asocia apogeul distractiei cu o multime de alte lucruri. Cluburile & Cazinourile & Discotecile nu sunt forme de cultura. Probabil ca tu nu ai altceva mai bun de vizitat in orasul tau. Sunt o persoana cat se poate de normala dar ma macina foarte multe lucruri deoarece traiesc intr-o familie de artisti. Eu ma exprim mai greu, indiferent daca citesc mult sau putin imi place sa ma exprim mai logic si cat mai pe scurt. Sunt pe profil real, nu uman. Oricum am sa incerc sa ma specializez si in arta scrisului pe viitor dar nu voi scrie decat atunci cand voi avea ceva de spus. Binenteles ca am scris acest articol ca sa imi mai umplu si eu golurile, sa vad si parerile altora despre viata si despre moarte. De cand aveam 10 ani imi puneam problema asta si am intrebat sute de persoane. (acum am aproape 24 ;) ) Cred in Dumnezeu dar nu sunt fanatic dupa biserici sau religii. Imi place doar sa le studiez si sa le admir ca pe niste opere de arta nu ca pe niste lacasuri unde te rogi. Poate ca raspunsul il aflam cand murim. Poate ca raspunsul il vom afla stiintific in secolul urmator. Poate ca raspunsul este doar in noi. Am sa ma mai informez deoarece multe teorii se bat cap in cap sau nu au o baza foarte clara ori sunt incomplete. Dar cel mai logic este ca energiile si vietuitoarele raului se transforma in energii si vietuitoare cu o putere de radiatie mai mica, mai primitive. Iar energiile si fiintele binelui ajung sa avanseze pana spre perfectiune. Cam atat. Trebuie sa mai reflectez.
mazariche - de zaraza sc la: 31/01/2008 14:19:56
(la: 80s)
Aaaa, daaa
Cumparasem un ecler si asa de bine semana albusul cu frisca! Pana mi-am bagat dintii si mi s-au lipit de numa', ce surpriza neplacuta...

Am mers cu mama la cineva in vizita, la oras, intr-un bloc dintr-o zona necunoscuta si spre incantarea noastra s-a auzit rasnita de cafea! Pe vremea aia nu apreciam cafeaua ca acuma, ce nestiutoare eram...mai mult m-a incantat zumzetul rasnitei!

Am primit un sapun de mere de la o vecina de bloc. Am pastrat multi ani cubul de carton in care fusese sapunul, pe post de depozit pentru martisoare.

Da, martisoare, de tot felul, super interesante, ieftine, reusite, adica frumoase. Mici, de metal erau multe, astea imi placeau.


Pe vremea aia kentul, sapunul Fa, deodorantul 8x4 erau de gasit numai de la cunostinte, faceam cu aceste obiecte si altele telefonul fara fir :))De fapt deodorantul 8x4 pe care l-am avut l-a adus matusa-mea cand a fost cu masina intr-un circuit romania-urss-polonia-germania-ungaria, cred.

#280678 (raspuns la: #280671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Completari - de Areal la: 09/03/2008 17:19:45
(la: AMINTIRI DIN IRAK)
Vizite la Baghdadul, Mossul, Basra,Hilla, Babel,Ur

In general, in Irak se circula cu maxitaxi, microbuze de 16 locuri,care plecau la completarea locurilor, puteai sa pleci imediat, daca le plateai pe toate si mai recuperai din bani la cap de cursa, tot se mai urcau pe parcurs. Cursele erau nonstop, fara orar precis, pleca una, venea alta. Plateam de la AlQuaim la Baghdad, cca.10 dinari( cam 32,5$=80 RON, pentru 600 Km). Circulatia era cam haotica, multi arabi adormeau la volan si ieseau din decor, aveau camionete Toyota, in cabina statea el cu baietii, iar nevestele cu CAMILA, sus in spate, pe doua bancute, in aer liber. Esentialul era sa nu ai fata botita la masina, in spate se presupunea ca te-a lovit altul. Erau posturi de control ale armatei la 100 Km., pe noi, romanii care aveam culoarea caracteristica la masini portocalie, nu ne opreau, ne spuneau:''Yalla=treceti''. Autostrazile erau foarte bune, facute de indieni, nu cum se topeste asfaltul la noi, iar iesitul in decor era de fapt in nisip!Semnalizarea noaptea avea un alt sens, la dreapta insemna ''stai la cutie, nu depasi, ca vin multi si tare din fata!'' iar la stanga:''du-te, este liber si esti mai rapid ca mine!''.
Se putea lua Carnet de conducere international contra a 25 dinari( cam.80$) din Baghdad, cu sala si condus 1/2 ora, permisul era bilingv, arabo-englez, insa nu era valabil dincolo de Bosfor, in Europa. La o noapte de calatorie se faceau cam 3 popasuri sa mancam si sa bem rece, ceva!
Am vizitat Baghdadul, oras superb, intins pe 60*60 Km., ca loc aveau destul, de ce sa se ridice pe verticala.Este un amestec de modernism in centru si de mizerie la periferii.La Mossul, 150 Km. de Baghdad, romanii din Buzau, dela ''Chimica'' construiau o fabrica de masti de gaze,la Hilla se faceau TAB_uri de catre cei de la Marsa, la Basra in Golf, munceau petrolisti de ai nostri.
Am vizitat ramasitele Turnului Babel si ale ziguratului din Ur.


PS. Poza cu mine cum aratam in Irak se gaseste la Profil si il rog frumos pe administrator sa permita accesul la ea!
#291689 (raspuns la: #291676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele-27 jade impérial - de sami_paris75 la: 17/03/2008 17:39:47
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Jadul are duritatea 7, multi traiesc cu ideia ca jadul exista doar intr-o singura culoare,culoarea verde.
Jadul exista in mai multe culori : in verde,lila,alb,roz ori brun,rosu s-au oranj.
.Insa ce-l mai frumos jade,este jadul imperial care are culoarea verdelui frumos,s-au asemanator cu transparenta smaraldului verde.
Wu Lin si San Tao m-au invitat in China
Franklin nu m-ai avea dreptul la vacanta pentru ca si-o petrecuse in Romania.
Asa ca am fost nevoit sa plec impreuna cu Wu Lin ,Cornel si San Tao.
"Sa moara mama "nea Sami,cine credea vre-o data ca de la Jilava,ajung la Pechin?
Cornele,Cornele,mare noroc ai avut tu
cu frumoasa ta Wu Lin!
Jetul personal al lui San Tao zbura la cateva mii de metrii altitudine.
Sub noi norii erau ca o perdea fara transparenta,pamantul parca nu exista!
ma gandeam la un cantec "de-aici in alta parte n'avem unde pleca"
Oare daca pamantul s-ar distruge printr-un razboi atomic s-au biologic!


Ce-am face?
L-am intrebat pe San Tao,daca mai are noutati despre Nicolaescu.
Stiti?
-Nicolaescu este acum intr-o mare ancheta judiciara si are un mandat de arestare de 45 de zile.
Dupa ce va fii liber, o sa ma ocup de el in liniste.
Vorbea franceza impecabil,si cand vorbea ,avea un tic nervos .Gesticula cu mana ca un dirijor iar o spranceana-i tremura fara intrerupere.
Avionul a aterizat pe un aeroport la Pechin.Comandantul de bord este francez.
Am coborat si la scara avionului ne-a asteptat o limuzina de culoare neagra.
Misto nea Sami! Ce zici?
Cornel era langa Wu-Lin, nu se deslipea de ea,avea aerul unui milionar.
Limuzina s-a oprit la intrarea unui hotel,undeva la periferia Pechinului.
Dupa ce ne-am instalat in camere,eu si Jan Cloude pilotul avionului ne-am dus sa vizitam putin orasul.
Jan Cloude cunostea cartierul ,mi-a povestit ca este pilotul avionului si angajatul lui San Tao de 6 ani.
Ne-am oprit intr-o piata enorma unde mii si mii de chinezi vindeau produse de carne si legume.De jur imprejur mesele erau pline cu fructe si preparate din carne,iar chinezii faceau un vacarm asurzitor,fiecare strigandu-si marfa si clientii.M-am oprit cu Jan langa o baraca,m-a luat de brat si mi-a aratat o macelarie.
-Uite Sami aici se vinde carne de caine!
La inceput am avut impresia ca in carlige sant agatate oi s-au capre!Langa baraca,un chinez jupuia un caine ucis cu o bata.
La usa de la intrare erau agatati 10-12 caini,toti jupuiti ,fara cap,semanau mai degraba cu o oaie decat cu un caine!)
Am stat cateva minute si-am privit. Inainte de a fi omorati erau crunt loviti peste tot ,apoi lovitura finala era la cap!
Stii de ce sant batuti inainte de-a fi omorati?
Jan cred ca mai privise aceasta scena macabra.Mi-a spus ca sant batuti pentru ca sa aibe mai multa andrenalina si ca andrenalina face carnea mai frageda si este chiar buna ca afrodisiac!....

#294037 (raspuns la: #292865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu defaimez - de beatlemaniacul la: 18/03/2008 00:20:12
(la: Sex mocca in reatebeu)
hey, eu am amintiri si mai frumoase despre Romania! Cand ma gandesc la toate locurile pe unde am fost, parcuri pe unde am copilarit, Scoala Generala, prima zi de inot, facultate, Revolutia Romana, mineriada, la toate am participat. Nu o sa uit niciodata. Dar scuza-ma, am fost anul trecut in vizita in orasul KITCH, adica in Bucuresti. Am vrut sa vad daca pot sa fac ceva proiecte impreuna cu fostii colegi. Si ghici ce? Mi s-a cerut mita la greu.. Asa ca ... ramaneti voi mai baieti in tara mitei ... eu am plecat!!! NICIODATA NU-MI VA VENI SA VOMIT la amintirea Romaniei! Dar VOI VOMITA la vederea putorilor, lichelelor si cacanarilor tarani
am zis!!!!!!!!!!
#294105 (raspuns la: #294100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cafeneaua regilor - de thebrightside la: 27/01/2009 19:13:09 Modificat la: 27/01/2009 19:14:28
(la: Orasul meu (compunere))
din pasajul villacros, da.
cafeneaua de vara a actorilor, da.
cismigiul, da.
muzeul satului, da.
zona lipscani, da - mai ales dupa ce va fi renovata si se vor vedea catacombele sub podeaua de sticla.
odeonul da.
o piateta cu fantana la care nu-i pot spune acum pe nume, da.
oamenii care vin in vizita in orasul asta si cativa prieteni, da.
restul - NU.
#398514 (raspuns la: #398494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-a placut asta! :) - de proud la: 03/02/2014 12:14:07
(la: Sa mai si radem)
mi-a amintit de bunica. La ea in casa mirosea ca la Plafar.:) Cunostea toate plantele din padure. Padure de foioase din lunca Muresului. Se intindea in spatele casei la cativa metri.
 photo luncaMuresului.jpg

O singura data a fost la medic. Copiii, sase la numar i-a nascut singura acasa, degetul taiat si l-a cusut la loc. Pe la spatezeci a facut tensiune si pentru ca era in vizita la oras, iute cu ea la medic ... care i-a spus ca ar trebui sa schimbe dieta la varsta asta. De atunci a trecut pe patrunjel. A mai trait pana la noua's'unu, si poate mai traia si azi daca nu se discontinua frectia cu alcohol. :)))
#650006 (raspuns la: #650003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Shahrizabz - de zaraza sc la: 21/05/2014 14:57:59
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/shahrizabz

"Si in dimineta asta ma trezesc cu gainile, adica cu un pic inainte de 6. Poate pare devreme dar in momentul in care caldura maxima de la jumatatea zilei devine insuportabile orele racoroase de dimineata sunt de aur. Iar daca ma uit la satenii care sunt deja pe camp, fie la strans iarba fie cu vacile ma gandesc ca oamenii sigur se trezesc cu cel putin o ora inaintea mea.

Si chiar daca vreau sa profit de orele diminetii pentru pedalat astazi nu e cazul cacila 10 kilometri de locul in care am pus cortul e un alt mic orasel de provincie ce e in patrimoniul UNESCO si pe care as vrea sa-l vizitez, Shahrizabz, orasul in care s-a nascut Timur. Timur asta are un fel de imagine de erou national in Uzbekistan, chiar daca prin razboaiele pe care le-a purtat ar putea fi vazut si ca un fel de Adolf Hitler medieval. Ce e interesant e ca omul a controlat cam tot ce inseamna asia centrala intr-o perioada in care puterea politica in zona era impartita fie intre urmasii lui Genghis Khan si califi arabi, iar Timur nu a fost nici una nici alta.

Armata nu era platita, si toti soltatii care veneau cu ei in campanie veneau pentru prada de razboi, ceea ce practic inseamna ca in momentul in care cucereau un oras sau un tinut nu ramanea prea mare lucru acolo. Barbatii erau omorati, femeile luate ca si sclave, artisanii adusi in orasele lui Timur si tot ce era valoros sau de pret purtat inapoi in Samarkand si in Bukhara care au inflorit in timp ce tinuturile cucerite erau pustiite. Pe de alta parte din cauza asta putem vedea astazi multitudinea de monumente ce s-au pastrat din perioada respectiva, unele din ele pastrate intr-o stare uimitor de buna.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timisoara e un oras cu atmosf - de Honey in the Sunshine la: 04/04/2006 14:38:59
(la: Cum vedeti Timisoara? Poate fi acel DECENT loc din Romania?)
Timisoara e un oras cu atmosfera superba... ideal cred eu pentru oameni care pun mare pret pe viata sociala, carora le plac cafenelele, cluburile, concertele, teatrul...
Fiind banateanca ma simt foarte legata de "capitala" noastra, dar ultima data cand am fost in Timisoara (vara trecuta) m-a socat santierul care se intindea aproape pe tot orasul. Se modificau strazi, se construiau cladiri, iar toate astea cu 40 de grade si un trafic ingrozitor mi-au facut vizita un iad.
E evident oricum ca situatia e de asa natura pentru ca e un oras in plina dezvoltare, care "se schimba la fata" in perioada asta. Ceea ce sper e sa nu va devina niciodata o harababura de genul Bucurestiului. Oricum nu cred ca e posibil, pentru ca Timisoara e un oras aparte, cu o mentalitate destul de diferita de cea din restul Romaniei.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#115354 (raspuns la: #115273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parisul cel mai frumos oras din lume ? - de (anonim) la: 01/09/2003 09:33:24
(la: Paris)
Fara indoiala ca este o chestie de gust. Si apoi ar trebui sa le vezi pe toate si dupa aceea sa tragi o concluzie. Sotia mea credea ca Parisul este cel mai frumos oras...pana a vazut Venetia. Eu nu am considerat Parisul niciodata cel mai frumos oras pentru ca din pacate vazusem Londra inainte. Ghinion. Daca l-as fi vazut dupa, as fi fost mai incantat. Oricum, ramane unul dintre cele mai frumoase orase vazute si cand spun asta nu ma raportez la Caracal si Urziceni. Ca sa fac si o gluma, unul dintre dezavantajele Parisului este ca e plin de francezi. :)
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tara buna de trait - de darianne la: 21/10/2003 09:37:08
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Vad ca deja s-au pornit polemici legat de care tara ar fi mi ocosa si mai buna de trait. Si desi ziceati ca studentii nu se pun, ca au bani putini si viziuni "deformate", ei bine, ma bag si u in vorba pt. ca am dreptul sa imi dau cu parerea :) Asa consider eu, dupa catava vreme de "sezut" intr-o tara democratica in care, chiar dca nu esti nii macar imigrant, faptul ca locuiesti in ea iti da dreptul sa spui ce ai de spus fara sa ti se spuna ca nu esti decat un amarat de cetatean strain.

Sa imi dau si eu cu parerea: am intalnit multe persoane (romani) locuind prin strainataturi (diverse) care aveau pareri extrem de variate. Asa ca am indraznit sa trag concluzia ca nu TARA ci PERSOANA conteaza: in aceeasi situatie financiara si in aceeasi tara (chiar in acelsi cartier din aceasi oras) 2 persoane pot avea pareri opuse: una poate sa iubeasca fiecare fir de iarba din tara aia, iar cealalta sa planga de dorul "ierbii verzi de acasa" 24 in 24. Asa ca tot ceea ce se exprima aici pe forum sun pareri discrete si pur personale. Nu se pot generaliza!

O alta observatie ar fi ca romanii se impart in optimisti si pesimisti. In general ai pesimisti raman in RO si nu misca nimic, asteptand ca "Guvernul" sa le rezolve treburile (chiar si plata intretinerii la bloc - ii scot din aceasta discutie pe cei amarati rau, multi din pacate, care nu au bani nici de o paine). Acesi "pesmisti" sunt greutatea de "piciorul natiunii". Sunt fetele mohorate din tramvai, sunt fetele incruntate cand te vad ca esti vesel, sunt cei care se cearta cu tine pt. orice amarat de motiv, sunt cei care te injura pe strada daca te impiedici in fata lor, sunt cei care scuipa pe jos, sunt... dar cred ca ii stiti si voi bine.
"Optmistii" ... o parte pleaca in tari unde sunt mai multe zambete pe fetele oamenilor, unde a merge la munca (munca prestata cu placere dupa ce termini macar 4 ani de facultate) nu o consideri o corvoada zilnica, unde cand intra autobuzul in statie, cel de langa tine nu iti devine dusman pt. ca s-ar putea ca el sa ajunga sus iar tu nu, unde ai dreptul la replica, unde ai voie sa te plangi de chestiile care nu merg bine intr-o institutie fara sa fii amenintat ca vei fi dat afara, unde democartia tinde sa fie democratie in general iar oamenii vor sa traiasca.

In incheiere, o parare personala despre Germania, Franta si alte tari EU (totusi, NU Italia - ei se aseamana prea tare cu Ro): tari superbe, in care respiri istorie in fiecare piatra, dar in care, din pacate, oricate studii ai avea cand mergi acolo ca roman, chiar si in vizita, crudul adevar e ca tot timpul se va gasi cate unul "localnic" sa te faca "tigan roman" (nu am nimic cu tiganii, stiu cateva persoane "de culoare" f. de treaba) si ai sa gasesti pe usi la magazine "romani, va rugam nu furati". Asta e ne e eticheta europeana din pacate... In rest, pe 500USD la oferta va puteti cumpara un bilet dus intors "peste ocean", unde tigan inseamna acea persoana boema care haladuie o tara, e vesela si canta mai tot timpul. Alegerea pt. destinatie e cumva intre California lu' muskiulosu' sau Canada lu renu' - totul depinde de preferintele legate de anotimpuri. Cei ce merg, trebuie sa mearga cu mintea "deschisa", SUA si Canada primesc pe oricine (in SUA cu exceptia tarilor de pe lista "galbena": Siria, Pakistan, Iran, Iraq... stiti voi. Canada n-are problemele astea insa).

Final: bucurati-va de tara care va place! :)
#1782 (raspuns la: #1767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze, scuze , Papadio, abia acum realizez... - de JCC la: 24/10/2003 03:07:02
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.
#2034 (raspuns la: #2014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
IAS-UL, ORASUL DE CARE NU POT SA UIT - de (anonim) la: 30/10/2003 17:32:10
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Nu stiam nimic desprea cest oras pina acum trei luni. Ceva m-a dus acolo si m-a facut sa ma indragostesc de acel oras. Si tot acel cineva m-a impins spre acel oras ca sa pot vede cit de frumos este. Am promis ca am sa mai trec...Poate iar intr-o toamna...Geo
vizitatori - de Catalina Bader la: 03/11/2003 06:48:34
(la: Vizitatori)
VIZITATORI din toate tarile, uniti-va!!
De partea asta-lalta e mult mai interesant!!
Asta daca exista doua parti.
Ceea ce eu personal nu cred.
Cata
Rco - de JCC la: 05/11/2003 03:08:31
(la: Casatorie in Franta)
matematica, este cam peste tot aceiasi in lume..
poate o sa incepi cu cateva examene de dat, cu un post temporal intr-un liceu, dar daca persisti, poti ajunge
ar trebui totusi sa termini doctoratul, daca l-ai inceput
cum stai cu limba franceza?
ar trebui sa incerci sa contactezi colegi echivalenti din scolile superioare (fac) din Franta, prin e-mail
ar trebui sa faci o vizita informatie in Frant

Le Mans, cunosc un pic, in vestul Parisului la cca 220 km, au o Universitate, este un centru industrial, comercial si financiar.
Multe muzee, are o catedrala gotica din al 1"-lea sieclu, cu niste vitralii superbe, multe monumente vechi..

Este un oras care va cunoaste in viitor o extindere fenomenala, un oras de viitor
este si capitala de "rillettes"

Regiunea este superba, râuri, paduri,
Cu toate ca face parte din regiunea "Pays de la Loire" aproprierea de Basse Normandie(in nord) si Bretagne (in vest) a lasat amprentele

Oamenii sunt muncitori, seriosi, de cuvant, mai reci la inceput, dar cand esti adoptat esti pe viata,
bucatarie si gastronomie exceptionala
aperitivul national : Calvados, un fel de tuica facuta din mere, cidru
#3296 (raspuns la: #3215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: