comentarii

ina lea feata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Al V-lea Munte - de (anonim) la: 23/12/2003 06:51:38
(la: Paulo Coelho?)
Prima carte citita din colectia Paulo Coelho a fost "Al V-lea Munte", si apoi celelalte.
Daca totul in jur se darama, ca sa poti reconstrui e nevoie de iubire, credinta si ganduri bune.
In fiecare carte, autorul spune o poveste, dar nu numai atat...Ne invata ca ar trebui sa ne incapatanam sa traim frumos. Si sa luam decizii...
tradu si astea,cateva poti ca te ajut - de makedon la: 17/01/2005 05:26:52
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Doi lai gionji stra lantana
Lea teta
Traplu,
Tse sedzi koritsi(feata) ningra amari
La turashtea(stani) al Coli

analtu pri maghula,pri maghula analtu
treii cupii di stearpi,shapti picurari
anda si bagara,shi anda si sculara
oili nu-shi li aflara,lele oi mushati
albi shi caleshi,griasti shi cama njiclu
griashti shi cama njiclu,tuti oili s-chiara
a mia mana s-nu moara
cloputlu di asimi s-duca prit muciara
s-duca prit muciara s-iasa la cashari
Analtu pri maghula treii cupii di stearpi.

ninji negura tu hoara
ca Ghiurgula va s-ansoara,
shi s-trandui laia di hoara
shi Vanghia(vanthia) car avdza
greu alji vini shi landzadza
ca parcsia nasa adara
shi Ghiurgula u lasa
lai Ghiurgula,tse-nji adarasi(adrasi)
caplu tu locu-nji lu bagashi
cum va iesu io nafoara
si-nji mi vedu tu dunjiau
scuala vanghie s-ti dutsi andreapta
shi ficiorlji si-nji ti veada
Ljia,vanghie,furca s-tortsa
Shi ghiurgula si agarsheshtsi

Tu machedonii ti ghini iara,tu machedonii ti ghini sbana
Caplu andzeana fciorji

#33578 (raspuns la: #6461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotoclubul Obiectiv Campina - Al II-lea Salon National de Arta F - de Dragos Bora la: 18/01/2005 09:34:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fotoclubul Obiectiv Campina va invita sa participati
la Al II-lea Salon National de Arta Fotografica.

Datele salonului:

Tema: libera
Sectiuni: fotografie alb/negru
fotografie color
fotografie digitala

Taxa de participare: 100.000/autor pentru toate cele
trei sectiuni

Calendarul salonului:

Ultima data de primire
a lucrarilor: 25 iulie
Jurizare: 13 august
Comunicarea rezultatelor: 31 august
Vernisaj: 15 septembrie
Returnarea lucrarilor: 15 decembrie

Expozitia va fi deschisa la Casa Tineretului din
Campina.
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ! - de makedon la: 19/01/2005 01:03:58
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
O, vreamu, lea Armâname, shi lai soari,
S-aurlu cu boatsi pâlmunjiljii sâ-nji creapâ
S-cutreamburâ Balcanlu, tutu, câtu-i mari
Ta s-avdâ shi stealili, sh-Luna aleaptâ,
Câ di-adzâ shi-nclo va s-aibâ nâ soru
Ma musheatâ dicâtu eali sh-ma undzitâ
Sh-cu boatsi di câmbanâ tsi-arupi nioru
Sh-va s-hibâ tu lumi ma vrutâ sh-hârsitâ,
Ghini mâtritâ – ca featâ hâidipsitâ,
Ncârcatâ di flurii, tu sirnji-nviscutâ,
Cu crutsi pi frâmti sh-pi fatsâ undzitâ
Cu budzâli dultsi – cânticu eta tutâ.
O, voi, lea Armâname, vrutlu neamu a meu
S-tsâ spunu cu cânticu, cu boatsea câmbanâ,
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!
Di s-aminta, sh-va s-aibâ lungâ banâ!
Sh-va s-armânâ ti eti shi va s-lutseascâ
Ca Soarli tu dzuâ sirinâ
Sh-va hibâ ti soia armâneascâ
Ma dultsi di njiarea di-alghinâ.
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!

#33746 (raspuns la: #29171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acum ai faci daci-romani de unde pana unde - de makedon la: 19/01/2005 02:21:54
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
dar ce treaba au armanji cu daci-romani nu inteleg si nici istoria nu o intelege,si cand spui :in cazul aromanei din greaca, albaneza si macedoneana, intrate in limba dupa anul 1400.la macedoneana la ce te referi ,sa nu-mi spui la scopia ca nu exista,slavi au coborat foarte tarziu aici din nord,la aromanei din greaca>e aceeasi aromana,doar ca in grecia au ramas cuvintele vechi originale la care tineretul din romania nu le cunoaste doar batranii stiu de ele.si stii foarte bine de unde provine cuvantul a-roman a-romana(This world derives from the "Romanus lives" and it is related to the decree of Karakala (Edictum Antonianium), 212 A.D. According to this decree, the right of the Roman citizen was passed on to all the residents of the whole Roman province. pana atunci era macedona(nu slavii)dupa aceea le spunea makedo-romana din veria si macedonia care este la scopie.si cuvantul Vlahs (Armani)sa auzit pentru prima oara in anii 976 A.D. de la Kedrinos
in Castoria si Veria,the Latin speakers of South Balkans are called with other names too, (Farsiarotes, Tsipani, Miglianiats=Moglenites, Grammoustiani, Mouzikiari or Tsimoureani, Sarmaniotes etc.)

In the 18th century, under specific circumstances like the fall of the empire, successive tension of pashas, Orlophika, internal conflicts, big cities of Vlahs (Armani) like Moshopoli, Nikolitsa, Linotopi, Grammousta and many more were totally destroyed and the inhabitants were scattered towards every direction: Vienna, Budapest, Belgrad, Boukourest, Thessaloniki, Veria, Naousa, Serres, Philippoupoli, Konstantinopolis etc.

Cu tuti câ armânamea shi-azburashti limba tu Peninsula Balcanicâ di pisti 2000 di anji
shi cu tuti câ tricurâ 170 di anji di cându anvitsatlu armânu M.Boiagi adra reguli (normi)
buni trâ scriarea a limbâljei a noastri makedo-latini, noi nu avemu unâ ortografii unitarâ
di cari s-tsânâ tuts atselji tsi angrapsescu armâneashti.

The wallachian language is an autonomous neolatin language, which was already created in the 6th century AD. The phrase (Torna-torna frater) preserved by the byzantine columnist Thephylactus Simocatis (7th AD) is considered to be the first written evidence.

Nowadays scientific research has given an answer to the birth of the makedo-romana language. The formal language of the eastern Roman State called Byzantium many centuries ago, up to the years of "Iraklios" (at the beginning of the 7th century AD), was the Latin language.

After "the first Romanian period" of the neolatin languages (derived from the folk Latin language of Balkans Latinum Balkanicum) four neolatin languages (the makedo-romana and the Moglenitiki in the axis of Egnatia and Istroroumaniki and Dakoroumaniki in the axis of Dounabe). In an exactly similar way the modern neolatin languages (Italian, French, Spanish, Portuguese) derived from the western neolatin language. In this way, we can explain the similarities among the makedo-romana, the previously mentioned European languages and simultaneously with the corresponding neolatin languages of the Balkans.
The first written signs of the makedo-romana language have their roots in the mid of the 18th century and they are mainly inscriptions of the Greek alphabet and texts, by scholars and lexicographers who used Greek and Latin alphabet.

The first grammar of the makedo-romana language of M.Boyiatzi, was printed in 1813 in Vienna. This grammar proposes the Latin alphabet so that the language would acquire a literate form. This was also previously supported by other "daughters" of the Latin language. In the recent makedo-romana grammar of academic N.Katsani-K.Ntina (Thessaloniki 1990), the makedo-romana language was written in Latin letters completed with letters from the Greek alphabet.

The choice of the alphabet of course even today, is not very simple as there are many parameters (historical, religious, cultural, political) that must be taken into account. However, an unbiased and without expediency approach to science cannot deny that a neolatin language like the makedo-romana one, can be written more efficiently in the Latin alphabet.

O, vreamu, lea Armâname, shi lai soari,
S-aurlu cu boatsi pâlmunjiljii sâ-nji creapâ
S-cutreamburâ Balcanlu, tutu, câtu-i mari
Ta s-avdâ shi stealili, sh-Luna aleaptâ,
Câ di-adzâ shi-nclo va s-aibâ nâ soru
Ma musheatâ dicâtu eali sh-ma undzitâ
Sh-cu boatsi di câmbanâ tsi-arupi nioru
Sh-va s-hibâ tu lumi ma vrutâ sh-hârsitâ,
Ghini mâtritâ – ca featâ hâidipsitâ,
Ncârcatâ di flurii, tu sirnji-nviscutâ,
Cu crutsi pi frâmti sh-pi fatsâ undzitâ
Cu budzâli dultsi – cânticu eta tutâ.
O, voi, lea Armâname, vrutlu neamu a meu
S-tsâ spunu cu cânticu, cu boatsea câmbanâ,
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!
Di s-aminta, sh-va s-aibâ lungâ banâ!
Sh-va s-armânâ ti eti shi va s-lutseascâ
Ca Soarli tu dzuâ sirinâ
Sh-va hibâ ti soia armâneascâ
Ma dultsi di njiarea di-alghinâ.
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!

#33750 (raspuns la: #33692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suntem deja in al III-lea raz - de Berkana la: 30/05/2005 12:36:06
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
Suntem deja in al III-lea razboi mondial.
La descreierati l-ai uitat pe G.W.Bush.
Când a cazut zidul Berlinului, si s-a terminat cu razboiul rece, era nevoie de un nou dusman: islamismul. Si atunci, amicul fidel al SUA, inarmat de SUA, a invadat Kuweitul la indemnul secret al SUA. Apoi a fost bombardat Bagdadul de catre Bush tatal, au murit atunci 200.000 irakieni. Atunci era inceputul noii cruciade a celor care conduc lumea, impotriva noului dusman, islamismul. Azi stie toata lumea ca Bush fiul a mintit cu armele lui Sadam, si ca Irak-ul era o piesa din puzzle, Irak-ul trebuia sa fie invadat si ocupat.
Daca intr-o zi se termina cu islamismul, asa cum s-a terminat cu razboiul rece, se va inventa un nou dusman, poate extraterestru. Marii bancheri trebuie sa fabrice arme, tarile distruse de razboi trebuie sa se imprumute la Banca Mondiala, omenirea sa traiasca cu frica unui pericol iar SUA sa fie eroul care-i apara. Cel mai usor este manipularea maselor. Si frica de ceva este cea mai buna metoda de manipulare a maselor, frica de Dumnezeu, frica de comunism, frica de terorismul arab, frica de invazia extraterestra...
'mneatza - de Belle la: 23/06/2005 14:40:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
oda cafelei :)

cu copy & paste de pe http://www.replicahd.ro/images/replica112/jacobs.htm

interesant: "In secolul al XV-lea o lege turcească permitea femeilor să divorţeze de soţii lor în cazul în care aceştia nu puteau asigura familiei raţia zilnică de cafea" ...aviz amatorilor ;)


O istorie a cafelei
«Cafeaua ar trebui să fie neagră precum iadul, puternică precum moartea şi dulce precum dragostea»
Proverb turcesc


Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume, cu toate acestea, puţini cunosc istoricul şi legendele legate de această licoare.
Istoria şi dezvoltarea cafelei sunt deosebit de variate şi interesante, bazându-se pe mituri, întâmplări, intrigi politice şi lupta pentru putere şi bogăţie.
La baza acestei istorii stau mai multe legende. Conform uneia dintre ele, efectele cafelei au fost descoperite de un păstor pe nume Kaldi, din Caffa - Etiopia. De altfel, numele astăzi desemnat cafelei derivă din cuvântul turcesc «kahve», care provine, la rândul său, din denumirea arabă «qahwa», derivată din numele regiunii etiopiene. Păstorul Kaldi a remarcat că oile sale devin foarte active dacă mănâncă boabele verzi ale unei anumite plante, astfel încât s-a hotărât să le încerce chiar el, remarcând un efect asemănător.
Legenda mai spune că un călugăr l-a văzut pe păstor încercând boabele roşiatice şi l-a acuzat că se desfată cu «fructul diavolului». Cu toate acestea, călugării au descoperit curând efectele cafelei şi au folosit-o pentru a rămâne treji în timpul slujbelor.
O altă legendă ne oferă denumirea «mocha», povestind despre tânărul Omar, condamnat la moarte şi izgonit în deşertul arab, împreună cu discipolii săi. Disperat, Omar şi-a pus însoţitorii să fiarbă şi să mănânce boabele unei plante necunoscute. Această licoare nu numai că i-a salvat pe exilaţi, în plus, supravieţuirea lor a fost considerată un semn divin de către locuitorii celui mai apropiat oraş, Mocha. Planta şi băutura realizată din aceasta au fost numite Mocha, în cinstea evenimentului.
Iniţial, arborele de cafea creştea în mod natural în Etiopia, dar odată transplantat în Arabia, a fost monopolizat de aceştia. Arabii încep să cultive planta în jurul anului 1000, fiind de altfel primii care fierb boabele, creând băutura cu denumirea de «qahwa».
Cafeaua a fost introdusă mult mai târziu dincolo de graniţele arabe, fiind considerată o delicatesă în întreaga lume. Mai mult chiar, transportul de cafea în afara graniţelor musulmane era strict interzis.
În 1453, otomanii introduc cafeaua în Constantinopol, iar în 1475, în acest oraş se deschide prima cafenea din lume - Kiva Han.
În afara graniţelor arabe, cafeaua a ajuns întâia oară în mod ilegal. Un arab pe nume Baba Budan a strecurat plante şi boabe în munţii Mysore, din India, punând bazele primelor ferme din regiune.
În anul 1600, comercianţi italieni introduc cafeaua în lumea vestică, prin porturile veneţiene. Considerată de mulţi creştini «băutura diavolului», cafeaua câştigă bunăvoinţa clericilor şi este binecuvântată de câtre Papă, întrucât «cafeaua este atât de delicioasă, încât ar fi păcat ca necredincioşii să aibă exclusivitate asupra ei».
Istoria consemnează anul 1607 ca momentul în care cafeaua este introdusă în America de Nord, cel mai probabil de către căpitanul John Smith, fondatorul coloniei Virginia.
Primele cafenele apar în secolul al XVII-lea în Italia, Regatul Marii Britanii, Franţa şi Germania.
Cafenelele devin din ce în ce mai populare, ca loc de întâlnire pentru intelectuali, şi nu numai. În Marea Britanie, cafenelele sunt consacrate sub denumirea de «penny universities», datorită preţului de un penny pentru o ceaşcă de cafea.
Prima cafenea din Bucureşti se deschide în anul 1667, în vremea Domnitorului Radu Leon. Ea se afla în apropierea hanului şerban Vodă, ce aparţinea unui turc, în locul căreia între anii 1881-1883 s-a construit palatul Băncii Naţionale. În 1693 mai exista o altă cafenea pe locul Mânăstirii Cotroceni, ce aparţinea tot unui turc. La mesele domnitorilor sau la primirea de oaspeţi, cafeaua intră în lista delicateselor, iar la plecare este oferită drept cadou. O mărturie ne confirmă acest ritual în «Condica de orânduieli a visteriei lui Constantin Brâncoveanu», unde se menţionează la data de 7 iulie 1696 următoarele: «S-au cumpărat 15 oca de cafea, ce trebuia să se dea Măriei sale Hanului de oaste».
În anul 1675, în timpul asediului otoman asupra Vienei, Franz Georg Kolschitzky, un austriac care locuise în Constantinopol, ajută la eliberarea oraşului. Trupele otomane lasă în urma lor saci cu provizii, iar Kolschitzky recunoaşte între aceştia saci de cafea. Acesta va deschide prima cafenea central-europeană şi este cel care introduce obiceiul de a filtra cafeaua, de a o îndulci şi de a-i adăuga lapte.
În 1690, olandezii devin primii comercianţi de cafea, scoţând ilegal din portul arab Mocha câteva plante şi transportându-le spre coloniile indiene.
În anul 1713, olandezii oferă cadou regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei un arbore de cafea ce va sta la baza întregii industrii vestice a cafelei, datorită ofiţerului Gabriel Mathieu do Clieu, care va fura câteva seminţe ale acestui arbore şi le va transporta în Martinica. 50 de ani mai târziu, un sondaj înregistrează19 milioane de arbori de cafea în această zonă, cu un procent de 90% din producţia mondială de cafea.
Anul 1727 este cel de debut pentru industria cafelei în Brazilia. Locotenent colonelul Francisco de Melo Palheta este trimis de către guvernul său să arbitreze o dispută legată de graniţele franceze şi olandeze din Guineea. Locotenetul se implică într-o relaţie secretă cu soţia guvernatorului francez al Guineei. Soţia guvernatorului îi dăruieşte locotenentului de bun rămas un arbore de cafea, pe care acesta îl va replanta în ţara sa.
La începutul secolului XX, obiceiul de a însoţi conversaţia de după-amiază cu o cafea se răspândeşte în întreaga Europă.
Tot începutul secolului al XX-lea marchează şi o inovaţie în industria cafelei. Chimistul american de origine japoneză, Satori Kato, inventează, în 1901, cafeaua solubilă.
O altă inovaţie în domeniul cafelei se va remarca la scurt timp după, când importatorul german Ludwig Roselius a rugat câţiva cercetători să studieze nişte saci de cafea degradată. Aceştia reuşesc să extragă cofeina din boabe, fără însă a le distruge aroma. Acest nou tip de cafea este introdus pe piaţă sub denumirea «Sanka».
Anul 1907 consemnează Brazilia ca fiind cel mai mare producător de cafea din lume, cu o cotă de 97%.
În anul 1946, Achilles Gaggia perfectează în Italia maşina de espresso.
Studii efectuate în 1995 demonstrează că în lume se beau anual aproximativ 400 de miliarde de ceşti de cafea.

#56239 (raspuns la: #56167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Al 3-lea razboi mondial..? - de iulius1507 la: 04/03/2006 21:06:38
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
daca se va produce cred ca nici vre-o fiinta exraterestra nu va mai gasi nici -un martor cit de mic sa-i relateze cea ce si cum a fost pe TERRA inainte de ,,Al 3-lea Razboi Mondial" .Eu cred ca va fi al omenirii contra ezistentei ei insusi..
Tu mi-ai botezat maşina - de Muresh la: 16/03/2006 08:43:47
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un rabin şi un preot ortodox aveau garaje alăturate.
Preotul, din smerenie, într-o zi spală maşina rabinului.
Adoua zi , il vede pe rabin cum ii taie cu un bomfaier ţeava de la eşapament a maşinii.
Supărat întreabă : " Ce faci rabine acolo ? " , la care rabinul răspunde : Tu mi-ai botezat masina , eu ti-o tai imprejur."
Taceau... - de latu la: 26/08/2006 10:46:07
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
in fata cestilor de ceai.
Andrej inca stapanit de noianul de ganduri care pusese stapanire pe el in cafeneaua unde petrecuse ore in sir cu gandurile...
Se oferise sa mearga de cu zori in oras dupa cumparaturile pe care fetele le insirasera pe o lista, manat de instinctul distantei. Voise, mai mult din instinct, sa ramana singur cu gandurile care-l tinusera treaz o noapte intreaga: Amintiri si temeri. Amintirile trecutului si temerile viitorului.
Nu reusise sa puna ordine in ganduri. Nici un gand nu se lasa armonizat cu celalalt. Prea deosebite erau trecutul si viitorul, prea brusc intrase trecutul in clipa prezenta, prea nu se mai lega - pentru a cata oara in viata asta - nimic.
- Domnul doleste inca o cafea?
Trasari. Adolescenta de provenienta japoneza care imita de minune accentul chinezesc il privea intrebator.
Nu, domnul nu dorea cafea. Intr-un local chinezesc, cafeaua era un martiriu.
- Sake, se auzi Andrej zicand. Instantaneu isi aduse aminte ca bautura asta nu-i placuse niciodata, ca bauturile tari nu se numarau printre preferintele sale (ok, un pahar de Curvoisier, la lumina lumanarii... ma rog, Andrej nu era un fanatic) si ca intr-un local chinezesc, probabilitatea de a i se servi o bautura traditionala japoneza era relativ scazuta.
- Imediat zise ospatara indepartandu-se asa cum venise, ca pe perne de aer.
Cautatura ei la primirea comenzii, il facu pe Andrej sa se uite la ceas: Aproape noua.
Sau nici noua...
Isi aduse aminte de cumparaturi si de planurile marete ale fetelor cu privire la pranzul "de pomina" pe care-l planuisera...
Fetele.
- Sake! Zise ospatara - lui Andrej nu-i scapa aerul contrariat, ca si cand ar fi vrut de fapt sa zica "Betivanule".
Dadu bautura peste cap - nu era mai mult de un degetar - in timp ce se scula de la masa. Scoase din portofel o bancnota, o puse langa paharelul gol pe masa, o mai privi odata pe mica ospatara chinezo-japoneza si nu-si putu stapani un zambet, cu gandul la impresia pe care o facuse...
Ajuns in strada, scoase din buzunar lista de cumparaturi pe care fetele i-o dadusera asa cum inmanezi cuiva o amintire de mare pret.
"Faina, sare, broccoli, gutui, ulei de masline, garam masala, pepene, ananas, gulii..." Gulii??

Cumparaturile nu durara prea mult. A gasi un taxi fu o sarcina mai grea de indeplinit.
Ajuns la marginea plajei, cobora si in timp ce platea privi catre coaja de nuca acostata la pontonul subred. Puntea mica pe care doua sezlonguri alaturate aminteau de o reverie trecuta, era acum goala. Goala era si plaja, doar la vreo douasute de metri mai incolo, dincolo de gardul de uluci care despartea plaja privata de tarmul orasenesc se oprise o satra de tigani cu mercedesul din care coborase o multime de puradei si parintii lor...

- E bine asa! Zise Andrej ca raspuns la baiguielile taximetristului cu privire la restul pe care - surprinzator - nu-l putea da, avand doar bancnote mari.

Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul Inei ("Ina? Nu... Parca altfel.. Inga!! nu, nici asa....").
Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul profilat pe orizontul pe care soarele de-acum il parasise pe drum catre zenit.
Ajuns pe ponton, ezita o clipa, hotarandu-se in cele din urma sa nu strige, gandind ca unul sau altul o mai fi dormind....

Aimee? Sasa? Or fi dormind?
Puse cumparaturile pe puntea incalzita deja de soarele diminetii, pastrand doar doua plase si cobora incet scara catre interiorul ambarcatiunii. Scartaitul treptelor era acoperit pe alocuri de zgomotele alarmante din pantecele yachtului. Leganarea usoara si necontenita a vasului il facu sa se tina de balustrada, tinand amandoua plasele intr-o mana.
Ajuns pe coridorul ingust cu usi in dreapta si in stanga, incerca sa desluseasca vreun sforait sau zvon de voci omenesti. Nu auzi nimic.
Intre timp ajunsese la usa combuzei, singura intredeschisa. Prin crapatura o vazu.
Sasa statea cu spatele la usa si trebaluia. Parea tare concentrata si Andrej se opri o clipa. Clipa se prelungi pana numara cateva minute. Privind-o, Andrej se intreba cum o sa reactioneze Sasa la cele ce avea sa-i spuna...
Firul gandurilor ii fu intrerupt de usa care se deschise brusc, in cadrul ei aparand baba Olga. Cu un reflex ca in tineretie, Andrej puse aratatorul pe buze. Gura Olgai se inchise la loc.
Nu parea a-l agrea. Dragostea care insa parea s-o lege de Alecsandra, o facea sa-l accepte in preajma, ca pe un corp strain ce-i drept, dar ascunzandu-si cu priceperea varstei adevaratele ganduri.
Olga se strecura intre el si tocul usii, avand - ca intotdeauna - treaba.

Andrej pasi peste prag.
Puse plasele pe masa si se apropie de Sasa. Primul gand fu, s-o stranga in brate.
Al doi-lea gand, mult mai prozaic insa invinse: Isi intinse gatul peste umarul ei, sa vada ce o fi in castron.
Sasa il observa, clipa romantica trecuse...
Trecuse pentru ca il observase Sasa si pentru ca baba Olga, intrase iar in incaperea prea ingusta pentru trei.

Acum taceau.
Ceaiul se racise. Erau singuri. Erau preocupati.
El stia ca Sasa ii ghicise zbuciumul si stia ca nu-l va intreba niciodata despre motivele lui.
Si mai stia cu siguranta un lucru: Nu voia s-o piarda.
- Sasa... zise Andrej.
- Da? raspunse ea.
Olga intra iar, grabita ca intotdeauna, inoportun ca de multe ori, silentios ca niciodata.
- Vrei sa mergem pe punte?
"Hai" zisese ea, monosilabic, asa cum era de fiecare data cand se retinea sa intrebe, stiind totodata sigur ca ar fi ceva de spus...
Inca un mic ragaz...
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#141471 (raspuns la: #141440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut, beau si eu un al 2-lea - de RSI la: 08/11/2006 16:36:55
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
Salut, beau si eu un al 2-lea ceai ;)))
Am reusit sa racesc putin, vremea e tare schimbatoare.
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#155913 (raspuns la: #155905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1g - de Tot Areal la: 07/10/2011 14:23:54
(la: SANATORIUL(1))
Se pare că mi-a citit nedumerirea, căci îmi zice imediat:
-Ajungem imediat! strigă el să acopere zgomotul făcut de maşină şi drum.
-Abia aştept!
În scurt timp observ că drumul se lărgeşte vizibil, iar în faţă apare o prea frumoasă grădină cu flori multicolore străjuită de jur împrejur de un gard viu înalt de un metru format din brăduţi. Grădina e chiar pe mijloc, drumul ocolind-o. Parcă era pe post de sens giratoriu.
Nu apuc să o admir prea tare, când văd castelul. Da castelul, căci exact asta si este. Un veritabil castel vechi. Cenuşiu, degradat, dar totuşi îşi păstra ceva din aura veacurilor. Văd că distanţa dintre pădurea din care tocmai am ieşit şi castel este de aproximativ treizeci de metrii. Camuflat bine acest castel.
Castelul, sau sanatoriul, căci acesta e rolul lui acum, are o poartă mare metalică, de culoarea oţelului, ferestrele de la primele două etaje aveau zăbrele groase vopsite în alb, în schimb cele de la etajul al trei-lea, şi ultimul, nu aveau, din contră, se vedeau clar perdeluţele curate care mişcau unde geamul era deschis.Faţada nu era la fel d efrumoasă. De pe mari porţiuni căzuse tencuiala ieşind la iveală pietrle masive din care fusese făcut zidul puternic. Acoperişul, de fapt o parte din acoperiş, era în genul celui folosit la orice casă, adică ţuguiat şi acoperit cu ţiglă roşie, în schimb, în cealaltă parte, probabil acolo unde nu se ajunseră cu lucrarea, era plat şi doar izolat cu un strat de bitum, după cum se vede scurs pe perete în jos. O antenă înaltă, legată cu nişte cabluri cam slăbite, juca în bătaia vântului. Trebuie săr ecunosc că mă cam cuprinse melancolia. De la un castel ce adăpostise prinţi şi prinţese, poate chiar regi şi regine, acum ajunse un simplu şi renegat sanatoriu...de nebuni. Tragic.
Drăguţul de şofer trage maşina chiar în faţa porţii mari şi opreşte motorul. Brusc se lasă o linişte ireală. Se aude doar vântul care mângâie frunzele copacilor, iar acestea foşnesc fericite... Generos, precum un veritabil gentleman, drăguţul de şofer sare jos şi vine si-mi deschide portiera. Măgulită de această neaşteptată surpriză, cobor şi-l catadicsesc cu un zâmbet sincer.
-Nu prea se deschide din interior, zice el uşor ruşinat.
Oh, asta era. Doamne, mi-a distrus vraja... Mă uit la acest castel şi nu-mi vine să cred că am ajuns. Ce filme horror s-ar mai putea filma aici, mă trezesc vorbindu-mi.
Drăguţul de şofer, îşi aprinde cu mâini înfrigurate o ţigară şi trage cu nesaţ din ea. Observ asta cu coada ochiului, dar mă sperii îngrozitor când, fără să mă anunţe, claxonează brusc prelung.
Efectiv mi s-a oprit inima în piept. N-am fost singura care s-a speriat. Un întreg stol de păsări şi-au luat zborul ciripind nervoase şi agitate. M-am întors nervoasă la el.
-Ce naiba faci?!
-Anunţ c-am venit, ce să fac.
-Data viitoare, când ai de gând să claxonezi, măcar spune înainte.
-Atunci ţineţi-vă de ureci că sun din nou, şi claxonează aproape în acelaşi timp.
Am crezut că-l şi pocnesc, şi poate c-o şi făceam dacă uşa mare de fier nu se deschidea cu un scârţâit care-mi făcu pielea găină. În cadrul ei îşi face apariţia un tip grăsuţ, trecut de prima tinereţe, ce mergea ca o raţă pe picioarele lui scurte şi crăcănate. Aveao figură uşor comică, cu o faţă rotundă şi roşie, mai ales către vârful nasului, cu fălci mari şi cărnoase, iar în mijlocul acestora un nas mic rotund. Braţele, aşa cum le văd ieşind de sub halatul suflecat până la coate, îi erau ca niste butuci şi foarte păroase.
#623402 (raspuns la: #623401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
epilog - de sami_paris74 la: 12/01/2012 18:15:44
(la: Ginduri si vise 2)
Era ultima zi, norocul lui erau încă câteva milioane pe care le ascunsese bine, acolo în ascunzătoarea lui secretă de acasă, plus câteva sute de mii pe care le câştigase. Era doar o impresie, îl cunoştea pe Tandoi, bătrânul care avea mâna tăiată în Germania, toată lumea îl cunoştea, era el hoţ de buzunare, dar nu era tâlhar.
În definitiv nimeni în afară de Zahra nu cunoştea averea lui. Norocul lui era în mâna lui. Prinde-l ! Ascunde-l ! Nimeni nu ştie nimic. Pentru el, Zahra era o femeie sinceră, niciodată nu l-ar fi furat, nici măcar acum când ştia destul de bine că are zilele numărate. Rămase liniştit lângă maşina îşi aprinse o ţigare lungă de foi, o ţigare marca « Monte Cristo » cu aromă de ciocolată, trase câteva fumuri, privi luna plină şi strălucitoare care din când în când se ascundea printre nori. Ascultă vorbele lunii, graiul brizei uşoare a vântului de toamna şi glasul acela tainic din sufletul său, şi o sudoare rece i se prelinse pe frunte şi pe obraji amestecată cu lacrimi. Luna se mai ascunse o dată după un nor, iar ultima lui raza care părea că dispare definitiv părea că-i spunea lui Dorin.
« Eşti bogat, eşti puternic, eşti fericit ! » Când luna dispăru definitiv se făcu beznă, în tăcerea adâncă ce cuprinde firea, o voce lăuntrică ai şopti : « Eşti un hoţ Dorine ! » « Eşti un hoţ şi-ai să mori ! »
Intră în maşină şi trecu la volan, o sărută pe Zahra, BMW-ul cu motorul puternic alerga într-o viteză nebună pe autoruta , se duceau spre casă, acasă la Juan les Pinces.
- Dorin, te rog încetineşte puţin ! Nu uita că sunt şi eu lângă tine !.
Te înţeleg, nu eu sunt de vină că eşti bolnav !
Cu o timiditate înfrigurată încetini din viteză, o apucă de mână.
- Aşa este, ai dreptate.
- Iartă-mă !
Ajunseră acasă şi se duseră direct la ascunzătoare, casa era toată răvăşită şi aproape toată sufrageria era dată peste cap.
Uşa ascunzătorii era smulsă şi toţi banii lor dispăruseră. El baga mâna mai adânc în ascunzătoare şi deschise un capac mascat cu vopsea de aceiaşi culoare şi care mai mult ca sigur că acolo nu reuşise nimeni să ajungă.
Dădu capacul la o parte şi scoase o cutie de carton care o dată fusese ambalajul unei perechi de pantofi.
- Uite Zahra, asta este tot mai avem ! Desfăcu cutia şi scoase la iveală 1000 de galbeni.
- Am transformat o parte din bani în galbeni şi diamante, toţi galbenii sunt ai tăi, totul îţi aparţine, vinde casa şi du-te în ţara ta.
Observă că în casa erau ascunse câteva mini camere de filmat. Cine ştie de cât timp erau ascunse ?

- Am să iau maşina şi ai s-o găseşti în acelaşi loc unde ne-am întâlnit noi prima dată, acolo lângă Tour Eiffel.
O îmbrăţişă şi o sărută pe frunte.
- Te iubesc.
Zahra plângea în tăcere , o îmbrăţişă strâns la piept.” Adevărata lui durere o va duce singur, nu avea nevoie să fie mângâiat şi nici compătimit, nu avea dreptul că prin durerea lui să o lovească şi pe ea.
În câteva ore ajunse la Paris, parca maşina acolo în locul cunoscut de Zahra, apoi merse pe jos până la Pontul Alexandru al - III-lea lângă Invalides.
Îşi desfăcu ruxacul greu şi scoase din el două greutăţi din oţel, amândouă cântăreau 60 de kg, se urcă pe parapetul podului, lega cele două greutăţi de picioare şi apoi privi zâmbind ghirlandele sculptate cu măiestrie de câteva secole, privi trecătoriI care se uitau uimiţi la el, şi mai privi pentru ultima oară luminile becurilor din jurul lui, de fapt ultimele lumini din viaţa lui.
Se aruncă în acelaşi timp când un vapor plin cu turişti trecea silenţios pe sub pod.
Oare cât de bogată este Sena ?
« Continui să cred că majoritatea românilor, sunt buni, sunt simpatici, prietenoşi deosebiţi prin forţa şi curaj, doar că sărăcia şi instabilitatea politică i-a înrăit peste măsură , şi încep să cred că sunt din ce în ce mai răi şi mai neprietenoşi şi sinucigaşi »

#627043 (raspuns la: #626940) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Preotii sunt cheia articolului - de Daniel Racovitan la: 04/09/2003 03:02:37
(la: "Regele International al Tiganilor")
Preotii au fost niste marionete.

De fapt nu incoronarea lu' ala e grava, fiindca orice dement se poate crede Ludovic al XIV-lea Regele Soare, ci faptul ca preotii aia au facut sluj in fata banului.
#140 (raspuns la: #129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armata - de (anonim) la: 20/09/2003 08:38:12
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Cred ca, deja suntem in al 13-lea ceas si trebuie URGENT sa se schimbe mentalitatea autoritatilor si, chiar a unei parti a populatiei Romaniei vis-a-vis de efectuarea stagiului militar OBLIGATORIU. Este o trauma care, nu numai ca a frustrat, intristat,indurerat etc.foarte multe suflete dar, ceea ce este TRAGIC, A INDOLIAT parinti, frati, colegi, prieteni...
Sunt voci care, repeta pana la exasperare ca: armata te maturizeaza, te face barbat adevarat, dupa armata esti bun de insuratoare...Acestea sunt niste aberatii, niste idiotenii.
#333 (raspuns la: #281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hmm hmm.... - de (anonim) la: 17/10/2003 12:32:18
(la: Viata gay...romaneasca!)
Homosexualitatea este o problema psihologica, nu cred ca una organica, genetica. Gusturile si preferintele se educa su schimba cu timpul. Ginditi-va la ceea ce numim generic MODA. Felul de a ne imbraca si perceptia potrivirii hainelor pe corp este o chestie relativa. Vestimentatia secolului al 17-lea este total nepotrivita si lipsita se spirit practic in zilele de azi, pentru ca ne-ar reduce capacitatea de miscare. Ei bine, la vremea ei vestimentatia de secol 17 era scopul existentei, pentru ca erau necesare vreo doua ore pentru a potrivi pe corp o rochie cu falduri.
Trecind de la vestimentatie la psihologia preferintelor sexuale...
Ce parerea aveti de parintii care isi imbraca baietelul si ii tund parul astfel incit sa arate ca o fetita, pentru ca de fapt ei voiau o fetita iar spermatozoidul ala le-a tras clapa. Modul cum functioneaza creierul uman la nivel de baza se formeaza in primii ani de viata, restul e doar perfectionarea "programului" de baza. Nu sint de meserie psiholog, dar banuiesc in mod logic faptul ca ceea ce numim personalitate este rezultatul interactiunii dintre individ si mediu, sau a mediului asupra individului. Sintem ceea ce mediul ne permite sa fim. Unii au o asa numita personalitate si modifica ei mediul, impun schimbari celorlalti care le accepta in lipsa de idei mai bune.

As vrea sa mentionez despre un episod din serialul Star Trek- The next generation. Este destul de interesant prin faptul ca pune problema heterosexualitatii si a homosexualitatii in mod invers. Adica se poate si pe dos, pe o planeta humanoizii erau asexuati (si se numeau GENAI). Undeva in urma cu vrea citeva sute de ani renuntasera la sex prin manipulari genetice. Totusi mai erau rebeli care se simteau altfel decit restul. Ofiterul Riker este implicat intr-o misiune de salvare cu un genai care avea tendinte heterosexuale, se simtea femeie si era atrasa de chipesul ofiter. Reactia comunitatii genai a fost foarte violenta, respectiva fiind considerata bolnava si trebuind tratata si adusa pe calea cea buna, ceea ce s-a si intimplat. Interesanta idea lui Gene Roddenberry intr-un serial in care ideea de sex nu este deloc dezbatuta.
A existat holocaust in Romania? o incercare de raspuns - de Bogdan la: 19/10/2003 14:48:17
(la: A existat holocaust in Romania?)
(link la text: http://www.geocities.com/alkimistul/holocaust/holonita.html )

Etimologic, cuvantul Holocaust, provine din limba greaca: Holoskaustos sau Holokauton, Holos inseamna intreg; Kaustos sau Kautos inseamna ardere, adica ardere totala. Vechea semnificatie a Holocaustului indica:

a) -sacrificiu oferit zeilor prin arderea totala a obiectului sacrificat.
b) -o distrugere completa a populatiei si a animalelor.
c) -o distrugere masiva, totala.

Ulterior, semnificatia Holocaustului s'a extins cuprinzand categorii ca pogromuri, genocid, exterminarea unei rase... Astazi, Holocaustul este identificat cu tragedia suferita de evrei in cel de-al II-lea Razboi Mondial; specific, in uciderea a peste 6 milioane de evrei in lagarele de concentrare germane afate pe teritoriul polonez: Auschwitz, Treblinka, etc. Cifra de 6 milioane de evrei arsi in crematoriile naziste a fost avansata de catre diversele "birouri" si "centre" de studii in majoritate evreiesti, ale Holocaustului. Cifra enorma de 6 milioane a fost contestata de diversi istorici si cercetatori ai fenomenelor celui de-al II-lea Razboi Mondial. Insa foarte repede, legi speciale au fost "adoptate" in majoritatea tarilor vestice din Europa precum si in St. Unite si Canada, legi care fac un criminal din cel ce contesta veridicitatea Holocaustului. Recent, un profesor pe nume Ernst Zundel, a fost condamnat la 15 luni de inchisoare de catre un tribunal din Canada pentru crima de a fi scris o carte intitulata "Holocaust, cea mai mare contrafacere a tuturor timpurilor". In aceasta carte, prof. Zundel originar din Germania, sustine ca nu a existat nici un pogrom de ucidere sistematica a evreilor in masa dupa cum n'a existat nici o gazare urmata de ardere a celor 6 milioane de evrei, in contradictie cu faptele stabilite de catre "centrele" de studii evreiesti.

Cartea prof. Zundel nu face insa obiectul articolului nostru. Un lucru ramane insa clar: nimic nu este stabilit odata pentru totdeauna. Traim intr'o epoca a relativismului, in care ceea ce pãrea adevarat ieri este dovedit ca fals astazi. Istoria nu face nici ea exceptie. In cazul Romaniei regula pare inversata. Ceea ce pãrea adevarat ieri se incearca a se dovedi fals astazi. De exemplu, astazi diversele "centre" de studii evreiesti incearca sa acrediteze ideia cã în Romania dinaintea si in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial ar fi existat un holocaust evreiesc [in miniatura cu cel din Germania] ce ar fi consemnat aproximativ 400.000 de evrei dupa unii, 600.000 dupa altii. Cifrele sunt in evidenta contradictie cu datele oficiale ale anchetelor guvernamentale din acele timpuri. Iata ce gasim in "Encyclopedia Iudaica Jerusalem" la pagina 1472: "Garda de Fier tinea conferinte si demonstratii studentesti deseori acompaniate de razmerite anti-evreiesti in care distrugeau sinagoge, magazine si ziare evreiesti ca in Oradea-Mare si Cluj [1922] si in Timisoara [1938] ... In perioada Iunie-Septembrie 1940 Garda de Fier reconciliata cu regele Carol al II-lea, a comis masacre impotriva evreilor in special in Moldova. La 6 Septembrie 1940, Garda de Fier proclama Statul National-Legionar impreuna cu Ion Antonescu. Imediat au fost promulgate legi pentru eliminarea evreilor din viata politica, culturala si economica a Romaniei. Telul final al Garzii de Fier era deportarea tuturor evreilor [N.R. -deportare deci, nu ucidere]. O lupta pentru putere a dus la rebeliunea legionara din 19-20 Ianuarie 1941, in care au fost ucisi 120 de evrei in Bucuresti si cca. 30 de alti evrei in provincie [in special in Ploiesti si Constanta]. Rebeliunea a fost inabusita si Conducatorul miscarii legionare Horia Sima impreuna cu alti lideri legionari s'au refugiat in strainatate. Odata cu izbucnirea razboiului contra Rusiei Sovietice [Iunie 1941], fortele germane impreuna cu politia antonesciana la care s'au alaturat elemente ale Garzii de Feir au comis atacuri impotriva evreilor ca Pogromul de la Iasi [29 Iunie 1941] si "trenurile mortii", si alte atacuri in Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime".

Deci sã recapitulãm:

In timpul rebeliunii, legionarii au ucis 120 de evrei in Bucuresti si 30 de alti evrei in provincie. Totalul "pogromului" dela Iasi, "trenurile mortii", etc. s'au soldat cu 7.500-10.000 de victme. Adunând ajungem la cifra maxima de 10.150 de evrei, victime ale Holocaustului in Romania. Cifra este data de catre "centrele" evreiesti de studii de atunci.

Dupa cifrele oficiale ale guvernului Antonescu, care nici el nu putea fi banuit de iubire fata de legionari, rebeliunea s'a incheiat cu 416 morti, 370 in Bucuresti si 46 in provincie, din care 120 erau evrei. In perioada 6 Septembrie 1940 si 20 Ianuarie 1941, tot dupa datele guvernului Antonescu, legionarii au facut 73 de victime in majoritate formate de grupul celor detinuti la Jilava pentru crimele comise contra tineretului tãrii. Niciunul nu era evreu. Nu putem decat sa constatam discrepanta chiar in cifrele de atunci maximum 10.150 de evrei, si enorma cifra maxima de 600.000 de evrei prezentata astazi de catre forurile evreiesti mondiale.

Analizand statisticile prezentate, un fapt se desprinde cu claritate: Miscarea Legionara, vânatã de regele Carol al II-lea pana in Septembrie 1940 si de generalul Antonescu dupa Ianuarie 1941 este scoasa din cauza. Ramane deci singura imputatie de ucidere a 120 de evrei in timpul rebeliunii declansate de generalul Antonescu. Desigur, victime au fost [416 morti], dar acesta este pretul platit cand doua forte se confrunta armat. Gloantele nu selecteaza pe cei ce se afla pe strazi in timpul unui conflict. Dovada: au murit de 4 ori mai multi crestini decat evrei. Si daca mai adaugam si faptul ca la acea data atat Basarabia cat si Ardealul de Nord nu mai erau sub jurisdictia Romaniei, credem ca afirmatiile celor ce arata ca in Romania ar fi existat un Holocaust al evreilor ce ar fi devorat circa 600.000 de evrei sunt marcate nu numai de exagerari arbitrare si iresponsabie, dar si de o falsitate ce raneste adanc sensibilitatea poporului roman în sânul cãruia comunitatea evreiasca a avut si are o pozitie privilegiata unica in intreaga lume. Notiunea de Holocaust indeamna la respect si compasiune fata de victime, la repulsie si oroare fata de calai si la hotarîrea de a lupta pentru ca asemenea lucruri sa nu se mai repete. Avem in fata Holocaustul crestin comis de catre Comunismul International care a devorat pana acum peste 140 de milioane de victime si continua sa ucida in ritm accelerat nu numai crestini dar si musulmani, budhisti, mozaici...

140 de milioane oferite pe altarul Satanei spre arderea totala. In acest context, motivul refuzului Presedintelui R. Reagan de a vizita fostul lagar german din Dachau ar trebui sa dea serios de gandit celor ce incearca sa foloseasca tragedia umana in scopuri speculative. Problema actuala este una de supravietuire a fiintei umane. Este nevoie de un efort urias, comun, al tuturor natiunilor spre a distruge Comunismul International. Toti avem nevoie unii de altii, crestinii de evrei si evreii de crestini, ori indifernent de ce alta religie ori natie. Prezentarea denaturata a adevarului nu ajuta aceasta cauza. Problema "Holocaustului evreiesc" in Romania va ramane deschisa tuturor cititorilor nostri dela care asteptam date documentate spre o eventuala publicare.


AUREL Lupescu
"LIBERTATEA", New York
Director: Nicolae Nitã
Anul 3, Nr. 33-34, Aprilie-Mai 1985
Scuze, scuze , Papadio, abia acum realizez... - de JCC la: 24/10/2003 03:07:02
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.
#2034 (raspuns la: #2014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ura - de anonim la: 24/10/2003 08:12:58
(la: Primul ZID)
Intr-adevar, daca ar fi ura gratuita.
Motivatia insa e mult mai profunda, e vorba de pamant, de viata, si de o parte si de alta.

Apropo, un autor evreu, Arthur Kostler, in cartea sa "Al 13-lea trib" afirma ca marea majoritate a actualilor evrei sunt descendentii cazarilor, popor turcic, care adopta religia mozaica in secolul 8, statul cazar aflandu-se la nordul Marii Caspice.

Daca e asa, atunci formarea statului Israel apare intr-o cu totul alta lumina decat cea a eliberarii unor teritorii stramosesti.

Altminteri, insusi autorul, militant sionist, dupa o scurta sedere in nou creatul Israel, renunta la convingerile sioniste, declarand ca armata israeliana nu e una de eliberare ci una de ocupatie.

Totusi, orice popor care are simtul identitatii trebuie sa aiba o tara a sa.
Or, un stat evreu nu poate fi altundeva decat in Palestina iar capitala sa nu poate fi decat Ierusalimul.

Din pacate, valurile istoriei au facut ravagii si nu se poate face dreptate unora nedreptatind pe altii.

Din pacate, si mai grav, guverneaza dreptul fortei.

O impacare istorica, in sensul acceptarii reciproce, intre arabi si israelieni este singura garantie a unui viitor civilizat pentru ambele parti.

Nu vreau sa judec problemele altora - avem noi destule, inclusiv cu evreii (nu le amintesc aici exista pe alt forum) - dar lumea azi a devenit un mare sat si putini sunt cei capabili sa inteleaga durerea altora.
Noi romanii, care am avut parte de destula durere, fara insa a ravni la ceea ce nu ne apartine, poate ca putem intelege (chiar si ajuta!) pe altii.

Weekend placut tuturor, in oricare 'tabara' va aflati.
#2078 (raspuns la: #2068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rco - de JCC la: 05/11/2003 03:08:31
(la: Casatorie in Franta)
matematica, este cam peste tot aceiasi in lume..
poate o sa incepi cu cateva examene de dat, cu un post temporal intr-un liceu, dar daca persisti, poti ajunge
ar trebui totusi sa termini doctoratul, daca l-ai inceput
cum stai cu limba franceza?
ar trebui sa incerci sa contactezi colegi echivalenti din scolile superioare (fac) din Franta, prin e-mail
ar trebui sa faci o vizita informatie in Frant

Le Mans, cunosc un pic, in vestul Parisului la cca 220 km, au o Universitate, este un centru industrial, comercial si financiar.
Multe muzee, are o catedrala gotica din al 1"-lea sieclu, cu niste vitralii superbe, multe monumente vechi..

Este un oras care va cunoaste in viitor o extindere fenomenala, un oras de viitor
este si capitala de "rillettes"

Regiunea este superba, râuri, paduri,
Cu toate ca face parte din regiunea "Pays de la Loire" aproprierea de Basse Normandie(in nord) si Bretagne (in vest) a lasat amprentele

Oamenii sunt muncitori, seriosi, de cuvant, mai reci la inceput, dar cand esti adoptat esti pe viata,
bucatarie si gastronomie exceptionala
aperitivul national : Calvados, un fel de tuica facuta din mere, cidru
#3296 (raspuns la: #3215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...