comentarii

incaperile


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Marin Sorescu - de sanjuro la: 16/10/2003 01:28:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Pictura cu crin


Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului.

marin sorescu - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:17:20
(la: ROMANIA)

Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului
#3704 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din JN - de (anonim) la: 23/01/2004 07:17:58
(la: Mostenirea regala : "un document cu cantec")
Intre familia ex-suveranului Mihai 1 si Guvernul
Romaniei se poarta, de mai multe luni, tratative
privind retrocedarea domeniilor Casei Regale
si/sau acordarea unor despagubiri banesti. Uzand
de Legea 10/2001, Mihai 1 a solicitat, asemeni
multor expropriati, restituirea bunurilor. Potrivit
inventarului facut de noua putere, dupa abdicarea
lui Mihai 1, acesta a detinut castele, mosii, vile,
parcuri de vanatoare si cabane. Si, desigur, perla
patrimoniului romanesc, Castelul Peles.
VALENTIN ZASCHIEVICI

Numarul proprietatilor revendicate de familia regala in baza Legii 10 nu este cunoscut. Cert e ca intretinerea anumitor proprietat i - precum Pelesul - ar usura considerabil vistieria regala. De aceea, in schimbul a circa 35 de milioane de dolari, Mihai 1 ar fi dispus sa renunte la aceasta proprietate (dupa ce mai intai o va fi dobandit), sa o cedeze statului, dar cu conditia ca, la anumite evenimente, sa o poata folosi.
Antonescu a recunoscut datoria

In schimbul acestor despagubiri, fostul suveran ar fi dispus sa renunte si la datoria statului roman catre el, de 2 milioane fraci elvetieni (20 de milioane, actualizat), ce dateaza din anul 1941. Aceasta datorie pare sa se regaseasca, documentar, in Decretul-Lege nr. 615, semnat de maresalul Antonescu, si insumeaza drepturile de creanta asupra indemnizatiei de expropriere (act incheiat de Carol al II-lea in 1939) plus contravaloarea unor terenuri din mosia regala ce au fost vandute.

Acest aspect este acum negociat de Andrew Popper, emisarul Casei Regale in relatia cu Executivul de la Bucuresti.

Regele, ca orice alt cetatean

Legal, ne spun specialisti in drept precum avocata Anca Diculescu, Mihai 1 are dreptul, ca orice alt cetatean, sa primeasca ceea ce i-a apartinut de drept. Negocierile cu Guvernul pot fi concretizate insa dupa ce fostul suveran va fi pus in posesie. Si Legea 10 specifica, la art. 1, alin. 2, ca in situatiile in care bunurile nu pot fi restituite in natura, proprietarul va fi despagubit baneste.

Iata cateva dintre dorintele Casei Regale, asa cum reies, potrivit unor surse confidentiale, din tratativele purtate in aceasta perioada cu Executivul: -Guvernul trebuie sa recunoasca ca Domeniul Regal Peles a fost confiscat de comunisti ilegal si abuziv, fara titlu.

Ocazii de familie

-Majestatea Sa Regele Mihai va ceda in integrum Domeniul Regal Sinaia catre statul roman, care il va administra ca pe un bun national, insa doreste sa foloseasca, in anumite imprejurari deosebite, Castelul Peles, Foisor sau Pelisor, in conditii stabilite de comun acord cu Guvernul. Ocaziile in care Familia Regala va folosi aceste proprietati sunt cele de familie sau cu simbolistica deosebita. Conditiile vor fi mutual acceptate printr-un document aditional.

-In schimbul cedarii Domeniului Regal, Familia Regala solicita de la statul roman suma de 35 milioane dolari, suma considerata nu foarte mare fata de valoarea de patrimoniu inestimabila.

-De asemenea, Familia Regala se obliga sa renunte la suma de 20 milioane franci elvetieni, recunoscuta ca datorie publica prin actul legislativ din 1941.

-Guvernul Roman va ajuta, in masura posibilitatilor, ca Familia Regala sa intre in posesia intregului Domeniu de la Savarsin si sa recupereze alte proprietati minore, care au fost notificate.


Ce proprietati ar putea revendica fostul suveran

Potrivit inventarului intocmit de expertii noii Puteri instaurate dupa abdicarea regelui Mihai, fostul suveran detinea urmatoarele proprietati, ce aveau sa fie confiscate:


Domeniul Busteni - Azuga - Predeal, din judetul Prahova, fost proprietatea regelui Mihai, cu o suprafata de 11.971,15 ha padure, cuprinzand:

-21 corpuri de cladiri urbane, compus din 83 de incaperi si dependinte;

-6 corpuri de cladiri rurale, compus din 42 incaperi si dependinte;

-4 terenuri urbane a 4,94 ha;

-2 parcuri (cu terenuri sportive, a 3,94 ha);

-2 intreprinderi industriale - Fabrica de salam Azuga si Fabrica de sticlarie Azuga.


Domeniul Savarsin, din jurul localitatii Savarsin, judetul Arad, proprietate a fostului rege Mihai, avand:

-o suprafata de 4.669 ha padure;

-un castel compus din 4 corpuri cu 26 de camere;

-10 corpuri de cladiri rurale, cu 11 camere;

-1 parc (cu teren sportiv) cu o suprafata de 19,5 ha.


Domeniul Capalnas - din localitatea Capalnas - judetul Severin, proprietate a fostului rege Mihai cu:

-o suprafata de 2731,46 ha padure.

-Imobilul din Strada I.L. Caragiale nr. 32 din Bucuresti:

-cu 1 corp cladire urbana, compus din 8 incaperi si dependinte. Imobilul din Str. Budisteanu nr. 16, Bucuresti:

-cu 3 corpuri de cladiri urbane, compus din 46 incaperi si dependinte.

Lot parcelarea Blank din Parcul Jianu, municipiul Bucuresti, cu o suprafata de 1.298 mp.

Castelul Peles - localitatea Sinaia, fosta proprietate a regelui Mihai, compus din:

-cladirea veche cu 100 de camere;

-aripa noua cu 66 de camere;

-19 corpuri case urbane cu 393 camere, astfel:

-Castelul Pelisor, 99 camere;

-Casa Cavalerilor, 21 camere;

-Castelul Foisor, 43 camere;

-Cladirea Economat, 52 camere;

-Garajul nou, 7 camere;

-Garajul vechi, 31 camere;

-Uzina electrica, 6 camere;

-Garajul de jos, 19 camere;

-Casa noua cu gradini, 17 camere;

-Cazarma si spalatoria, 72 camere;

-Arhitectura, 8 camere;

-Garda de la poarta, 5 camere;

-5 cabane de turism cu 14 camere si stana regala;

-Ferma de vulpi argintii, sere de flori si casa veche a gradinii;

-Un parc, suprafata 60 ha.

Acestea sunt doar bunurile consemnate a fi apartinut fostului suveran. Proprietatile altor membri ai familiei regale nu intra in discutie.


Casa Regala vrea sa faca la Savarsin un paradis turistic

Cel mai important proiect din ultima jumatate de secol, demarat in judetul Arad, are in prim-plan castelul de la Savar sin. Agricultura ecologica, turism si investitii de milioane de euro - acestea sunt planurile Casei Regale pentru localitatea Savarsin. Cu sprijinul Marii Britanii, Casa Regala vrea sa transforme comuna Savarsin intr-un loc cu sute de ateliere mestesugaresti si puncte de tractie pentru turisti. Numele proiectului: Savarsinul regal. Primele investitii la Savarsin vor fi in domeniul agriculturii ecologice. Serele regale vor fi modernizate cu fonduri obtinute de la Uniunea Europeana prin programul Sapard. Impreuna cu unul dintre cele mai mari colegii din Marea Britanie, Writtle College, Casa Regala vrea sa investeasca in Savarsin in urmatorii 5 ani, 10 milioane de euro. Banii pot fi obtinuti de la investitori privati interesati sa deschida o afacere in domeniul turismului, mestesugariei sau al sanatatii. Principesa Margareta de Roma nia a declarat ca ea crede in acest proiect, fara de care prezenta familiei regale nu se justifica la Savarsin, iar demersul este facut atat pentru comunitate, dar mai ales pentru bunica ei. Writtle College din Marea Britanie va asigura consultanta pentru toate proiectele ce se deruleaza la Savarsin. Experienta in acest domeniu este remarcabila. Colegiul are o activitate de peste 100 de ani si ofera consultanta pentru Guvernul Marii Britanii, dar si pentru guvernele locale, a declarat Jamie MacAskill, prorector al Universitat ii. Marea Britanie sprijina toate proiectele de investitie. Secretarul comercial al Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti, care a fost prezent la Savarsin, sustine ca acest program va fi prezentat si oamenilor de afaceri englezi, in ideea atragerii de fonduri. In opinia sa, nu exista nici un obstacol decat acela ca tara noastra nu este perceputa in regat asa cum ar trebui si cum merita de fapt. Programul Savarsinul regal este sprijinit si de Guvernul Romaniei.
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
Farmecul Dupamesii - de LMC la: 31/07/2004 01:39:15
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.

Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine.

Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit.

Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere.

Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir.

Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele!

Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec,

http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images

dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael.

http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html

Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei.

De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
camyb1981 - de anisia la: 26/11/2004 17:18:54
(la: doar din curiozitate...)
intrebarea mea te-a pus pe ganduri si asta e un inceput ! caci ai deschis usa unei incaperi a prezentului tau si poate ca vazand cum stau lucrurile acolo, te apuci sa faci curatenie...

iti tin pumnii si daca vrei sa vorbim mai mult despre asta o putem face pe mp :))
#29939 (raspuns la: #29919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bani de piine... - de postasul la: 03/07/2005 04:30:06
(la: De ce vreau sa emigrez)
Nu vreau sa fac nici un comentariu referitor la cele spuse de dv.Pur si simplu cred ca am gasit un loc unde sa pot sa-mi expun propria durere...dezamagire...Dezamagire cred ca nu,am trecut demult,dincolo, acolo unde nu exista decit disperare...si durere.Am 47 de ani ,este ora doua noaptea si citesc cu forte mult interes ceia ce scrieti voi ,cei care sinteti privilegiatii sortii,voi cei care a-ti avut norocul sa ajungeti intr-o lume normala,sa scapati de mizerie,de invidie,de prostie ,de ciinii vagabonzi,de cersetori,de carnea injectata cu apa,de factura imensa la curent... si de alte lucruri dezgustatoare care iti fac viata un cosmar.Mi-am dorit cu disperare sa pot pleca din Romania,imi doresc si acum sa pot pleca insa nu este de ajuns sa-ti doresti ,mai trebuie sa si poti. In 1993 am fost in Germania unde am muncit pe un santier de constructii.O munca grea,foarte grea,cu un program de 12-14 ore zilnic,cu nenumarate sicane din partea unor colegi romani,pe o caldura sufocanta-vara-si un frig teribil in iarna urmatoare,cu un patron in prag de faliment,locuind pe un vapor transformat in restaurant,in niste incaperi cu pereti de metal si fara nici o sursa de caldura.In acel an am cistigat cam cit in doua luni 5-6000 de marci.Banii aceia,nu multi cum au fost,mi-au ajuns mie si familiei mele sa supravietuim .A fost groaznic,nu?NU!Pentu mine a fost un an bun.In tot acest timp nu am fost nicidata bolnav,nu ma durut niciodata spatele in coditile in care acasa facem frecvent crize de lombo-sciatica,nu am fost racit niciodata cind in tara aveam cel putin doua reprize de gripa pe an.Insa cel mai important lucru era ca scapasem de grija zilnica,permanenta,obsedanta a banilor pentru piine.Eram fericit cind ieseam pe strazile acelea minunate ,stralucitor de curate cu oameni destinsi ,deschisi,zimbitori,amabili,priveam vitrinele acele mari si stralucitoare din care eu nu puteam sa cumpar decit nimicuri dar ma gindeam ca acasa,acolo undeva departe,nevasta mea va avea bani de piine pentru a doua zi. Si mai era ceva, exista speranta,speranta ca miine poate poimiine se va intimpla ceva bun,poate curind voi avea mai mult noroc...poate.Norocul acela nu a venit,anul pentru care aveam viza sa scurs foarte repede,patronul a dat faliment si am fost nevoit sa vin acasa.Dupa un timp nu foarte lung acasa aveam o mare problema-banii de piine. Astazi persista aceiasi situatie.Nu am prieteni care sa ma poata ajuta,nu am rude in strainatate,nu am bani si mai presus de toate mi-am pierdut speranta. Sa fiti fericiti oriunde v-ati afla [MIHAI_COPACESCU@YAHOO.COM]
#57815 (raspuns la: #10410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visele premonitorii, - de gigi2005 la: 29/07/2005 02:24:53
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu stiu daca tin de vreo insusire. In doua randuri am avut niste vise pe care nu le-am putut interpreta decat tarziu, dupa ce evenimentele pe care mi le-au aratat s-au petrecut.
Primul a fost legat de un coleg care a murit pe munte. Era in perioada cand faceam alpinism. Eram in Fagaras, la sfarsitul lui august 1991. A venit un coleg din alta echipa, bun prieten cu noi, sa petreaca un timp cu trupa noastra. Venise de doua zile iar noaptea l-am visat intr-o gradina cu flori, alergand bucuros in spatele unei femei frumoase. Cand s-a mai apropiat am recunoscut o fosta colega ce murise in urma cu un an intr-un accident de masina. Sotul ei era cu noi si i-am spus dimineatza la masa: am visat-o pe Vera, era frumoasa, intr-o gradina cu flori albe, iar in urma ei tzopaia Mircea. Cred ca a curtat-o cand traia. Mircea a ras, a zis ca i-a placut mult Vera, biata de ea.
Am plecat la ora 10 in muntzi iar la 3 dupa-masa Mircea a alunecat de langa mine si dus a fost. A murit pe loc. Cat s-au dus baietzii sa aduca targa, corzi, de la camp-uri, am stat si l-am pazit. Si acum ma infior: eram singura, la aproape 2200 m langa varful Moldoveanu, si auzeam coruri de preoti ce cantau cantece bisericesti.

Al doilea vis, pe care cred ca nu-l voi uita niciodata, este legat de un barbat la care am tinut foarte mult. Avea o viatza nefericita, legata de o femeie mai mare cu cca. 5 ani (el avea 50 de ani ea 55) ce fusese mare "podoaba" in tineretze, "bine" si acum, ce urmarea sa-i rontzaie banii, casa, apartamentul si alte bunuri pe care le stransese si el intr-o viatza. Traiau impreuna de cca. 2 ani si lui ii mergea tot mai rau. Se schimbase, slabise mult, se topea pe picioare, era trist si inchis in sine. Sincer ma macina soarta lui. Intr-o noapte visez astfel:
Eram intr-o camera ca de carciuma de tzara, cu o masa mare in mijloc si nishte banci de lemn pe lateral. Eu stateam pe un scaunel mai intr-o parte, iar in fatza mea pe doua laturi ale incaperii, fiecare pe cate o banca, stateau doi barbati si vorbeau. Unul nu mai stiu cum arata dar pe celalat l-as recunoaste daca l-as intalni, era negricios si ciupit pe fatza ca de varsat si avea un nas gros si borcanat. Vorbeau intre ei: ce facem, o ajutam? Pai hai sa vedem ce vrea. Care este problema ta? ma intreaba negriciosul. Uite, ma gandeam la G, cred ca cineva ii face ceva ca altfel nu pot sa-mi explic de ce ii merge asa rau. Tu ce crezi, cine ii face? Pai R, o numesc eu pe "madama" respectiva. Nu, nu este ea, zice negriciosul. Atunci e A, soru-sa! Da, ea este. Si tine minte, ii face cu solz de peshte. M-am trezit si am tinut minte visul.
Vorbesc cu G, ii spun, si ii zic ca trebuie sa faca ceva. G, ca si dl. cico, nu credea ca se poate intampla asa ceva. Pai, in sinea mea, ia sa ma duc eu la o vrajitoare. Iau o colega (de care o sa va povestesc mai tarziu) si mergem la o vrajitoare vestita care acum la batranetze se cumintzise (avea 104 ani) dar in tineretze facuse multe rele (pusese si cutzitul). Cum am intrat Maritza (asa o chema, Dumnezeu s-o ierte ca a murit de un an sau doi) mi-a zis: tu nu vi pentru tine. Asa e, i-m spus eu. Pai de ce, ca si tie iti poarta cineva simbetele, dar tu esti puternica. Pai acum altcineva ma intereseaza. Pai barbatul asta (si il descrie identic pe G care avea si mustatza) e vanat de doua "putori" (asa s-a exprimat ea) care uite, vor sa-i ia tot. E una balaie si una neagra (madam e deschisa, blonda, iar soru-sa e bruneta ca tziganii) si l-au legat de l-au nenorocit. Mi-a zis ceva de peshte ca sa-l amutzeasca dar nu am intzeles pentru ca atunci cand bolborosea nu prea se intzelegea. Si mi-a facut maritza o "licoare" pe care urma sa i-o dau in portzii mici timp de mai multe luni.
Dl. G s-a trezit ca dintr-un somn lung dupa numai 2 saptamani. A continuat "tratamentul" aproape un an (prin grija mea, evident). De atunci au trecut 5 ani, dl. G e bine mersi cu averea intacta iar "madam" e in limba dupa el punandu-si ea averea de adata asta pe butuci sa-l plimbe, sa mearga in excursii, in strainatate, doar-doar sa nu-l piarda. Facuse ea Maritza ceva, numai de ea stiut! Puternica vrajitoare!
Alta gigi: - de Paianjenul la: 31/07/2005 02:39:22
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In martie 1988, imi povesteste Zoltan, un tip din Cluj, la care tocmai ma aflam in vizita:

"Cam prin anul ... (n-am catadicsit sa retin acesat detaliu - nota mea, Paianjenul) bunicii meu urmau sa se mute dintr-un sat de pe linga Sibiu, in Sibiu. Au umblat in sus si-n jos sa gaseasca o casa care sa le placa, si au gasit una care se cam potrivea cu bugetul si nevoile lor... casa unui fost circiumar despre care se spunea ca fusese omorit chiar acolo... si despre care casa se auzeau tot felul de povesti stranii. Cum bunicii mei nu credeau in 'bazaconii', au cumparat casa, au pus-o la punct, si foarte multumiti de noua achizitie, si-au vazut de viata lor - spre mirarea vecinilor de cartier - netulburati de nimic si nimeni... Intr-o dimineata, iesind in curte, bunicul observa ca lemnele de foc cumparate cu luni in urma si stivuite gospodareste in tot acest rastimp, sint imprastiate prin toata curtea. Primul lucru care i-a trecut prin cap au fost frinturi de povesti auzite despre actuala lor locuinta inainte de cumparare... Fara sa se impacienteze, a chemat un vecin-doi, i-a rugat sa-l ajute sa stivuiasca lemnele la loc, si cu asta-basta... pina in dimineata urmatoare cind scena avea sa se repete... In dimineata a treia... aceeasi poveste. Batrinul a decis sa lase lemnele imprastiate sa vada ce se intimpla a patra zi... A patra zi - ai ghicit! - lemnele erau stivuite la loc... Circul a incetat pentru o vreme... apoi s-a reluat in alta forma, de data asta in casa... Cum stingeau lumina seara la culcare, cum in pod incepeau sa se auda tot felul de zgomote: oracait de broaste, suierat de trenuri, lovituri de ciocane, vijiit de vinturi, etc... iar in lumina slaba care patrundea prin ferestre de afara, parca tavanul se vedea unduindu-se puternic, ca apa stirnita de vint... Cind aprindeau lumina, totul se linistea... si in tavan nici urma de vre-o fisura... pe podea nici urma de vre-o granula de nisip sau var cazut din tencuiala... Intrigat de toata aceasta poveste, fratele bunicii care nu incetase sa-i ridiculizeze pina in acest moment, a decis sa petreaca o noapte in compania bunicilor... Inutil sa-ti povestesc cum a reactionat imediat dupa stingerea luminii, la inceperea "concertului" de onomatopee... A sarit la intrerupator, a aprins lumina... si... dus a fost... A durat si asta cit a durat... lucrurile s-au linistit din nou pentru o vreme... apoi... intr-o zi, in amiaza mare, cum bunica statea linga soba de gatit invirtind in rintas, aude catelul de linga ea chelalaind, si-l simte cum se retrage speriat sub rochia ei de sasoaica, lunga pina la pamint... Privind in jur, vede lada de zestre dintr-un colt al incaperii cu capacul ridicat, iar in lada, un bust de barbat imbracat in negru, cu o punga de bani intr-o mina, si cu degetul aratator de la cealalta mina, facindu-i semn sa mearga inspre el... In clipa aceea batrinei i s-au "taiat" picioarele si a cazut lesinata la podea...".


...Nu mai retin ce s-a intimplat dupa acel episod cu casa respectiva, ci doar ca bunicii prietenului meu, satui de asemenea experiente, s-au mutat de acolo in alta parte...

...Si, din nou o intrebare: oamenii, ca oamenii - pot fi impresionabili si pot avea halucinatii, dar... cum se explica comportamentul catelului?...
#62625 (raspuns la: #62605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de gigi2005 la: 31/07/2005 18:20:14
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am spus ca pana mai acum cativa ani nici eu nu credeam, de fapt mult spus, nu-mi inchipuiam existentza vrajitoarelor, decat in vremuri apuse legate de perioada medievala sau de povestile batranesti cu comori.
Intamplarile pe care le-am povestit, mai putin cea din copilarie si cea de la Costesti, care nu sunt legate de vrajitorie ci de metapsihica, m-au facut sa cred ca anumite descantece sau invocatii deschid calea unor forte mai presus de cele fizice.

De asemenea credeam ca nu exista clarvazatori ci numai impostori. Pana m-am dus cu o colega (aceeasi cu copiii, fata si baiat de care am povestit mai jos) la una si am plecat de acolo cu picioarele tremurand de frica. Pur si simplu m-a inspaimantat puterea acelei femei care i-a descris copiii, casa cu toate mobilele cum erau aranjate, casa de la tzara cu livada de meri din fatza curtzii... tot, tot a vazut femeia aceea. Si tot ce i-a spus s-a intamplat intocmai.
Tu, sa fi fost in locul meu, ce-ai fi facut? Ai fi crezut ca sunt coincidentze?

In schimb mie nu a fost in stare sa-mi spuna nimic. Mi-a spus ca nu-mi poate vedea nici aura si ca se uita la mine ca la un obiect, nu emit nimic ci numai atrag, ca o gaura neagra.

Aceeasi senzatie de frica am incercat-o la alta clarvazatoare ce locuia in Mioveni. Venea lumea la ea cu tot felul de probleme pentru ca folosea si metode de vindecare neconventzionale. Cand "lectura" problemele unui "pacient" ceilalti erau de fatza, bine la ceva distantza, intr-o incapere mare, dar se auzea tot ce vorbeau. Vreau sa-ti spun ca eram asa inspaimantata de parca vazusem o naluca. Le descria locuri, oameni, incaperi, curti, cu o acuratetze a detaliilor de parca atunci se plimba pe acolo.

Tu, Cassandra, ce-ai fi crezut? Ca sunt coincidentze?
Am citit si eu mult, nu sunt cu ochelari de cal, am facut "scoli inalte", nu ma prosteste cineva asa cu una cu doua...Vreau sa ma crezi ca nu vorbesc din auzite.
#62672 (raspuns la: #62668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si eu ma simt aiurea sa pendu - de munteanu rodica la: 06/08/2005 15:28:24
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Si eu ma simt aiurea sa pendulez printre oamenii aceleiasi cafenele dar am inceput sa cred ca este o cafenea cu mai multe incaperi si oamenii se aseaza unde sint primiti cu drag.De fapt sint cam patita in sensul ca fara a ma lega de nimeni doar spunind-mi parerea citeodata diferita am fost ironizata sau catalogata si asta pe ocolite.As fi preferat sa mi-i se spuna cu ce am gresit in fata ca sa pot sa-mi cer scuze si sa nu mai repet greseala.Eu voi spune intotdeauna lucrurilor pe nume iar daca nu am dreptate voi astepta sa fiu combatuta cu argumente.
horia - de gigi2005 la: 06/08/2005 23:55:30
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Spune bine si don...Tu ai facut niste constructii acum... de ce nu incerci sa amenajezi aceste incaperi dupa feng shui...
Macar in linii mari...

Totusi, ca o implinire a vietii personale, nu te-ai gandit ca este totusi vremea sa-ti cautzi "jumatatea"? Daca ai gasit-o e bine dar spuneai ca te-ai invatzat sa traiesti asa... Copii, alea-alea, despre astea ce spui?
#63784 (raspuns la: #63775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o exemplificare - de gigi2005 la: 09/08/2005 03:36:15
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Va povesteam pe la inceputurile aceste conferintze cum am ajuns eu la maritza vrajitoarea si ce mi-a povestit ea despre cele doua femei. Si v-am mai spus despre un vis pe care l-am avut tot referitor la aceste practici.
Tot legat de acel subiect, al barbatului prins in mreje de o tanti prin intermediul unei vrajitoare, sa va mai povestesc un vis premonitoriu, pe care l-am avut cu cca. 2 luni inainte ca toate aceste lucruri sa se intample. Ce am visat? "Se facea ca..."
- eram intr-o casa cu multe camere, cam saracacioasa, parca o vad si acum, plina de paianjeni si cu peretii coscovitzi. Eram intr-o camera care avea o masa mare in mijloc. La un moment dat intra in camera 2 barbatzi, unul dintre ei era barbatul in cauza iar pe celalat nu-l cunosc dar de l-as vedea l-as recunoaste. Erau tare speriatzi iar barbatul strain spune: gata, nu mai avem scapare, ne-a prins. Eu sar ca arsa: cine, cum, sa vina incoace ca praf il fac pe ala. Si ma agitam prin camera de colo-colo. Se deschide usa camerei si se insinueaza inauntru o pisica mare, alba. Astia erau speriatzi de moarte. Pun mana pe pisica si zvrr, cu ea afara o arunc cat colo. In acest timp, ca si cum as fi vazut cu vederea periferica, in coltul de sus al imaginii mele din vis aparea o femeie in medalion, cu parul lung si fatza alba, facand niste invocatii. Nu o cunosc si nu stiu cine e.
Dupa ce arunc pisica, intra pe usa doua pisici mai mititele, una alba si una neagra, care fac ce fac si intra pe sub pat, ce mai, nu le-am mai gasit.
Pe masa din mijlocul incaperii apare un cufar inchis. Deschid capacul iar inauntru se aflau niste vesminte de culoare neagra si niste statuete, momai, parca erau din panuse de porumb, resturi de obiecte, nimic clar. Cum ma uitam eu asa in cufar, fundul se deschide si toate astea intra parca in pamant. Astia erau disperati iar eu pornesc prin casa sa caut unde au disparut obiectele din cufar. Caut eu mult, intru intr-o curte cu mozaic multicolor pe scari si cobor pe o scara ce ducea la un subsol unde cica ar fi tinut stapanii casei gunoiul. Si acolo intr-un maldar de gunoaie am gasit o parte din ce era in cufarul ala, doar o parte...
Si m-am trezit.

Simbolistica ati priceput-o. Cele doua pisici erau cele doua femei pe care le vazuse si maritza, una neagra si alta balaie (cum a zis ea), ce cazuse un fundul pamantului erau mojmoanele pe care eu (dupa cum v-am povestit deja) l-am ajutat sa le desfaca prin cautarile mele dar, probabil, numai partial...

Problema a fost ca visul fiind plin de simboluri nu l-am putut interpreta decat dupa ce se intamplase in totalitate.
#64268 (raspuns la: #64258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
care-i din moldova?? despre moldoveni... :)) - de Jimmy_Cecilia la: 17/08/2005 21:29:55
(la: Trancaneala Aristocrata "5")

Moldovenii au reusit sa fabrice un nou tip de autoturism, cu trei viteze: Inshet, inshetinel si pi loc.

Metrou moldovenesc
Anunt la metroul moldovenesc: - Pazea ca se lichiesc usili. Urmiaza statia Primaverii, cu podisca pi partea driapta

Mare batalie intre moldovenii lui Stefan si turci. Dupa 5 zile de lupta , turcii il inconjoara pe Stefan intr-un colt al unei incaperi din palatul sau : - Te-am prins Stefane, gata !! si turcii scot iataganele sa-l taie! Stefan , tacticos, scoate din san un Kalasnjikov: - Ce spuneti mai? Pe cine vreti sa omorati? Turcii speriati dau inapoi!! - Hai bre nea Fane, ne crezi asa bulangii sa dam noi in matale?

De ce nu fac moldovenii SIDA?
Fiindca are si SIDA mindria ei.
===========
Ce sint aia chiloti ?
Moldoveanul: Aia care chiloteaza avioanele
===.
Cum se numeste pe moldoveneste pureeul de cartofi?
Barabuli batusiti.
=========
Ce e ala un piron ?
Moldoveanul: Locul de unde te urci în tren.
=========
Din ce e facuta o bomba?
Din olteni si moldoveni.
De ce ?
Pt. ca oltenii sunt prosti de bubuie, iar moldovenii se împrastie.
====
Cum se cheama pe moldovieneste filmul "Lovitura fulgeratoare"?
Palitura crânsina.
Dar filmul "Razboiul stelelor"?
Gâlsiava'n sier.

#65966 (raspuns la: #65962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti, 17 septembrie dimineata - de Alin Neamtu la: 19/09/2005 00:42:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Imagini frumoase... Interesanta lumina. Desi sunt facute in afara, senzatia mea este ca sunt luminile unei incaperi intunecate si triste. Poate ca Bucurestiul de azi... Cu indulgenta, Alin.
#73103 (raspuns la: #73102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O tema care mi se pare intere - de Cassandra la: 11/11/2005 23:02:17
(la: Limbajul codificat.)
O tema care mi se pare interesanta este cea a "bulei" intimitatii personale. Se pare ca fiecare persoana are un spatiu fizic in jurul sau care prefera sa nu fie invadat de interlocutori, spatiu care variaza de la o cultura la alta. Mi s-a parut simpatic cind am citit undeva despre felul in care a decurs conversatia intre doua persoane cu bule ale intimitatii destul de diferite - un anglo-saxon si un latin de cultura mediteraniana. In timp ce latinul avea tendinta sa se apropie de celalalt avind un spatiu de confort admisibil mic, anglo-saxonul se tot departa, incercind sa mentina intact spatiul sau intim (considerabil mai mare) astfel incit discutia care incepuse intr-un extrem al incaperii terminase in extremul opus. :)
Exista persoane care dau semne evidente de iritatie atunci cind li se invadeaza spatiul intimitatii personale. Care este raza sferei voastre personale?

_______________________________________________________
"We are not to introduce divine revelations into science, nor scientific opinions into religion." Isaac Newton.
maria - de Shtevia la: 15/11/2005 21:16:41
(la: Autismul)
Nu prea incape in cuvinte sa explic cum eram, dar o sa incerc un pic. Trebuie sa spun ca nu aveam un maestru, nu stiam nimic teoretic din toate astea, habar nu aveam, de exemplu, de kundalini ca sa nu mai spun de alte lucruri. Fireste ca pe urma am inceput sa intreb, sa citesc, apoi apareau si cartile si informatiile, care veneau sa completeze nelamuririle mele. Mereu ma gaseau (si ma gasesc) cartile pe care trebuie sa le citesc.
…Eram un tot si eram peste tot. De exemplu simteam, stand in mijlocul unei incaperi ca sunt in acelasi timp intinsa pana la usa, pana in tavan, simultan in toate directiile. Pe ceilalti ii simteam si stiam ce fac fara sa ma gandesc la ei. Nu eram una cu ei, ei erau distincti de mine, dar stiam ce simt sau ce gandesc. Da, parca ii perecepeam nu mai mici, ci mai departe, nu stiu sa explic cum.
Puteam sta in stare de meditatie ore in sir, fara sa ma gandesc si fara sa fiu propriu-zis nicaieri si eram, de fapt, peste tot.
Ei, ma “distram” uneori cand mergeam cu autobuzul. Ma uitam la oameni ce simt, ce boli au, chestii din astea. Uneori nu era chiar atat de amuzant, asa ca mergeam pe jos de cate ori puteam. Chestia aiurea era ca nu eram “practica”. Puteam uita de o intalnire sau plateam marfa si uitam sa o mai iau de pe tejghea. Imi aminteam dupa un timp, putea dura si 2-3 zile asta. Imi putea vorbi cineva si sa ma uit fix la el/ea si dupa ce tacea, imi dadeam seama ca nu am auzit nimic (nu ma gandeam la absolut nimic in timpul ala, doar ca nu eram acolo…si zau daca stiu unde anume eram). Trebuia sa repete ca sa inteleg ceva. Pe unii ii enerva asta.
Sincer, nu mi-a placut starea (poate si fiindca nu eram pregatita pentru ea – zau daca stiu daca acum as fi pregatita pentru asta). Cu ce am ramas acum din toata perioada aia?… Pai, simt/stiu ce gandesc oamenii (nu intru in capul lor, pur si simplu vorbesc ei prea tare, interior). Ei, de multe ori ma inchid de tot, ca nu ma intereseaza, mi se pare un sacrilegiu, desi NU o fac intentionat. Uneori percep chiar cuvintele lor, textual (daca vorbesc imediat dupa, spun acelasi lucru cu ce aud), alteori simt stari (tristete, bucurie, ura, etc.). Nu e funny, asta e clar…
Am ramas cu o anumita bucurie de a fi, pura, simpla, fara un motiv aparent, desi atunci (zic eu acum) iubirea mea era mult mai vasta ca acum (bine, mereu am iubit oamenii, nu am urat niciodata pe nimeni si nu inteleg invidia – nu crede ca sunt perfecta, ca nu sunt, altfel nu as fi aci, acum). Nu mai reactionez, ci actionez (desi a fost o perioada -imediat dupa- cand reactionam exagerat la ceea ce mi se intampla). In general, am “lumea mea”, desi activez cat se poate de mult in lumea cea mare, zilnic, multi oameni, vorbesc mult, etc. Dar, o anumita parte din mine e ca si cum nu ar fi aci (desi nu mai uit de intalniri si nu mai las marfa pe tejghea:)…)
Cam asa….iar trollez:))…
Nu stiu ce sa iti mai spun. Mai intreaba tu…
Fotograf in Franta - de Dinu Lazar la: 28/11/2005 12:35:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ma uit cu mare interes in revistele de fotografie Chasseur d`images si Reponses Photo; articole grozave, informatii la prima mina, teste meseriase, prezentari de aparate - ce mai, gazetari de gazetari.
Intr-un numar trecut din Chasseur d`images e un articol interesant despre tarifele de inchiriere pentru aparate; nu ai un aparat, te arde muza si buza si vrei sa faci o capodopera sau sa iei un ban - te duci si il inchiriezi.
Astfel un Canon Eos 1Ds costa, numai corpul aparatului, 240E/zi; daca vrei si un 200/1,8 mai pui 120E/zi sau un 35-350, 50E/zi.
Cu tot, deci, aparatul si ceva obiective si un blitzishor, cam 500E/zi; cam tot atit ar fi un Hasselblad cu un dos digital si un normal; kituri de blituri de studio, de la 80E/zi la 300E/zi, cu ceva accesorii.
Un scaner Nikon 9000 este 35E/ora, si o statie grafica Mac G5 15E/ora.
Ma gindesc ca daca ar exista si la noi firme care sa inchirieze scule foto, s-ar mai gindi lumea ca totusi fotografie e ceva ce costa, si s-ar mai misca tarifele in sus, tinute acum la podea de lipsa de educatie cel putin economica a fotografilor romani, in general.
Interesante si anunturile de mica publicitate; nu ma refer la "profesor de fotografie si multimedia, predau fotografie la orice nivel, 25E/ora" ci la abundenta de studiouri de vinzare.
Adica, sa inebunesc... spre exemplu, un fotograf in virsta vrea sa iasa la pensie; cauta pentru studioul sau aflat in centrul unui oras cu 40.000 de suflete, pe cineva sa continue afacerea; studiou aflat de 50 de ani pe acelasi loc, 250m2 si gradina, costa numai 600E/luna chiria!!!!!!!
Alta afacere: la Aix, la 100 m de primarie, magazin compus din 3 incaperi, 55m2, se vinde cu 14.000E!
Un alt studiou in Provence, 80m2, fara concurenta, zona in expansiune: 50.000E cu tot ce e in el!
Altul, linga Alpi, din cauza de retragere la pensie, vinde cu 90.000E un studiou cu garsoniera si magazin la strada, cifra de afacere 200.000E/an...
Si tot asa, pe trei coloane, afaceri foto...
Care e treaba la Romanica?
Pai la noi in primul rind nu exista genul asta de afacere si nici de fotografi; studiourile foto ale cooperatiei au dat faliment si meseriasi nu mai exista care sa faca poze grozave la popor - se merge pe ideea ca o poza poate face oricine.
In al doilea rind, la noi spatiile si magazinele si chiriile costa mult, mult mai mult, incredibil de mult, nesimtit de mult.
Cam asta e cu evistele astea strineze... citesti si iti vine sa te impusti.
Altfel urez o saptamina minunata la cafegii.
#91153 (raspuns la: #91025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: