comentarii

incest cu tatal meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
:)) Chiar nu stiu ce sa spun - de live_2day la: 10/02/2006 09:28:59
(la: Se pregateste examenul de educatie IT)
:))
Chiar nu stiu ce sa spun. Eu am aproape 17 ani. Prima data cand am pus mana pe un calculator pe bune a fost in "98 datorita tatalui meu ce a castigat un concurs de meserii pe tara (electricean). Am fost extrem de bucuros, mai ales ca aveam un prieten programator si ma interesa tot ce face el cu calculatorul. Partea proasta a fost ca, desi aveam cu ce, nu aveam ce. In sensul ca, desi aveam calculatorul, nu aveam pe careva sa ma "educe" si sa ma "introduca" in tainele lui ... chiar si cu prietenul acela programator ce nu si'a prea dat interesul in "formarea" mea in acest domeniu. Totusi, spre deosebire de altii care nici nu visau la asha ceva, sau care au vazut doar 286'uri, pe cand eu aveam un Pentium I MMX la 233 MHz hehe :)) era ceva acum vreo 7,8 ani ... Am avut ambitie si am invatat sa dactilografiez ... asta ma ajuta si astazi, dar nu prea am planuri de viitor in domeniul acesta :) . De asemenea am invatat destul de multe chestii legate de soft, dar si de hard. Voiam sa ajung la faptul ca de multe ori te trezesti ca ai fii putut face niste chestii de multa vreme, chestii care te'ar fii putut ajuta foarte mult acum... intr'un fel depinde de sansa... O alta chestie pe care am vrut sa o spun e ca ... desi cu toate calculatoarele astea, ganditi'va un pic inspre ce ne indreptam ... e ciudat,nu? Daca stam putin si ne uitam la evolutia omului in ultimii 10 ani doar !! Eu nu prea cred ca o sa stea taica Ion la tastatura sa comande tractoarele pe camp ... cel putin nu vreau sa ma gandesc la asta ! Desi de multe ori imi petrec zile intregi in fata calculatorului, nu jucandu'ma, ci incercand sa invatz chestii noi ... tot mai mult ma bucura zilele in care merg cu tata pe santier si il ajut: ba la carat caramida, sau montat prize si intrerupatoare, sau pur si simplu daca desfac spoturile de lumina din cutiile de carton si i le intind fiindca el sta pe scara ...
Tehnologia omoara pe om ... incetul cu incetul ... si mi'e groaza de vremea cand o sa am copiii.
Datorita multitudinii de optiuni, tinerii din ziua de astazi (nu stiu daca toti, dar cel putin eu sunt in situatia de fatza...) sunt foarte nedumeriti cu domeniul in care vor sa activeze...atatea posibilitati... si ca sa fii cel mai bun, sau ca sa poti sa'ti schimbi oricand planurile ar insemna sa fii cel mai bun la tot, adica sa inveti la tot non-stop ... eu personal nu vreau acest lucru ... m'ar seca de tot!

Dar inca sunt mic si prost ... ramane de vazut ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow
#104985 (raspuns la: #104234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti ce ne-au marcat existenta - de cristian miron la: 11/02/2006 11:44:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
...nu aveam mai mult de 9 ani( eram printr-a treia ) cind tatal meu,instalator de meserie, a venit acasa cu citeva pachete de carti, nu noi, primite drept plata pentru reparatia unei instalatii termice la casa unui evreu( era perioada cind acestia plecau din tara,caz in care se afla si cel mentionat); eram pe-atunci o pramatie de 'copchil' care nu stia decit pozne, primeam 'corectii' destul de des atit acasa cit si la scoala,unde eram departe de a fi in gratiile invatatoarei.
Acele carti, primite la inceputul vacantei de vara, mi-au trezit imediat interesul si asa am inceput sa citesc primele carti din viata mea : despre Pinocchio, despre planete si univers, despre avioane sau rachete,despre inventii si despre stiinta. Intorceam paginile cu multa nerabdare,stiind ca voi descoperi cite ceva in fiecare...Imi aduc si-acum aminte acele carti,uzate,care m-au schimbat total,fiind,pina astazi, cel mai frumos cadou primit ,singurul care m-a schimbat...
Am devenit,de-atunci sint aproape 30 de ani, un cititor inveteratsi ajunsesem sa merg de cel putin doua ori pe saptamina la biblioteca judeteana,de unde ma intorceam cu cite un teanc de carti.Am devenit si un ambitios la scoala( in clasa a IV- a am terminat primul !, desi in primele trei fusesem printre ultimii din clasa)
Poate ca suna putin patetic, dar pentru mine acele carti primite, (altele nu mai aveam prin casa) au reprezentat un moment de cotitura...

Frumos titlu"carti ce ne-au marcat existenta" si am citit,de la acea intimplare, multe carti care m-au influentat sau care mi-au spus ceva( oscar wilde,cehov,kierkegaard,pappini,etc) dar nici una nu justifica titlul asa cum il justifica primele carti primite cadou
... si reflexul - de proletaru la: 20/02/2006 20:21:30
(la: Viteza de reactie tine de inteligenta sau nu?)
de acord ca avea reflexul de a se tine de unealta de productie insa e interesant de vazut cum s-a creat acest reflex si ca exista o oarecare presupunere ca ar fi ceva in legatura cu inteligenta (chiar daca nu aparenta). pentru oameni mai putin instruiti aceste unelte pot fi un element in jurul caruia graviteaza intreaga lor lume interioara. e doar o presupozitie, nu inseamna ca automat asa si este. in plus, persoana poate fi un om constiincios care are un sentiment profund de respect pentru munca lui si in consecinta unealta de productie ocupa un loc important in viata profesionala. nu spun asta in bashcalie. am asistat la o scena teribila intr-o uzina in care un om a lucrat pe o presa de 20 de tone cam 15 ani. o stia si o simtea organic. ii stia sunetul si stia daca unealta "sufera" sau e "fericita". tragedia a fost cand i-au luat. omul a fost devastat. dadea indicatii macaragiului cum sa aseze presa in camion... ca se stica. presa mergea la retopit. in aceeasi idee pot intelege cum unii se leaga sufleteste, emotional de masina, de birou, de T-eu sau alte obiecte de genul asta. aparent nu are legatura cu inteligenta dar ea ajuta atunci cand relationam sau gestionam relatii de genul de mai sus. de ex. tatal meu nu a plans dupa planseta la care a proiectat 35 de ani.
Guinevere, - de PROUDFRECKLED la: 01/03/2006 23:46:21
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Ma intreb daca declaratia "nu cred" inseamna implicit "vreau sa fiu mai mult decat ma limiteaza conditia mea de om".
Si eu as vrea, dar sunt modesta... :o)


Guinevere,mama mea era modesta,o atee modesta.Si nu cred ca si-a pus prea multe intrebari ca sa ajunga la aceasta concluzie.A fost viata intimplata in jurul ei care a condus-o acolo.Cind imparti manifeste comuniste la 17 ani crezi ca te mai intrebi daca te ajuta D-zeu sa duci actiunea la bun sfirsit?Oare crezi ca a vrut sa-si depaseasca conditia de om sau sa-si puna o pereche de "tzipele" in picioare ,si sa-si hraneasca cei doi frati minori ramasi acasa ???Si razboiul care a urmat si viata alaturi de tatal meu,copil de preot….n-a miscat-o nici o iota din convingerea ei.A lasat cu limba de moarte sa fie ingropata atee.Mortii cu mortii si vii cu vii, nu ?A hotarit tata pentru ea,tata care m-a botezat pe ascuns sub cerul liber ,in religia familiei,greco catolica.Tata care a renuntat la religia lui cu stringere de inima.L-au intrebat ….–Si acum la ce religie vrei sa treci ?Si el a intrebat pe comunistul de servici….-Ce-mi oferi ?Si acesta a raspuns…-Pai poti alege ortodox,catolic,mozaic,reformat…-Si,mai exista ceva ???,a intrebat tata absolvent al seminarului din Blaj…..-Si… fara religie a venit raspunul…-Atunci,scrie-ma FARA RELIGIE.Am auzit-o de prea multe ori in timpul vietii mele ca sa pot uita.Si atunci eu ?Eu unde sunt ?
Ca sa revin.Au ingropat-o pe mama cu preoti,pentru ca ea nu putea sa se revolte.Dar eu ,unde sunt ?Suntem suma trairilor.Convingerea mea este ca fiecare suntem o continuare fireasca .Sunt putini cei care cu adevarat sunt premergatori.
#109074 (raspuns la: #109038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred in El... - de anisia la: 03/03/2006 14:18:47
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
... pentru ca-mi da putere sa merg mai departe intr-un timp in care totul se sfarama in jurul meu. rabdarea cu care m-am inarmat, trebuie ca vine de la El, caci cei ce ma cunosc stiu ca rabdarea nu este una din atributele mele.
... mai cred, pentru ca atunci cand mi-e frica de frica din mine, numai rugaciunea "Tatal nostru" ma linisteste.
... si mai cred, pentru ca atunci cand singura pe lume m-a lasat, i-am spus "sa fii tu tatal meu acum, sa te vad... tu stii sa ai grija de mine la fel de bine?" . vad ca pana acum si-a luat rolul in serior, chiar daca mai sunt unele zile in care e super ocupat cu altii mai necajiti.
_____________________________________________________
spune-mi cine esti...
raspunsuri (mersi!) - de live_2day la: 08/03/2006 13:26:30
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Viorel, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste invatatorii ... si remarc cu stupoare faptul ca romania se indreapta parca spre o indobitocire in masa ... parerea mea (dar nu cred ca doar a mea...)

munteanu rodica, da, mi'ar place sa tinem legatura, cum sa nu? problema la mine e ca am dial up, si nu pot sa stau asa mult pe net, mai ales ca luna trecuta am avut scandal cu ai mei pentru factura la telefon ...
oricum, e ciudata faza cu potentiaulul valoric ... nu'mi place sa fiu laudat. defapt, in ultima vreme am cam vrut sa fiu lasat in pace de toti (sau aproape toti...). e adevarat ca intrebarile la care cauti(ma refer la mine) raspuns le vei gasi intr'o zi, pe cont propriu (sau aproape pe cont propriu...). dar dupa cum probabil ti'ai dat seama, uneori imi vine sa'mi bag piciorul in tot ...
in legatura cu scoala, nu am un obicei din a chiului. saptamana asta a fost un fel de mini-vacanta. pacat ca trebuie sa recuperez/pacat ca trebuie sa'mi mint parintii/pacat ca o sa ne certam din nou cand o sa afle aceste detalii despre scoala/pacat ca intr'o clipa parca totul se darama/pacat ...
e buna ideea cu florile :) doar ca sunt in calcul mai multe lucruri, si ramane de vazut la ce "stadiu" e "relatia" noastra ... oricum ...
parerea mea este ca tot ce e lege nu e prea bun, fiindca devine monoton, devine obligatie. iar tot ce e facut din inima conteaza! iar lucrurile facute din inima nu le vei regreta ...
cu parintii vorbesc deschis, cam de cele mai multe ori, pacat insa ca atunci cand vine vorba de scoala, discutia isi schimba radical mersul/sensul...

gaga, aproape in fiecare zi imi bat capul impreuna cu cel mai bun prieten al meu in legatura cu domeniul asta... noi doi parca am fii frati ... cu colegii mai greu, nu stiu ... adica, putini sunt "pushtii" pe care i'am intalnit si cu care sa pot vorbi chestii de genul. si da, fac 17 ani in o luna. si nu intotdeauna a impresiona pe cineva e cu sens bun :P :)
pacat ca ma cam doare in cot de romania. stiu ca a fost o discutie pe cafenea' despre romania, destul de incinsa. am citit niste lucruri faine. adevarul e ca, de fiecare data cand ma gandesc la ea, imi vine sa injur conducerea. si o alta chestie e > cine sunt eu sa ma bag ? asa ca, mai bine lasa ...
in schimb e nasol modul meu de gandire (si posibil nu doar al meu), deoarece se axeaza pe persoana mea. e cam egoist, stiu ... dar nu s'a ajuns oare la o individualizare atat de mare a personajului (fiindca am ajuns sa cred ca omul nu mai e o "personalitate" ci un personaj) incat fiecare sa fie preocupat doar cu sinele si cu raportul sau cu cei din jur? asta fara a'ti pasa de parerea lor (adica celor din jur...) ciudat ...

alex_andra, mersi de incurajare :) eu ma refeream la faptul ca am pierdut tot ce ceilalti nu au ... nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun... TOT reprezinta EU. si cum nu exista 2 persoane la fel, TOT'ul meu s'a pierdut, adica EU m'am pierdut...(raspuns si pt thebrightside) stiu ce zici prin faptul ca sunt bogat.
in legatura cu oamenii ce au facut lucruri marete in viata, uneori imi doresc sa fiu mediocru. si sincer, tot ce vreau e sa am o slujba la care sa nu trebuiasca sa muncesc toata ziua, astfel incat sa am timp de sotie si copii mai mult decat tatal meu, si un salar mai bun, ca sa'mi pot permite lucruri materiale, fara a'mi intrista copiii pentru diverse chestii pe care ei le doresc (cum ar fi de ex o bicicleta, cazul meu)

thebrightside, nu vorbesc de valori morale ... pe acelea vreau sa cred ca le am :) nu am un comportament indecent (in majoritatea cazurilor :) ), nu imi bat joc de oameni (mai putin de un nr ffff mic, adica 2,3 pe care chiar nu le suport) etc, in fine,nu asta conteaza ... eu ma refeream la valorile acelea pentru care cica ar merita sa traiesti ...
in legatura cu invatatul, merg pe principiul ca in orice moment ar trebui sa inveti ceva. pentru asta observarea joaca un rol foarte important. de exemplu, atunci cand merg pe strada urmaresc mai multe lucruri, mirosul oamenilor(chiar daca uneori e neplacut, si atunci chiar regret ca nu am nasul infundat :) ), expresia fetei, cu ce se imbraca, ritmul pasilor, etc. pe langa asta, urmaresc cladirile pe langa care trec, si de obicei ma uit dupa magazine de calculatoare, librarii, imprimerii, mai noi florarii :)
dupa cum am spus si mai sus, nu prea as vrea sa fiu un geniu. cel putin nu unul declarat :)

zaraza_sc, parerea mea si nu numai e ca nu facem progrese, ci regrese ... din toate punctele de vedere. omul a crezut o data demult ca le stie pe aproape toate, si ca in curand le va descoperii pe toate - cu ajutorul stiintei. asta in timpul modernismului newtonian. dar, nu s'a intamplat asa cum a crezut omul pe atunci ... incerc sa aflu mai multe informatii in domeniul acesta, si sa vad ce inteleg. e adevarat ca trebuie sa ne impotrivim, trebuie sa luptam (chiar daca eu sunt o roshie flecita din punctul asta de vedere, care cedeaza foarte ushor), dar sunt altii mai puternici decat mine. in orice caz, de cate ori nu mi'a trecut prin minte sa ma fac asasin liber profesionist si sa'i impusc pe parlamentari ? unul cate unul pana se trezesc.
inca un lucru, parerea mea este ca romania de abia acum ar fi gata pentru revolutie. acea revolutie nesangeroasa pe care a avut'o estul europei acum mai bine de 15 ani.
"cere si ti se va da" in biblie se refera la Duhul Sfant ... :)
in legatura cu comportamentul de adult, am incercat, dar inca nu pot. de ce? fiindca sunt adolescent. am intrebari inca, enigme de rezolvat :) mai trebuie sa treaca putin timp. de lucrat lucrez la o firma mica de calculatoare, dar nu stiu exact spre ce sa ma indrept spre viitor, tocmai din cauza ca parca am pierdut TOT. printre care si dorinta aceea de lupta, motivatia despre care am vorbit ieri pe mess. e adevarat ca odata cu trecerea timpului ai din ce in ce mai multe responsabilitati. probabil ca si acestea ma cam deruteaza ... uneori parca tind sa gandesc prea mult ...

loira, in legatura cu tv'ul, nu ma uit :) pierdere de timp. mai putin unele emisiuni interesante. in principiu vreo 3,4 ore pe sapt :) plus ca nu am timp.
da, mi se pare normal ca orice lucru pe care il faci sa ti se aplice personal prima oara. adica nu poti cere cuiva sa faca ceva spunandu'i ca asa e bine, daca tu nu faci la fel... plus ca fiecare ar trebui sa aiba in minte tot timpul anumite chestii de !valoare!. sunt unele chestii pe care le'am tinut minte, si cand ma lovesc de o situatie tot timpul imi aduc aminte de ele. sunt ca si niste ... hmm ... nu stiu exact cum sa spun ... chestii de baza :)

proletaru'le, :) dupa cum ti'am spus si pe mess, nu imi place lauda, nu imi face bine. ma face sa ma simt mandru si nu vreau asta. mai bine nu ...
e ciudata rau faza cu experientele de viata si schimbarea perspectivei asupra lucrurilor. dar asa e. de scris, cel mai bine scriu cand sunt intr'o stare din asta, depresiva, pesimista rau. de asta intr'un fel imi place si ma complac in starea in care sunt, ceea ce duce la a ura pt propria'mi persoana ... ceea ce duce la o depresie a depresiei complacute de mine, daca ma intelegi ... o alta chestie care ma darama e faptul ca ma gandesc la cate lucruri poti sa inveti pe pamantul acesta, dar cat de putine iti vor fi de folos ... penal ! si asta ma demoralizeaza, ma face sa'mi pierd tot interesul, fiindca, sincer sa fiu, nu simt ca si cum as face lucrurile astea pentru mine, serios acum ... invat ca sa obtin o slujba buna, ca sa lucrez pt altii (chiar cu propria'mi firma), iau bani ca sa'mi cresc o familie etc ... din punctul asta de vedere, apreciez fffff mult munca fizica (pe care o practic de fiecare data cand am ocazia alaturi da tatal meu/bunicul meu/singur/samd). de multe ori ma gandeam sa fug de acasa si sa iau trenul spre centrul tarii. transilvania cel mai probabil, iar acolo sa caut un sat uitat de toti, unde sa ma "angajez argat" la un om cu pamant. si toata ziua cat o fi de lunga sa lucrez pamantul. dar pacat ca nu e pamantul meu ... :(
dupa cum am mai spus, nu prea ma intereseaza sa ajung filon ...
si ceva in legatura cu horia dpunct, are simtul umorului, sau cel putin asa crede. in orice caz, nu imi place sa judec oamenii... a vrut poate sa destinda atomsfera cu gluma ...

avand in vedere ca am scris foarte mult ... mai scriu doar putin de tot
e o chestie care ma cam deranjeaza daca pot sa spun asha: faptul ca unii dintre voi aveti citate din autorii preferati, sau formatia preferata, etc... si eu cred ca in fiecare dintre noi este cel putin o fraza definitorie a unei perioade din viata, o fraza care uimeste :) si m'as bucura mult mai mult daca as citi la fiecare dintre voi fraza voastra, nu fraza unui autor care v'a "marcat". sper ca nu o luati in nume de rau, fiindca nu asta e intentia! nu trebuie sa le schimbat, ci doar spun ca mi'ar place sa vad ceea ce aveti voi de spus :)
______________________________________________________
live 2day like u'R going 2 die 2morrow (demult, tare demult ...)
Cum poti intriga un copil - de a_lex_is la: 18/03/2006 18:10:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cum poti intriga un copil la a citi? Exact cum facea tatal meu cand eram mica: imi povetea cate ceva dintr-o carte pana in momentul in care devenea interesanta, sau se complica putin actiunea... apoi nu mai spunea un cuvintel, decat "Cartea e in biblioteca" si a mers... Prima carte citita:"Colt Alb" Jack London, dar pe atunci eram mica, mult prea mica, treceam in clasa a-II-a.
Au urmat apoi "Legendele Olimpului", si povesti
"Satra" m-a marcat intr-un fel sau altul, m-a invatat sa am respect, nu-mi amintesc de cine e scrisa...
Alexandre Dumas, Florence barclay, Zevaco,Guy de Maupassant, James Clavell cu Shogun care mi-e revelat niste adevaruri despre viata.
Desi criticat de multi pe acest forum, Coelho mi-a deschis apetitul pentru literatura, m-a determinat sa transform in cuvinte pe o foaie sentimentele... Dan Brown mi-a placut de asemenea foarte mult, tocmai pentru ca este o carte care te face sa crezi ca citesti ceva de calitate si imbina mai multe stiluri.
Mihail Drumes... Ionel Teodoreanu-Lorelei, pe care as reciti-o oricand

Focul face apa sa zboare
banc de seara - de Yuki la: 23/03/2006 20:59:06
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
CINA CEA DE TAINA

Itic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii scria,
Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o
zi, Itic primeste raspuns si este invitat la Vatican.
Ajunge Itic, saruta mana Papei si-i zice:
-Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa
ma ajutati. Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura
buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
-Bravo Itic, esti un spirit intreprinzator!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu...
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o...
-Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui.
-Bine Itic, inteleg, afacere de familie...
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui.
-Foarte frumos!
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui...
-Itic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui
Hristos?
-Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina... a ramas
neplatita...

nush - de cristinusha la: 24/03/2006 19:46:39
(la: viata pur si aimplu)
Cum eram acum 10-20 de ani mi se pare prea mult, trebuia sa ma intrebi cum eram anul trecut sau acum doi ani fiindca poti sa fii altul si de la o zi la alta dar dupa o perioada asa lunga sigur nu o sa-mi amintesc cum eram, poate doar franturi din mine transformate pe parcursul anilor. De exemplu anul trecut credeam ca o sa pot dansa la nunta mea cu tatal meu si ca candva o sa-mi tina copilul in brate si o sa-l priveasca ca fiind o mica minune dar din pacate a murit anul acesta intr-o saptamana, fulgerator si dureros si tot ce voiam s-a naruit... Deci de obicei dorintele noastre sunt spulberate intr-o clipita de evenimente neprevazute si sa visam (stiu ca niciodata nu-i prea tarziu sa visezi) nush.........pana la urma toti la un moment dat ne izbim cu fata de realitate sau de un frigider gol... si rostul care-i .... amagirea.......fuga......construirea unei lumi numai a noastre....oricum suntem inconjurati de falsitate la tot pasul de ce sa nu punem si noi o caramida



-------------------------------------------------
viata e un dans, nu o plimbare
nu sunt un geniu, am doar o viziune asupra vietii - de dom.profesor la: 25/03/2006 10:03:14
(la: "Americanii sunt prosti")
Imaginati-va ca va doare capul, rau de tot. Si mana stanga va junghie. Va duceti la medic. Acolo vi se prescrie o multime de analize. Pe care le faceti, in cel mai bun caz in urmatoarele 48 de ore. Tardiv ! Infarctul s-a declansat si... Din aceasta cauza mor anual 12% din pacienti. Inca 17% mor din cauza diagnosticelor gresite puse pe baza unor analize incomplete. Asa a murit tatal meu.
Imaginati-va ca cercetarea mea este dusa la capat si avem un TOTAL INVESTIGATOR. Stati comod intr-un fotoliu si discutati cu doctorul specialist. In acest timp aparatul va scaneaza, in TOTALITATE, nu pe sisteme sau functional cum se face acum. Teza mea se numeste "Inter-Subject Non-Rigid Registration". Initial a fost un sistem matematic de descriere a coordonatelor spatiale prin mai putine coordonate. Principiul este simplu : porneste de la DUALITATE. Oriunde in Univers avem o diferenta de presiune, de polaritate, de tensiune, de intensitate. Trebuie doar sa gasim sistemul prin care sa facem harta acestei diferente. Diferenta inseamna viata. Recent am gasit "motorul" acestui aparat de diagnosticare universal, raza care sa scaneze organismul uman. Este vorba de vechiul "sonar" al submarinelor din WW2. Stiu cum sa fac aparatul de diagnosticare si mai ales interfata de interpretare informatica. Primele teste de laborator au intrecut asteptarile. Apoi a intervenit criza... Dar, pentru ca rezultatele sa fie puse intr-un mod eficient la indemana medicilor trebuie interpretate si afisate intr-un mod anatomic, fiziologic - medical pana la urma. Am in cap toate aceste scheme si cred ca in catva ani pot sa produc primul prototip si softul respectiv. Ganditi-va cati raniti din accidente de circulatie poate salva aparatul meu, numai in State. Sau cate boli se pot diagnostica in stare incipienta. Am jurat ca primele aparate sa le donez spitalului Cedar din Washington - doctorii si medicii de acolo cred in mine si imi dau tot concursul, iar urmatoarele zece aparate o sa le donez la zece spitale importante din Romania.
Este ultimul mesaj. Maine dimineata plec la Tokyo, la Kyoto University care mi-a facut o oferta, a 12-a, pe care nu pot sa o refuz. Imi pun la dispozitie resurse nelimitate si un intreg institut de cercetari.
Va urez la toti SUCCES, SANATATE si FERICIRE !!!
#113247 (raspuns la: #113227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am aparut si eu intr-un sfirsit... - de zaraza sc la: 28/03/2006 18:37:20
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
Nu m-am lamurit cum e cu lansarea unei conferinte, am lansat-o si apoi am tot cautat-o si n-am gasit-o. Am mai postat doua sondaje(in legatura cu medicina)si n-au aparut(inca). De aceea am sfirsit prin a crede ca nu s-a admis conferinta. Ieri, luni, am dat peste conferinta din intimplare cind am dat click pe un link sa aflu care e media de virsta in cafenea, link aflat in alta conferinta.
Stiu ca exemplele urmau sa vi se para nefiresti, dar nu am putut astepta pina imi vine inspiratia. La ce mai sint buni prietenii decit sa te scoata la liman? :D Si va multumesc foarte mult!
Am ales pe criterii restrictive, sa fie romani si sa nu aiba si trasaturi negative evidente. Cam greu...:)
La doua zile dupa conferinta aceasta am postat un comentariu cu specificatia ca e pentru aici, dar nu a aparut. Il propusesem si pe papa Ioan Paul al II-lea. Stau prost la capitolul exemple, eu am citit de mica din biblioteca familiei despre tot felul de personalitati. Stiu ca ce mi se pare mie normal altora li se pare rupt de realitate, dar ca si pe altii ma intereseaza soarta invatamintului si nu va spun cita bataie de cap e sa ii ridic moralul fetei mele...Sa o impulsionez sa invete la geografie...ca nu are nevoie sa stie ce e cu ghetarii etc.
Asa cum e firesc, fiecare trebuie sau ar trebui sa numeasca o personalitate pentru care are o deosebita consideratie si si mai bine daca l-a influentat in formarea personalitatii sale.
Si eu am fost influentata de familie. Tatal meu mi-a fost diriginte si a fost un om foarte corect, pentru el nu exista minciuna, interventie in favoarea cuiva ci numai calea dreapta.
Atunci cind o personalitate are cel putin o trasatura de caracter pozitiva si puternica va covirsi celelalte trasaturi negative ca doar nimeni nu-i perfect si o apreciem pe acea persoana. Din pacate in ultima vreme mass-media nu se lasa pina nu pune sub lupa o personalitate si ca atare vedem amplificate trasaturi negative. Dar asta e o supozitie...La vremea lor toate personalitatile au fost combatute, de aceea exemplele din trecut par mai aproape de perfectiune. Si cele din familie la fel pentru ca le intelegem actiunile.

Pentru Zaraza, poate totusi ar fi nevoie sa caracterizezi in doua cuvinte ce admiri in familia ta...ce trasaturi de caracter...daca esti de acord...Multumesc oricum pentru interventiile avute...

cere si ti se va da
#113854 (raspuns la: #113726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra - de Homo Stultus la: 31/03/2006 15:51:48
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

1. "A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut , ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!" (Ioan 20, 28-29)
2. "Iisus i-a zis: Eu sunt Calea si Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe mine si pe Tatal meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut. Filip i-a zis: Doamne arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns. Iisus i-a zis De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut si pe Tatal. Cum zici Arata-ne pe Tatal? Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru mine?" (Ioan 14, 6-10)
3. "Iar eu si Tatal Meu una suntem. Iarasi au luat pietre iudeii ca sa arunce asupra lui. Iisus le-a raspuns: Multe lucruri bune v-am aratat voua de la Tatal Meu. Pentru care din ele aruncati cu pietre asupra Mea? I-au raspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncam asupra ta, ci pentru hula si pentru ca om fiind, TE FACI PE TINE DUMNEZEU" (Ioan 10, 30-33)

Sunt si multe altele. Acestea sunt doar cateva exemple. O sa incer sa imi aduc aminte pe unde am mai vazut astfel de citate. Pentru ca iti spun sigur ca mai sunt. Daca e sa caut in Fapte si in epistole cu siguranta ca nu le vei accepta pentru ca acolo deja vorbesc Apostolii si chiar daca si acelea sunt parti ale Bibliei vei dori doar exemple din Evanghelii.
#114637 (raspuns la: #114616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de Homo Stultus la: 01/04/2006 22:10:18
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

"Voi ma numiti pe mine Invatatorul si Domnul, si ziceti bine caci sunt"
"In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt intru Tatal Meu si voi in MINE si Eu in voi"
"Deci pentru aceasta cautau si mai mult iudeii sa-l omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu."
"Ca toti sa cinsteasca pe Fiul, precum cinstesc pe Tatal."(Ioan 5,23 -numai cuvantul asta ar trebui sa fie de ajuns)
"La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut..."

Ti-am raspuns deja in mesajul cu persoana la citatele despre care vorbesti. Poate nu am fost prea explicit. Nu stiu cat de figurat poate fi inteleasa o notiune concreta. Pe de alta parte nu exista nici o contradictie intre texte. Unele se refera la natura umana altele la natura divina si altele la Persoana integrala a lui Hristos.
#114898 (raspuns la: #114894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inevitabil - de cezarok2 la: 04/04/2006 19:48:49
(la: Batrânete, haine grele...)
Pentru mine e clar:ori mori inainte sa te subrezesti, ori -inevitabil- vei ajunge "ruginit". Daca ai norocul sa n-ai boli dureroase,decat un reumatism degenerativ (adica de batranete), atunci poti fi un/o batran/ica simpatic/a, cu conditia sa-ti fi placut sa-ti traiesti viata,sa te fi bucurat de ceea ce ti-a oferit.Sunt si persoane taciturne,pesimiste, care nu vad frumusetea vietii nici la 20,25,35 ,40 ani .Nici o sansa sa se schimbe la 75 ani.
Vom devenii sau nu o povara in functie de bunul simt al fiecaruia dintre noi.Tatal meu(de un caracter nemaipomenit) a fost bolnav de inima din copilarie(valvele nu functionau 50%).La vremea aia nu se putea opera(intre timp stiinta a avansat).Cu menajare la efort fizic si fara excese ,cu program de munca 4ore/zi ,a avut o viata normala,fara dureri,nimeni n-ar fi banuit ca e bolnav(unii apropiati chiar nu stiau sau nu-l credeau cat e de grav pentru ca nu avea nici un simptom).Cand avea 58 ani,dupa revolutie, la o consultatie de rutina ,sa-i spunem ,din una in alta ,a aflat de la medic ca se poate opera (protezare de valve).La boala lui nu putea face infart ,sfarsitul ar fi fost lent:nu ar mai fi avut putere nici sa mearga si cu timpul...Asta la determinat sa ceara sa fie operat (desi ,repet,nu-l durea nimic si putea s-o lase asa).Nu dorinta ca in urma operatiei sa se faca bine si sa traiasca mai mult la facut sa se opereze, ci teama ca va ajunge sa mearga tinindu-se de pereti sau sa nu mai mearga deloc."Nu vreau sa ajung asa" mi-a spus aratandu-mi un bolnav(in spital) cu aceeasi boala. L-au operat si ...nu s-a mai trezit. Bunul simt la omorat pe picioarele lui.
pentru mine - de gigi2005 la: 19/04/2006 22:21:38
(la: Un domn Trandafir contemporan cu noi)
in viatza mea au existat doi oameni importanti: tatal meu si bunicul din partea mamei.
Tata, desi nu avea decat 7 clase, a fost un erudit. Stia istorie ca un profesor, geografie, fizica , algebra si geometrie pe care le-a invatzat singur din cartile mele ca sa imi poata raspunde la intrebari, filosofie, literatura romana... Desena in carbune ca un artist si avea simtul culorii... Sa invatz cu si de la el era un joc, singura il puneam sa ma intrebe ce invatzasem. Il pasionau OZN-urile si fenomenele paranormale. S-a stins prea devreme, la epidemia de meningo-encefalita din 1996.

Bunicul meu a fost un boier adevarat. Nu avea scoala multa dar i-a placut pamantul si munca. Oamenii il respectau pentru ce era si nu de frica lui. A luat-o de la capat de 3 ori: a muncit pamantul cu respect si i l-au luat la colectivizare. A facut in '57 o carciuma si peste cativa ani i-au daramat-o pentru ca pe acolo trecea soseaua spre Alexandria care trebuia latzita. Pe urma a cumparat oi si traia din branza, lana si carne mai bine decat multi. Avea o minte stralucita si era priceput la afaceri dar spre deosebire de miliardarii de carton de acum care arunca cu banii pentru ca sunt nemuncitzi, avea respect pentru bani si cheltuia cu chibzuintza. Pentru el revolutzia a venit prea tarziu.
Mi-e drag sa-mi amintesc de ei asa cum erau, frumosi si puternici fiecare in felul sau.Am scris de el la http://www.cafeneaua.com/node/view/4762#52444
#118053 (raspuns la: #118027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce credeti in dumnezeu? sau......de ce nu credeti? - de simona7 la: 20/04/2006 19:24:13
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Cred in El pentru ca exista.
El m-a creat, m-a invatat tot ceea ce stiu si este Tatal meu .
Slava si glorie Lui!
Este atat de evident, incat chiar si cei ce-L neaga, de fapt, Il confirma!
Priveste in jurul tau la toata creatia si vei intelege ca nu intamplarea e la originea universului.
Doamne, iarta-i pe cei ce nu cred in Tine si in Fiul Tau , Domnul nostru Isus , pe care din dragoste pentru noi toti, l-ai dat la moarte si inca moarte de cruce!
biserica - de M a o la: 24/04/2006 10:22:23
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
Am fost la biserica de doua ori. Prima, cand m-au botezat. A doua, la moartea tatalui meu. In biserica, popa predica in van, de ascultat nu-l asculta nimeni (poate doar cei cu locurile platite, din fata), se vorbea de moda si se barfea. Am iesit dezamagit, fara alinarea cautata, intrebandu-ma de ce mai merg oamenii la biserica, daca tot nu asculta slujba. Altii mi-au spus acelasi lucru. Acum, sunt convins, nu asta-i CALEA. CALEA este individuala. Nu ai nevoie de nicio institutie care sa ti-o indice. Biserica de azi nu e Biserica pe care a vrut-o Iisus, e o parodie.


"Constientizarea propriei ignorante este direct proportionala cu volumul cunostintelor acumulate."
(Klaus F.A. Mister)
Mi-e greu sa cred in sintagma - de Cri Cri la: 28/04/2006 00:49:08
(la: "Un om bolnav este numai un trup'')
Mi-e greu sa cred in sintagma asta... nu fiindca nu ai fi nevoit sa-ti simti in fiecare clipa trupul care doare, ci fiindca nu cred ca te poti concentra numai asupra acestei dureri. E ca si cum ar spune cineva ca partea aceea de creier care se ocupa cu gandurile sau cu visele inceteaza sa mai lucreze.
Ce-i drept... nici nu prea stiu cum sa abordez problema. N-am stiut nici atunci cand am fost in preajma cuiva in aceasta situatie... n-am fost in stare de nimic. Nu stiu daca e tocmai regret... ma transpuneam in pielea lui si ma intrebam ce anume m-ar incuraja... si nu gaseam nimic. Da, era numai durere trupul lui si era pe moarte. Nu doar atunci, ci de mii de ori m-am intrebat: "ce-i poti spune cuiva care stie ca va muri... ce anume, ceva, care sa-l intereseze ori sa-l consoleze?"
Era tatal meu... iar eu n-am gasit nimic de spus. Dupa ce a murit, m-am simtit vinovata pentru asta, asa cum mi-am gasit si o gramada de justificari... dar nici acum nu stiu ce sa fac in atare situatie.
Acum, ma gandesc eu, poate tine si de firea mea... de cate ori m-a durut ceva, fizic sau psihic, m-am incuiat in casa, si mi-am scos telefonul din priza, si n-am vrut sa vad pe nimeni. Era sa si mor de foame si de sete o data, fiindca nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Dar... nu stiu cum... parca prezenta altora, binevoitoare dealtfel, imi risipeste resursele...
Guinevere - de cosmiK la: 28/04/2006 19:43:26
(la: Confesiunile unei mame)
Ai inteles perfect. Jurnalul meu este o imbinare intre fantezie si informatiile care mi-au ramas despre mama mea. Dar cred ca e mai mult fantezie. Pentru ca informatiile despre mama provin mai mult din relatari ale altora si in speta din cele ale buncii si matusii mele si sunt destul de lacunare.
Mama a fost o persoana aparte, a umblat mult prin tara, a venit in contact cu elita artei si a culturii acelor vremuri, a avut prieteni printre artisti si scritori, dar despre toate acestea eu stiu foarte putine. Mai sunt doar amintiri, pentru ca de cateva ori am insotit-o in pereglinarile ei, dar eram atat de mica incat totul e invaluit in ceata. Asa ca mi-e destul de dificil sa recompun acele etape din viata sa atat de tumultoasa.
Daca stau bine si ma gandesc mama a trait cu o intesitate maxima. Desi a trecut in lumea celor drepti la numai 38 de ani: a vazut, a trait, a simtit si experimentat ceea ce altii poate nu au reusit intr-o viata intreaga. Nu a trecut dincolo de granitele Romaniei, dar a strabatut fiecare coltisor din tara noastra. Avea prietene chiar si randul maicutelor pentru ca a vizitat si chiar a vietuit in lacase de cult. Ar fi multe de spus despre mama mea, dar cred ca e mai bine sa descoperi toate aceste lucruri din cuprinsul jurnalului.
Cat despre indoieli, asa e cum spui tu, exista si de multe ori sunt tentata sa renunt la a mai scrie, dar nu pot. Am nevoie de asta pentru a putea ramane pe linia de plutire si pentru a-mi vindeca sufletul ranit de oameni, destin si chiar de timp care s-a dovedit a fi necrutator in anumite momente.
Destinsa si relaxata, cred ca la momentul actual imi ceri prea mult, dar poate aceasta destindere si relaxare va veni pe parcurs, cu fiecare noua fila de jurnal. Acum sunt cam incrancenata. E o revolta muta pe care o port in suflet de la moartea tatalui meu, cand am constientizat cat de nedreapta am fost fata de mama si cat de mult imi lipsea dragostea ei.
#119279 (raspuns la: #119121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jimmy - de Belle la: 28/04/2006 14:27:54
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
daca n-ai oroare de operatii atunci merita incercat... tatal meu s-a operat la ambii ochi si nu mai are deloc nevoie de ochelari (desi are 75 de ani) asa ca.....

pa!
#119351 (raspuns la: #119350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...