comentarii

incest mama si fiu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
OmGom intrebã: ------------ - de AlexM la: 20/07/2004 16:12:28
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
OmGom intrebã:
--------------------------------------------------------------------
Mi-ar place sa-ti citesc parerile in legatura cu legea propusa in sine, nu despre amanunte, cred eu, marginale
--------------------------------------------------------------------

Fug acum de a intra in detaliu si spun numai asa:
alaba-i alba , neagra-i neagra
barbat+femeie= X
fem+fem ori barb./bar.= Y
X nu este Y , ca atare trebe sa se numeasca altfel ca sa stim despre ce este vorba.

Sa nu spuneti ca "pai da, da traiesc impreuna sub acelasi acoperis". Daca spuneti asta o sa va spun ca sint o gramada de oameni, frati, parinti cu copii care traiesc impreuna, mama cu fiu, tata cu fica, frate cu sora, pentru ca asa e viata si ca de voie de nevoie traiesc asa. Astia nu formeaza "un cuplu" ? Faptul ca "traiesc sub acelasi acoperis" nu ar trebui sa ne faca sa le spunem "ca sint casatoriti?". Dupa logica asta ar trebui ca asa sa fie. Dar nu e asa. Treaba nu e deloc grea. Se rezuma numai la aspectul sexual al relatiei si atat.
Din partea mea, sa se creeze ramele legale ca aceste cupluri se beneficieze de toate "avantajele" pe care statul le creeaza unui cuplu normal. Dar sa lase terminologia in pace din acest punct de vedere. Eu vreau sa inteleg cand aud "casatorie" ca un barbat inca ia o femeie in brate si o femeie un barbat. Ori acest lucru nu e marginal dar al dracu de vital pentru specie. Si sa va mai spun ceva. Daca statul nu o sa institutionalizeze o astfel de denumire, poporul o sa o faca el. Doar stim cat de sensibil este "spiritul popular" aici. Cel putin românii sint remarcabili din acest punct de vedere si sint sigur, daca fenomenul o sa ia o amploare cat de cat, o sa se gaseasca imediat si stampila pentru a spune lucrurilor pe nume. Ma tem ca nu o sa fie deloc prea atragatoare denumirea gasita de popor.

cu stima,


AlexM
#18124 (raspuns la: #17915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gb ule - de modigliani la: 17/08/2009 20:08:48
(la: Mecle de ora inchiderii)

pe mine m a invatat mama sa fiu politicos si sa raspund la intrebarile care mi se pun
omul o zis ca vrea uriti pe confa lui, m am gindit sa l ajut
or' n am voie sa am gusturi?
or' nu ti se pare ca estetica uritului ie un subiect amplu si generos pentru o dezbatere?

nu ti inteleg insinuarile
si n plus esti offtopic
vezi ca maestrului nu i place asta, poate te baneaza
#471915 (raspuns la: #471911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu siguranta, pe la 20 nu m-as fi dus, c-asa m-a-nvatat mama, sa fiu precauta.
pana cand mi-a dat seama ca precaut inseamna, in extremis, sa-ti tai craca de sub picioare si sa-ti refuzi orice sansa.
si-am mai aflat ca daca nu risti, nu castigi.
ca nu castigi nimic cu adevarat important daca nu esti dispus sa le pierzi pe toate celelalte.
Drumul catre Neyshabur - de zaraza sc la: 25/04/2014 11:35:25
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/drumul-catre-neyshabur

"Dimineata ma trezesc cu acelasi vant care a scuturat cortul toata noaptea si dupa strangerea rapida a bagajelor pentru a evita praful care parea sa intre peste tot, ma asez la drum pentru urmatorii 135 de kilometri pana in Sabzevar, urmatorul oras de pe drumul matasii. Ziua e din nou calda si senina, asa cum sunt probabil majoritatea zilelor din desert si poate ce e mai important, extrem de uscata. Buzele sunt uscate, gatul la fel, iar desi nu e foarte cald, soarele arde puternic si sunt fortat sa trec la pantaloni lungi pentru a nu ma rotisa ca un pui in bataia lui.

Drumul e la fel cum a fost ieri si la fel cu va fi in zilele urmatoare, cu lungi portiuni drepte inconjurate de desert, cu caravanseraiuri abandonate pe marginea soselei si cu camile salbatice. Drumul traverseaza un fel de parc national in care se incearca pastrarea biodiversitatii tipice desertului, iar camilele fac si ele parte din aceasta biodiversitate. Astfel incat, dupa un semn rutier pe care il iau in deradere la una din pauze, chiar vad de fiecare parte a drumului cate o turma de camile inaintand agale prin desert, mult prea departe insa pentru a le poza.

Ultimii kilometri catre Sabzevar se scurg din nou extrem de incet gratie unui vant potrivnic care ma face din nou sa lupt din rasputeri pentru fiecare metru castigat, ajungand in oras cu putin inainte de lasarea intunericului. Si aici e timpul pentru un hotel ieftin, pentru a da jos de pe mine praful din ultimele zile, dar gasirea lui de unul singur nu e treaba chiar asa de simpla. Noroc cu iranienii care sunt binevoitori si care vin curiosi sa te intrebe de unde vii si incotro de indrepti, si daca iti place Iranul, iar printre sirul de intrebari pot sa strecor si eu cu ururinta o intrebare despre un hotel ieftin. Astfel incat, dupa 20 de minute de urmarit o familie (mama, tata, fiu) pe o mica motoreta prin traficul din oras, imi gasesc si hotelul pentru seara asta, hotel ce a fost unul din cele mai faine hoteluri de 10 euro la care am stat pana acum.[...]"

#651755 (raspuns la: #651752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine sa fiu? un om zurliu! - de Intruder la: 04/01/2007 01:50:59
(la: Cine esti?)
cine sa fiu?
un om zurliu!
vantul nu-i de la mine
mi-e si rusine...
nu stiu cine canta
poate televizorul;
tu plangi, continua,
c-asa-i amorul!
stiu, sunt nestiutor
ba, chiar virgin...
(mama ma-sii, ce chin!)
iti urez drum bun
si sanatate, orsh'cum!
dar iti spun:
te iubesc ca un nebun!
totusi, ma duc sa ma spanzur
ciao si bonjour!

______________________________________
"Raiul meu, ramâi asa!"
(Ion Barbu)

Pa voi nu v-a' nvatat mamele - de mazariche la: 19/01/2007 16:41:16
(la: "Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.")
Pa voi nu v-a' nvatat mamele voastre sa nu barfiti sexualitatea altora? Io nu zic ca nu v-am indus in eroare, dar am iesit in piata si am facut mea culpa. Pen' ca va preocupa subiectul, mai dau o iegzplicatie... ULTIMA. Cand mi-am luat inima in dinti si-am intrat in cafenea, am avut eu asa, o parere ca la pravalia cu metafore se'ngramadesc prea multe malacoave si m-am gandit ca in fusta-pantalon ma strecor mai bine. Recunosc, am gresit, mi-am descoperit parul si mi-am pus fusta lunga, numa' buna de calcat pe poale - nu si de ridicat in cap! Da a dracu' sa fiu daca intru si in colivia aia! Si, maan, cand oi fi io ambedecstra te chem sa te dedulcesti si tu cu visinata aia de ciresi amari cu grade inalte.Hai,veniti toti, fi'r-ati... ca sunteti simpatici.
aş vrea să fiu... - de Lady Allia la: 14/02/2007 15:22:44
(la: cand veti fi mari cine ati vrea sa fiti?)

...Aş vrea să fiu o mamă şi o soţie bună...înainte de toate!
...Aş vrea să învăţ să trăiesc prin fiecare suflet drag de lângă mine ca să pot trăi prin ochii lor atunci când voi fi destul de mare...şi bătrână ca să nu mai pot exista... :) !
...Aş vrea să fiu un zâmbet larg şi frumos pe chipul copiilor mei atunci când îşi vor aminti de mine şi mă vor ajuta să trăiesc prin sufletul lor...!

.....................

Aş vrea să fiu o carte îngălbenită de timp cu miros de bibliotecă şi să ascund între coperţile mele poveşti frumoase...!

...vreau să fiu... - de Lady Allia la: 16/03/2007 11:30:38 Modificat la: 16/03/2007 11:31:14
(la: Conferinte: Ce vrei să fii atunci când o să fii mare?)
...Vreau să fiu atât cât pot un om bun! Nu sunt mereu, dar mă străduiesc şi sper ca asta să mă facă măcar un om care încearcă să fie bun!
...Vreau să fiu mamă şi să nu uit niciodată de unde izvorăşte zâmbetul copilului meu!
...Vreau să fiu o soţie şi o femeie care nu uită niciodată de unde vine adevărata frumuseţe!
...În rest...pot fi...aproape orice!
hola Mama - de Honey in the Sunshine la: 14/04/2008 14:00:19
(la: Scrisoare pentru Spania )
si io is bine sanatos si ma bucur ca si voi sinteti.

io aicia muncesc pentru o mare multinationala cu filiale piste tot si spaniollii zice ca e industria cea mai profitabila din lume.

tu sa fi tranquila ca eu nu ma inhaitez io cu oriscine de parc n-ai sti tu ce chico ai crescut.

imi pare rau sa aud ca pe la noi lucrurile merg to mai prost deaia zic eu c mai bine raman io aicea. de Petronala io to timpu am stiut cai perra da nam zis ca mi sareaai in cap. deaia mam gandit si aduc pe nevastamea aicea ca decit sa se curvareasca si ia mai bine sa produca aicea cu fetele macar stiu ce face si mai castiga si vreun euroi in loc sai dea pe sutiene.
ca no ajunge ea in Spania! ii arat io sasi mai bata joc de barbasu care munceste toat noaptea ca sa aibe ia bani sa dea la handralai !

Acu' tre sa t las Mama ca a venit Licu cu marfa.
Si sa nu tr mai amarasti tu ca eu o duc binemersi numa stai cu ochi pe nevastamea pana ioi trimite bani de atlasib.

va trimit salutari la toti din sat si era sa uit ca Licu sia luat Audi sil conducem amandoi ia zile tu in sat sa vezi cum face spume la gura taranii dracu.

va imbratisez pe toti din satu natal si chiar dac acu am ajuns s fiu cineva nu vam uitat.

chico al tau.
Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
pentru mine cei ce fac incest, tată-fiică, mamă-fiu, frate-soră, văr-verişoară etc., sunt ANIMALE, nu oameni...
ionbarb & ampop - de om la: 03/05/2012 17:52:22
(la: Dezincriminarea incestului in Romania dupa noul Cod Penal)
Am cautat sa ocolesc acest subiect, dar nu mai poci ca fac poc, deh, sunt si eu un om:)

ioane: pentru mine cei ce fac incest, tată-fiică, mamă-fiu, frate-soră, văr-verişoară etc., sunt ANIMALE, nu oameni...= generalizezi fara sa iei in cosideratie multe aspecte, unele din ele medicale.

secundo, sa inteleg ca sexualitatea este ceea care decide apartenenta la animale sau..."oameni" ? Credeam ca umanitatea nu depinde numai de sexualitate.
Daca unul si-o pune cu var'sa, dar salveaza vieti si/sau are aport important in x descoperire esentiala pt bunuastarea omenirii...inseamna ca este animal si ca cei care beneficiaza de pe urma descoperirii sunt la cheremul "animalelor?

Cu ce este mai "om", unul care are sex cu femei necunoscute, dupa ce le ameteste cu promisiuni umanitare vs un "animal" care are o viata monogama si in respectul legii cu var'sa?

ampop, tu pana la urma esti un mare umanist, vrei sa-i salvezi de la boli transmise genetic (incidenta mare la "interbreeding" ;).

Morala mea: a generaliza, punand de-a valma principii de morala, date medicale, bashca judecata individului dupa sexualitatea lui este ... animalic.

Este un subiect extrem de interesant, dar daca este tratat la gramada se observa turma si nu individul care pana la urma este forta motoare a progresului! Niciodata o turma nu a facut ceva revolutionar, ea doar a invatat/urmat de la invididul care a realizat progresul.
#632237 (raspuns la: #632233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mama moarta - de (anonim) la: 02/09/2003 17:46:51
(la: "Mama e moarta, hai in vacanta")
Ce rusine cind nu ai nimic in inima de gheata pentru cea care ti-a dat viata.....referitor la frantuzoiaca care si-a lasat mama moarta in apartament si a plecat in vacanta.
Francezii nu ma mai uimesc .
Reci si nemernici desi poate ca nu toti cu toata cultura lor, vad ca si-au dat arama pe fata recent in comentariile viitorului ambasador
francez in Israel,Dl-ul Araud, cind acesta la facut "lichea" pe Ariel Sharon.




Eu ma gandesc, sincer sa fiu - de (anonim) la: 05/09/2003 17:59:39
(la: Viermele Blaster, bineinteles ca e roman verde de-al nostru....)
Eu ma gandesc, sincer sa fiu ca tare prost este baiatul ,in loc sa iasa si el cu o fata in oras sau cine stie unde, face pe hackerul ..... e da stai ca acum are vreo 15 ani sa se gandeasca la viermi si fete...(de viermi nu o sa duca lipsa) Ce vrei hackareala...
Dear nu vreau sa fiu agresiva - de daisy la: 15/09/2003 07:21:07
(la: De-ale vietii)
Dear nu vreau sa fiu agresiva dar tu stii cine plateste datoria pe care o lasa in urma cei ce pleaca cu bani de pe la diverse banci? ... Ca aia numai civilizati nu sunt....si mai stii cine are bani sa cumpere diverse concerne si cu ce bani le cumpara....ma rog, asta daca vrei sa afli....dar poate pe tine nu te inteseaza astfel de lucruri....dar poate nu intereseaza pe nimeni...si daca nu nu te obosesti sa comentezi....

anyway o zi buna!
#257 (raspuns la: #246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mama - de (anonim) la: 17/09/2003 11:57:52
(la: "Ce sa fac, mama?")
Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.
La arme si la limbi, Cetateni si Cetatzence - de papadie67 la: 17/10/2003 23:04:22
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
Io' mi-s ruman si-asa i-as' ... si i-as'... pe-unguri de nu s-or videa. Da' stau si ma gandesc la Ianczi, amicu' meu: ce dobitoc!
...de ce si-o fi ales el, frate, sa se nasca intr-o familie unde mama-tata-frate-sora-si matusa aia cocosata, toti i-au vorbit numa' in pasareste toata viata si uite-acuma, boul da Ianczi, cand il dadui in judecata pt neste dude ce-mi lipseau la socoteala, a' dracului nu pricipeste si nu ciripeste-o iota. Dracu' l-a pus s-aleaga sa se nasca cetatean roman, desi e ungur, neam de neamu' lui pe-aceasi tinda, de fro' mie-doi ani si trei luni, de cand l-a lepadat 'nea Sfantu' Istavan, imparatu', pe marca de Bihar, or something.

Si asta-mi aminteste de Nelutzu', tot un pretin, care vorbit-au romaneste neam da neamu' lor, da' l-a pus naiba sa se nasca dincolo de Tisza, si-acuma-i tradator si japita si prost, ca nu-ntelege bozgoreasca lor in tribunale!

ps: nu vreau sa fiu inteles gresit...Constitutia din '91 a fost o cacialma iar "reparatiile" de maine o turta de balegar cu o stafida-doua-n motz, de momeala pt. cine-i prost sa le inghita impreuna!
Da' nu-mi fac griji, momeala prins-a' ntotdeauna...
#1572 (raspuns la: #1565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "Multe tinere mame pref - de Daniel Racovitan la: 31/10/2003 05:48:38
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Zici: "Multe tinere mame prefera sa-si creasca copilul singure"

Asta nu cred ca e prea valabila in Romania, ci mai degraba in Occident, unde standardul de viata permite femeii sa isi creasca singura copilul.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...