comentarii

incest mame si fii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ooops - de Belle la: 22/06/2005 20:04:20
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
tulai horica, nu stiam de ce nu-mi iese inventarul, uitasem de tine mama ;)

gigi, fii mai specifica ca sa nu-nsiram aici toate cele :) ..dar ca exemplu scurt, din cate-mi amintesc o coroana de portelan in romania era 100, aici variaza intre 800 si 1200 (sau mai mult, depinde si de zona geografica, eventual daca ai asigurare iti da tarif mai mic iar asigurarea acopera doar un anume procent, restul plateste pacientul)
#56062 (raspuns la: #56061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"sa iubim pe aproapele nostru - de Cassandra la: 28/10/2005 13:49:04
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine"

ROFLMAO, nici daca am fi toti clone relationate genetic 100%. Exista insa exceptii: relatia intre mama si fii poate fi altruista. si mai pot fi date exemple dar sint extreme, cazuri izolate de persoane care au reusit sa-si invinga instinctul de supravietuire. Insa nu este reprezentativ pentru adevarata fire umana pe care multi ne ferim sa o recunoastem...
Si cind te gindesti ca este suficient sa ne respectam unii pe altii si sa intelegem ca normele etice si morale sint norme care asigura o buna convietuire... "Nu face altuia ce tie nu-ti place" este mult mai de bun simt si mai omeneste posibil. Hmmm, iata dupa mii de ani de "iubire a aproapelui" unde ne aflam...

" Religia crestina ne-a invatat sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine."

Nu numai religia crestina, care la rindul sau se bazeaza pe alte religii si filozofii. Iata de exemplu, Mo Tzu spunea sute de ani inainte de aparitia crestinismului:

"Daca fiecare individ ii iubeste si ajuta pe ceilalti, atunci ea sau el la rindul sau va fi iubit si ajutat de altii. Daca un individ uraste sau face rau celorlalti, atunci va fi urit si va primi rau din partea celorlalti. Daca toti indivizii incearca sa se iubeasca si sa se ajute intre ei, atunci ei vor incerca sa evite sa-si faca rau unul altuia.

Daca toti i-am trata pe ceilalti cu aceeasi iubire si respect cu care ne-ar placea sa fim tratati, atunci nu ar fi nici un motiv care sa duca la conflicte intre oameni, sate, state etc."

Ca sa nu mai vorbim de Confucius care invata simple reguli morale: sa-i iubim pe ceilalti, sa ne onoram parintii, sa facem ce-i bine in loc de ceea ce ne este avantajos, sa practicam "reciprocitatea" - nu face altora ceea ce tie nu-ti place, sa ne conducem dupa exemple morale si nu dupa forta si violenta etc.
#82351 (raspuns la: #82317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de maan la: 30/11/2005 11:59:54
(la: traditii si credinte populare)
“ne”…”noi”…imi displace profund acest ‘noi’ al globalizarii, care deniveleaza si uniformizeaza particularul, strivind individul, reducandu-l la gloata.
nu fac parte dintre acesti noi, dintr-un milion de puncte de vedere.

Nu cred in dumnezeul ortodox mai mult decat as crede in allah, in buddha sau Yahve.
Nu-mi bat capul cu teorii despre cum a aparut omenirea, fiindca-mi par puerile comparativ cu intrebarile lui azi: “cum traiesc”, “cum evoluez”, “cum sunt perceputa”, “cum iubesc”.
Nu-mi e de nici un ajutor sa aflu ca-s amfora de lut sau rasuflare dumnezeiasa – adesea am simtit c-as fi pamant ori sfanta minune (desi mai rar, hehe) si ca pendulez grosier intre ideea universala de bine si tentatia raului.

Nu vad prin urmare de ce-as respecta traditia postului ‘de carne’ si prefer sa mananc ce vreau si cat imi trebuie, fiindca necazul meu e ispita gandului negru, nu puiul impanat din cuptor.
Si fiindca sunt constienta cat de imperfecta sunt, prefer sa-mi strunesc mintea/sufletul inaintea stomacului.
Pura alegere!

Craciunul ma umple de pace si de-o tristete blanda si buna, pe care n-o simt decat in acea perioada a anului…
colindele, mirosul de brad, prezenta celor dragi, nevoia de-a face pace cu mine si cu lumea-ntreaga sunt realitati de decembre ce se-ntampla si cu bani si fara ei.
Nu stiu, bunaoara, ce-i aia ‘prima de Craciun’, caci n-am primit-o niciodata.

Tin insa la cei doi Mosi care vin cu lucrusoare minuscule, d-alea pe care ti le-ai cumpara, ca nu-s scumpe, doar ca mereu se gaseste ceva mai important de luat…asa cum mereu ai in suflet pe careva, mai sus de tine, si-a carui bucurie ti-e infinit mai pretioasa!

Am nebunii de copil, cunosc credinte pagane de la bunica si, uite-ma superstitioasa!
Sunt unele descantece vechi care se murumura: de deochi, de aplecate, de sperietura, de noroc.
Apoi, obisnuiesc sa ma rog, acolo unde ma plezneste.
Sunt biserici pe langa care trec fara un suflu de credinta si biserici care ma trag inauntru.
Atunci impart lumanari, dar nu sarut niciodata icoane: la “vii”, multe…multe si doua doar la “morti”.
Stra-bunicii mele ce s-o dus la Domnul nu-i pun lumanarica niciodata – nu stiu de care parte.
Pluteste parca pe deasupra si-o vad, o simt traind in mine ori mangaindu-mi parul cu mana ei crapata, cum obisnuia, fara o vorba, si parc-o aud :“sa fii buna, lusha mamii, sa fii buna, ca dumnezeu pe toate le vede si de toate se-ngrijeste”…

Imi pun de sant gheorghe salcie la poarta.
Ma-ncing cu-n fir de salcie, tot atunci.

Si-mi sfintesc casa.
Peretii mei sunt umezi de aghiazma la fiecare boboteaza.

St. valentine’s day?
Nimic nu-mi zice.
si ziua trece, ca oricare.
Eu n-am avut niciodata motive sa-i dau o sarutare omului iubit, sa-i pictez o inimioara si s-o pun in bagaje, s-o aiba langa el cand s-o trezi si nu-s p-acolo.

Dar daca oamenii inventeaza ‘zile’ ce se vor celebrari ale iubirii si binelui e semn ca inca nu ne-am pierdut, e semn de speranta.
Si daca romanii cumpara flori de sf valentin dar si de dragobete, unde-i baiul?
Si daca ma duc cu “ne dati ori nu ne dati” si de ajun dar si o data cu americanii, care-o fi necazul?
De ce nu s-or bucura ai nostri plozi de doua ori, sa-mi fie mie dubla bucuria?

Io-mpart covrigi, mere dulci si pere, de sfatul ilie, c-asa facea bunica, dupa ce le tamaia de trei ori.
Si tot atunci imi ieu ceva noutz sa port si-i iau si lui ceva, ca face bine haina noua chiar atunci.
De ‘mosi’ (aceasta-i sarbatoarea mortilor) fac iara impartzeala …de data asta dai si cana si farfurie.
n-am nevoie de motiv sa dau, dar daca tot exista, de ce nu-i bine sa ma folosesc si de motivele altora de-a darui?

De ce sa stau, la slujba, in partea stanga a bisericii, cand mie-mi trebuie mana lui aproape, cand ma rog? De ce sa sada el la dreapta?
De ce-si intoarce dumnezeu fatza de la o femeie care-o data pe luna n-are voie sa paseasca-n casa Domnului, caci … ar murdari-o???
De ce s-accept in mijloc de februar ca popa cel nebun sa-mi scufunde bebelusu-n cazan de tabla in biserica cu doua grade-n termometre…ca altfel nu-l accepta dumnezeu?

Candva, femeile adulterine erau lapidate-n piata publica.
Aruncau cu piatra si alea care nu erau prinse!

Ce ne-am face daca am pastra toate traditiile?
Cine stabileste care-s bune si cine-i atat de drept la judecata sa decida care trebuie-aruncate?
Am sa fac intodeauna cum imi zice judecata proprie si bunul simt si-am sa ma lupt cu mine sa nu pic prea jos, atuncea cand, din nebagare de seama sau nestiinta, totusi pic.
Si n-au decat sa puna cazanul la fiert, inca de pe-acum, daca-i vorba ca am …’inversat ordinea valorilor’.

#91686 (raspuns la: #91523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citez - de MOGECRI la: 20/02/2006 20:20:06
(la: CIRCUMCIZIA, intre ritual si igiena.)
din vangelul apocrif a lui toma "52 discipolii intrebara: e utila sau nu circumcisiunea? el raspunse: daca ar fii utila, tatal lor ar face nastere de catre mama lor fii deja circumcisi. in loc de aceeasta ,adevarata circumcisiune in spirit, a devenit avantajoasa din toate punctele de vedere."
aduceri aminte - de maan la: 26/07/2006 19:47:12
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?)
daca ‘a uita’ se-nvata … incep io disertatia… da’ ma pocneste un ras isteric, rezultat din aberatia demersului pe care-s gata a-l incepe.
Ma pot obliga sa tac, ma pot concentra-abtine a nu face lucruri care-mi produc necazuri.Daca reusesc nu-nseamna ca am invatat sa nu le fac, ci ca m-am magistral abtinut.

Omul imi pare-a fi rezultatul avatarurilor anterioare si nu cred ca-l poti pe deplin intelege daca nu-i pricepi trecutul, exercitiu la fel de valabil si necesar aplicat pe fiecare dintre noi, la modu’ reflexiv…
Nu poti apasa “delete” (vorba anisiei) - informatia selectata ramane oricum in memoria computerului. Ce vine mai apoi se insereaza tinand cont si de-acest aspect.
continuand metafora, exista fara-ndoiala un fel de recycle bin, in care va trebui sa te deplasezi periodic de teama ca, cine stie, ai putea sa razi definitiv ceva important…

careva talmacea amintirile definindu-le ‘lectii de viata’, dar asta ar insemna ca-i suficient sa fi trait mult ca s-ajungi un intelept, cestiune care-i total aberanta, desi nu neg ca exista si cativa care pot invata din greseli, sau se pot avanta mai sus, bazandu-se pe amintirea unui succes anterior.

Personal, mi-as dori sa nu uit nimic!
n-as fi completa fara amintirile frumoase (nu la ele ne raportam fiinta?) si-as fi o escroaca fara umilintele, esecurile, gunoaiele in care m-am trezit cu voia ori far-a mea dorinta.

mi-a adus tata, ieri o legatura de busuioc proaspat, pentru salate.
Bucuria pe care mi-a facut-o, tanjind ca un sunet de trompeta din neunde, m-a descumpanit intr-atat incat multa vreme m-am intrebat daca nu cumva procesul asta de distrugere in care-s angrenata de vreo cativa ani nu se-accelereaza, daca nu cumva ma dilesc mai rapid decat am prevazut.
Raspunsul m-a pocnit nitel mai tarziu, cand meditam la cat de sarata ar trebui sa fie branza asta de vaci pe care-i musai s-o infulec zilnic – mireasma aia de busuioc care mi-a impanzit bucataria mi-aducea-n suflet nu imaginea, ci-ntreg caleidoscopul de trairi pe care le experimentam in copilarie, in casuta de sub salcami a bunicii.
Casa aia pitica nu mai exista in mod real – au facut-o una cu pamantul cu-n bulodozer, lasandu-mi in suflet pentru mereu gustul unei ireparabile pierderi.

odata regasit, mirosul din odaie a-nviat din uitare spuma de par argintat de supt un batic negru si glasul tremurat: “sa fii buna, Lusha mamii, sa fii buna, ca Dumnezeu …”

ce-as fi eu, adeca, fara trei frunze de busuioc, cari sa ma duca pe unde-as vrea sa merg, fara ca macar sa fiu constienta de-asta?

Altcineva zicea mai jos ca amintirile-l impiedica sa traiasca prezentul.
Prezentul meu, ala la care am renuntat pentru cinci minute cufundata-n trecut, n-o fost decat un banal castron cu telemea.
… pe care-am mancat-o.
#135757 (raspuns la: #135682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raquissa - de Intruder la: 09/01/2008 21:29:48
(la: durerea unei mame)
Esti insarcinata, intr-o pozitie foarte vulnerabila, plingi. Se imbuneaza, ii pare foarte rau. Plinge si isi cere iertare, spune ca nu o mai face niciodata. Te imbratiseaza, te iubeste cum nu te-a iubit de multa vreme.. il ierti.

ei vezi? aici e cheia de bolta!
de ce sa-l ierti?...aaa, pentru ca te iubeste cum nu te-a iubit de multa vreme!
credeam, in prostia mea, ca o femeie insarcinata trebuie "iubita" mai cu binisorul, fara prea mult avant!
bun, pai atunci e ok! de cateva ori am simtit si eu nevoia sa dau cate-o palma la 2 femei, pe principiul "gura bate curul"! stii de ce n-am facut-o la vremea respectiva? nu de frica, pentru ca n-ajungi la politie pentru o palma...ci de-a nu le desconsidera mai tare decat o faceam in momentele acelea si pentru a nu ma dispretui pe mine insumi! puteam sa le dau o palma si-apoi sa le "iubesc" cum n-am facut-o de multa vreme sau niciodata la vremea respectiva...nu!? una e sa dai o palma si alta e sa le calci in picioare, insarcinate fiind! fii sigura ca daca dadeam o palma, ma "racoream" si ma iertau, chiar fara sa le "iubesc" cu prea mare patima!
multe gandesc ca tine si iarta! noa, pai atunci va meritati soarta, dragutelor!
ma rog, e posibil sa nu ma pricep la "iubit" femei batute, deci nu dau!

O inteleg perfect in sensul asta. De cind am copilul am devenit enviromentalista, si cind a aparut o cauza politica in care am crezut am luptat din greu pentru ea, ca atunci cind copilul meu va fii de 34 de ani ca si mine sa poata sa vada o padure si un izvor curat.

sa-ti traiasca copilul si sa ai parte de el! n-ai precizat daca-i fata sau baiat.
daca e fata...cum ti-ar cadea sa-ti spuna intr-o zi c-a fost batuta, maltratata si desconsiderata...si-apoi a doua zi sa te anunte "mama, m-am impacat cu el. m-a iubit cum n-a facut-o niciodata si l-am iertat!"...cum? aud?
daca e baiat...cum ti-ar cadea s-o vezi pe nora ta, gravida, vanata la ochi, batuta, alungata din casa? sigur, ai dreptul - ca mama - sa fii subiectiva, poate i-ai gasi circumstante atenuante fiului tau...dar propria-ti constiinta?

De ce sa se ascunda? Dar ce, e rusinea ei?? Eu zic ca e curajoasa ca se expune in felul asta, evident incercind sa faca lumea un loc mai bun pentru fetita ei.

a zis cineva ca trebuie sa se ascunda? daca da, da-mi si mie citatul respectiv! a zis cineva ca e rusinea ei? eu am zis doar ca n-o cred (prima data) si ca exagereaza (a doua oara!)...e cu totul altceva!
te-as ruga sa incetezi cu apelative jignitoare, atat timp cat eu n-am facut-o! daca vei continua in maniera asta, probabil ca se vor lua masuri si mie imi repugna masurile drastice!
in general ma controlez ce vorbesc si tin si minte!...daca nu tin, scripta manet! propun sa fim calmi, poate Ramona se distreaza la ora asta si e bucuroasa c-a aruncat un bolovan pe care noi nu-l putem scoate! balta si bolovanul, balta si bolovanul...o sa mergem la OTV, sa depunem pietrele si-un omagiu! :D
#273073 (raspuns la: #273047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mama, ce nasol e sa fii troll - de tamira la: 19/05/2006 21:08:29
(la: Portretul unui troll)
mama, ce nasol e sa fii troll. beac!
Parca o aud pe mama cand cite - de wild wind la: 19/02/2005 17:18:02
(la: o dimineata banala de ianuarie)
Parca o aud pe mama cand citesc textul tau...
O .. doamne...

Ma vad pe mine ... peste vreo 16 ani gandind la fel...

Mi-e dor de mama care ma certa cand nu-mi luam fular...


Iti doresc sanatate ... si sa fii iubita tare, tare... ca sa uiti sa-l strangi de gat pe Calin... sa uiti de frig si de umezeala... si sa te poti bucura... de verdele crud care iti place atat de mult...


mama lor de fluturi la stomac....... - de cosmacpan la: 15/08/2007 07:46:11 Modificat la: 15/08/2007 07:48:18
(la: Am pierdut ceva foarte important...pe mine...)
ca numai la tacerea mieilor, se mai juca banditu ala cu fluturi, de-i baga pe gat la fete nevinovate.....Roze mama, stii cum se spune: "Daca iesi din rand risti sa ramai pe margini dar Doamne ce priveliste mareata" si mai era si vorba aia "Ridica-ti capul si perspectiva se va schimba". caci daca stai tot aplecata (cu gandul catre trecutul si greseala ta) apoi viata va trece pe deasupra ca norii pe cer. Fii barbata soro, ce Dumnezeu! Iubeste-l pe voinicul tau (dar asa fel cat sa nu te ia cu lesin pe strada numai gandindu-te la el) si in rest, vorba cantecului "Viata merge inainte" (sa nu ma intrebi ce cantec ca nu stiu daca e vreunul). Daca nu ar fi vorba despre sfanta desconsiderare mai treaca mearga, dar si tu esti tot fiinta cu doi maini si doi picioare (si cred ca esti si bine facuta, ca doar nu oi fi tu chiar muma padurii) cu doi ochi (chiar asa, ce culoare au ochii tai? uite asta ai uitat sa ne sp[ui, ca poate trecem la farmece de legat mintile si capul omului plecand de la culoarea ochilor pe timp de lacrimi......si mai departe.....cata si tu alta gazda, ca doar nu s-or fi terminat casele inm orasul cela, o mai fi pe undeva un locsor si pentru tine.... si lasa si trecutul cu dulcile lui amintiri. ce a fost s-a mdus, a zburat puiul cu atza, hai ca parca m-am mai usurat si io.....ce spui? incercam si altceva? nu nutella ca ingrasa.....da o plimbare asa de-a puia-gaia pe straga cu fruntea sus, pieptul bombat (sa se vada ce ai tu mai ....) suge burta (asa ca exercitz) trage fundu (numai atat cat sa se vada ceva ceva)si arde-o Naie, plimari la vreme de seara (ca se mai racoreste) si cata sa privesti viata drept in ochi.....zicand: "Te dai mare, ai? ei uite ca nu mi-e frica de tine VIATA! pot si vreau.....da asta e.....vreau si pot....si inca o vorba (mare):
"OBSERVATIA LUI KIERKEGAARD
Viata poate fi înteleasã numai privind înapoi, dar trebuie trãitã privind înainte."
#227187 (raspuns la: #227171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horror cu mama - de Intruder la: 31/08/2007 10:12:07
(la: Despre parinti...)
Hai sa incercam sa povestim aici cate ceva despre parintii nostri. Sa vedem daca de rezultat ne mindrim, sau ...ne ingrozim!!!

se gandise mama sa ma-nsoare, sa ma vare pe gatul vreunei fete si sa scape de mine.
l-a intrebat pe tata: "ce facem mai, cu asta? nu vezi ce malai-mare s-a facut? nu vrea sa stea la casa lui, sta cu noi si ne fura tigarile, mananca ca Haplea si chiar ieri la pranz a mancat paishpe felii de paine, le-am numarat io! adica pentru noi ratia e de o juma' de felie de paine pe zi si el mananca paishp'ce numai la pranz???? e inadmisibil!"
tata a propus sa ma ia intr-o dimineata la 5, sa ma duca in padure si sa ma lase acolo.
mama a zis: "fara Grethel?? fii serios! daca facem o treaba d-asta, o facem cu cap"!
pan' la urma mama a vorbit cu popa Chipuleac si ala i-a zis sa dea neshte acatiste, sa ma-nsor. io-te la mama cum se ducea ea in fiecare vineri (sau martzi?) la biser'ca si se ruga la maica Precista: "sfanto, ia-l pe asta micu' de pe capul nostru ca ne mananca painea noastra cea de toate zilele, ia-l si du-l! dupa ce ca-i urat si are suvitze de par in nas si urechi, mai e si pampalau!"
popa Chipuleac i-a zis mamei sa arda niste lumanari timp de 70 de zile, fix la 12 noaptea si sa arda si gazu' de pomana ca-n rai s-a termenat petrolul.
booon...cand a luat casa foc, m-am insurat.
acu' ce sa zic? dorm in fiecare noapte cu coltuce de paine in buzunarele de la pijama sa nu ne duca parintii in padure si-apoi sa nu gasim drumul inapoi.
nevasta-mea cica or sa manance pasaricile firimiturile dar ea nu stie ca painea o inmoi in verde de paris! (nu-i spun, poate o sa vrea sa guste si ea, daca o sa i se faca foame, noaptea).
asa o sa gasim usor drumul ca o sa fie presarat numa' cu vrabii si pitpalaci decedati, e-heeee...m-am gandit la toate!

Taci, mama! - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:10:58
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Taci, mama! - Intruder

mama, in seara asta
voi veni acasa c-o fata!
nu stiu inca
daca o iubesc,
daca o voi iubi,
daca-i vantul de mai
sau joc de copii.
nu stiu ce o sa fie:
sotie,
amanta
sau menajera...
zid alb,
ecou,
aer de sera
ori roua din flori de salcam...
mama, vreau in seara asta
sa nu-i pui nici o-ntrebare
despre camasi calcate
si ceai de sunatoare!
taci, ramai in firesc,
fierbe-ne vin in cestile bej.
poti sta pe-aproape
daca te-nduri sa renunti
la stirile de seara,
la filmul de noapte
sau la tata
macinand politica in rasnita
de-acum patruzeci si ceva de ani
cand nu era carne si nu erau bani...
mama, stii ce?
vreau o garsoniera,
un tren cu papusi,
un pat mare de fier,
o colivie fara usi...
vreau un lan de secara
cu multi cai, toti murgi,
un turn fara scara,
o lama de-otel
cu care sa spintec
feliile de cer
in amurg!
ganduri imi umbla-n priviri
rascolindu-mi zavoare;
lupoaice-n calduri
mi se-adapa-n izvoare.
m-am saturat!
imi vine sa fug,
sa scap
de miros de rantas,
de casa asta, cu multe covoare
unde niciodata nu se rade,
niciodata nu-i soare!
mama, in seara asta
voi veni c-o fata
mai blonda ca tine, mai speriata;
cu fusta prea scurta, cu ochii prea mari,
cu sanii prea liberi, nearsa de ani.
taci mama si nu ma-ntreba
de foame, de sete,
de dragostea mea!
taci si te uita in timp, cum odata
tata te-a-mbratisat
la bunica in poarta.
taci si ramai ori pleaca de-acasa
cu tata...fii si tu fata
cu fusta prea scurta,
cu privirea speriata.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13594/taci-mama/1
mama de R.Cirpean - de sami_paris75 la: 19/01/2009 11:59:03
(la: exercitii de aripi la 18 ani:de Rares Cirpean)
Mama

Ti-as pune mereu la picioare
Tot Binele de unde ar fi
Muta-voi si muntii din sare
Ca tu eternà sa fii
Si-n ochii-ti lumina sa arda
S-aprind cu ea focul din vatra
Si pàinea incet sa se coacà
Plamada din màna-ti curata.

R.C.
#394134 (raspuns la: #392149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a propos, mame... - de adynet1 la: 19/03/2010 13:05:20
(la: Copy - Paste)
O femeie urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.
- WOW", zice asistenta sociala, sunt toti ai dv.?
- Da, toti sunt ai mei, zice mama vadit iritata fiindca a
raspuns deja de sute de ori la intrebarea asta..
Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: Sascha stai
jos, si toti copiii se aseaza.
-Deci, zice asistenta sociala , sa incepem cu completarea
formularelor; spuneti-mi numele copiilor.
-Acesta, cel mai mare este Sascha.
-Bine, si urmatorul?
-Si pe asta il cheama Sascha.
Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe.
Unul dupa altul, fiii se numeau toti Sascha. Urmeaza fiica cea mare; si ea
tot Sascha.
-Bine, zice asistenta sociala, Eu recunosc aici un model tipic.
Toti 15 se numesc Sascha?
-Da, asta simplifica mult lucrurile, spune mama copiilor. Cand
e vremea ca copii sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare: Saaaaaascha! Scularea. si cand e gata cina strig Saaaascha! La masa! si toti copiii vin in goana. Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga strig deasemenea Sascha, Stop! si toti se opresc. Faptul ca am botezat toti copiii mei Sascha a fost cea mai buna idee pe care am avut-o
vreodata.
Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita:
-Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata
trupa ?
-Simplu, il strig pe numele lui de familie.
Mama moarta - de (anonim) la: 02/09/2003 17:46:51
(la: "Mama e moarta, hai in vacanta")
Ce rusine cind nu ai nimic in inima de gheata pentru cea care ti-a dat viata.....referitor la frantuzoiaca care si-a lasat mama moarta in apartament si a plecat in vacanta.
Francezii nu ma mai uimesc .
Reci si nemernici desi poate ca nu toti cu toata cultura lor, vad ca si-au dat arama pe fata recent in comentariile viitorului ambasador
francez in Israel,Dl-ul Araud, cind acesta la facut "lichea" pe Ariel Sharon.




Mama - de (anonim) la: 17/09/2003 11:57:52
(la: "Ce sa fac, mama?")
Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie - de JCC la: 13/10/2003 14:27:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Eminescu
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
persecutie? - de SB la: 27/10/2003 04:39:03
(la: De ce evreii au fost "persecutati" tot timpul???)
personal, nu cred! Cred insa ca, fiind raspinditi prin lume, ( din diverse motive...nimeni nu se'ntreaba de ce kurzii de ex. au soarta ce o au) si-au format o gindire si comportament specific oricarui grup minoritar.( admiratia si respectul meu ptr. aceasta perpetuare milenara...ar trebui insa citeodata sa se lase si criticati...dar n-o prea vor...e treaba lor) Cred ca sint un popor inteligent( ca si noi romanii, nu?...spre deosebire de noi, insa stiu sa se uneasca la "necaz"...toata stima; am avea de invatat chesti asta, dar noi sintem prea destepti sa mai si invatam)si harnic(am citit asta undeva...poate a scris-o chiar un evreu!) si asta deranjeaza pe ici pe colo si functie de "conditiile locale" se creaza anumite reactii "specifice" ( locale...cind nu-ti mai merge mintea, pui mana pe par)

Imi place sa cred( oare de ce?) ca in RO nu au avut mai rau ca noi. Am avut un prieten evreu( cred ca am aflat asta cind a plecat din tzara si.. mi-a curs o lacrima ca pleaca; or fi fost mai multi dar nu ma interesa -ca si acum-ce e fiecare)iar acum am o nora evreica ...numai dupa mama si... nu-sh ce ma face sa cred ca voi avea si nepoti evrei...( astai culmea...unul alb si unul negru ca-n bancul ala) sa-i tzina D-zeu. Cine-i persecuta? Sint oameni ca si noi; nici mai mult nici mai putin!

...trecind peste toate cele ( regretabile) petrecute cred la fel ca uneori e f. politic sa fii persecutat. Cred ca-i o politica falsa.
Nimeni nu-si pune intrebarea( chiar noi insine nu)de ce poporului roman i sa furat de fiecare data totul; incepind cu istoria ( o nimica toata)si terminind cu cite tezaure natzionale? Poate ca am avea si noi ceva de invatat? si de reclamat?
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "Multe tinere mame pref - de Daniel Racovitan la: 31/10/2003 05:48:38
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Zici: "Multe tinere mame prefera sa-si creasca copilul singure"

Asta nu cred ca e prea valabila in Romania, ci mai degraba in Occident, unde standardul de viata permite femeii sa isi creasca singura copilul.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...