comentarii

inchide-ti usa aer condiţionat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dor de Romania?!? (2) - de Tot Areal la: 18/07/2010 14:45:00
(la: Dor de Romania?!? (1))
La cantitatea de muncă şi de stres pe care o
presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa
personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se
consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie
de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă.
Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît "dincolo" la
preţuri mai mari decît "dincolo", la salarii mai mici decît "dincolo".

Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri
de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun
la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul
mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă,
peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca
la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică
intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor
produse de alţii. Se practică mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din
fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat
şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai
mare şi cît mai repede.

Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti
în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că "nu e drept".
Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e
de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindeni
manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu
funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea
puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, după cum e şi
familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea
materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor.
Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar - dacă-mi permiţi metafora - la
morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat. Agricultura
e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, dar n-avem produsul
propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu
premeditare.

Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce
la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă
dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român
pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim? Dacă îţi pui asemenea
întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca
stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din
punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani
şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară
un răspuns.
Pentru inginerii din cafenea...:) - de Baby Mititelu la: 10/12/2011 18:03:28
(la: Week end la Cafenea)
Cică moare un inginer şi ajunge la Porţile Raiului. Îl caută Sfântul Petru prin catastife, prin hârtii, agende, caiete, da' nu-l găseşte defel, şi atunci îi spune inginerului:
- Îmi pare rău, nu eşti pe listă, nu pot să te las să intri. Trebuie să te duci în Iad.
Tipul, ce să mai zică, se duce în Iad. Dar nu trece multă vreme, şi inginerul, sătul de mizeriile specifice Iadului, se pune pe treabă şi începe să proiecteze diverse îmbunătăţiri.
Cu trecerea timpului, în Iad încep să beneficieze de ISO 9000, SAP, control de fluxuri de cenuşă, aer condiţionat, cuptoare de smoală cu alimentare automată, closete cu auto-spălare, sala maşinilor, programe de siguranţă şi prevenire a accidentelor, scări rulante, reţele de comunicaţii cu fibră optică, programe de mentenanţă predictivă, sisteme de control field bus şi Hart, netbookuri, acces pe bază de amprente digitale, Bluetooth, Wi-fi, iPod-uri, iPad-uri, etc... Într-o bună zi, îl sună Dumnezeu pe Satana la telefon şi-l întreabă:
- Ei, şi cum mai e pe la voi, cum merg lucrurile pe acolo jos ?
Îi răspunde dracul:
- Suntem pe cale să ne certificăm ISO 9000, 14000, 18000, 21000, avem un sistem de control de flux al cenuşii, aer condiţionat, closete cu drenaj prin infraroşii, scări rulante cu limitatoare automate de sarcină, echipament domestic pentru eficienţă energetică, Internet la liber... Până şi eu am publicat prima versiune a paginii mele web şi un magazin virtual ...
La care Dumnezeu tună prin telefon:
- Ceeeeeeee ??? Vrei să spui că ţii cumva acolo la tine vreun inginer ???
Scaraoţchi, cu tupeu, îi raspunde:
- Da ! Da' de ce întrebi ?
- Aşa ceva nu se poate admite ! Ce face un inginer în Iad ? Locul lui nu este în Iad. Inginerii întotdeauna merg în Rai. Să mi-l trimiţi imediat, m-ai auzit ?
- Nici să nu visezi aşa ceva, zice dracul. Inginerul va rămâne cu mine pentru eternitate.
- Trimite-mi-l imediat sau... TE DAU IN JUDECATĂ !
La care Satana începe să râda în hohote:
- Nu zău, chiar aşa ? ŞI ... DE UNDE O SĂ SCOŢI TU UN AVOCAT ?
#625944 (raspuns la: #625915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tour Effel - de sami_paris74 la: 30/12/2011 18:26:38
(la: Ginduri si vise)
Când ajunse acasă la Creteil, opri « jepul » lângă un copac într-o parcare la trei sute de metri de casă, învăţase din legiune, că » un urmărit poate deveni urmăritor » îşi perfecţionase această meserie prin câteva întâmplări care avuseseră loc în Germania. O rugă pe Zahra să demareze maşina şi să plece în altă parcare, mult mai departe de locuinţa unde lăsase rucsacul plin cu bani. Avea o memorie fantastică a lucrurilor învăţate cândva, aşa că aştepta mai mult de o oră. O rugă să plece cu maşina şi să-l aştepte la Tour Eiffel, în parcarea de lângă Sena, chiar acolo de unde se făceau călătorii cu vaporul.
Observă o echipă de poliţişti civili care urmăreau casa ascunşi într-o maşină cu geamuri fumuri, unul dintre poliţişti îşi aprinse o ţigare şi a fost suficient ca să-şi de-a seama câte persoane sunt în maşină.
Era foarte cald, îşi puse gluga şi se mască, nu pierdu din ochi echipa de poliţişti, pesemne că echipa cu supraveghetorii săi se coceau bine în maşina supraîncălzită, pentru că aveau motorul oprit la maşină şi aparatul de condiţionat aerul nu funcţiona.
Cu un salt de pisică sălbatică se urcă în copacul de lângă maşină şi rămase sprijinit doar într-un singur picior şi o mână agăţată de o ramură, timp de o jumătate de oră.
Auzi poliţiştii cum râdeau, se uită mai atent şi văzu rucsacul lui aşezat pe bancheta din spate , abia atunci zvâcni că o panteră rănită, deschise portiera maşinii şi smulse rucsacul, ştia destul de bine că nu-l cunoştea nimeni, nimeni nu putea da detalii despre el, cu siguranţa sosiseră proprietarii locuinţei şi anunţaseră poliţia. Cinci minute mai târziu un elicopter de la poliţie zbura foarte aproape de gară şi autorută. Poliţiştii din maşină n-au avut timp să reacţioneze. Dispăru în noapte, ajunse la Tour Eiffel şi o regăsi pe Zahra, o sărută, aşeză rucsacul în portbagajul maşinii, apoi plecară direct spre Nice.Pe drum ai povesti istoria în întregime .
Opri maşina într-o parcare , făcură plinul în staţiunea de benzină în apropiere de Auxere , o îmbrăţişă şi ai mulţumi pentru pentru faptul că la aşteptat, » alta în locul ei putea să plece , gândi el » !
La ce-mi foloseşte maşina, dacă-mi lipseşte iubirea , răspunse ea , ca şi cum ar fi auzit ce gândeşte Dorin.


#626547 (raspuns la: #626537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
"...stiinta a spus-o de mult timp,..."ueit, - de DESTIN la: 20/10/2004 01:14:37
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Este o parere a ta,pe care nu incerc s-o cambat,in fapt dezbatem si este binevenita.

Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine.

Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate.

Putem afirma cu certitudine că există legături între procesele mentale şi cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura şi modul de funcţionare al acestor conexiuni ştim puţin, sau chiar nimic.


Sa privim judecăţile de valoare concrete şi acţiunile umane specifice,acestea nu se pretează la a fi analizate dincolo de ele însele.

De acord,putem crede sau presupune destul de bine că ele sunt absolut dependente şi condiţionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoaştem cum produc faptele externe,cele fizice şi fiziologice,anumite gânduri şi voliţiuni în mintea umană, care se soldează cu acte concrete, suntem nevoiţi să ne confruntăm cu un dualism metodologic insurmontabil.

Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25632 (raspuns la: #25461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PENTRU CEI MAI TINERI SI LIPSITI DE EXPERIENTA :-) - de Dr Evil la: 10/03/2005 12:09:49
(la: Femeia)
Pasagerule,

Este una din putinele ocazii cind iti dau dreptate.... Ar trebui sa celebram... HAHAHAHAHAHA...

***m-a amuzat morala acesteia... o aluzie la cei care, inchipuindu-si ca (,) casatoria e un fel de reteta universala pentru fericire, ajung sa inteleaga ce inseamna adevarata fericire doar in momentul in care au... pierdut-o...)...***

Pentru cineva ca mine care timp de 20 de ani a trait intr-o "minciuna sentimentala" ... revelatia din morala de mai sus imi rascoleste amintiri nu tocmai placute.

Ca multi dintre tinerii romani m-am casatori inca din facultate cu o colega de an pe care o cunosteam de citiva ani buni.
Am avut repede un copil (baiat) pe care l-am adorat, si pe care il ador, si am inceract sa fiu un tata si un sot ideal. Am muncit pina la 20 de ore pe zi sa fiu sigur ca familiei mele (sotia si copilul) nu le lipseste nimic si au tot ce si-au putut dorit.
Din intimplare sau noroc, munca intotdeauna mi-a fost rasplatita si am avansat destul de frumos in cariera. Lucru pentru care ar fi trebuit sa fie mindra de mine si ma ma incurajeze. Dar nu a fost asa...

Am emigrat in Australia si am luat din nou totul de la zero.
Am muncit din nou la fel ca si mai inainte si munca mi-a fost rasplatita si mai bine. Am ajuns unde poate nici 5% din emigranti nu reusesc sa ajunga din punct de vedere al carierei... Dar, cind baiatul nostru a implinit 18 ani, sotia s-a decis sa divorteze pe motiv ca nu ma iubeste si ca nu m-a iubit nicodata...
Am fost foarte ranit. Nu din cauza ca pierdeam ceva ce de fapt nu avusesem niciodata ci pentru minciuna in care traisem timp de 20 de ani...

Nici macar nu am incercat sa sa o fac sa-si schimbe gindul. Ce mai puteam sa mai fac? Sa o urasc? Sa-mi fie mila de ea? Eu cel putin am trait cu o iluzie de fericre... Dar ea?... Ea a fost o nefericita!
Nu i-am reprosat si nu mi-a reprosat nimic. Ne-am despartit in bune conditii.

Abia dupa ce m-am trezit din "visul unei nopti de vara" mi-am dat seama ca in viata sint multe lucruri de care sa te bucuri si chiar daca viata iti inchide o usa... sint multe alte ferestre spre fericire.

Nu sint genul de singuratic. Acum am o familie noua. Si sint mai fericit decit am fost vreodata. Iubesc viata si incerc sa-i fac fericiti pe cei din preajma mea.

De aceea comentam si la subiectul "Pina cind sa lupti pentru iubire" ca daca iubirea nu exista nu o poti fabrica si nici nu o dobindesti prin lupta.

Si femeile si barbarbatii au dreprul la fericire. Numai ca de multe ori sintem egoisti, ne multumim sa fim fericiti fara sa ne intrebam daca si celalat partener este la fel de fericit.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#38905 (raspuns la: #38890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle - de rac la: 16/11/2005 19:30:14
(la: " INCORUPTIBILII ")
N-am spus că "a-ti face slujba pentru care esti plait e considerat un favor care trebuie rasplatit cu mici atentii". Este alegerea celor care vor, în acest fel, să-şi exprime gratitudinea pentru bunăvoinţă, care compară şi ei buna-credinţă întâmplător la mine, de exemplu, cu scârba şi acreala altora, de care vorbea zaraza.

Personal, n-am condiţionat niciodată îndeplinirea treburilor pentru care sunt plătit, de acordarea vreunei "atenţii", mi-am făcut treaba la fel pentru toată lumea, indiferent dacă "a sărit" sau nu cu ceva.

La rândul meu, am dat mici atenţii. Cel mai mult se dă pe la spitale, vorbesc din experienţă, poate ne explică cineva ce e în mediul ăsta.

"Câte capete, atâtea judecăţi."
#88058 (raspuns la: #88051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de proletaru la: 16/07/2006 20:14:15
(la: Un loc comun: prăpastia dintre generaţii)
perfect de acord cu tine.
ma deranjeaza un pic analiza asta de continut.... nu as vrea sa ne cramponam de sensuri atata timp cat toti intelegem sensul.
eu facusem precizarea pentru a "inchide" o usa, nu pt a deschide o dezbatere
#133587 (raspuns la: #133568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Marlene2 la: 07/04/2007 15:25:05
(la: de la obscen la estetic...si invers)
Estetic si obscen se excludeau reciproc pana pe la sfarsitul secolului XVIII. Societatea in general a evoluat in privinta judecatilor morale vis-a-vis de arta. Multe lucrari considerate inca de unii obscene sunt apreciate pentru valoarea lor artistica (Joyce, Nabokov, Miller, Anais Nin si multi altii). Eu cred ca arta/literatura trebuie judecate in primul rand pe criterii artistice nu morale.

Citesc o carte care a provocat un adevarat scandal in momentul publicarii. Totusi este un exercitiu narativ prodigios atat din punct de vedere stilistic cat si structural. Redau un fragment (traducerea, foarte greu de realizat, imi apartine) Vi se pare obscen ? Va scandalizeaza? Va place? Recunoaste cineva cartea/autorul?

"De curand, i-a interzis sotiei sale sa se spele, pentru ca si mirosul sau ii apartine in intregime. Furie in micul sau colţ de padure. Se napusteste cu bucata sa tare de paine in parcarile ei care de multe ori sunt inflamate, iritate si inchise. De cand nu mai indrazneste sa atraga necunoscuti lacomi si veseli prin anunturi de sex in grup, se considera preferatul vanturilor care-i bat sub fusta nevestei. Ca un fir conductor, femeia trebuie sa tarasca dupa ea mirosurile de sudoare, pipi si caca, in timp ce el controleaza dupa pofta inimii ca paraul sa se mentina ascultator in propia albie. Gramadă vie de resturi in care scurma viermi si sobolani. Tronand se arunca deasupra marcandu-si ritmul care-l transporta rapid in capatul celalalt unde se simte acasa. Citeste ziarele. Smulge femeia din mocirla pernei si o deschide imediat cu violenta. Azi sta la dispozitia lui asezata pe sofa ca se se joace cu sfarcurile ei si sa tremure la ceea ce venele au facut din membrul sau. Ii place ca aceasta femeie, cea mai educata din zona, sa stea invaluita in propria mizerie. Prin transubstantiere, el si-a adaptat corpul dimensiunilor sale. Este un recipient destinat sa fie golit, care se umple din nou odata si inca odata, noaptea. Cu cheia de la intrare se obtine dreptul la portia zilnica, si se poate trage de clitoris sau inchide brusc usa WC-ului. Patria catolico-romana se inclina dar face ca oamenii sa se duca la centre de planificare familiala si sa se casatoreasca. "
#185125 (raspuns la: #185115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 15/04/2007 10:06:14
(la: .)
da, e de bine! e evolutie, transformare, miscare... nu e "moarte" :)

intotdeauna inchidem o usa si deschidem alta.
* - de thebrightside la: 06/05/2007 10:41:17
(la: Concurs de poezii nesemnate )
Poveste despre iubiţii dintâi

ne-am cunoscut într-o vară cu aer necondiţionat
tu stelar eu atlantă
ne-am vorbit pe limba păsării paradis
şi am tăcut tăcerea nopţilor cu parfum de liliac

ne-am mutat mai apoi într-o sferă de rouă
planetă  liberă de gravitaţie
fără confort sporit
dar cu muşcate la fereşti şi zorele în priviri

când imponderabilitatea a devenit neîncăpătoare pentru atâta iubire
şi atâtea cărţi plutind pe etajere
şi atâţia copii în perspectivă
ne-am aşezat pe un ţărm de mare
cu vedere de la miez de zi  la miez de noapte
cu linia orizontului mai sus de cer
şi cu linia norocului întreruptă doar de cea a vieţii hoinare în doi

atunci în ziua aceea de neuitat când drumul tău spre mine a făcut un ocol
după cum ne era scris în frunte şi-n stele
ţărmul de mare s-a frânt în ţărmul meu şi ţărmul tău
copiii noştri au refuzat să se mai nască
pe rafturile din cămara cu dulceţuri s-a pus cenuşă rece
şi bach a părăsit mansarda pe furiş pentru un petec gotic de catedrală neterminată

de atunci tot caut şi nu găsesc

n-aţi văzut un mânz albastru
şi-o iadă de alabastru
n-aţi văzut cumva...
limpede - de picky la: 26/06/2007 15:39:49 Modificat la: 26/06/2007 15:40:22
(la: "Cum de au succes?")
Inchide urgent usa, pana nu-ti raspunde careva! Iar ai innegrit tot.
*** - de motanelul la: 10/08/2007 20:27:00
(la: Incalzirea globala (epigrama))
Aer conditionat
In masina si la bloc,
De caldura am scapat
Si nu/mi pare rau deloc.

obs: de dragu rimei, ca in casa nu mi/am pus aer cond :))
nimeni.. - de cactus la: 12/08/2007 16:28:16
(la: voi ce ati face?)
nu-i perfect, Rodica ...si, apropos de "erai despartita", nu era o vorba care zice ca daca se inchide o usa se deschide o fereastra?

cainele este gras nu pentru ca este neglijat, ci pentru ca , uneori ne manifestam iubirea pentru el dandu-i de mancare...:))

o sa alergam amandoi si tot amandoi o sa mancam mai putin....

#226484 (raspuns la: #226477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de rexy la: 22/10/2007 14:56:31
(la: In trecere permanenta)
:))Si eu.Am un sac de icsi oricum:DIn caz ca mi se inchide iar usa
#246997 (raspuns la: #246943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rexy - de latu la: 22/10/2007 17:19:29 Modificat la: 22/10/2007 17:22:23
(la: In trecere permanenta)
In caz ca mi se inchide iar usa
Usa asta nu se-nchide asa usor, dupa ce s-a deschis. Doar vijelia poate s-o tintuiasca in cazul in care vrea sa intre odata cu tine. Ca usha se deschide in afara.
Eu cred ca icshii poti sa-i lasi la depozit:-)
#247041 (raspuns la: #246997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iete ! - de alex andra la: 21/12/2007 15:29:35 Modificat la: 21/12/2007 15:30:37
(la: Caut prieteni din toata lumea)
ca romanii iti pute, ai ?:)))))))))

Stai c-am incercat sa inchid si usa

asa
sa videm
#267500 (raspuns la: #267497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 08/01/2008 16:05:17
(la: Taxa de penitentza.....)
N-are. Da' are aer condiţios.
#272534 (raspuns la: #272531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intuneric si frig - de giocondel la: 30/01/2008 21:47:57
(la: 80s)
circula un banc cu unu' care murise si trecea convoiul pe langa un bloc.

nevasta aluia se plangea " aoleeeu, Ioane, un' te duci tu mai Ioanee...
unde-i frig....si intuneric...ioaneee..."

la care un locatar de bloc, care se uita curios de pe balcon la procesiune, zice nevestei " femeie, inchide repede usa, ca astia ne-aduc mortu'n casa!"

-mi-aduc aminte ca toti parintii copiilor din clasa de la mine erau membri de partid. in afara de ai mei...

de unde mi-am luat-o pe spinare de la "tovarasa invatatoare" cand am desenat coarne de drac pe mutra lu Ceasca din portretul de de-asupra catedrei.

dupa revolutie, abia terminam clasa a 4 a si-a cerut scuze in fata intregii clase si m-a declarat "erou"

=mi-aduc aminte de tata, cu hartile insirate pe jos, aratand unuia si altuia cum sa treaca granita. Unul nu
i-a multumit niciodata.

-o noapte cand mi-am pus un cojoc greu si o caciula de iepure ruseasca si-am luat-o la pas hotarat, ca voiam sa trec granita singura ( aveam 6-7 ani). Dupa vre-o 3 km a inceput cojocul sa atarne prea greu, si m-am intors acasa :-)

- tata, ascultand vocea americii, muzica buna si scriind cate-o poezie de dragoste mamei, in fiecare zi

-doamna rodica de la librarie care ne dadea carti 'pe sub mana'

-mama batuta de militie si fratiorul meu pe care l-a pierdut in urma incidentului

-basmele lui ispirescu

-pufuletii

- colega mea de banca, a carei mama era securista, si prietenia noastra de neinvins, de care imi e dor de mor cateodata.

-niste sectanti care chipurile furau copii.

-cercurile de literatura si cantatul in cor

-farmecul craciunului si vanatoarea de brad din seara de ajun

-duzii din gradina strabunicii mele, hora din sat, satra de tigani caldarari de pe malul raului, legendele locale, cautatul de comori dacice pe la ruine, cositul si mirosul proaspat de fan

- tresele de pionier, banca de onoare, colegul meu stefanel pe care il alergam prin clasa sa il pup pe obraz

-revolutia.tata cu mitraliera. tata fericit mai intai si apoi dezgustat de faptul ca i-au impuscat p-aia.

- Libertate de gandire, exprimare si mai ales acces la informatie.

-iesirea din intuneric si frig

WOW< CE MAI VREMURI!
pa dau legat... - de cosmacpan la: 22/04/2008 13:46:54
(la: Intrebari si raspunsuri.)
- "Moartea poate sa vina in orice clipa."
R: d-aia nici nu inchid bine usa ca deschid fereastra I(tot a venit primavara).

- "Asa m-am nascut eu, fara noroc."
R: Bine macar ca ceilalti sunt mai norocosi: ma au pe mine.

- "Toti oamenii sunt egali, in afara de femei."
R:Oare pentru ca ele au saloanele lor unde oamenilor le este interzis accesul?
#305318 (raspuns la: #305249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: