inconjurat

exista multe semne satanice...pe care aproape nimeni nu le stie...decat bineinteles satanistii...asa ca shi acel A inconjurat de un cerc rosu poate fii cu adevarat un semn diabolic deoarece...diavolul incepe sa prinda puteri peste tot...dar Dumnezeu este mare shi nu ne va lasa pe noi niciodata!!!!!!Asadar sa avem incredere in el!!!!!!

spun inconjurata de alte persoane, pt ca alaturi de prieteni nu ma simt singura...cu toate acestea trebuie sa recunosc ca sunt destul de dese momentele in care ma simt singura chiar daca nu as avea de ce...-greu de inteles dar si mai greu de explicat-

da...si huliganii isi bat joc de mediul inconjurator!
Just. Fac pipi pe trunchiurile copacilor prin paduri dese.
1. F. bine ca mai sunt paduri dese. O placere. Cu sau fara pipi.
2. Paguba'n ciuperci de pipi ala, dar citisem mai demult ca un transport de ciuperci exportat in Italia, a fost returnat pe cestie de radioactivitate de Cernobil.
Da' bine ca nu permitem ingineria genetica a diferitor zarzavate si fructe, caci, cine stie, poate ca au mare rezistenta la radiatiile nucleare, care de fapt sunt foarte sanatoase...pt. cioclii.

Cam asta-i peste tot....globalizare turistica care are ca rezultat maltratarea naturii inconjuratoare de catre fiinta numita om.
Unele tari conserveaza mai bine decit altele.Franta se pare ca a ramas in urma desi vrea sa fie liderulul politic si cultural al lumii
Am fost in Franta de doua ori:1977 si 1995. Intre toti acesti nu s-a schimbat nimic in bine dar ei ne critica pe noi romanii de parca la ei acasa ar curge laptele si mierea. Ce vreti standarduri duble...:)

da.... cu siguranta acest 'a' povine de la Antichrist...
sau defapt nu!!!
Sunt aproape sigura ce era un "a" inconjurat de un cerc .. ca e rosu , mov ,sau verde... nu conteaza
acest a provine de la cuvantul Anarchy (= anarhie) care are de a face cu un gen muzical , PUNK. Nu cu satanismul!!

Mai Papa, tata…te cam grabesti sa tragi concluzii si din pacate le tragi pripit. Din cate vad prea multi amici nu iti prea faci p’aici! Poate esti un inadaptat, poate un perfectionist, poate nici una dintre cele doua si esti posesorul unui mare handicap. Cei drept, poate nu la fel de mare ca a unui homosexual dar…tot handicap se cheama. Sa te omoram pentru asta? Sa te tinem la distanta …ca nu cumva sa ne molipsim? Sa te toleram doar de dragul tolerantei si tu sa continui in “micimea” ta sa improsti cu noroi ceea ce nu cunosti dar iti place sa te afisezi ca a-tot-cunoscator!!!? Daca lucrari in domeniu nu iti atrag curiozitatea macar nu blama cand cineva iti impartaseste ceea ce cunoaste, pierzand o buna bucata din timpul liber pe care ilputea aloca altor activiatti ceva mai interesante. Intr-adevar, harta genetica este descoperita dar nici nici 35% din functii nu au fost identificate. Deci…mai citeste! Ce dovezi iti pot cere eu ca nu poti intelege ceea ce multi accepta …din neputinta de a schimba ceva sau pur si simplu din compasiune?!! Da-mi dovada GENETICA ca tu esti intreg si ei nu. Intrigati fiind de aceasta anormalie unama, geneticienii au disecat creiere de homosexuali unde au gasit hipotalamusul de marime similara cu cel al femeilor. De aici s-a tras concluzia ca in periaoda prenatala expunerea hormonala a fatului a cauzat dezvoltarea creierului intr-o maniera anormala. In mod sintetic s-a studiat pe batracieni, aplicand doze de atrazina (substanta toxica prezenta in mediul inconjurator, in special ierbicide, cat si in apele subterane consumate de om)ceea ce a dus la feminizarea adultilor si crearea de noi organe sexuale. Nu in ultimul rand este dovedit ca poluarea are un rol strategic in degenerarea celulelor ce determina acest fenomen anormal. Deci stimabile, daca tu esti INCA un caz fericit nu arunca primul cu piatra caci nu se stie nici o data… Deasemeni, este bine stiut ca sexualitatea umana este mult mai complexa decat cea animala. Oamenii dezvoltand o latura romantica plina de sensibilitatea ceea ce la nivel psihologic actioneaza asupra perechii ca un “miros” hormonal. Exista si o terorie demosntrata in care se afirma ca parinti care au avut o relatie sexuala cu un partener de acelasi sex, solidifica informatia genetica celulele de reproducere. Bizar , nu? Totusiidentitatea sexuala este mult mai mult decat un fenomen biologic, existand studii ce incearca sa patrunda prin aceasta fereastra ce este o usa deschisa in mintea umana cu ajutorul chiar al persoanelor in cauza, specializate in genetica si psihologie. Celorlati ce nu pot intelege mecanismul aceasta usa a cunoasterii le va ramane inchisa , din pacate. Studiul acestor cazuri nu poate fi expus in acest forum, din pacate caci am umple un intreg server numai cu aberatiile noastre pe tema data. Poate pe viitor la o bere …un vin bun…cine stie!

Eu sper ca nu avem un scop, pentru ca a avea un scop inseamna ca cineva ne-a desemnat unul si asta ar insemna ca nu suntem mai mult decat niste cobai intr-un laborator. Prea trist. Pe chestia cu destinul, sper iarasi ca nu ni-l hotaraste nici o forta supraomeneasca, cel putin nu intentionat, pentru ca iarasi nu am fi mai mult decat niste cobai. Pe de alta parte, ca omul isi hotaraste destinul este doar o iluzie, fiindca tot ce decide un om este predeterminat de mediul inconjurator, trecutul sau si componenta genetica. Deci intr-un fel fiecare secunda din viata mea este predeterminata, dar nu de vreo forta supraomeneasca cum unii cred.

Partea interesanta este ca in teorie, o forta supraomeneasca/extraterestra ar putea interveni la orice moment sau ar putea renunta sa mai intervina daca a intervenit.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca mult avansata pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment relativ neinteresant, cel mult cateva notite intr-un insectar al varietatii vietii in univers si nicidecum ceva demn de studiat in detaliu. As lasa o proba sa inregistreze date si sa mi le trimita la intervale de cateva zeci de ani, dupa care mi-as continua turneul universal in cautare de specii mai evoluate. Probabil ca m-as intoarce daca datele culese de proba mea ar detecta o schimbare radicala pozitiva in evolutia vietii pe Terra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca oarecum superioara pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment interesant pe care l-as studia de la distanta incercand sa nu fiu detectat si nicidecum sa fac contact si sa alterez permanent viata terestra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca asemenea celor din epicul lui Gilgamesh, Torah, Biblie, Koran, etc, eu as crea viata pe pamant, as interveni dupa cum imi vine mie pe chelie, as amagi pe acesti muritori, i-as umili, i-as ameninta incontinuu, i-as azmuti unul impotriva celuilalt, pe scurt mi-as face de cap. M-as ascunde de ei pentru a semana discordie intre cei care ma iubesc pe mine fara dovada si cei care neavand nici-o dovada a existentei mele, s-ar intreba pe buna dreptate daca eu exist cu adevarat.

Murim singuri, Alice. Poti sa fi inconjurat de cei dragi, dar tot singur mori. Cu toate stelele faclii, si tot pasaretul din lume...
"Nu mi-e teama de moarte, ci de vesnicia ei" spunea cineva...Pentru ca dincolo nu ne asteapta nimic. Cel mai dureros lucru insa este ca aflat in clipa mortii sa-ti dai seama ca n-ai trait cu adevarat.
Ciobasul isi indeplinise misiune? Care? Eu in locul lui as fi infruntat pe ceilalti doi ciobani cu bata sau baltagul in mana, alaturi de cainii mei "barbati", si i-as fi ingropat apoi la loc cu verdeata. Atunci misiunea mea ar fi fost indeplinita: doi nemernici mai putin! Poate suna cam dur, dar...asta e!

sanjuro

..."Dragostea adevarata ,neconditionata,simpla?"

Raspuns: "Traim inconjurati de dragoste dar o ignoram"...

Problema: "cand o descoperim nu mai avem forta sau instinctul.."

Solutie: "Ramane speranta.Speranta ca va trece sau ca va veni ceva."

Comentariu: lumea (viata) nu este nici buna nici rea, nici dreapta nici nedreapta...este numai o reflectie a propriului "eu".

Speranta, da!... ca propriul suflet va gasi puterea de-a rupe lanturile ruginite cu care robotii "ratiunii" (in care s-a deghizat conformismul sterp si impus) i-au incatusat instinctul.

Aceasta scrisoare a facut inconjurul lumii si a avut un impact enorm. Nici chiar autorul ei, Paulo Coelho, nu a crezut ca va inregistra un rezultat de asemenea proportii. El insusi a marturist-o, intr-un interviu acordat in exclusivitate postului romanesc de televiziune PRIMA.
Vreau sa imi cer scuze ca nu am tradus scrisoarea in limba romana si am trimis doar originalul. Intentia mea a fost sa semnalez existenta ei.
Va multumesc.

Nu cred ca lasi tu Israelul,nu am auzit inca de un evreu care sa nu-si ajute tara chiar si din Tahiti :)
Eu prefer Bahamas, pe o insula privata cu-n mic golf in care am parcat un catamaran cu care inconjur oceanele:):)

Pe nava:

Gigel si Maria se gasesc inconjurati de citiva barbati fiorosi. Se retrag inspre zid... 'Ce vreti? Bani? Va dam bani...'
'Nu. Sintem fosti detinuti de la Jilava. O sa va facem probe anale. Nu doare. Unora chiar le plac. Si n-o sa va amintiti nimic... aparatul nostru de sters memoria functioneaza cam 95%, mai rau decit aparatul de sters la fund. Aplecati-va pe masa aceasta, si va rog sa cooperati, ca altfel cam doare...'

Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina

Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina

Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.

"Stop" sau 450 de pagini pentru evitarea Apocalipsei

Degradarea Terrei poate fi evitata

O carte recent aparuta in Franta, sub semnatura lui Laurent de Bartillat, fotograf si realizator, si a lui Simon Retallack, directorul revistei The Ecologist, prezinta o situatie apocaliptica, dar este la fel de limpede si de directa ca si ei - "Stop". In ea se vorbeste de degradarea Terrei, de catastrofe industriale, de adevarata cangrena pe care o reprezinta poluarea mediului inconjurator, noteaza un articol din editia de ieri a cotidianului francez Liberation, consultat de Rompres. In cuprinsul celor patru capitole ale lucrarii publicate la Editura Seuil - consacrate aerului, apei, pamantului si animalelor -, cei doi autori vorbesc despre amploarea crizei mondiale din domeniul mediului, provocata de modalitatea de dezvoltare pentru care a optat omenirea. Laurent de Bartillat si Simon Retallack propun, insa, si o lista de alternative, aplicate cu succes in anumite tari, precum si actiuni ce ar trebui realizate in vederea unei reorganizari ecologice deoarece, afirma ei, "o alta istorie ne este inca la indemana". Apelul, menit sa atraga atentia oamenilor cu privire la poluarea mondiala, este dinamizat de texte ingrijite, lamurite de flash-uri didactice, de o macheta superba si de o iconografie abundenta, conchide ziarul ce apare la Paris. (B.M.)

columna lui TRAIAN

ce multi o privim cu admiratie
si fara a intelege ce inseamna...

A fost o data ca-n povesti
BADEA CARTAN.
Parintii lui i-au ZIS
ca pentru a intelege cine e EL,
sarman IOBAG
trebuie sa se duca la ROMA.

El n-a inteles de ce
dar a pornit la drum
cu traita-n spinare
cu pane si cu slana

pentru a intelege
CINE E EL.

si a mers, a mers,
pe jos
prin soare si ploaie
pana a ajuns.

Obosit de drum
a adormit
la picioarele
COLUMNEI LUI TRAIAN.

Cand s-a trezit
era inconjurat de multime
toti erau coplesiti de intrebari:

CINE ESTE OMUL ACESTA?
A COBORAT DIN COLUMNA?!
DOAMNE, O MINUNE!

si straiele lui
erau acelea ale DACULUI de pe COLUMNA.

si barba lui
era aceea a barbatului de pe COLUMNA.

si mintea lui
era aceea a stramosului
a carui fata nu se vede
din cauza mantalei...

IAR SUFLETUL LUI
ERA SUFLETUL LUI ZAMOLXE.
DUMNEZEUL DACILOR.

DUMNEZEU AL DUMNEZEILOR.

DUMNEZEUL LUMII.

esenta a ceea ce inseamna
ISUS HRISTOS
ALLAH
BUDHA...

DUMNEZEUL NOSTRU.
CARE ESTE UNIC.
SI INDIVIZIBIL.

el este DUMNEZEUL MEU SI AL TAU,
FRATELE MEU
si
FRATELE FRATELUI MEU.
si FRATELE FRATELUI FRATELUI MEU.
AL NOSTRU.

el este stapanul a tot ceea ce vedem
si a tot ceea ce nu vedem

el este STAPANUL BINELUI SI RAULUI.
AL VAZUTULUI SI AL NEVAZUTULUI.

el, aparent se divide
in DUMNEZEUL MEU SI AL TAU
pentru ca apoi
noi,
sa-i REINTREGIM SPIRITUL INDIVIZIBIL
in notiunea de DUMNEZEU.

asa sa ne ajute DUMNEZEU!

DA! Mitocanie si marlanie. Neamuri proaste si lipsa de bun-simt ! Iata cine ne guverneaza (si nu ma refer la doar la guvernanti) Ci la aproape tot ce se-ntampla in Romania. Parca nu era sa pe vremuri. Sau poate nu aveam eu contact cu aceasta bezna a decentei. Parca existau oameni atenti si la ceilalti si ce-i inconjura. Astazi lipsa de bun-simt e luata ca etalon si considerata conditie a succesului in viata.

Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.

PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...