comentarii

incordat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cam incordata atmosfera prin - de colinut la: 20/11/2005 21:04:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cam incordata atmosfera prin cafenea in ultima vreme...
M-am gandit ca poate reusesc sa destind pe colegi cu un site superb si relaxant:

http://www.asa100.com/

Enjoy!
ce nu-mi place mie de Craciun - de zabriski la: 11/12/2003 15:58:43
(la: Un Craciun perfect)
Divaghez.... dar parca de vreo cativa ani, pentru mine, Craciunul si-a pierdut ceva din farmec – vorbesc de emotia acea muta, incordata, pe care o traiam an de an, facand pregatiri febril, dar cu sfiosenie, cu discretie, cu retinere, ca sa ma pot bucura bine in seara de Ajun.

Dar cum Craciunul incepe de la sfarsitul lui noiembrie, clinchetele de clopotei, mos-craciunii de peste tot, reclamele, brazii, colindele, sclipiciurile, toate astea imi cam strica bucuria. E totul prea strident, prea ostentativ, prea "in gura mare".

Da’ suparare mai mare decat buletinul meteo totusi n-am – tot aud c-o sa avem aici, in Romania, un Craciun noroios.

Cat despre soare, bananieri si plaja de Craciun – nu stiu ce sa zic... Varianta traditionala ramane pentru mine preferabila, cu tot cu frigul asta nesuferit, cu colindatori mici si incotosmanati, cu fularele spanzurand aiurea la gat. Trebuie sa fie amuzanti totusi oamenii in tricou si pantaloni scurti cumparand brazi, incarcati de pachetele poleite si primind in case cate un Mos Craciun congestionat, exasperat de transpiratia care i se prelinge pe sub barba.

De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sensul lui "un credincios" - de desdemona la: 02/04/2004 07:50:59
(la: Daca in fata dumneavoastra ar aparea Dumnezeu, cum ati reactiona)
cuvantul nu ma satisface, presupune credinta de tip mental (imi incord muschii ca sa cred mai tare)
Am auzit ca C.G. Jung, intr-un interviu, a raspuns la intrebarea : "Sunteti credincios ?" cu "Eu nu cred. Eu stiu."
Deci in acest caz nu poti sa te numesti un "credincios"
#13183 (raspuns la: #13136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici o grija... - de (anonim) la: 10/04/2004 01:21:33
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
...acolo ne indreptam, daca vom continua sa copiem Vestul. Si nu vad ce poate opri trenul asta.

Un principiu de baza al multor firme este ideea ca incercarea de a educa un client rezulta in pierderea acestuia. Si nici nu e prea departe de realitate, din pacate, pentru ca putini oameni sint dispusi sa-si incordeze neuronul citeva momente pentru exercitiul respectiv, cei mai multi prefera sa se duca la altcineva care "le asculta dorintele" mai bine.

Trebuie sa admiteti ca majoritatea populatiei nutreste in secret dorinta de a vedea viata altora "in direct", preferabil cu cit mai multe conflicte la nivel scazut gen telenovele cu care sa se identifice. Continutul educational e negativ, dar n-are importanta, ce director de televiziune serios ar transmite dezbateri literare cind lumea vrea sa se uite prin gaura cheii, sa fie un "Peeping Tom" daca vreti. Pe linga asta, poporul se simte bine daca vede la televizor ca exista oameni mai prosti/uriti/etc ceea ce da apa la moara showurilor gen "American Idol" sau versiunea originala din UK care nu-mi amintesc cum se cheama.

Un alt motiv showurile telerealite sint in voga este salariile uriase pe care actorii programelor obisnuite (sitcom-uri) au ajuns sa le aiba pe aici in State. Ceva de genul un milion pe episod, si nu lei. Si nu sint sigur dar imi amintesc de niste impasuri in negocierea noilor salarii, si niste greve, acu citiva ani. "Actorii" in "Reality TV" nu sint actori de-adevaratelea, deci sint mult mai ieftini. Este probabil acelasi efect alte ramuri ale economiei l-au avut de suferit cind mina de lucru a devenit prea scumpa din punctul lor de vedere, numai ca in cazul asta n-a fost posibil sa angajeze actori in Taiwan si au trebuit sa se multumeasca cu oameni obisnuiti.

S-ar putea sa se satureze piata la un moment dat, dar ca si cu telenovelele, o sa ia ceva timp, si situatia nu cred ca se va imbunatati dpv IQ. In domeniul audio-vizual se aplica consolidarea pietii si eliminarea niselor care nu numai ca nu aduc un profit comparabil cu "majoritatea", dar maninca un procent-doua din piata care altfel, in lipsa de alte optiuni, ar fi facut parte din majoritate. Un exemplu este canalul SpeedVision in State, care era singurul canal unde poti vedea raliuri, motociclete, formula 1, speedboats, in general tot ce e non-american, pentru ca sint canale destule cu invirteala in cerc. SpeedVision a fost cumparat de Fox si baietii au inceput sa scoata programele obisnuite si sa puna NASCAR din greu la ore de virf. Nu exista alt canal cu acelasi continut pe care-l avea SpeedVision dar asta nu i-a oprit. Deci cererea si oferta nu se aplica aici - majoritatea telespectatorilor SpeedVision nu erau interesati in NASCAR, dar NASCAR produce mai multi bani din acelasi segment chiar daca in proces un numar oarecare sint alienati. Legea de baza e maximizarea profitului. Nu sint economist dar din cite vad eu, e din pacate mai puternica decit cererea si oferta, si mai distrugatoare, pentru ca forteaza un numitor comun asupra tuturor fara sa ofere alte optiuni rezonabile.
#13644 (raspuns la: #13244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aventura ? - de desdemona la: 15/07/2004 13:35:11
(la: Provocare: emigrarea, aventura voastra)
De ce unii traiesc aventuri, si eu nu? Plecarea mea din Romania nu a avut nimic aventuros, s-a facut in forma plecarii la studii (doctorat).
Si in primul rand as vrea sa stiu ce inseamna 'pe vremea noastra'?
Eu de cand m-am nascut si pana acuma am trait tot timpul in vremea mea, nu am reusit decat sa-mi imaginez trecutul (vremea lui bunica) si chiar arhi-trecutul (epoca pietrei slefuite). Viitorul, oricat mi l-am imaginat a fost dezmintit ulterior de evenimente.
Si ca sa revin la aventura mea ... care lipseste. (Mai multa aventura am avut in adolescentza, cand mergeam cu prietenii pe santiere arheologice, si plecam seara din tabara sa culegem dude sau prune de pe marginea drumului, si ni se facea inima cat un purice sperand sa trecem neobservati de cainii ciobanesti de la stana.)
Dorinta mea foarte arzatoare (din cauza temperamentului) a fost sa plec de acasa. Mi-ar fi convenit sa am si eu o cocioaba in care sa fiu sefa peste viata si destinul meu (conform poeziei: "pun ibricu, fac cafea/ sunt cucoana-n casa mea" - "balada chiriasului grabit" de Topârceanu (parca!)). Dar neavand mijoace financiare (deh am fost si noi saraci, ca bugetarii (necorupti) din toate timpurile) si avand un frate (la a carui dorinta de independenta s-a gandit bunica lasandu-i mostenire gasoniera ei) parintii au ajuns la concluzia ca 'lasa ca tu stai cu noi, ca mai bine-i asa, pentru o fata'. Din pacate tendintele mele evazioniste m-au incordat in 'lupta de clasa', si in loc sa fiu o fiica dulce si devreme acasa, am ajuns cam acra si alergand dupa ultimul troleibuz. Ce n-as fi dat eu atunci sa fiu lasata sa plec de acasa, spre a vedea lumea cu muschii mei, dar nici macar in pragul facultatii n-a vrut mama sa ma lase sa plec (de ce sa pleci ca avem tot ce vrei si in oras la noi, si mai bine iti este). La asa atac logico-reznoabil n-am putut opune nici un argument acceptabil, si am capitulat, am ramas acasa inca 5 ani. Totusi, mi s-a pus in vedere ca daca vreau sa plec de acasa numai la studii in strainatate voi avea voie. Si deci am acceptat cu seninatate o oferta de bursa la doctorat in UK, fiindca era singura sansa de a fi altundeva decat in domiciliul parintesc. Daca m-ar fi 'lasat' sa fac facultatea la Iasi sau Bucuresti, probabil ca azi as fi locuit in Romania.
Ce-am simtit intai ? Incantare (primul zbor in avion) si uimire (vacile lor sunt ca la noi dar masinile merg pe partea cealalta). Cei de la universitate au avut multa grija de mine si de celalalt 'boboc' si in plus mai erau inca vreo 10 colegi romani care m-au ajutat sa ma obisnuiesc. Dupa 3 luni ma obisnuisem cu majoritatea lucrurilor (inclusiv ploaia) si ma bucuram de libertatea dobandita, dar mi-era si dor de casa. Oamenii din Anglia sunt in general amabili si te ajuta cat pot de mult, chiar si functionarii lor sunt antrenati sa fie extrem de politicosi si amabili, sa zambeasca si sa te inteleaga. Fireste exista si exceptii.
O noua dificultate a fost anul trecut cand ne-am stramutat de partea cealalta a canalului (FR). Aici am simtit in cateva locuri dezamagire (servicii mai proaste laudandu-se ca-s cele mai bune din lume), in altele
incantare (standurile de mâncaruri artizanale). Oamenii din FR, desi bine intentionati si doritori sa te ajute, sunt deseori invinsi de sistem (nimeni nu stie exact cum sa te descurci cu birocratia) si multi habar n-au cum se folsesc formularele nr 357 si 4224 (numere fictive) din biroul lor, privind pe cetatenii din afara UE care vor sa traiasca si munceasca in tara lor). Greu a fost si cu cautatul unui loc de munca, sistemul se bazeaza mai mult pe 'toata lumea stie ca...' decat pe informare publica de genul 'manualul extraterestrului pentru gasirea unui post in invatamant'. Singurul ajutor dat de statul francez a fost securitatea sociala (am fost la dentist pe banii lui de vreo 7 ori).
Cred ca nu asta e ceea ce ai vrut sa auzi. Nu pot sa zic c-am emigrat din anumite motive ('it just happened') sau ca a fost o aventura. Aventurile se intampla numai altora, dar nu ma plang, imi pot imagina eu cate vreau sau sa le traiesc prin paginile cartilor.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
burn identity - de giocondel la: 23/08/2004 22:47:25
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
ne pierdem parti din identitate si asta e natural,pentru ca nu poti cara cu tine mitocania,intoleranta si sovinismul prin lume...alte culturi sunt mai putin inchistate decat a noastra si ideal e sa pierdem numai aceste aspecte ale identitatii noastre de romani si sa imbratisam parti benefice si constructive din celelalte culturi...astfel devii nu numai un roman mai bun ci si Un Om caruia ii pasa de evolutia sa...

viata prin alte colturi ale lumii m-a invatat sa apreciez mai mult ,sa iubesc acele aspecte ale sufletului de roman pe care imi era greu sa le vad clar cand eram in romania.

in aceasta mare gradina de flori care este planeta pamant,fiecare cultura are un farmec aparte si fiecare are parti bune si rele de asemenea.Sunt mandra si fericita ca sunt romanca, in ciuda tuturor greutatilor pe care le-am trait in romania(m-au ajutat sa cresc si sa ma formez ca om)
Iubesc folclorul romanesc,iubesc dansurile noastre populare,iubesc poezia si sensibilitatea specifica noua,profunzimea,setea de cunoastere si ingeniozitatea romanului.Iubesc muntii,marea,delta ,Enescu,Porumbescu,eminescu si toti ceilalti 'esti'( cu exceptia respectivilor presedinti)......desi Romania nu este de cat o floare in gradina lumii,cu mirosul ei specific si culoarea sa distincta,ma simt mandra sa apartin aceste culturi si nu as schimba-o cu alta pentru nimik in lume.NU ma intelegeti gresit,nu sufar de nationalism indracit,ma consider mai degraba un cetatean al LUmii insa ador culoarea sufletului meu de roman,pentru ca stiu ca si noi contribuim la frumusteea acestei Unitati in Diversitate care este planeta Pamant,intr-un mod autentic.

E adevarat ca as vrea sa fim mai toleranti si mai intelepti in alegerile noastre,in felul in care comunicam cu cei din jur si ma doare mizeria si saracia in care traiesc milioane de romani zi de zi,disperarea in care -s adusi de totala lipsa de oportunitati,de felul in care sistemul te scuipa in fata oricat de mult ai incerca sa traiesti demn si cinstit ,ma scarbeste nepotisul si birocratia,coruptia...si toate cele ,le stiti si voi la fel de bine ca si mine...

Si ce??noi le avem pe astea rele,altii le au pe ale lor.....suntem inca imaturi ca natiune ,pentur ca ceausescu ne-a furat cam 40 de ani de evolutie...sunt incredintat ca timpul le va rezolva cumva cumva pe toate
Fiti mandrii ca sunteti romani pentr ca romanii sunt frumosi si destepti.!!!Si daca sunt si jigodii cateodata sunt pentru ca viata i-a pus in situatii limita si pentru ca traiesc pe un nivel de supravietuire,pentru ca sunt incordati zi de zi ....luati un ameriocanoi sau orice alta natie de om si puneti-l in aceleasi situatii si veti vedea ca sansele sa devina prefacut si smecher sunt cam aceleasi.Daca ei sunt mai sinceri decat majoritatea romanilor si mai naivi(intr-un sens pozitiv) este pentru ca nu au cunoscut DISPERAREA.Think about it ,people,just think.

Sa nu ne fie rusine de identitatea noastra pentru ca totul face parte din planul acestui Univers.Prea uzata expresie"nimic nu este intamplator" este totodata si atat de adevarata...

-The warrior of Light is always trying to improve-
#20191 (raspuns la: #20073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin:) - de AlexM la: 23/08/2004 23:36:58
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
l-am recitit si eu acum. E destul de "normal" pentru mine. Dar daca tot sintem acolo, itsi dau un sfat. Nu-tsi lua papagal sau daca iei, nu lua o oratanie din aia mare. Dom'le, astia pot sa tsipe de nu crezi ca poate fi adevarat. Stii cum? E groaaaaaaaazzzzz-nicccccccc! Problema e ca o face la suparare si atunci cand i-e foame ( si foamea asta e si ea tot un fel de suparare cateodata, suparare de foale, ce mai!). Noa, si dimineatsa cand e mai frumos de dormit, cand se ingâna ziua cu noaptea, se intampla marele bucluc. Care-i baiul ? Pai e asa. Prima data se trezeste Pushi. Pushi fiind un papagal mic albastru, din aia care-i aveau tsiganii pe la noi care trageau cate un loz sa-ti spuna cu cine te insori sau cum ti-o fi norocul in viatsa. Rasa lui pe româneste nu o stiu ca eu acasa am avut numai pasari domestice si din alea, in afara de bibilici, de tot neamul. In Germana se numeste Wellensittich. Ma rog, ala se trezeshte si incepe sa se uite in oglinda si-l apuca crizele de narcisism. Asa-i place lui de cum arata ca incepe sa alinte imaginea din oglinda sa o gangureasca , sa o ciuguleasca si deisgur, sa scoata sunete -in a lui opinie- dragastoase. Si aici e aici. La sunetele alea se trezeste Hugo. Hugo e tot un papagal. Papagal adevarat insa, chiar daca micuts pentru ca amaraciunea de Wellensitich nu e de fapt papagal adevarat, nu stiu cum se numeste exact familia din care face parte. Noa bun. Si asta, Hugo deci, asta e un "Unzertrennlicher". E o rasa de papagai care se numesc "Nedespartitii" pentru ca formeaza o pereche si asa stau de lipiti unu de latul de numa numa, de aici li s-a tras si numele de "Nedespartitii". Ma rog, e unu mic si verde, cu capul maro si daca chiar vrei, o sa ma uit in carte sa vaz cum il cheama dupa marca de identificare latineasca. Deci Hugo se trezeste la gangurelile lu Pushi si crezand probabil ca ele sint adresate lui incepe sa raspunda pe un ton ciudat si strident. Si de aici incepe balamucul ca cu zgomotele lui se trezesc aia 3 Nimpfensittichen. Astia sint nishte papagai superbi si blanzi care iti mananca de pe buze si zboara si intinzi mana si vin iar la tine pe mana, se urca pe masa, stau pe umar, se freaca de parul tau, ma rog, e un intreg circ cu ei. De fapt numa doi sint blanzi, barbatusii. Curiozitatea aia de femeiushca ce e cumparata mai recent de nevasta-mea, abia abia de s-a invatsat sa vina la mâna luand barbatusii de exemplu, dar la inceput era salbateca rau de tot, cum te apropiai de ea, cum se infoia si deschidea ciocul de ziceai ca mai are putin si da ochii peste cap. Ma rog, astia fiind mai mari decat Pushi si Hugo, au si vocea mai puternica si incep sa faca scandal a la "Gata bai, astai doi acolo, iubertilor. Mai lasati galagia ca mai vrem sa dormim". Si bineintseles, fiecare pe tonul si frecventsa lui. Si incepe scandalul intre astia 5. 3 intr-o colivie contra a 2 intr-o alta colivie. Si dupa cateva minute de ciorovaiala se trezeshte amicul Robert. Mama lui de ordinar !!! Stii ce glas are? Ce sunete poate sa scoata din gusha lui aia nenorocita? Vai de capul si de zilele mele. Nu ajuta nici o usha inchisa, nu ajuta nici perna pe urechi. Tot il auzi. Ei bine, se trezeste cumatrul Robert si fiind "al mai mare" face liniste. Si sa stii ca face. Dar cu ce prets! Tipa el 5 minute de incremenesc "cocosii batausi" din celeleate colivii. Dar incremenesc si eu si-mi vine sa-l iau la omor de scandalul care-l face. Un câine e mic pitic in comparatie cu o astel de huiduma de papagal.
Deci daca vreodata o sa doresti, asculta la un om trecut prin necazuri din astea si ia-ti ce soi de papagal doresti, dar evita sa iei din astia mari ca te-ai nenorocit si tu si pe vecinii din imediata apropiere.

Revenind la iepuri, io tot nu-i spal. Nu l-am apucat io odata cum trebe pe Coco de urechi si cand s-a incordat odata si a facut un arc de cerc cu picioarele din spate, uite asha mi-a tras nishte brazde pe antebrats ci si azi mai am urmele de la zgarieturi. Sa-l spele cine o vrea, io nu ma bag la chestiuni la care nu ma pricep. Ca nici ala micu nu vroia sa-l spal cand era mititel si tipa ca in gaura de sharpe ca-i intra apa in ochi cand dadeam cu dushul. Da i-am zis nevesti-mi ca am o cunostinta care are tot asa , o oratanie cu urechi lungi si ca ea il spala. Nevasta-mea s-a uitat lung la mine si m-a intrebat daca-i banc. I-am zis ca nu-i , cel putin persoana respectiva spunea serios ca-si spala chestia aia cu blana si ca ma mir de ce ea nu si-o spala. A inpceut sa rada si mi-a zis ca nu-s zdravan. Cinstit sa fiu, are dreptate de fapt. Cel putin cand e vorba de modul exprimare al meu (cateodata), trebuie sa-i dau dreptate la femeie:-))

AlexM
#20195 (raspuns la: #20190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
printre nori,printre nori.... - de alter ego la: 25/08/2004 03:09:33
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
Vin de la obisnuitele alergari ...numite jogging..adica am venit de vreo 3 ore..si inca simt placerea din muschii incordati,din sudoarea de pe abdomen,durerea din umeri,mirosul noptii si culoarea stelelor dupa ce-ti baga cate-un mertzan farurile-n intreaga tinuta atletica...deh,placeri adolescentine...vor trece si-o sa ajung la aerobic...(unde-o sa plecati voi paduri si carari de munte pe care-mi las eu putin cate putin din apa ce tot voua vi-o fur cu mainile transpirate ?!)

(...fragment din Anda spune ca....)
P.S. Voleiul e frumos la tv,dar nu ca atunci cand il joci.Handbalul la tv e plictisitor,iar cand il joci e mai greu decat crezi.Inotul e superb oricum,cam obositor daca exagerezi.Iar fotbalul...eh,fotbalul....


You see things and say: Why?; but I dream things that never were and say: Why not? Bernard Shaw
Destin - de Ivy la: 23/09/2004 01:28:12
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
De ce iti complici tu viata? Iti face bine sa iei fiecare fraza scrisa de o alta persoana si sa o analizezi?
Parerea mea e ca nu face bine, de fapt nu cred ca iti face bine.

Nu am sa ma apuc sa explic ce inteleg eu prin cramponare, pentru ca banuiesc ca ai mai mult chef si mai mult timp de analiza decit mine si probabil eu nu am nici talentul... sa dau cuvintului ?cramponare" definitia care tu o doresti..
Cred cu ..indirjire ca ti-ar sta tare bine sa incerci a copia un pic stilul..vesel de la cafenea...tu analizezi prea mult vorbele celorlalti, esti mult prea serios (stiu, seriozitatea e un lucru bun, este de apreciat..desigur) dar un pic de descretire a fruntii cred ca ar prinde bine...Cel putin eu asa te vad, stind la birou, cu incordarea citinduti-se pe chip..pleeaaseee relax.. Ti-am citit in mare toate textele (la unele e adevarat ca nu am rezistat pina la sfirsit..)..sunt interesante..dar stii ce, cele mai interesante erau dialogurile cu dinisor, si stii de ce?!?..pentru ca ea reusea sa-ti mai ia din incordare...
In fine, m-am lungit destul, si imi cer scuze...

Desigur ca propunerea ta e de luat in considerare. Dinisor o pune la dosar, si vom vedea ce se alege pina la urma. Toate propunerile sunt luate in considerare.

Hai, zimbeste acum ca aproape ai terminat de citit si ai sa vezi ca e mult mai bine...si nu ma lua in seama de te-am suparat.

toate bune,

Ivy
#23116 (raspuns la: #23110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
foto - de amza la: 27/01/2005 04:56:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
am scris un text, ca anonim si mi s-a spus ca anonimii nu sunt bine primiti aici. pe cale de consecinta, pentru a ma face observat (cu nervii oarecum incordati) revin acum, inscris, ca utilizator.
incercam sa spun ca acest domn dinu lazar s-a transformat intr-un soi de 'iliescu' al fotografiei romanesti, asa firava si improvizata cum se afla de multa vreme. domnule dinu, lasati aceste iesiri la rampa, arogante si ostentative. sunteti special pentru ca ati devenit faimos. ar trebui, pentru onoarea dvs. si a celor care va admira (sarmanii!), sa fiti faimos pentru ca sunteti special. dar, din pacate, nu e cazul.
cu sinceritate,
daniel amza
foto - de Dinu Lazar la: 31/01/2005 08:19:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"pentru a ma face observat (cu nervii oarecum incordati) revin acum, inscris, ca utilizator.
incercam sa spun ca acest domn dinu lazar s-a transformat intr-un soi de 'iliescu' al fotografiei romanesti, asa firava si improvizata cum se afla de multa vreme. domnule dinu, lasati aceste iesiri la rampa, arogante si ostentative. sunteti special pentru ca ati devenit faimos. ar trebui, pentru onoarea dvs. si a celor care va admira (sarmanii!), sa fiti faimos pentru ca sunteti special. dar, din pacate, nu e cazul."

Va inteleg stimate domn, v-am citit cartile si articolelele despre fotografie, mi-au placut foarte mult; parerile Dvs despre imagine si numeroasele actiuni pe care le faceti absolut dezinteresat pentru fotografia romaneasca, sunt absolut remarcabile.
Cum care carti, articole, pareri, critica de imagini?
Alea pe care le veti scrie cindva.
Dar cine va opreste sa deveniti aici chiar de acum chiar Dvs o voce importanta in fotografia romaneasca?
Mie-mi place sa incep saptamina cu ceva vesel si astept cu infrigurare sa ne spuneti ceva, sa luam notite, sa devenim mai deshtepti, mai buni, mai putin infatuati, mai umani, sa facem poze mai mindre si mai cornute.
Sa zicem ca nu sunteti pregatit sa ne desteptati, dar ca va deranjaza ce e pe aici, pai atunci mai mergeti pe la alte locuri, rezonati la alte tejghele, cine va obliga sa cititi pe aici atitea iesiri la ramapa ostentative arogante si ostentative?
Mie daca nu mi-ar place un teatru ( dar nu am ajuns acolo) m-as duce la altul; ceea ce va urez si eu.
Intimplator, desi nu e important, aveti poze pe undeva sa le vedem si noi?
Sau opere, de orice fel ar fi ele?
Un articolas, alte vorbe, ceva, undeva?
Sau sunteti numai mindra voce a poporului creator deranjat ca se vorbeste altceva pe aici decit "ce e mai bun, niconu sau canonu" sau "ce lentila sa iau cind shuterizez gagici" sau "cum folosesc blitzu, cu acumulatori sau cu nicheloase" si eventual "cum se pune shnuru la aparatele foto" si "de unde iau caprioara pentru obiective" ( chestii absolut reale din literatura listoasa romaneasca)?
#34995 (raspuns la: #34671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ivy - de anisia la: 21/02/2005 22:45:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
daca lucrurile merg ca pe roate,
plec la sfarsitul lui mai.
stau cam incordata pana vine raspunsul...
dar sper ca va fi bine.

cat despre a-ti face probleme singura...
nu cred ca esti singura.
cred ca noi femeile avem programat asta in natura noastra.
despicatul firului in patru
este o activitate cu care suntem inzestrate de la mama natura.
eu am un truc: le las sa vina (problemele),
le ascult ce vor sa-mi spuna,
le rumeg in taina si
cand am obosit destul de prezenta lor
le dau de capat daca pot
daca nu, le pun pe lista neagra.
adica lista cu ce am de rezolvat.
si pana le vine randul
nu ma mai gandesc la ele.
le ignor pur si simplu.
#37111 (raspuns la: #37105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si, a castigat cineva? - de zaraza la: 10/03/2005 17:29:18
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
dintre toti cei care propovaduiesc lupta ptr iubire/cuplu/relatie, a castigat cineva?
in ce ma priveste, am vazut doar invinsi. nu merita sa-ti irosesti ani din viata intr-o incordare inutila de a recastiga ceva dinainte pierdut. la final te trezesti batran, istovit si cu resursele sensibil diminuate. in olandeza, lupta asta invelsunata pentru a revigora o relatie se traduce prin "a trage de un cal mort", cu adaugarea ca "tragatorul" percepe forta de reactiune ca pe un semn ca bietul cal revine la viata. nu va mintiti singuri, calul mort, ramane mort.
Da io nu? - de PROUDFRECKLED la: 12/05/2005 19:10:27
(la: Penibilul)
Nu stiu de ce dar mi-au ramas cu mult mai vii intimplarile din tinerete.Poate ca atunci roseam mai usor...asta ar fi una din explicatii.Prima de care mi-am adus aminte citind-o pe Belle se petrece cam pe vremea aceea minunata cind ai sptesprezece ani si nu prea stii ce-i cu tine.Tocmai mi-a tricotat mama un costumas de baie din doua piese minuscule din atica alba care facea furori pe strand.Si cum facusem innot si aveam obiceiul sa sar de la trambulina mare,am facut-o si de data asta fara sa stau prea mult pe ginduri.In incordarea mea ,mai stii ,poate chiar din aer,ori poate la atingerea cu apa incheetoarea sutienului a pleznit si m-am trezit ca innot goala,ei nu goala pusca deoarece budigaii vorba lui Belle i-am ridicat de pe vine.Dar sutienul nu l-am mai recuperat.L-a luat apa.Circul de pe lume !Toti ochii erau pe mine!Un baiat mai rasarit s-a oferit sa-mi dea camasa lui sa ies din apa ......dupa un timp,ce parea o vesnicie.N-am stat pe ginduri.M-am extras intr-un tirziu din bazinul de pontoane, cu spatele la multime.E una sa visezi ca alergi dezbracat , si e alta sa ti se intimple . Ala cosmar!Cred ca de atunci n-am mai sarit de la trambulina mare,dar aici intram in alt subiect,cred,in ala cu fobiile!
Sa va spun si eu una: eram in - de gigi2005 la: 13/05/2005 02:14:01
(la: Penibilul)
Sa va spun si eu una: eram in anul II de facultate, perioada cand fetele mai faceau inca armata (anii 80). Cine a prins stie, cine nu sa descriu nitel tinuta de iarna: Pe dedesupt, de!..., desuuri, camasa militareasca, veston gros din lana si peste veston manta greaaaa... da grea frate (cred ca avea pe putin 6 - 7 kg). Cand imbracam toate astea mergeam ca un robotzel teleghidat. Abia puneam pasul (mai ales ca bocancii erau luciu pe talpa), mainile stateau lateral ca la sperietorile de ciori... Inchipuiti-va o persoana impaiata.
Astfel imbracata ma indreptam impreuna cu doua colege, intr-o dimineata geroasa, spre Panduri (langa Academia Militara) unde aveam locul de supliciu. Zapada inghetata pe jos, alunecam ca naiba dar ma tineam bine ca mergeam incordata exact ca o persoana impaiata (sau oparita, cum vreti).
In fata la Academia Militara niste tineri ofiteri frumusei si tinerei, noi frumusele si tinerele; ne vad, ii vedem, ce vorbim: nici nu ne uitam la ei, mergem infipte si tantose.
Pe naiba! La cativa metri in fata lor una din noi aluneca si toate trei ne-am intins PE SPATE pe trotuar. Am ramas intepenite: de frustrare pe de o parte si din cauza ca in acele mantale nu puteai sa faci nici o miscare dara-mi-te sa incerci sa te ridici pe gheata. S-au uitat la noi, au ras si au stat sa vada cum ne ridicam.
Procedeul de ridicare era si mai frustrant: trebuia sa te intorci pe burta, sa bagi genunchii in fata, sa ridici fundul apoi intreg corpul sprijinidu-te de maini: ca naiba! Imi venea sa plang de suparare dar m-a umflat rasul si, ca si cum ei ar fi fost vinovati, le-am zis sa nu mai stea atata sa se hlizeasca si sa ne dea o mana de ajutor, ceea ce au si facut.
A fost cumplit! A fost una dintre cele mai penibile intamplari din viata mea (in afara de prima casatorie, evident).
Cu bine, gigi
jimmy- un banc cu o pasarica :)))))) - de Horia D la: 24/05/2005 21:35:03
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
PASARICA !

In compartimentul unui tren, un tip sta vizavi de o gagica blonda cu
sani foarte mari si o fusta foarte scurta. Desi face eforturi remarcabile sa admire peisajul din Valea Prahovei,
privirea ii aluneca inevitabil catre coapsele fetei. Observa cu usurinta ca tipa nu poarta chiloti si de atunci peisajul
de afara devine brusc neinteresant.

Tipa il observa si il ataca imediat:

- Te uiti la pasarica mea?
- Da, imi cer scuze.
- Oh nu-i nici o problema! Uita-te cu atentie ca o sa iti dea un pupic.

Intr-adevar, cu o incordare foarte naturala, buzele pasaricii fetei ii trimit tipului un sarut.

- O pot face sa clipeasca, zice tipa, si pasarica clipeste.

Femeia il invita langa ea. Tipul se muta. Femeia il intreaba:

- Ti-ar place sa bagi doua degete in pasarica?

La care tipul raspunde:

- Hai, las-o dracului, sa nu-mi spui ca poate sa si fluiere...
Danila - de fefe la: 23/06/2005 19:04:47
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Scuze ca ma bag din nou dar n-am rezistat. Am citit cu multa rabdare povestea cu doctorii si siringile si intr-un fel poate ca ai dreptate, dar daca incepi sa faci comparatie cu Romania atunci o dai in bara rau de tot.

Este adevarat ca nu peste tot e raiul pe pamint si oriunde te duci gasesti cite o chestie, doua, poate si mai multe care sa nu-ti placa. Asta e, pina nu ajungem in RAI nu vom gasi nicaieri perfectiune pe pamintul asta. Dar sa revin la subiect.

Ziceai ca doctorii din Romania sint mai buni decit cei din Canada. Mai stii, poate ca sint. Eu una nu stiu cum sint doctorii din Canada ca nu stau in Canada. Dar pot sa-ti spun ca in comparatie cu America, Romania mai are cel putin 50 de ani sa-si ridice nivelul de "health care" ca sa fie la cel mai de jos standard posibil care-l gasesti in America.

In primul rind in America totul este organizat. In Romania BALAMUC, si accentuez lucru asta pentru ca am fost si acolo si-am vazut cu ochii mei ce se intimpla. Da este adevarat, sint citiva doctori extraordinar de buni in Romania (cunosc citiva care-mi sint prieteni) dar in acelasi timp pe linga aia mai sint o droaie care nu te trateaza si nici nu se uita la tine daca nu le dai "ceva".

Citiva ani in urma am fost in Romania si chiar cind am ajuns o matusa de-a mea a intrat in spital in coma diabetica. Cind m-am dus la ea sa o vad, saraca statea in pat si astepta de mai mult de o ora si ceva sa vina o asistenta sa o ajute sa mearga la WC (adica sa-i puna plosca). La un moment dat o alta pacienta din salon s-a dat jos din pat si a zis ca vine ea sa o ajute. Matusa-mea o femeie mare de tot, si grea pe deasupra, iar astalalta o ashchie de femeie. M-am enervat si m-am dus sa caut asistenta.

Ma duc pe hol si gasesc pe cineva in halat. Ii zic ca am nevoie de ajutorul ei dar ea imi spune ca ea nu face asa ceva si sa caut infirmiera. Ajung intr-un sfirsit, dupa nu stiu cita cautare, in beciul spitalului. Acolo gasesc alte femei in halat care spalau vasele. Le spun ca am nevoie de o infirmiera sau doua. Una dintre ele zice ca ea este. I-am spus ca tre sa vina cu mine acuma sa o ajute pe matusa sa mearga la WC. Ce crezi ca-mi zice femeia: "Pai cine mai spala vasele atunci!?" Atunci eu am intrebat-o "Care este ordinea prioritatilor in capul ei, Vasele apoi Pacientii, sau invers?" Era sa o iau de halat si sa o car dupa mine pina sus daca mai comenta ceva. Dar norocul ei ca a venit si si-a facut treaba.

Ce sa-ti spun ca spitalul era o infectie si jumatate. Paturile si asternuturile groaznice, mirosuri de toate felurile, peretii toti jumuliti si nevopsiti de pe vremea lui Pazvante Chioru, etc etc, si inca etc. Am fost si in Bucuresti, am fost si in Timisoara, am fost si in Brasov, si peste tot la fel. Nu este nici o diferenta. Eu una m-as imbolnavii stind numai o zi in spitalul Romanesc, nicidecum sa ma vindec.

Ah, tot nu pot sa ma abtin, zici ca fetishcana de 18 ani ti-a gasit vena? Hihihihi, cine stie cum te-ai incordat tu mai tare, si de aia ti-o gasit-o in 10 secunde. Canadiana venea de la ferma, ce vrei... :)) ;)

PS: Prietena mea (despre care glumeai) a reusit sa-si faca o specializare si o scoala in plus pe linga ce a facut in Romania, pentru ca a vrut sa-si schimbe domeniul de medicina in care lucra. Deci a facut scoala si aici. Ma duc la ea n-ai grija, dar Doamne fereste sa ajung asa bolnava, sa am nevoie de ajutorul ei, chiar daca ea este foarte foarte buna in ce face.
Grettel - de anisia la: 05/08/2005 22:34:32
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
captivitatea si siguranta nu merg mana in mana, ba dimpotriva sunt doua stari ce se bat cap in cap. stridenta sau nu, nota nu se vroia de razvratire ci de curiozitate. si asta nu din plictiseala, ci pentru ca imi place sa pun intrebari. cineva a zis la un moment dat pe o alta conferinta :"cand pune anisia o intrebare, trebuie sa-ti faci temele vreo doua trei zile". nu imi amintesc sigur cine, dar stiu ca am zambit mustaceste.
Aspiram spre revelatii zilnice ca sa accedem la iluminare, pentru ca apoi sa ne plictismi ca de, suntem iluminati si nu mai avem ce revelatii sa intampinam?! revelatii de intampinat sunt la tot pasul, nu zici? si culmea, au darul sa ne surprinda daca nu stam prea incordati...
conferinta mea despre obisnuinta nu se vrea o oda plictiselii. ci un schimb de pareri despre comun, rutina, dependenta, obisnuinta ca o alta natura a individului.
#63573 (raspuns la: #63235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De prin Maramures - de Dinu Lazar la: 09/09/2005 09:36:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cel putin mie, pe ansamblu, imi place lucrarea, foarte multe din aceste imagini mi se par posibile imagini de portofoliu; bine compuse, cu tonurile foarte bine alese, cu un ritm aparte.
Ca ele sunt fotojurnalism, aici as avea ceva de discutat.
Ce e fotojurnalismul?
In conceptia mea invechita si care acum nu mi-o mai schimb, a face fotojurnalism inseamna ori a povesti in imagini - ceea ce inseamna ca privitorul trebuie sa inteleaga in minimul de imagini cu maximum de impact unde, cum, cine, ce, de ce, care este, cum este si ce a fost si ce va fi - ori a lovi privitorul cu una pina la cinci sase imagini de foarte mare impact si forta emotionala, care si ele insa trebuie sa lasa sa transpara cine, unde, ce.
Profesorul meu de scenarii, domnul Carabat, spunea la senzationalele sale cursuri de dramaturgie ca absolut orice film bun trebuie sa aiba cinci capitole, pe care le-a explicat si demonstrat, de la Cetateanul Kane la Blow up si de la filmele mute la Vinatorul de cerbi:
-faza 1: spectatorului i se prezinta locul, timpul, si ceva din cine e in film si ce vrea el;
-faza 2: cineva vine, pleaca, cistiga, moare, se marita, pierde, etc;
-faza 3: are loc o incordare a relatiilor, naratiunea face o cotitura, are loc o modificare a substantei filmului, defileul se ingusteaza, sau dimpotriva, totul e bine si frumos, fericire mare, pentru ca vine:
-faza 4: actorii sunt pusi la mare incercare, are loc maxima incordare, pericolul se amplifica, dramatismul explodeaza;
- faza 5: sfirsitul vesel sau trist, cind totul se explica.
La filmele bune faza 5 rimeaza cu faza 1 si 4 cu 2.
Poate ar fi necesare citeva notiuni de dramaturgie celor ce vor sa se exprime in imagini... si intr-un fotoreportaj ar trebui sa avem cam aceleasi capitole...
Sigur, in presa de la noi, fotoreportaje nu exista, pentru ca nu prea exista reviste ilustrate care sa promoveze asa ceva;dar nimeni nu opreste pe cine poate si se simte atras de fotoreportaj, sa puna ce reportaj vrea muschii lui pe situl personal.
Problema e ca si asta vedem cam rar in spatiul cultural romanesc; noi, cu Agamitza Dandanache, cu palavra, cu de-astea.
Asa ca imi plac mult imaginile din Maramures ale domnului Vancea dar as mai finisa desfasurarea sau povestirea ca sa le spun fotoreportaj sau fotojurnalism. Parerea mea de strainache de ale meseriei, mii de scuze...
#70859 (raspuns la: #70721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: