comentarii

incredere in sine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
increderea in sine si discuti - de jeniffer la: 09/05/2006 13:54:38
(la: Secretele unei casnicii reusite)
increderea in sine si discutia inteligenta ajuta mult intr-un cuplu.in afara de ele,numai lipsa dorintei pentru celalalt poate crea ruptura,ceea ce este normal.
Increderea asta..bat-o vina ! - de mamarutza la: 28/04/2006 21:28:49
(la: In ce avem incredere?)


Da, categoric ca se merita o dezbatere pe marginile acestui subiect!

Exact cum spuneai, m-am lovit si eu de o discutie zilele trecute in care o ruda de a mea zicea ca nu se va casatori niciodata pentru ca nu are incredere in nimeni. Mai mult de atat, zicea ca nu stie daca sa mai inceapa vreo relatie sau nu pentru ca cica nu poti avea incredere in nimeni in ziua de azi.Omul acesta are 32 de ani si iata la ce concluzii a ajuns deja...eu am replicat caci daca nu te risti nu ai cum sa realizezi nimic , pentru ca doar si timpul e relativ , ce sa mai zicem de oamenii , care prin complexitatea lor,sunt de multe ori greu de inteles si de anticipat.
Deci iata cum isi pierd oamenii increderea in ceilalti dupa cateva deceptii,chestie care nu e valabila pentru toata lumea, insa ce sa mai zici atunci cand mai apar deceptii legate de incredere din partea membrilor familiei tale, care pretind ca sunt alaturi de tine orice ar fi?!
Iar cand apelezi la ajutorul lor ,- si cand zic asta nu ma refer neaparat la bani sau aspecte financiare - te trezesti ca tu erai mai mult ca sigur ca vei primi un raspuns pozitiv si cand colo, exact contrariul, apar temerile, ezitarile,etc.

Cine nu isi asuma nici un risc,- la o adica , vorba ta, orice faci poate cuprinde un risc anume , mai mic sau mai mare - nu cred ca poate obtine de la viata ce vrea.

Si sa te casatoresti e un risc, intr-adevar, deoarece nu poti cunoaste un om poate nici dupa ani de zile, mananci mai multi saci de sare la o adica, daca trebuie, pana sa iti dai seama ca stai "in pat cu dusmanul"...:))
Dar, daca fugim de toate riscurile, ne inchidem in casa si vegetam si nu mai facem nimic.( Am cunoscut persoane, de varsta a treia , care stau de ani de zile in acelasi oras si nu cunosc alt cartier decat cel in care stau, dar si acolo numai blocul lor si cateva magazine din jur...oare de ce?? teama asta de a iesi, de a vedea, de a nu fi jefuit in tramvai sau teama de a nu cheltui etc)

In fine, daca avem incredere in noi insine, in fortele noastre, in ceea ce putem realiza , atunci cu certitudine ne vom asuma riscurile care ne stau in fata...cred ca de fapt de aici vine problema increderii, de la lipsa increderii in sine si a respectului de sine , implicit.

Deci, sa ne privim in oglinda cu ochii mintii , sa ne analizam, se ne cunoastem mai bine pe noi insine, sa incercam sa ne iubim mai mult pe noi insine,de fapt sa avem mai mult respect de sine si atunci vom avea o incredere in sine consolidata,care ne va permite sa ne asumam riscuri fara a ne mai pune de 1000 de ori intrebarea "OARE SA...?"

Felicitari pentru ideea de dezbatere, imi place...:)













Oana M.
Increderea asta..bat-o vina ! - de mamarutza la: 28/04/2006 21:28:49
(la: In ce avem incredere?)



Da, categoric ca se merita o dezbatere pe marginile acestui subiect!

Exact cum spuneai, m-am lovit si eu de o discutie zilele trecute in care o ruda de a mea zicea ca nu se va casatori niciodata pentru ca nu are incredere in nimeni. Mai mult de atat, zicea ca nu stie daca sa mai inceapa vreo relatie sau nu pentru ca cica nu poti avea incredere in nimeni in ziua de azi.Omul acesta are 32 de ani si iata la ce concluzii a ajuns deja...eu am replicat caci daca nu te risti nu ai cum sa realizezi nimic , pentru ca doar si timpul e relativ , ce sa mai zicem de oamenii , care prin complexitatea lor,sunt de multe ori greu de inteles si de anticipat.
Deci iata cum isi pierd oamenii increderea in ceilalti dupa cateva deceptii,chestie care nu e valabila pentru toata lumea, insa ce sa mai zici atunci cand mai apar deceptii legate de incredere din partea membrilor familiei tale, care pretind ca sunt alaturi de tine orice ar fi?!
Iar cand apelezi la ajutorul lor ,- si cand zic asta nu ma refer neaparat la bani sau aspecte financiare - te trezesti ca tu erai mai mult ca sigur ca vei primi un raspuns pozitiv si cand colo, exact contrariul, apar temerile, ezitarile,etc.

Cine nu isi asuma nici un risc,- la o adica , vorba ta, orice faci poate cuprinde un risc anume , mai mic sau mai mare - nu cred ca poate obtine de la viata ce vrea.

Si sa te casatoresti e un risc, intr-adevar, deoarece nu poti cunoaste un om poate nici dupa ani de zile, mananci mai multi saci de sare la o adica, daca trebuie, pana sa iti dai seama ca stai "in pat cu dusmanul"...:))
Dar, daca fugim de toate riscurile, ne inchidem in casa si vegetam si nu mai facem nimic.( Am cunoscut persoane, de varsta a treia , care stau de ani de zile in acelasi oras si nu cunosc alt cartier decat cel in care stau, dar si acolo numai blocul lor si cateva magazine din jur...oare de ce?? teama asta de a iesi, de a vedea, de a nu fi jefuit in tramvai sau teama de a nu cheltui etc)

In fine, daca avem incredere in noi insine, in fortele noastre, in ceea ce putem realiza , atunci cu certitudine ne vom asuma riscurile care ne stau in fata...cred ca de fapt de aici vine problema increderii, de la lipsa increderii in sine si a respectului de sine , implicit.

Deci, sa ne privim in oglinda cu ochii mintii , sa ne analizam, se ne cunoastem mai bine pe noi insine, sa incercam sa ne iubim mai mult pe noi insine,de fapt sa avem mai mult respect de sine si atunci vom avea o incredere in sine consolidata,care ne va permite sa ne asumam riscuri fara a ne mai pune de 1000 de ori intrebarea "OARE SA...?"

Felicitari pentru ideea de dezbatere, imi place...:)













Oana M.
Unul psiholog destept(probabi - de Alina Momanu la: 26/09/2003 05:23:01
(la: Increderea in oamenii de langa noi)
Unul psiholog destept(probabil)spunea undeva ca oamenilor care nu au incredere in ceilalti, le lipseste increderea in sine...
Rezumat - de gabi la: 20/11/2003 05:08:21
(la: Increderea in oamenii de langa noi)
Increderea in oameni incepe cu increderea in sine, cum cita Alina... nu poate fi acordata orbeste, cum zicea ninel si Nu trebuie testata Premeditat, ci doar de catre Timp - zic eu, inspirat de comentariul lui Daniel.
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea mea...vorba 'ceea - de (anonim) la: 26/07/2004 18:02:14
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Oamenii siguri pe sine nu simt nevoia sa arate asta. In general marile caractere nu sar in ochi pe strada, la parada de sambata seara.
Va inchipuiti ce ar fi fost sa nu existe reviste, radio, televiziune (sau tot ce inseamna media) si mijloace rapide de transport? De unde am mai fi aflat ce e la moda, ce frizura se mai poarta? Cum ar fi aratat toate aceste personaje colorate la propriu? Cu ce s-ar mai fi impaunat ele?
Toate aceste indemnuri gen "Fii puternica!" se adreseaza celor care sunt intr-adevar slabi, nu trebuie sa ne surprinda in nici un fel. Cei slabi au nevoie de incurajari si le primesc astfel. Doar ca efectul este de suprafata. Nu poti schimba caracterul unui om doar indemnandu-l sa fie puternic. Increderea in sine nu se dobandeste purtand haine sau coafuri la moda.
Am vazut prea multe filme americane in care personajele se intaresc moral, fizic, sau in orice fel, in doar cateva zile. Lucrurile se schimba cu viteza doar acolo. Acest "Fii puternica" nu are efectul unei baghete care te transforma brusc in altceva. Si nici hainele. Ca doar nu ele iti sustin taria. Hainele doar iti dau sentimentul placut ca ... . Iar ca final, femeile nu sunt asa sigure pe ele cum par. Ati vazut ce atitudine si expresie au majoritatea cand intra la Mall? Credeti ca se intampla ceva cu ele cand intra pe portile Mall-ului? Nicidecum...
Fiti mai naturale, fetelor. Veti vedea ce sexi sunteti atunci. Nu mai imitati. La fel si barbatilor... Nu intereseaza pe nimeni o imitatie de cine stie ce vedeta. Sau da...?
Ce inseamna sexy... - de Crisa_ la: 18/08/2004 23:06:02
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Inseamna sa te simti bine in pielea ta! Asta confera siguranta, incredere in sine. Inseamna respect fata de tine in primul rand si fata de cei din jur in cele din urma. Se spunea intr-un comentariu despre variante de agresiune asupra timpanelor, pupilelor... A te "neimbraca" in speranta ca ai fi sexy e tot un soi de agresiune. Asupra confortului fizic si moral al celorlalti. Si asupra ta insati!
Cat despre dimensiunile hainelor... nu lungimea fustei ne face sexy! Poti purta o rochie pana in pamant... si sa ti se vada din sandale...degetele de la picioare...sexy!!!
atunci cand energii nebanuite pun stapaniri pe fiintele noastre" - de dinisor la: 05/09/2004 08:56:44
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Da, vorbeam despre asta pe un alt subiect, deschis de tine.Si dupa cum am spus, vast subiectul...

Energii nebanuite, pozitive.. incredere in sine, provocare intelectuala, prieteni nevazuti, zambete ascunse...

Un inceput poate!


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21060 (raspuns la: #21051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Hypatia - de Pasagerul la: 09/10/2004 20:16:48
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ce parere ai despre urmatorul articol publicat la 4 octombrie,2004 de Evemimentul Zilei OnLine

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.
#24570 (raspuns la: #24567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu mai vrem sa intelegem - de (anonim) la: 22/10/2004 16:16:17
(la: Prietenia si prietenii)
mi au placut mult gandurile voastre, pe undeva ma regaseam si eu ... de exemplu chiar azi cand va scriu aici m-am gandit la modul cum ar trebui sa dai piept cu aceasta viata, si m am gandit ca nu prea conteaza cat de bun, destept, sau orice calitai native crezi sau cred altii ca ai, ci ca totul tine de atitudine, acesta e singurul lucru care conteaza, poti fi un luptator sau un om care nu crede ca are prea multe de spus, este tot alegerea noastra, nimeni nu o va putea face in locul nostru, realitatea este in alb si negru, daca nu este un lucru este celalalt, Din pacate noi oamenii traim o drama a relatiilor noastre tot mai superficiale si tot mai mult inchistate in carapacele egoismului ce ne cuprinde in tot ceea ce facem, si de aceea nu vom fi niciodata niciodata fericiti...ce pacat ca putini oamenii vad acest lucru... din pacate am ajuns atat de limitati in convingerile noastre ca am uitAT sa ne mai deschidem inima...ne este tot mai frica. Nu cred ca are rost sa ti faci prieteni cu niste oameni care nu ai aproape nimic in comun, omul de calitate va recunoaste mai repede pe cel asemeni lui, si desi acestia sunt putini, s a intamplat aici pe acest forum, eu cred ca amandoua si tu si desdemona sunteti pe aceeasi lungime de unda. Nu cred ca un om poate avea incredere in sine atata timp cat urmareste sa descopere ce gandesc ceilalti despre el, eu am fost si inca mai sunt in situatia ta anisia, tot asa imi fac greu prieteni, dar a inceput din ce in ce mai mult sa nu mi mai pese de ce zic altii despre mine atata timp cat nu am ce invata de la ei si am ajuns la concluzia ca mai bine sa vad eu cine sunt decat sa ii fac pe altii sa creada ceea ce cred eu ca sunt.
sunt de acord cu relatiile care se construiesc numai in functie de interese, dar ma intreb cati dintre acesti oameni au o prietenie adevarata cu cineva, din cate am observat eu...cu nimeni, asa ca desi cateodata ma intreb sau mi as dori sa am cu cine vorbi tot timpul despre orice, cand ma asez la masa lor constat ca nu am despre ce vobi, decat despre "vreme, etc..."
#25958 (raspuns la: #25942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si Contra... - de Pasagerul la: 02/11/2004 20:41:39
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
DIn Evenimentul Zilei On Line

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.
adrian - de anisia la: 19/11/2004 15:32:22
(la: Frustrarea şi barometrul de mentalitate)
ce faci cu cei care din lasitate, lipsa de incredere in sine si comoditate lasa frustrarea sa le dicteze hotararile si sa le dirijeze pasii intr-o directie opusa celei dorite?

cum îi faci pe acestia sa inteleaga cum ca si frustrarea nu e defapt altceva decat un sentiment ca multe altele si ca daca il lasa pe acest sentiment sa domine el îi va duce spre pierzanie, facand ca toate celelalte sentimente care pana atunci erau frumoase... sa fie neputincioase ?

cat de mare trebuie sa fie oglinda ce le-o pui in fata ochilor pentru a-si recunoaste durerea data de frustrarea ce a preluat controlul? sau pentru a se regasi, pur si simplu...

am cunoscut frustrarea pe propria piele. era de tip gnoseologica condimentata cu cea de al treilea tip. stii ce obositoare e combinatia? a fost o perioada durereoasa in viata mea. si a fost numai din vina mea. doar pentru ca am tacut. si asta este o dovada de lasitate, nu? deci frustrarea mea a fost rezultatul lasitatii mele. dupa ce am reusit sa-i dau de capat si sa o constientizez, frustrarea s-a transformat in regret. regret ce il port cu mine de mult, mult timp. regretul poarta pe bratul stang o bratara: este tristetea!

vezi cate implicatii se nasc?
despre lentile de contact - de (anonim) la: 07/12/2004 02:22:29
(la: Lentile de contact..frima sau medical?)
sotul meu poarta lentile de contact cu dioptrii, cu plus... cumparam 1 set de 6 perechi (pt 6 luni) prin urmare le schimba la o luna, el poarta ochelari de vedere de la 3 ani, acum de cand poarta lentile situatia s-a schimbat: mai multa incredere in sine, ochii frumosi la vedere... nu mai duce grija ochelarilor in fiecare moment si mereu cand vine vorba spune ca merita cheltuiala... magdalena1995
pentru voi copii... - de Belle la: 15/12/2004 15:52:26
(la: Trancaneala Aristocrata)
uite ceva dragut primit azi pe e-mail

Reteta pentru un an bun:

- Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie,ura,
invidie, frica, irascibilitate si stress.
- Se imparte fiecare luna in 28 - 31 zile, dupa caz, astfel ca
proviziile sa ajunga exact 1 an!
- Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca,1 parte liniste, 1
parte veselie si umor. Se mai adauga 3 linguri optimism,1 lingurita
toleranta, o priza de bun simt si ...... o picatura de speranta!
- Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug!
- Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si
incredere in sine.

Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu
incredere inepuizabila in Dumnezeu!

Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber
de la om la om, insotita de urarea


"LA MULTI ANI!"
#31702 (raspuns la: #31701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Purismul si bunul simt - de (anonim) la: 09/01/2005 01:58:36
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.
Vad ca am ramas numai noi doi pe aceasta "linie", sa ne ciondanim. Pentru ca discutia noastra, Multstimate Domnule Destin (ciudat pseudonim!, exprima multa incredere in sine), s-a transformat, datorita Dumitale, intr-o ciondaneala. Nu am intentia sa mai discut cu Dumneata, pentru ca nu esti corect, mereu rupi fraze din context, cu scopul de a-mi atribui ceea ce iti convine, ca sa ma combati mai usor. Chiar si fraze din bucata ceea umoristica mi le atribui, de parca as fi de acord cu ele.Nu , Domnule, aceste cuvinte apartin EROINEI acelei povestiri, si nu mie. Asa ca ramii sanatos si canta-ti mai departe dulcele serenade cu cine doresti.
#33007 (raspuns la: #32960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#33426 - de maan la: 15/01/2005 09:51:08
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
interesul creaza 'asociati', nu prieteni!
cunosc pe cineva care m-a ajutat de cand ma stiu, desi eu n-am facut niciodata nimic important pentru el.
as spune chiar ca de vreo cateva ori, la inceputuri, am gresit flagrant si ma asteptam la 'represalii' meritate.
n-au venit si asta m-a durut mai mult decat orice pedeapsa si mi-a sporit increderea si respectul pentru el.

n-am apelat niciodata la prieteni, pur si simplu s-au oferit sa ma ajute!
si nu cer in general ajutorul, pana nu ma conving ca nu-s in stare sa rezolv problema de capul meu: asta imi da o linistitoare incredere in sine.

iar daca-l ajuti pe x, cu gandul la 'serviciu contra serviciu' - practic ii cumperi serviciile ulterioare, indatorandu-l.
asta n-are legatura cu prietenia ci doar cu comertul.
#33463 (raspuns la: #33426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul nu e reciclabil... - de romanul fericit la: 02/02/2005 01:25:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
eu....ca un bun crestin ,consider ca nu pot avea viatza asa ...dintro singura molecula care a explodat acum cateva mii de ani si cred ca exista ceva divin care ma creat si mia dat aceasta infatisare si aceste caracteristici.
apoi ma gandesc mai bine si realizez ca nu sunt un bun crestin :) dar nici demnitatea mea nu ma lasa sa accept faptul ca as putea fi un accident molecular ....gandirea,simtirea si modul in care omul rezoneaza cu mediul si complexitatea si varietatea infinita a formelor umane fizice si pshice ma face sa imi spun ca indiferent ce ar fi sunt altceva decat lupii sau veveritzele pe care le vad pe discovery.dar ...-mereu exista un dar- ...poate exact aceasta demnitate si negare a caracterului originii mele ca fiind intamplatoare este defapt religia,pe care multi punem accent.indiferent care ar fi originea mea si spre ce viitor si ce lumi se indreapta sufletul meu natura mea umana refuza ipoteza unei vieti care se termina spiritual odata cu cea fizica ...dar in acelasi timp nici nu cred intro revenire pe pamant a sufletului meu ,pt ca experientele traite ar trebui sa ramana si in noua persoana ...si apoi mai exista si diferentele rasiale ...cum ar putea un suflet sa se intoarca intrun arab sau intrun negru omul detinator fiind la origine alb :).si sa presupunem ca chiar ar fi un ciclu al sufletelor ...intrebarea e :de unde au venit initial? DA!!! poate suntem ...un accident, dar sufletele noastre sunt rupte din alta lume.ma conving de asta de fiecare data cand chipul altei fiintze ma face sa zambesc si inima imi rupe pieptul ...spre ce ma indrept ?...nu stiu sigur ,dar evolutia nu a fost niciodata un lucru rau, viatza de aici e doar un alt stadiu al unei vieti mult mai complexe in alta parte ...poate un RAI ...ce pot spune sigur ..e ca sunt unic ...cum potzi macar gandi ca ar mai fi unul ca tine ? punand intrebarea asta am facut apel la increderea de sine si demnitatea oricarui om care nu se considera o copie.ce spun eu poate fi universal adevarat,...dar eu ...sunt doar om asa ca am toate sansele sa ma insel ...la fel si voi .pana in final fiecare isi vede viatza intrun mod persol si isi pune credintza in lucrurile pe care le considera el cele mai statornice si in final fiecare sio traieste dintro perspectiva proprie,dar totul e relativ... si repet,se pot insela :)
daca mesajul a fost citit de
cineva si vrea sa comenteze :a3csutz_22@yahoo.com
daca te gadesti sa copii ceva din ce am scris ...gandestete cat de sters esti tu si parerile tale daca ai ajuns sa le iei pe ale altora :)
Pt. mya - de Paianjenul la: 17/02/2005 06:14:03
(la: Spuneti-va povestea!)
"De regula ceea ce m-a impiedicat sa-mi realizez visurile am fost eu. Fricile si indoielile, neputinta si neincrederea in fortele proprii. Dar si societatea, mediul."

- In Teba antica, preotii aveau obiceiul sa tina sub observatie pe fiecare membru al comunitatii de care raspundeau (de la nastere pina la moartea acestuia), intocmindu-i o biografie in care consemnau toate detaliile considerate semnificative de pe parcursul vietii acestuia. Comparind apoi datele indivizilor nascuti in aceeasi zi a anului, au intocmit un horoscop. La indivizii nascuti pe data de 2 Octombrie, acest horoscop mentioneaza:

"Lipsa de incredere in sine. Destin care te chinuie si te descurajeaza."

Simple coincidente?...


"Pot sa zic ca in multe cazuri lumea in care as vrea eu sa traiesc nu exista inca..."

- Asta deoarece gindesti "in avans" in comparatie cu contemporanii tai... sau doar pentru ca esti o natura... "contemplativa"?...
#36504 (raspuns la: #36247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cristall - de anisia la: 20/02/2005 16:49:00
(la: suflet ratacit)
nu ma alinia langa dra a.l.l., please! nu de alta, dar nu avem nici un numitor comun ;) nu uita ca fiecare femeie in felul ei e unica. si-si are frumusetile ei. una din cea mai apreciata frumusete a femeii este increderea in sine. nu mi-a fost si nu o sa-mi fie niciodata teama ca odata ce m-am daruit voi deveni o "revista de rebus". nu asa vad eu lucrurile.
stii unde cred ca faci tu confuzia? poate ca tu crezi ca daruire totala inseamna apartenenta?? daca asa e, atunci ai inteles gresit mesajul meu anterior. faptul ca o femeie se daruie total unui barbat, nu implica si nici nu inseamna ca-i apartine. aici e farmecul! nu-i da jumatate de masura. da-i totul sau nimic. totul...atunci cand merita! nimic...atunci cand se culca pe o ureche! cui îi plac jumatatile de masura?

#36984 (raspuns la: #36931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...