comentarii

incredere in tine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daca nu ai incredere in tine - de mya la: 05/02/2005 07:08:17
(la: Increderea in oamenii de langa noi)
Daca nu ai incredere in tine si in Dumnezeu nu poti sa ai incredere in oameni. Un om fara incredere e un om marginit, blocat. Unul care o mai ia in barba din cand in cand e viu, se misca, traieste. Mai bine sa gresesti incercand decat sa vegetezi ca sa nu gresesti.

#35429 (raspuns la: #34560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incredere in tine insuti!! - de (anonim) la: 10/02/2004 05:03:44
(la: Romani in strainatate)
Daca asa cum spui tu nu ai incredere in NIMENI...esti pierdut!!! Sa ai incredere macar in tine insuti...asta e sfatul meu de la Paris, unde intr-adevar e greu sa ai incredere in cineva........
#9318 (raspuns la: #9190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
o anonima Spania - de (anonim) la: 18/11/2003 18:51:45
(la: Casatorie in Franta)
Are ff mare dreptate anonimul in acest sens e ff greu sa treci de la un loc profesional care te satisfacea in Rominia la ceva ce simti ca nu te satisface deloc ,e ff greu sa accepti ca ceilalti ne fac hoti pe toti chiar daca nici macar nu stim cum arata ceva ce nu e al nostru ...e ff greu sa demonstrezi ca esti unde esti chiar daca ai ajuns pe poicioarele tale in momentul in care te-ai casatorit cu unu strain, de afara toti cred ca de aceea te-ai casatorit terbuie sa ti cu unghiile si carnea ce e al tau ce ai facut tu prin munca ta ..dar ma rog important e ff important sa ai incredere in tine si sa fie persoana buna sa stie caci ca si tine nu mai este niciuna si sa fie bun si intelegator faptul ca esti straina supune multe adaptari la stilul de viata ..eu inainte sa ne casatorim i-am spus sa se gindeasca bine ca eu sint straina si asa voi fi toata viata si trebuie sa se obisnuiasca la anumite lucruri...chiar daca eu m-am adaptat aici ff bine pe toate planurile ..dar familia mea este in Rominia si eu m-am nascut in Rominia si Ardealul niciodata nu se va uita ....in primul rind factura de telefon este mai mare drumurile in Rominia sint mai costoase..vacantele sint scurte ...sint multe lucruri pe care unul nu le vede dinainte de casatorie ...important e sa te poti pune tu pe picioarele tale si atunci eu cred ca si lucrurile vor functiona mai bine ..... in egalitate de drepturi...
#4654 (raspuns la: #3299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fragmente - de Madalina la: 25/11/2003 18:37:50
(la: Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul)
Deoarece scrierile lui Steinhardt intrec orice comentariu, m-am gindit ca v-ar face placere citeva fragmente...
Si iata:

"Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii”. Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia – macar de la un anume punct incolo – e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. “Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns".)


"Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea. Ori din dragoste: cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine. O teribila rusine, asemanatoare cu a fi facut un lucru necuvincios in fata unei persoane delicate, a fi trantit o vorba urata in fata unei femei batrane, a fi inselat un om care se increde in tine. Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine."

Si inca ceva...Ce se mai aude, Daniel de conferinta aia?!


Multumesc! - de Madalina la: 26/11/2003 23:04:52
(la: Cele mai frumoase poezii)
Multumesc mult, Ingrid! Mi-ai facut o mare bucurie!

Si uite, ma revansez cu

Daca ...
de Rudyard Kipling

Daca poti sa fii calm cand toti in jurul tau isi pierd capul, acuzandu-te pe tine de acest lucru...
Daca poti sa ai incredere in tine cand toti se indoiesc de puterile tale si de asemenea sa fii cu indulgenta fata de neincrederea lor...
Daca poti sa astepti, dar sa nu fii ostenit asteptand, sau mintit fiind de cei din jur , sa nu te amesteci in minciuna, sau urat fiind de ei, sa nu dai drumul urii tale si totusi sa nu te arati prea bun...
Daca poti sa visezi, dar sa nu iti faci din vise stapan...
Daca poti sa gandesti, dar sa nu iti faci din ganduri o tinta...
Daca poti intalni triumful si dezastrul si sa-i tratezi la fel pe acesti amagitori...
Daca poti sa auzi adevarul rostit de tine, sucit de misei, pentru a face din el o cursa pentru prosti, sau daca vezi lucrurile, carora ti-ai inchinat viata, prabusite, si sa te apleci sa le cladesti din nou cu unelte uzate...
Daca poti sa faci o singura gramada din toate castigurile tale si s-o risti la o singura tura de ruleta si sa pierzi, si niciodata sa nu suflii o singura vorba despre pierderea ta...
Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care iti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, sau sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanii si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse... Al tau este pamantul si tot ce e in el, ba si ce-i mai mult:
"VEI FI OM, FIUL MEU" !!!

Sper ca ti-am facut si eu cel putin aceeasi bucurie precum tu mie!
#5283 (raspuns la: #5271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru andrei banica - de hexi la: 11/02/2004 01:09:27
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
a fi gras nu este o boala, insa poate deveni! (mai ales psihic)
eu ma chinui de-o viata sa ajung la kilogramele din tabele, si am incercat foarte multe lucruri pina acum, inafara de operatii. experienta mea insa in acesta tema este destul de "vasta". sfatul meu, nu minca deloc seara! si fa miscare de 3-4 ori pe saptamina, chiar daca la inceput cite o jumatate de ora de plimbat in "galop", sa simti ca transpiri.
pe de alta parte nu uita, oamenii accepta pe grasi daca au un spirit deosebit, care le ascunde "defectul" daca se poate numi asa, si care-i face iubiti si acceptati asa cum sint. daca nu ai de gind sa slabesti, incearca prin spiritul tau sa te faci de neinlocuit, invata sa te modelezi, si sa de adaptezi celorlati, caci societatea in sine nu e altceva decit o gradinita de copii, toti vad defectele celuilat, fara sa-si puna problema insa eu cum sint? increderea in tine insuti ca om cu caracter si spirit este cel mai important lucru!! cunosc foarte multi "grasi" care prin felul lor de-a fi te cuceresc dupa un minut! iti doresc sa intelegi mesajul si sa iei din el ceea ce e mai bun pentru tine!
Despre povestiri si scriitori! - de Ovidiu Bufnila la: 10/03/2004 02:01:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Multumesc pentru invitatie!
Am postat un posibil desfasurator fictional! E estrem de atragatoare povestirea propusaaaa! Multumesc! Mi-au placut si solutiile propuse de ceilalti forumisti! O povestire se poate dezvolta in orice directie. In alta ordine de idei AVENTURA SCRISULUI E DESCHISA ORICUI! Orice om poate sa scrie o poveste, o ficitiune sau o poveste adevarata! Problemele stilistice raman la urma! IMPORTANT e ceea ce povestesti! Daca povestea ta, povestea scrisa de tine, place oamenilor atunci ea isi va gasi drumul! Nimeni nu poate spune sa scrii sau sa nu scrii! IMPORTANT e sa ai INCREDERE in tine ca fiinta LIBERA!
#11731 (raspuns la: #11680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
merci pentru raspuns - de desdemona la: 02/04/2004 06:55:09
(la: Cine sunt eu ?)
Ma bucur sa gasesc un interlocutor :)
Cat de departe poti sa mergi in introspectie ...
Practic, poti sa mergi pana la capatul oricarui subiect, dar cu o conditie, care in mod normal nu e usor de realizat. Trebuie sa ai constiinta iluminata de propriul spirit. Asta nu vine de la sine, desi se poate realiza, daca iti doresti si ai un pic de ajutor de la altcineva. Suna esoteric, cred, si multe din cuvintele ce le folosesc au fost deja devalorizate de religie si texte mistice. Ce inseamna sa ai 'constiinta iluminata' ? Nu e o stare a mintii, e o perceptie in plus, care iti permite sa fii constient de relitatea spiritului. E o stare de constiinta - esti perfect lucid si treaz - fara ganduri. Esti constient dar fara a te angaja intr-un proces mental. Ca si cand privesti ceva frumos, cand te bucuri de senzatia ce o creaza privelistea asupra ta, insa nu te gandesti la nimic in acel moment. In acelasi fel poti deveni constient de spiritul tau, o energie foarte subtila, aflata in inima. In acest moment poti sa te privesti fara teama si fara prejudecati si sa te intelegi, si poti afla un raspuns la intrebari importante care te framanta.
Eu am avut norocul de a obinte aceasta 'constiinta iluminata' dupa ce am participat la o mediatie de tip Sahaja Yoga. Ori de cate ori ma framanta ceva, sau ceva nu e in regula cu mine, ma asez intr-un loc linistit si ma uit in interiorul meu. Ai fi surprins sa stii cum - odata ce esti constient de spirit - slabiciunile ego-ului sau emotiilor dispar si minciuna sau scuzele (chiar propriile inventii) dispar. Nu ai nevoie de curaj sau de nebunie, fiindca nu te identifici cu partea mentala (care se simte vizata in aceste momente), constiinta spiritului iti da puterea, linistea si satisfactia, si tot ce simti e o marire a situatiei de echilibru si normalitate (totul e ok).
Odata ce ai aceasta constiinta a spiritului trezita, devine usoara chiar si religia (i.e. relatia cu Dumnezeu). Poti sa simti prezenta lui Dumnezeu in tine, in jurul tau, in altii (chiar in 'dusmani'). Nu e vorba de credinta mentala (cand cred fiindca asa trebuie sau fiindca vreau sa cred), pur si simplu descoperi ca tot ce te inconjoara, tot ce vezi, auzi, simti, e Dumnezeu. Ca si aerul, nu-l vezi dar te inconjoara si te patrunde, si te face sa traiesti.

Problema e ca aceste lucruri trebuie traite, fiindca nu se pot transmite pe cale mentala. Iti urez succes in a-ti trezi aceasta constiinta subtila, poate poti sa faci cum am facut eu, poate o vei afla in alt fel. Trebuie sa ti-o doresti si sa ai incredere in tine.

Cat priveste instinctul si libertatea de-a face rau altora, daca te intrebi de ce iti vine, si privesti in tine, o sa vezi ca e o tendinta a egoului (care prin natura lui tinde sa domine si sa se afirme). Dar privind inspre altii vezi ca si ei (ca si tine) sunt o parte din Dumnezeu (insa o parte care inca nu e constienta de sine) si simti pentru ei compasiune si intelegere si-ti vine sa spui (cu sinceritate) celebrele cuvinte "iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac".

Cred ca m-am lungit (I always do). M-am straduit sa fiu clara, dar stiu ca astfel de lucruri nu se pot explica satisfacator: cum am mai spus ele trebuie traite.

Mult succes, si o zi excelenta !
Desde
#13181 (raspuns la: #13124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cireasa - de desdemona la: 23/04/2004 03:09:04
(la: Cine sunt eu ?)
Si eu am citit ceva din Coelho, si intr-adevar starea pe care mi-a dat-o cartea a fost de mare entuziasm si incantare. Desigur, momentele de euforie (chiar si cele provocate de literatura) nu sunt prin natura lor ceva care sa dureze, si 'revenim pe pamant' mai devreme sau mai tarziu.
Cand am vorbit despre constiinta iluminata ma referam la o stare intr-un fel asemanatoare cu acea incantare a vietii ce o simti dupa o carte de Coelho, dar care revine in fiecare zi, cand ai un moment de liniste/introspectie sa iti reaminteasca frumosul si 'magia' lucrurilor. E ceva foarte subtil, sa fii capabil sa vezi frumosul acolo unde altii vad doar cenusiul cotidian. Saint Exupery spunea (prin gura 'micului print') ca 'orice desert ascunde o fantana', si acest lucru da strlucire nisipului sub luna. Tot el spunea ca 'esentialul ramane ascuns pentru ochi, il vezi doar cu inima'. Daca in momentele de ezitare si pustiu iti amintesti acest adevar simplu, totul se schimba in jurul tau. Lumea e aceeasi, doar ca tu te bucuri de ea.
Sigur, in momentul cand nu mai esti la fel cu ceilalti (nu mai ai aceleasi probleme cu ceilalti) ei te vor acuza ca esti anormal, ca ai cazut intr-o extrema. De fapt eu un paradox actual, ca in momentul in care majoritatea oamenilor sufera si au probleme, cei ce sunt linistiti si echilibrati sunt 'anormali'.
Eu zic sa incerci sa gasesti starea de spirit care te satisface pe TINE si sa te bucuri de viata asa cum simti, ai incredere in tine si nu te pleca la judecata altora. Cine poate sa te cunoasca mai bine ca tu insati ?

Si eu simt deseori nevoia de revolta. Sunt atatea lucruri care nu merg cum trebuie si atatia oameni fac rau altora fara s-o stie. Daca ai ochi si intelegi ce se petrece e normal sa vrei sa intervii, sa faci ceva. Dar, in acelasi timp, din cand in cand e bine sa stai jos si sa privesti tot ce se intampla (inclusiv sentimentele tale) ca si cum ai privi o piesa de teatru cu o distributie foarte cunoscuta. Daca poti sa te opresti din alergat si sa te amuzi de toata agitatia din jur, ai sanse sa te reintorci in acest joc mai intelept si sa gasesti solutii. Pana la urma, nimic nu conteaza prea mult : ce e o ora la un an ? Si ce e un an intr-un mileniu ? Si cine pe Pamant e mai mare decat un graunte de nisip la scara planetei ? Si atunci la ce bun sa ne enervam atata pentru o furtuna intr-un pahar cu apa ?
#14379 (raspuns la: #14297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ana maria - de (anonim) la: 26/06/2004 10:03:47
(la: Viata in Italia)
Salut floricica!!
Sunt in Italia de trei ani si nu mi-a fost usor mai ales la inceput dar am reusit acum lucrez in Roma la reception intr-un hotel si stau bine,dar vreau sa-ti spun ceva ,eu la inceput am muncit la pamant la carciofi(ai sa vezi tu ce-s carciofi) si aveam mainile toate cu bataturi imi faceam mila singura si erau romani care ma cam radeau pentru ca munceam la pamant eram singura fata,azi am reusit dupa trei ani am o masina deja platita un bun post de munca si un orgoliu de a fi romanca,trebuie se fii tare si sa te increzi cat mai putin in ceilalti,dar nu pierde increderea in tine ca e foarte importanta.Ai sa reusesti!!!
clasificarea muncii - de AlexM la: 26/06/2004 12:47:21
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
nici eu nu am inteles acest lucru. A spala un WC este cel putin in west mult mai placut decat sa-l desfunzi de exemplu. Ca atare munca unui spalator de wc-uri poate fi mult mai placuta decat a unui instalator care trebuie sa-l puna din nou in functie pentru ca s-a infundat.
In fond aparent problema nu este ce munca faci ci modul in care vezi clasificarea muncii. Probabil ca modul de a vedea munca pe criterii de tipul "aia e super, aia e huideo" este legat de un anume gen de a fi. Si in general românii au problemele lor cu a fi . A fi cineva, a arata ca tu esti cineva, a arata ca tu ai reushit ceva, a arata cat iashti tu de bun. In fiecare din noi se pare ca zace un mic megaloman si din acest punct de vedere pare-se ca Ceaushescu ne-a reprezentat perfect. Noi avem o parere foarte buna despre noi , stem mai buni ca ungurii si ca toti slavii la un loc si in fata italienilor (dreacu ei de macaronari!!)nu plecam capul ci numai injuram ca ei au avut mai mult noroc. Spaniolii si portughezii sint oricum departe si oricum sint nishte "janghine" francezii sint nishte puturosi (mai rau ca noi?) si nishte fonfaiti care nici bine a vorbi nu stiu si daca am fi avut noi sansa eram mult mai buni ca francezii ( noi n-am avut colonii, d'aia "sic"). Rusii (ai dreacu betivi nenorociti) nu au reushit sa treaca peste noi cu chinezii si turcii si arabii nici nu ne comparam ( alte rase, negriciosi si cu religii si obieciuri anapoda) cu indienii ce sa zicem ( fuji dom'le nu avem noi tsiganii noshtrii? lasa ca-i stiu io nu-mi vorbi mie de al'di indianu), grecii sint nishte fraieri ca oricum au pierdut mereu cand a facut o afacere un grec cu un român ( numa calimera calispera, hai lasa-ma si du-te la tesaloniku lu tac'tu d'aci). Cu Albanezii nu ne comparam ( aia sunt salbateci dom'le, traiti in padure, nu alta !!!) asa ca cine mai ramane? Pai mai raman germanicii. Nemti, scandinavi, anglo-saxoni. Dom'le astia sint dati dreacu ! Cu astia mai ne trebe vreme si multa apa pe Dunare sa ne punem cu ei. Dar ne place sa ne comparam cu ei si sa aratam ca oricum, cat ar fi ei de buni (buni numa technic dom'le, technica si disciplina in rest sunt vai mama lor) sint timpiti si nu au cultura (individu' in general Dom'le ca nu vorbeam acu de Schiller !!), vad precum calul numa in fata, barbatii oricum nu sint buni la pat, betivi ordinari ( ca si verii lor rusnacii), femeile nishte curve s a m d.
Mda.. se pare ca de fapt "munca de jos" este numai imaginea in oglinda a imaginiii noastre interioare. Avem o prea buna impresie despre noi care de cele mai multe ori , nu e justificata. Face bine intradevar sa ai incredere in tine dar sa sepram ca nu orbim din cauza asta:-)))

#16800 (raspuns la: #16790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt LMC - de desdemona la: 08/07/2004 13:24:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Draga LMC, am citit textul din casuta ta postala, si-mi dau seama ca traiesti intr-un loc foarte frumos, si te inconjoara multa iubire si minunatii, si o clipa m-am imaginat in locul tau. Trebuie ca esti fericita! Asa ca am sa iti spun cum ai putea sa descoperi in tine aceasta energie de care am vorbit. E vorba de o experienta pe care fiecare o poate face, si care poate sa reuseasca sau nu in functie de sinceritatea, increderea si de dorinta persoanei. Nu are de-a face cu ideologia, e o 'reteta' care merge pentru oricine. Asa ca uite ce sa faci, intr-un moment de liniste, dimineata inainte de 8 sau seara dupa apus, aseaza-te intr-un coltz linistit in casa (sau in gradina) eventual cu o lumânare in apropiere ca sa te ajute sa te patrunzi de calmul din jur. Cu mainile spre (sau pe) pamant spui in interiorul tau 'mama, las in grija ta toate grijile si gandurile mele'. (spunand 'mama' nu te gandesti la mama ta din copilarie, ci daca vrei la mama natura, mama pamant, sau la Fecioara Maria). Aceasta e pentru ca energia care te ajuta sa te descoperi e o energie de tip feminin - ea ne hraneste, relaxeaza si ocroteste din interior, si chiar spunand cuvantul 'mama' te simti relaxat. Pe urma iti pui mainile in poala (sau pe genunchi) cu fata in sus (pentru a fi constient de senzatiile din palme), inchizi ochii, si spui din nou in sinea ta, cu sinceritate:' mama, te rog trezeste-ma'. Dupa aceasta iti masezi crestetul capului cu mana dreapta si o ridici deasupra capului la vreo 10-20 de cm. Daca simti ceva ca o briza calda sau rece iesind din crestetul capului, in palme sau oriunde pe corp, inseamna ca experienta a reusit, energia materna (de care am vorbit) s-a trezit si poti sa stai cateva minute in aceasta stare de liniste care te invaluie. Aceasta e un fel de meditatie in timpul careia simti cine esti in interiorul tau (e ca o sursa de liniste si bucurie aflata in apropierea inimii). Nu trebuie sa te concentrezi asupra unui gand sau altul (de multe ori se numeste meditatie actiunea de-a gandi in liniste, aici nu e nevoie sa gandesti). In acest caz gandurile nu sunt esentialul, dimpotriva, briza racoroasa (care apare cant esti complet linistit si fara tensiuni interioare) se simte cel mai bine cand gandurile s-au linistit. In acest fel devii constient de realitate fara a gandi la aspecte ale ei.
Acum pentru celelalte intrebari: ce inseamna aceasta energie ? Este o parte a fiecarui om, o energie latenta, care se poate 'trezi' (devine activa) la dorinta noastra. Daca privesti in jur in acea stare de meditatie pe care am descris-o (moment in care aceasta energie e activa in noi) unele lucruri ce treceau neobservate devin evidente, si vezi exact ce e important in fiecare lucru. Perceptia se intensifica, si lucrurile neesentiale devin secundare, mintea (acum odihnita) devine capabila sa vada ansamblul sau subtilul in orice lucru privesti in aceasta stare. In ce priveste cerintele inimii/mintii/corpului - devii constient ca aceste lucruri, desi parti ale tale, nu sunt totul, si poti sa te privesti pe tine insuti ca pe un prieten. Ai simpatie si afectiune fata de tine, si intelegi care iti sunt slabiciunile, dar nu mai esti orb la ele. Nici nu te simti vinovat nici nu te ascunzi de tine insuti. Iti dai seama ca fiind 'only human' mai ai multe de invatat si de corectat, dar ai incredere ca le poti face pe toate. Cand ai o dorinta iti dai seama ca e doar o dorinta, si ca tine de corp sau de emotii sau de minte.
Cat despre destinul tau ca persoana ... in momentul in care ai trait aceasta experienta, intelegi lucrurile mai profund si fara greutate. Intelegi ca esti asemenea unei pietre intr-o constructie monumentala si iti dai seama in orice moment care este rolul tau. Iti vine usor sa ii iubesti pe altii, fiindca ii vezi exact asemenea tie, ca pe alta piatra in acelasi monument, si devii o persoana constienta de ansmblu. In ce ma priveste, cred ca destinul tuturor oamenilor este sa se descopere pe ei insisi, si sa se bucure unii de altii, si de intreaga creatie.
De unde sa stii ca acest proces iti foloseste si te ajuta ? Nu poti sa rapsunzi la asta decat dupa ce incerci. Mie mi-a ajutat, si este cel mai folositor lucru ce il fac in fiecare zi. Daca insa nu ai incredere in tine, sau ti-e frica de lucruri necunoscute, s-ar putea sa nu iti reuseasca. Oricum, un lucru e sigur: nimeni nu iti poate impune aceasta stare cu fortza. Nu se intampla nimic decat daca iti doresti sincer. Si e o experienta foarte placuta, de repetat de cate ori vrei.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#17499 (raspuns la: #17476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dilema - de mya la: 15/08/2004 14:57:27
(la: Nu stiu ce sa fac ?!!??)
E in felul urmator:

Daca ai ce sa oferi societatii unde te duci (in Sua, Arizona...sau oriunde, in fond nu conteaza) atunci societatea iti ofera si ea tie rasplata.

Mai clar: daca ai o calificare si pui osul la treaba serios (nu, nu e ca in Romania!)- iti faci o viata normala. Daca nu ai o calificare (deci nu prea ai ce sa oferi societatii respective) atunci trebuie sa te multumesti cu slujbe modeste pana la adanci batraneti eventual. Slujbele modeste sunt platite modest, normal...ca peste tot in lumea asta.

Bun...acum...daca vrei mai mult (bani, un statut, etc.) trebuie sa iei niste decizii de viata. Ce decizii? Pai uite de exemplu: sa inveti limba foarte bine (iei frumusel carti si casete de la biblioteca si pui mana si faci zilnic cat de mult poti). Sau alta decizie: te apuci sa faci un curs ceva acolo in noua tara - ori o meserie (tamplar, strungar, electrician sau ce vrei tu)- ori ceva mai interesant (daca poti/vrei/ai chef) ca de exemplu colegiu/facultate.

Faci exact ceea ce vrei. Avantajul in Sua este ca POTI sa faci exact ce doresti/propui/planifici. Sa muncesti (simplu la inceput), sa faci scoala (seara, timp de cati ani doresti...cum doresti) si sa te destinzi cum poftesti (1/in natura adica gratis - si ai ce sa vezi! sau 2/ satisfacandu-ti alte doleante contra cost, normal).

Repet - faci exact cum doresti.

Chestia cu..."Daca a fost cineva contactati-ma si pe mine si spuneti cum este."...nu prea e de folos fiindca pentru fiecare a fost altfel (oamenii sunt fooooarte diferiti, daca pentru unii a fost extraordinar pentru altii dezamagitor). Poti sa ai surprize si sa primesti tot atatea raspunsuri pozitive precum negative (in functie de cine se nimereste pe aici pe forum sa-ti dea sfatul respectiv) si atunci poti sa intrii intr-o deruta totala. Ajungi ca pana la urma in loc sa-ti rezolvi dilema - mai rau ti-o adancesti.

Pe scurt, TU decizi ce faci - in functie de ce stii tu ca esti in stare. Tu te cunosti cel mai bine, noi...habar nu avem, zau! Daca esti in stare sa-ti conduci singur viata asa cum doresti si ai incredere in tine (ca poti sa faci ceea ce-ti propui) atunci e in regula, drum bun si succes! Daca nu...nu.

Numai bine!
pentru 'o adolescenta ipocrita' - de desdemona la: 07/09/2004 16:37:52
(la: Ce fac cu viata mea)
De ce te crezi ipocrita ? Ei, hai sa vin si eu cu un comentariu inspirat, ca eu asa mi-e felul, intotdeauna dau sfaturi, din inspiratia mea fara exhaustiva (de stie-tot).
Cred ca piramida de care vorbesti, desi e un model care descrie probabil generalitatea, nu poate tine cont de anumite tipuri si evolutii mai putin standard. Exista mai multe tipuri de oameni asa cum exista mai multe tipuri de ascensiune a piramidei. De exemplu, exista oameni pentru care confortul inseamna un loc uscat in care sa dormi si un codru de paine pe zi. Pentru alti oameni, confortul include in mod necesar : casa, gradina, mobila, televizor, masina, conturi dodoloate, viitorul asigurat. Vorbesc de confortul incepand de la care oamenii se vor interesa de nivelul superior (sa spunem: arta, filozofie, religie). Unii dintre oameni nu vor urca niciodata la o treapta superioare a nevoilor (indiferent daca ei sunt din prima sau a doua categorie) continuand sa isi completeze nevoile la acelasi nivel, sau mai jos. Adica un om de pestera, care mananca zilnic un codru de paine va cauta si o ceapa, si va face foc in pestera. Iar omul cu vila isi va construi o piscina si isi va lua si un jeep. Alti oameni pot sa urce la o treapta superioara fara a isi satisface toate nevoile din nivelele mai joase: vezi persoanele spirituale (asceti, artisti, cautatori ai adevarului). Dar nici acestia nu sunt toti la fel. Daca de exemplu un ascet tibetan e in stare sa mediteze in conditii drastice de confort (frig, ploaie, pe piatra goala, fara a manca nimic zile in sir), si un sfant al bisericii traieste in post si rugaciune zile intregi, cu mintea indreptata spre divin, unii artisti nu sunt in stare sa creeze daca nu au un loc calm, confortabil, si foamea satisfacuta. Exista oameni care urca 'scarile piramidei' pe drumul clasic, si altii care fac salturi, in sus sau in jos (de exemplu, dupa ce si-a satisfacut nevoia creatoare se gandeste sa isi imbunatateasca meniul, adapostul sau garderoba.
Pe de alta parte, unii din cei al caror interes se afla la niveluri superioare, intelegand ca nevoile de baza sunt si ele importante pentru bunul mers al sistemului, se vor ocupa de ele 'coborand'.
Revenind la mesajul tau (fiindca am divagat destul), e foarte adevarat: cand incetam sa privim lumea prin ochii de copil, simtim ca ne-am trezit intr-un mediu plin de reguli si constrangeri, stim ce ne dorim dar pe de alta parte nu stim cat 'se cade' sa acceptam din sabloanele impuse de mediu. Solutia acestei dileme numai tu o poti da ! Nu te gandi ca esti nerealista - realitatea e un lucru pe care ti-l construiesti singura. La fel si maturitatea, tot tu o obtii, prin felul cum evoluezi. Deci, esti libera, ai deja cateva date si cunostinte despre mediul inconjurator, judecata o ai la dispozitie pentru a 'intelege' si 'decide' cum va fi modelul lumii pe care il construiesti tu. Nu toate regulile trebuie respectate ca la carte, nici nu trebuie toate aruncate la cos. Alegi ceea ce crezi ca e important si iti urmezi calea, constienta ca responsabilitatea eventualelor greseli iti va apartine.
Inca ceva - nu exista o regula care spune ca dupa o varsta incetezi a mai incerca sa fii altfel (prin asta intelegand un om care judeca independent de sabloane si prejudecati). Unii nu inceteaza niciodata descoperirea si explorarea (se spune ca viata e o continua scoala, si ca incetezi sa inveti numai cand nu mai respiri). Altii pot sa se complaca in monoton inca de la 20-30 de ani. Sau dupa un popas in monotonie si conformism (de zeci de ani) pot sa 'renasca' (ai auzit expresia 'viata incepe la 60 de ani ?'). Insa diferenta e ca, mai tarziu in viata ai mai multa incredere in tine, n-ai nevoie sa fii 'confirmat' si nu mai spui altora totul despre experienta proprie, fiindca e mai greu sa fii inteles de alti oameni 'formati'.

Desdemonovici (stie-tot)
P.S. scuze pentru lungime
#21217 (raspuns la: #20998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Justitiarul - de AlexM la: 08/10/2004 07:39:37
(la: Ce hobby-uri aveti?)


Trebuie sa ai multa incredere in tine, in ceea ce esti, in ceea ce gandeshti, in ceea ce faci pentru a cuteza sa te crezi potrivit pentru a fi justitiar.Si nu-i exclus deloc sa faci greseli.

La Doamnul ce face minuni
Ma rog neincetat
Sa ma fereasca de nebuni
si de puterea, ce-n mânã le-a picat.


Cu stimã,

AlexM
#24449 (raspuns la: #23971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM, - de DRACULA-i la: 12/10/2004 01:33:01
(la: Ce hobby-uri aveti?)
"Trebuie sa ai multa incredere in tine, in ceea ce esti, in ceea ce gandeshti, in ceea ce faci pentru a cuteza sa te crezi potrivit pentru a fi justitiar.Si nu-i exclus deloc sa faci greseli."

Bine zis...intrunesc asemenea calitati...insa nu ma incumet singur...ca "justitiar"...am speranta ca de fiecare data "deciziile" sunt "aprobate" de "Consiliul de Coroana"format din oameni adevarati.


"La Doamnul ce face minuni
Ma rog neincetat
Sa ma fereasca de nebuni
si de puterea, ce-n mânã le-a picat."

Pana la Domnul te mananca sfintii...man!!!


TRASUL IN TEAPA
Lasii
Ironici
Negativistii
Gelosii
Avarii
Impostorii
#24772 (raspuns la: #24449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, asa-i ! - de desdemona la: 21/10/2004 15:31:14
(la: Prietenia si prietenii)
Cred fara nici o greutate ca in societatea bucuresteana pot fi multi oameni interesati si ca 'legaturile' sunt foarte importante. Si (desi nu te cunosc) cred ca ai dreptate cand spui ca e de vina neincrederea in oameni. De multe ori problemele cuiva pornesc chiar din el insusi. Nu sunt de profesie psiholog, dar am o inclinatie naturala spre descoperirea felului cum 'functioneaza' fiintele umane. Am luat lectii de psihologie (poate ai sa razi!) chiar din cartile lui Agatha Christie. Si dintre oamenii ce i-am cunoscut, unii mi-au dezvaluit noi aspecte, inainte necunoscute. De exemplu, stiu ca sursa agresivitatii este in teama. Si ... referitor la ceea ce spui tu, am o analogie in cineva apropiat mie. Un barbat care nu are decat cativa prieteni, si pe alti oameni ii tine la distanta. El nu are incredere in oameni decat dupa teste repetate asupra lor, si dupa mult timp, interpretand drept agresiuni chiar manifestari de simpatie. Simte ca nu ii e usor sa se deschida. Si care e cauza ? Cand era mic, era foarte sensibil si vulnerabil, si devenise obiectul tachinarii altor copii. Copiii sunt cruzi din instinct (si fara s-o stie) atunci cand parintii le permit sa-si dezvolte ego-ul. Si el s-a inchis intr-o carapace, traind in lumea lui. Putini sunt cei ce au strabatut carapacea.
Daca tu intr-adevar gandesti ca altii s-ar putea sa rada de tine pe ascuns, exista un punct slab in tine. Nu ai incredere in tine. (Si de fapt ce importanta au ei ? Sa râda, asta nu schimba nimic, tu ai la fel de multe calitati, fie ca altii le recunosc sau nu).
Oamenii simt instinctiv multe lucruri pe care noi nu le spunem. De exemplu, un om e foarte iubitor, dar sever in afara. Toti se vor aduna in jurul lui. Sau invers, un om e mereu nemultumit, chiar daca tace, altii se vor feri de el, nevoind sa se molipseasca de aceasta atitudine. Un om care are incredere in el, altii se aduna in jurul lui, pentru ca le da curaj. Si asa mai departe. Eu am fost intotdeauna o persoana foarte populara intre colegi (si superiori) si asta mai ales fiindca eram plina de energie si foarte pozitiva. Aveam impresia ca nimic nu e imposibil. Si niciodata n-am fost in stare sa descopar daca cineva incerca 'sa ma sape' sau sa ma vorbeasca de rau. Dar pot sa zic ca am avut si un 'inger pazitor' foarte harnic. (Am avut noroc in toate).
In concluzie, ca sa nu ma lungesc ca o guma de mestecat, cred ca totul e o problema de atitudine. Depinde cum te uiti la lucruri, cu ce atitudine iei in mana viata. (mi se pare ca sun deja ca o sedinta de psihanaliza: ).
Desdemonita
#25794 (raspuns la: #25786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, - de desdemona la: 22/10/2004 12:08:12
(la: Prietenia si prietenii)
E o placere sa iti raspund, nu am des ocazia sa vorbesc despre lucruri asa de profunde cu multa lume, si imi face bine. Cand spun ceva, descopar si eu (din nou) acea realitate, sau o inteleg. Stii, era o gluma (pare-se adevarata) despre un profesor la matematica. Zice el: le-am explicat demonstratia. Ei n-au inteles. Am explicat-o inca o data, pe larg. Ei tot n-au inteles. Am mai explicat-o odata, incat am inteles-o chiar si eu, si ei tot - nimic. Cam asta e cu multi. Poti intelege un lucru cu mintea dar cu inima nu. Si intr-o zi, a 'inteles' si inima, atunci te 'luminezi'. Nu stiu daca intelegi ce spun.

Tot ce vreau sa iti spun e: ai incredere in tine. Te cunosti pe tine insati ? Stii de ce esti in stare, la nevoie ? Nu stii cine esti, fiindca niciodata n-ai fost pusa in situatia s-o afli. Esti o persoana puternica, in interiorul tau. Nimic nu e imposibil. Dar tu traiesti in iluzia ca esti fragila si in neincredere. Intr-o zi, acest lucru va cadea, si vei vedea ca ai fost intotdeauna un leu (ascuns sub o piele de miel). Ai sa vezi.
Si nu uita, daca altii gresesc este fiindca sunt slabi. Cei ce fac rau altora e fiindca sufera si mai mult in ei insisi, si nu poti decat sa iti fie mila de ei.
Daca ai incredere in tine, celelalte lucruri vin de la sine. incearca sa te cunosti pe tine insati, sa colaborezi cu ceea ce esti in interior, si totul va merge bine. Eu cred ca o carte ca 'micul printz' te poate inspira si invata niste lucruri pe care unii oameni le-au uitat.
Am spus cam multe si cam dezorganizate. Sper ca ai inteles o parte din ideile imperfect exprimate. Te las aici, cu urari de succes, si ganduri bune

Diesdiemonitzescovici
#25924 (raspuns la: #25858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: