comentarii

indarat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu voi continua!! - de Alexia la: 17/10/2003 07:20:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
AM CANTAT"
Virgil Carianopol

Am cantat cat am voit
Nimenea nu m-a oprit
Am iubit cat am putut
Orice dragoste m-a vrut

Toata tara cat e ea
Am purtat-o in vremea mea
De la munte pana la pom
Intr-o inima de om

Unii-au dat cu vorba-n mine
Astazi poate li-i rusine
Altii multi cati au trecut
Nici macar nu m-au vazut

Impacat acum salhui
Stau in trenul timpului
Si astept plutind in zbor
Halta unde-am sa cobor

Nu blestem,nu strig, n-arat
Nu-ntorc capul indarat
De era in altfel dat
Nu stiu daca-as fi canta

"NU"
Virgil Carianopol

-Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat
Timpul dinapoi care tacu.
Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat!
Am raspuns fara tristeti: -NU!

-Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus,
Timpul urmator care ma vru.
Ai orice daca-mi vei fi supus!
Am raspuns cu indarjire: -NU !

-Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna,
Stiu lumini ce nimeni nu le stiu
Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna!
Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu !

-Esti nebun, mi-a spus Nefericirea,
Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu!
-Du-te! ma-mpinse Stralucirea.
Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu !

Cat mi-as face viata de amara,
Ca oricarui care ma ceru
Tuturor ce nu sunt pentru tara ,
Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !


#1538 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia si interesele comune - de (anonim) la: 19/10/2004 14:41:11
(la: Prietenia si prietenii)
eu cred ca si interesele comune pot sta la baza unei prietenii sincere si de durata.Desigur, ar trebui, in acest caz,sa dam notiunii de "interes"un inteles mai cuprinzator,incluzand aici preocupari comune,pasiuni comune si nu doar urmarirea unui scop bine definit ,eventual cu caracter pecuniar...

mi s-a parut ca deslusesc o umbra de regret in afirmatia ta ca oamenii se schimba o data cu trecerea timpului . dar e ceva atat de in firea lucrurilor ca acest fapt sa se petreaca...! fiinta omului este intr-un perpetuu proces de transformare biologoca si spirituala. fara indoiala ca acest proces este cu dublu sens:spre mai bine sau spre mai rau. sa ne bucuram insa ori de cate ori vedem in celalalt o "primenire" chiar daca ea contravine unei tendinte,aproape la toti raspandita, de inertie atunci cand vine vorba de a accepta noul din celalalt. iar pentru cei care s-au schimbat in rau {asta,desigur,masurand cu propriul "barometru" moral :) },sa nu ne pierdem speranta;poate acest pas indarat le-a fost dat sa-l faca doar pentru a-si lua avant mai puternic atunci cand se vor decide sa mearga inainte.

prieteniile din liceu si facultate....Daca acele relatii isi merita acest nume,ele vor putea oricand fi reinnodate.Dar ce spun "reinnodate"?Ca si cum s-ar fi rupt...Distanta ca si noul anturaj sau noile preocupari ale prietenilor fac deseori sa "lancezeasca" o astfel de relatie. dar prin aceasta ea nu "moare" .nu rareori mi-am regasit cu bucurie prietenii din liceu si ne-am impartasit din cele ce ni s-au intamplat ori ne-am reamintit din cele ce au fost candva. totul depinde de disponibilitatea noastra sufleteasca.Si stii ceva? Aceasta este infinita...Doar sa dorim noi sa rasucim "rozeta" sufletului nostru ,sa nu fim avari ,sa nu precupetim a oferi ceva ce ne-a fost daruit si care este inepuizabil.

souris
#25542 (raspuns la: #24839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aproape barbati - de (anonim) la: 14/12/2004 16:22:20
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu doresc sa critic ,dar nici nu pot fi de accord cu anumite idei intalnite aici.Nu stiu daca barbatii romani sunt jalnici , mai degraba principiile dupa care se ghideaza sunt.E trist intr-adevar faptul ca am reusit sa atingem anumite culmi in diferite domenii ,dar nu am reusit sa schimbam mentalitati de pe vremea bunicilor noastre.Daca e vina femeilor?Poate , poate e mai convenabil asa ,dar cred totusi ca vina se imparte.Atunci cand cineva -nu conteaza sexul -constata ca a facut o greseala nu face nimic pentru corectarea acesteia, sau se mai intampla si sa incerci ,dar rezultatul sa fie aceelasi.
''Barbatii sunt cocolositi si alintati'' ,daca nu ar fi, acesta ar constitui un nou motiv pentru care femeile ar fi judecate ,deci ideea era ca oricum ar fi nu e destul de bine pentru barbati.Ce ar trebui sa faca o femeie ca sa fie considerata aproape egala cu un barbat- e drept in multe privinte nu pot fi considerati egali,egalitatea poate fi relativa.E clar ca o femeie ,in Romania nu are aceleasi posibilitati de afirmare ca un barbat.Si pe cine ar trebui sa ucidem, sa lovim sau sa maltratam ca sa avem ceea ce ne dorim?Ce ar trebui sa facem ca sa fie stabilita dreptatea in tara asta?????
Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti.
#31625 (raspuns la: #28880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horatiu draga, - de Valeriu Cercel la: 22/06/2005 13:57:46
(la: Durerea unui canadian)
Cineva a citit poezioara asta si n-a inteles o iota. (nu e vorba despre tine) Nu a inteles, ce treaba are resaritul cu mersul indarat. Vezi tu, eu sint nascut la mijlocul secolului trecut, si am prins alte vremuri.Cei nascuti pe-atunci, au inteles-o.Unii au trecut printre gloante, altii peste Dunare si am cunoscut o familie, ce a trecut peste Marea Neagra.Poezioara, este mai mult sarcastica decit satirica. Noi mai facem si haz de necaz.La vremea aceea, rasaritul era cauza problemelor si durerilor noastre.Acum, sint multi ce se plang de apus!Nu eu.Ce-i scris mai sus, este doar o gluma, cam dureroasa de fapt.
Cu bine. Valeriu.
pt cei din toronto&co - de HateFree la: 21/07/2005 03:06:10
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu stiu cum sustineti voi ca in state si in canada oamenii nu ii prea inghit pe homosexuali si tot dati pe aici cu exemple din viata scolareilor care isi exprima prin expresia "it's gay" dezgustul sau din emisiuni tv unde gay pierd concursul tocmai pentru ca sunt out, cand ultimile stiri spun:

TORONTO - Canada legalized gay marriage Wednesday, becoming the world's fourth nation to grant full legal rights to same-sex couples. Supreme Court Chief Justice Beverley McLachlin signed the legislation making it law, hours after it was approved by the Senate late Tuesday night despite strong opposition from Conservatives and religious leaders.


Cat despre partea cu sex-simbolurile masculine care nu ar fi putut deveni sex simboluri daca isi recunosteau public homosexualitatea, sa nu ma gandesc la ce pozitie sociala avea femeia cu un secol si ceva in urma si ce inseamna ea astazi pt societ contemp....

Si nu mai departe de 1879, cand Henrik Ibsen scria "O casa de papusi", prima piesa de teatru feminista (culmea, scrisa de un misogin!!!), reactia publicului vremei a fost atat de virulenta incat Ibsen (care era o personalitate notorie inca din timpul vietii) A FOST OBLIGAT sa scrie un al doilea final, in care Nora se intorcea la sotul ei si isi cerea scuze!!!! lol, fiti siguri ca argumentele conservatorilor vremii veneau din aceeasi zona quasi morala-religioasa ca si argumentele contemporanilor nostrii

Oare chiar evolueaza mentalitatea umana in pofida celor care trag de ea indarat cu disperare si peste inca vreo 10 ani vom avea sex-simboluri masculine care sa-si recunoasca homosexualitatea fara sa le fie teama ca le va afecta imaginea????
#60653 (raspuns la: #60249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu plecaciune in directia lui - de latu la: 04/11/2005 21:53:41
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Cu plecaciune in directia lui maan, dar fara a ma intoarce cu spatele la cei care nu m-au inclus in exercitii - nici eu n-as fi facut-o in locul lor - redau senzatii razlete avute la citirea diferitelor postinguri in legatura cu autorii respectivi.
Fiind relativ nou in cafenea, nu am (inca) prea multe de spus si cer scuze celor la care nu m-am referit.

Teama de a gresi nu am prea multa, intrucat daca ma insel, n-am sa fiu singur, ci de partea majoritatii...:-))

Maan: Inteligenta jucausa pe mai multe octave; cuvintele sunt culoare, oglinda sau bici dar numai rar intamplatoare, niciodata prefacute si arareori necontrolate; arta de a citi indaratul mastilor si printre randuri; arta de a patrunde indaratul mastilor de printre randuri; arta de a randui mastile de nepatruns.

Intruder: Serios; chibzuit sau infocat; constient de sine si de cei din jur; diplomat de dragul atmosferei sau categoric cand e cazul; nu multi il cunosc cu adevarat; saritor la nevoie; scrisul e totodata supapa, izvor de noi puteri si poarta spre lacasul secret cu amintiri dragi.

Zaraza: Ce-i in gusa si-n capusa; umorul adevarat e apanajul inteligentei; un pahar de vin ales in companie aleasa; ironie fina si fara varfuri otravite sau - dupa caz - sarcasm sanatos si menit sa usture; stelele ne influenteaza cu siguranta.

Rac: Cand se incumeta, iese ceva splendid (v. conferinta de fata..:-)).

A_Carmen: Sensibila, curtezana, in cautare...

Daniel Racovitan: Categoric; argumentativ; hotarat; credincios - pe buna dreptate zic eu - experientei sale de viata; fara ambitia de a convinge; adeptul solutiilor clare cu cat mai putine compromise; cea mai buna gazda din cate am intalnit pe forurile internationale pe unde am fost.

Honey in the Sunshine: mult haz, multa inteligenta, multa activitate, mult noroc in viata!
Altii nu dobandesc niciodata ceea ce tu ai de pe acum.

Iar eu?
Trimit repede comentariul, altfel nu-l mai trimit...:-)))
"atunci cand argumentele fac - de maan la: 17/11/2005 09:30:12
(la: mister)
"atunci cand argumentele fac loc jocurilor de-a jungla cu sufletul celuilalt, un joc in care cel mai puternic il subjuga pe cel mai slab, un joc aparent fara sentimente, pentru ca telul se concentreaza azi asupra lui "eu" comparativ cu ieri cand parola era inca "noi". "
pare definita completa a escrocului sentimental.
sunt curioasa de ce ai scris "APARENT fara sentimente".
cand totul 'vireaza'-n directia asta, doar un singur 'eu' il mai simte pe 'noi'?
daca doar unul il simte, e dovada ca 'noi' nu mai exista sau ca celalalt a alunecat cedand unor tentatii absolut lumesti si-ar avea nevoie doar de un impuls care sa-i reaminteasca parola, in loc de un sut in cur, asa cum se-obisnuieste, cedand tentatiei de moment?


Sinceritatea ta brutala va fi intodeauna brici, de nu ma lasi s-o aflu-n ritmul sufletului meu.
..........................
Iar ritmul sufletului tau il pot cunoaste cu atat mai bine cu cat ritmul sufletului meu coincide mai mult cu al tau, pe o axa care pleaca de la 0 si continua pana la infinit...
A-mi cere sa-mi adaptez ritmul sufletului meu la cel al tau, inseamna a-mi cere sufletul pentru a mi-l modela.


eu nu vorbeam de sinceritatea-n iubire.
ci de brustile confesiuni ale unor oameni pe care abia ii cunosti si care (hai sa luam ipoteza in care doresc frenetic sa fim prieteni) se precipita, se grabesc, sperand ca vor reusi mai curand sa capete ce-si doresc.
doream sa spun ca, personal, resimt acestea drept agresiune si-n mod absolut involuntar, ma dau doi pasi indarat.:)

atunci cand prietenia (iubirea) exista, cred ca-i musai sa-ti dai sufletul intrucat numai asa castigu-i total.
sanatos ar fi insa sa te-asiguri, in prealabil, ca sunt sanse sa primesti niste suflet la schimb, caci altfel traiesti schilod.

vreau sa spun asa: in momentul in care ajungi sa cunosti pe careva, toate trebuie judecate din pozitia "primesc - primesti".
in momentul in care s-a definitivat acest proces al cunoasterii (l-as putea tot atat de bine numi 'al auto-cunoasterii', fiindca e incredibil cate poti afla-n acest mod despre tine-insuti) si simti ca poti,daca ai decis sa DAI, atunci trebuie sa fie complet si total.
altfel n-ai facut nimic.

#88210 (raspuns la: #88074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de latu la: 17/11/2005 14:52:13
(la: mister)
atunci cand argumentele fac loc jocurilor de-a jungla cu sufletul celuilalt, un joc in care cel mai puternic il subjuga pe cel mai slab, un joc aparent fara sentimente, pentru ca telul se concentreaza azi asupra lui "eu" comparativ cu ieri cand parola era inca "noi". "
pare definita completa a escrocului sentimental.

pare. Dar cred ca este valabila si daca relatia n-a luat fiinta din motivele premeditate ale unui escroc.
De altfel, cred ca este valabila si intr-o relatie de afaceri, nu numai in relatii sentimetale. Mersul ar fi cam acelasi, chiar daca sentimentele ar fi cu totul altele.

(l-as putea tot atat de bine numi 'al auto-cunoasterii', fiindca e incredibil cate poti afla-n acest mod despre tine-insuti)
La fel de incredibil ca si rapiditatea cu care uiti cele aflate in momentul in care te afli in fata unei noi relatii pentru care esti dispus sa joci din nou 'vabanque'...:-)

sunt curioasa de ce ai scris "APARENT fara sentimente".
Pentru ca nu cred in disparitia fara urme si de azi pe maine - nici in timp - a tuturor sentimentelor nutrite la inceputul unei relatii (cu exceptia escrocheriei bineinteles). Am invatat insa sa accept puterea orgoliului de a innabusi simtamintele, pentru a da creierului un surogat de temeinicie cu privire la hotararea luata. Fraze ca de exemplu "Mai bine sfarsitul groaznic decat groaza fara sfarsit" sunt in asemenea situatii praf in ochii sufletului propriu si totodata dorinta de autosugerare si de a sugera celuilalt, ca la baza deciziei nu se afla egoismul ci altruismul.

Este practic ceea ce as numi strategia justificarii "sutului in cur, asa cum se obisnuieste, din motive lumesti" de care scrii tu, in incercarea de a-i conferi o aura de hotarare altruista, dureroasa, dar chibzuita spre binele deopotriva al fiecarui 'eu'. Asta suna in urechile tuturor mai bine decat varianta mai adevarata: Cea a slabiciunii in fata unei tentatii de moment din cauza careia intreg edificiul se duce de rapa.
Iar faptul ca mai devreme sau mai tarziu "trecutul te ajunge din urma" nu cred ca consoleaza pe unul - si nu-l atinge pe moment pe celalalt - dintre 'eu'.

Ca in toate, exista si aici exceptii. Insa ele nu cred ca infirma regula daca vorbim de exemplu de o legatura (sentimentala sau de alt gen) de mai multi ani, unde unul din parteneri isi da seama intr-o zi, ca "in toti acesti ani n-a existat nimic comun".
Am scris subiectiv "aparent fara sentimente", nevoind sa accept cruzimea, lasitatea sau "atacul este cea mai buna aparare" ca fiind sentimente. Poate daca scriam "aparent fara amintiri" ar fi fost mai corect, dar cred ca la fel de putin concret. Sorry!

cand totul 'vireaza'-n directia asta, doar un singur 'eu' il mai simte pe 'noi'?
Amandoi 'eu' il simt pe 'noi', doar ca unul nu mai vrea sa-l accepte, si cauta pentru el si pentru restul lumii argumente in sprijinul justetei 'virajului'.

doream sa spun ca, personal, resimt acestea drept agresiune si-n mod absolut involuntar, ma dau doi pasi indarat.:)
Ok, partea asta am inteles-o altfel...:-)
Si eu am aceeasi reactie, cu un adaos de 'a ignora' si o priza de neincredere. 'A ignora' nu in sensul definitiv, ci cu gandul la ritmul meu, care mai devreme sau mai tarziu imi va con- sau infirma cele ce pana la momentul respectiv le trec la rubrica "divertisment".
Priza de neincredere a venit cu timpul. Simplu explicat, se datoreaza experientei banale conform careia exista o mare probabilitate ca cele spuse de un om beat "I-io nnnu-s be-at, numm-ma am bbaut pe ssstom-st-tomaccu g-goll" sa nu corespunda realitatii de fapt si de drept...:-))

atunci cand prietenia (iubirea) exista, cred ca-i musai sa-ti dai sufletul intrucat numai asa castigu-i total.
Si eu cred tot asa.
De aia am scris 'vabanque'. Pentru ca la urma urmelor si riscul e total.
Dar daca trebuie sa-l modelezi, atunci nu mai esti dispus sa-l dai, decat cu rezervele subiective din experientele prealabile.

sanatos ar fi insa sa te-asiguri, in prealabil, ca sunt sanse sa primesti niste suflet la schimb, caci altfel traiesti schilod.
Prietenia (iubirea) - atunci cand exista - este neconditionata....
#88271 (raspuns la: #88210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sinceritate agresiva? - de Shtevia la: 17/11/2005 14:52:13
(la: mister)
irma, spui: "Cand suntem sinceri dezvaluim celuilalt ganduri pe care speram ca el deja le-a gandit, simtit. De multe ori sunt doar sperante. Si comunicarea "adevarului" devine astfel o revelatie tulburatoare sau chiar suparatoare."

Chestia cu speratul e putreda din start…Intotdeauna m-am gandit ca verdele pe care il vad eu nu e totuna cu verdele pe care il vad ceilalti. Stiu ca spunem: ce verde e iarba, dar nu pot niciodata sa fiu sigura ca e chiar acelasi verde pe care il vedem toti.
Deci, nu voi sti niciodata ce simte/gandeste celalalt. Si de ce altii ar sti ce simt/gandesc eu, daca nu le dau macar un indiciu?
Pe mine nu m-a deranjat niciodata confesiunea cuiva…indiferent de relatia dintre noi.

irma: "Poate de multe ori sentimentele (gandurile) pe care le declar nici nu exista cu adevarat si sunt doar incercari de ancorare intr-o pseudo-realitate."

Asta nu am inteles…spui ce nu simti/gandesti? Pai, se numeste minciuna. Sau nu?:)


maan:"daca cineva nu poate indura (din diverse motive) adevarurile mele, nu-neamna ca pur si simplu nu suntem sufleteste compatibili?"

Nu, nu inseamna incompatibilitate sufleteasca, inseamna limitare la egoismul propriu, care ne pune un fel de ochelari de cal.

maan: "ci de brustile confesiuni ale unor oameni pe care abia ii cunosti si care (hai sa luam ipoteza in care doresc frenetic sa fim prieteni) se precipita, se grabesc, sperand ca vor reusi mai curand sa capete ce-si doresc.
doream sa spun ca, personal, resimt acestea drept agresiune si-n mod absolut involuntar, ma dau doi pasi indarat.:)"

Pai, oamenii respectivi poate ca au atata disperare in ei, atatea refulari, ca erup la primul prilej favorabil. Eu cand marturisesc cuiva ceva, de exemplu, nu urmaresc un scop anume…o fac dintr-un prea plin. Ca paharul ala care e plin ochi si un strop in plus il face sa se reverse.
Faptul ca cineva ar resimti asta drept agresiune nu mi-a trecut niciodata prin minte…nu vrea sa agresez pe nimeni…nici verbal, nici altfel :). Si nu tin minte sa imi fi spus asta cineva sau sa vad cum sare inapoi doi pasi :). Dar, poate, ca exista persoane care au fost crescute intr-un mediu in care a vorbi despre eul personal si sentimente era tabu si de aci o anumita pudoare si o anume rezerva.
maan - de latu la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
sper ca pe-aia cu vacutze nu i-ai dat oanei sau, duammmneee-fereste, lui latu.
CA NU TE MAI IAU NICAIERI!

Nuuuu! Mie mi-o dat-o p'aia cu elefantei, da o trebuit sa-i dau indarat, ca nu'sh ce mireasa o vrut sa fure din piata matache...




Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
#90221 (raspuns la: #90187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex boldea - de latu la: 14/02/2006 19:24:09
(la: Povestea unei zdrente)
dar daca vrem si o urmare (eu stiu ca vreau) atunci hai sa nu ne facem nevoile pe sperantele oamenilor
Foarte frumos scris!
Ca si restul necrutatoarei analize a Zarazei. N-am gasit din pacate referirea la dreptul parerii personale, dar probabil ca ai omis-o doar pentru ca te-ai repeta.

In ce priveste textul, mi se pare multa bunavointa indaratul cuvintelor. Mi se pare si ca gandurile izvorasc dintr-un suflet bun. Si mi se mai pare, ca sperantele de viitor nu sunt deloc neindreptatite daca ramanem la nivelul pamantean al descrierilor epice.
Orice mesaj ma atinge sau nu, in masura in care imi patrunde sub piele. Pentru asta n-am nevoie de inflorituri stilistice, dupa cum n-am a multumi autorului pentru faptul ca mi-a atras atentia asupra unui ideal.
A chema un cershetor in casa pentru a-l hrani e o imagine idealizata, desi a-i da ceva de mancare cand il intalnesc pe strada, e o experienta.
Asta mi-a reamintit textul...

Iar discutiile de pe margine mi-au reamintit contributii prin diverse conferinte, in care cu totii am fost de acord ca unul din drepturile fundamentale de care ne bucuram, este libertatea parerii...

Last but not least: Oare pe a_lex_is o intereseaza mai mult incurajari paushale decat o parere sincera, mai ales cand e si fundamentata?
#105878 (raspuns la: #105212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de latu la: 20/05/2006 01:59:57
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
NU E NICI O USA acolo; temerile, prejudecatile si "principiile" noastre o imagineaza. :)
Speranta cred mai degraba...
Iar usa are un caracter simbolic. Poate fi si un fermoar. :-)

Sau o linie....
Cand a venit momentul individual al fiecaruia, oricum nu conteaza: Usa poate fi si blindata, nici n-o bagi in seama.
Vorbind de o usa, am cedat dorintei de demarcatie care ne (poate doar ma) face sa tragem linii in colbul drumului, dincolo de care stabilim ca se afla "ceilalti" "binele" sau "restul".
De multe ori linia ne da siguranta iluzorie de a fi ocrotiti, alteori o vedem ca fiind granita dintre fericirea celorlalti si nenorocirea noastra. Dar o tragem intotdeauna cu piciorul descult, fara sa stim daca in urmatoarele secunde nu vine o pala da vant care sa rascoleasca praful. Nici nu ne intereseaza vantul, pentru ca vom trage linia din nou. Ori de cate ori vantul o s-o stearga, jurandu-ne totodata ca a fost ultima data...

Eu cred ca nu vantul, nici linia si nici pantofi de lac ne influentzeaza in vreun fel: Linia am trage-o oricum in fata picioarelor noastre, si nu indaratul lor...
Demarcatia ar reprezenta intotdeauna ceva ce e intre noi si ceva la ce ravnim.
Usa de exemplu...

Iar in ce priveste dragostea aia, de dincolo de usa (dincolo de linie sau dincolo de fermoar) o recunoastem de-abia dupa ce am gasit-o, deci dupa ce am trecut de usa, fara macar sa ne fi dat seama ca am facut-o.
Inceputul e identic cu alte inceputuri.
Numai ca dupa o vreme iti dai subit seama, ca nu simti nevoia sa ai indoieli. Asta te irita, te scufunzi in tine si cauti motiv de indoiala, dar nu-ti reuseste. Si te simti mic pentru aceasta cautare pe care o consideri a fi tradare.
Dar nu e tradare. E semnul sigur ca ai trecut de demarcatie.
Tradare ar fi, daca ai cauta nod in papura. Daca n-ai accepta ca linia e in spatele tau de data asta, singura data care conteaza.
Tradare ar fi, daca lipsa unui motiv de indoiala ti-ar da indoieli...

Deosebirea fata de celelalte dati este, ca drumul nu se termina in fata usii, ci incepe dincolo de prag...

Tu ai scris de indoieli inainte de momentul cortinei, precum si indoiala daca indoielile au fost indreptatite.
Indoielile sunt sistemul tau subiectiv de alarma, care te fereste de greseli. Daca exista, indoielile sunt indreptatite.
A le ignora ar fi adevarata greseala, nu a le da curs.
A te intreba cu mintea daca n-ai gresi cumva luandu-te dupa suflet, e ca si cand te-ai intreba cum e mai bine sa traiesti: Cu sau fara aer...
Exista oameni, care traiesc fara aer. Numai ca eu n-as numi aia "a trai". Ma indoiesc, ca in punctul asta gandim diametral opus...:-)

A te fi contrazis, ar fi insemnat sa-ti demonstrez ca usa e in spatele tau. Mai mult la asta m-am referit.
Si asta mi-as fi dorit intr-adevar mult.

Ai dreptate. Nu e nici o usa. Ar fi si incomod: Deschide usa, inchide usa, unge usa sa nu scartzaie, unde naiba am pus cheile, "Nu mai trantiti ma usa asa"...:-)
Deci nu e nici o usa.
Dar demarcatia poate ca exista.

Iar momentul tau individual cu siguranta exista.
El va veni sau nu. Dar cea mai mare greseala ar fi sa incerci sa trishezi: A unge pe portar, nu inseamna a unge usa...:-)
Ungandu-l pe portar nu faci momentul sa vina, ci te minti in jos pe scara asteptarilor indreptatite, care nu vin de la minte ci de la suflet...

Acu', daca nu te-am convins contrazicandu-te, banuiesc ca te-am convins conform bancului:
"Gigele, mama, daca-i spui lu' bunica o poezie, iti da buni un pupic!"
"Iti spun doua poezii, numa' lasa-ma in pace"
ceea ce transpus ar insemna, ca pe viitor, daca aduc vorba de usi, tu o sa zici imediat ceva ca: "Da, ai dreptate, hai sa vorbim de altceva..."...:-)))




#123254 (raspuns la: #123242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de latu la: 25/05/2006 01:38:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Sunt doi pasi pana in strada,
Trei ar fi iar indarat,
Si in jur, pe promenada
Stau baietzii pana hat...?
#124115 (raspuns la: #124108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anadi108 - de latu la: 05/06/2006 14:07:46
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
Latu a spus:
Prezentarea de silogisme in faza de experiment intelectual, poate duce la erori de fond si/sau , ....bla-bla bla-bla

Latu n-a spus ".bla-bla bla-bla"
Dincolo de regulile constructiei de silogisme, exista si reguli in ce priveste utilizarea de citate. Daca nu altele, atunci macar regulile dictate de buna crestere.

Silogismul prezentat nu e un experiment intelectual.
Initial ma referisem la forma prezentarii.
Nesiguranta care apare ca baza prezumtiva a refugierii indaratul unor valori incontestabile, precum si motivele pentru care esenta acestor valori este prezentata sub forma de matrice, parca in dorinta de a reduce pe cat posibil riscul inexactitatii, duc dupa parerea mea la concluzia experimentului, pe care tonul de moderare sau maniera de expunere in limbaj digital o intaresc.
Caracterul experimental al prezentarii silogismului, consta in turnarea unor adevaruri in forme rigide, care in varianta perfecta lasa loc doar pentru admiratie, respect si incuviintare.

Replica: de prisos.
Replică

Scriind ca e de prisos, am dorit sa evit un raspuns constand dintr-o cavalcada de vorbe, menite sa ma convinga prin tunetul lor, nu prin fundament.
Denuntarea termenului "enunt" ca fals si intronarea punctul unu ca "adevar" nu schimba decat terminologia, nu si eroarea asupra careia m-am oprit.
Pentru conformitate:
Latu a spus:
Pct. 1 este un enunt
Replică:
Pct. 1 este un adevăr:...

Demn de relevat mi se pare si citatul:
...primului punct se numeşte declararea premisei., care la urma urmei vine ca o confirmare a celor observate de mine: Declararea premisei - aici a "adevarului" - urmata de aceeasi declaratie in conditional, ambele in cadrul aceleiasi enumerari putea fi lesne evitata in favoarea formei.
Fara a stirbi veridicitatea unui silogism, prezentarea lui contribuie totusi la imaginea de ansamblu.

... iar mulţi şmecheri care învârt cuvintele trec drept înţelepţi.
Nu ma indoiesc, ca si aceasta formulare face parte dintr-un posibil concept de discutie, chiar daca nu ader la acesta.
Aplicat insa aici, confirma nesiguranta: Cine stie argumentul de partea lui, nu simte nevoia de a se descotorosi cu bata de cei interesati sa-l auda.
#126229 (raspuns la: #126168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Latu a spus: Prezentarea de - de anadi108 la: 06/06/2006 19:55:32
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
Latu a spus:
Prezentarea de silogisme in faza de experiment intelectual, poate duce la erori de fond si/sau , ....bla-bla bla-bla
Latu n-a spus ".bla-bla bla-bla"


Replică:

Opinia lui anadi e că semnificaţia cuvintelor lui Latu, care urmau în fraza respectivă era "bla-bla bla-bla",
1. pentru că ele reprezentau, doar teorii generale despre silogisme, care însă
2. chipurile s-ar aplica şi la silogismul prezentat, în plus fiind
3. o încercare de denigrare a silogismului prezentat, fără a prezenta nici un argument concret, însă afirmând “…poate duce la erori… in care cauza si rezultatul (silogismului) izvorasc/se pierd din/in dessert”.

Latu a spus:
Dincolo de regulile constructiei de silogisme, exista si reguli in ce priveste utilizarea de citate. Daca nu altele, atunci macar regulile dictate de buna crestere.

Replică:
Ar trebui să te uiţi în grădina ta. Bunul simţ te-ar fi obligat să nu faci asemenea aluzii insultătoare, cum că atât cauza cât şi rezutatul silogismului prezentat ar izvorî/s-ar pierde din/în deşert, fără ca tu însuţi să prezinţi un argument concret care să invalideze silogismul prezentat, având tupeul să spui că nici nu te-ai găndit să dai o replică.


La afirmaţia lui anadi: Silogismul prezentat nu e un experiment intelectual,
Latu a spus
Initial ma referisem la forma prezentarii.

Replică:
Aceasta este o minciună, latu s-a referit în primul rând la erori de fond
(Prezentarea de silogisme in faza de experiment intelectual, poate duce la erori de fond si/sau forma …


Latu a spus:
Nesiguranta care apare ca baza prezumtiva a refugierii indaratul unor valori incontestabile, …duc dupa parerea mea la concluzia experimentului, …

Replică:
Latu continuă să afirme că silogismul prezentat ar fi un experiment intelectual, deşi el nu e un experiment ci o confirmare logică a experimentării existenţei lumii absolute, confirmare logică ce pleacă de la premisa principiului fizic al cauzalităţii,
Latu afirmă că anadi ar suferi de nesiguranţă
şi că acea nesiguranţă ar fi baza refugierii sale indaratul unor valori incontestabile.
De nesiguranţă suferă cei care nu ştiu:
(Prezentarea de silogisme in faza de experiment intelectual, poate duce la erori de fond si/sau forma.

Latu a spus:
Denuntarea termenului "enunt" ca fals si intronarea punctul unu ca "adevar" nu schimba decat terminologia, nu si eroarea asupra careia m-am oprit.
Pentru conformitate:
Latu a spus:
Pct. 1 este un enunt
Replică:
Pct. 1 este un adevăr:...


Replică:
Termenul enunt nu a fost denunţat ca fals, ci ca falsă formulare.
El nu spune nimic despre calitatea premisei.
A spune despre o afirmaţie că este un enunţ, e doar o schimbare de terminologie, care însă vrea să implice că afirmaţia nu ar avea valoare de adevăr, şi în sensul că oricine poate să enunţe, dar fără evidenţe, enunţurile nu sunt decăt speculaţii fără valoare.

Latu a spus:
Declararea premisei - aici a "adevarului" - urmata de aceeasi declaratie in conditional, ambele in cadrul aceleiasi enumerari putea fi lesne evitata in favoarea formei.

1. Nu “aici” (adică numai în acest caz), ci totdeauna premisa trebuie să fie adevărată, pentru a avea şansa de a ajunge la o concluzie adevărată. Cel ce construieşte un sistem logic plecănd de la o minciună, poate a avea dpdv logic dreptate, în realitate concluzia fiind o minciună, căci are ca premisă o minciună.
2. Repet: Prezentarea punctului doi sub formă condiţională a fost intenţionată pentru o discuţie pe tema principiului fizic al cauzalităţii.


Latu a spus:
Replica (mea): de prisos.

Replică :
Nu-i nimic. E ceva. … Gimnastică mentală şi denigrări gratuite.

Iar şmecherii care ne înconjoară ţin aproape.
#126358 (raspuns la: #126229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de latu la: 01/07/2006 11:00:30
(la: vaco, stiu ca sunt un porc)
vă permit să scrijeliţi pe mine
> gina + gicu = Love <

Pe mine ma chiama nicu si pe prietena mea steluta... Pot sa scrijelesc si o inimioara cu sageata? Cu baioneta sau cu un cui?

In rest, metafora nu este obligatoriu a corespunde vremelnicelor norme morale numai pentru ca marii romantici au folosit-o inaintea lui Dan Carlea. Uneori e benefica o privire indaratul fatadei cu care ne-am obisnuit in jurul nostru.
E un pic ca si cu fast-food-ul sau cu clisa: Nimeni n-a mancat, dar toti stim ca nu-s bune si taaare ne minunam cand cineva recunoaste ca a mancat...
__________________
Things to do today:
1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
* - de latu la: 08/09/2006 13:19:15
(la: Intrebari:)
1. De ce "prescurtare" este un cuvant asa lung ?
- Pentru ca "p" ar avea mai multe intelesuri iar "postscurtare" n-ar avea nici unul.

2. De ce soldatii Kamikaze purtau o casca ?
- Pentru a muri ca eroi, din cauza exploziei si nu pentru ca in momentul impactului s-au lovit cu capul de bord. Ultima situatie ar fi adus probleme in discutia onorurilor militare la inmormantare.

3. De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnatilor la moarte ?
- Pentru ca executia s-ar amana prea mult daca ar trebui sa survina prin infectii datorate unui ac nesterilizat.

4. Care este sinonimul cuvantului " sinonim" ?
- "omonim invers"

5. De ce nu exista mancare de pisici cu gust de soarece ?
- Pentru a nu ingradi dreptul pisicilor la cosmopolitism.

6. Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie?
- Pai de teflon nici nu se lipeste nimic. De tigaie da, iar teflonul e lipit de tigaie.

7. De ce balerinele merg mereu pe varfuri ? Nu ar fi mai simplu sa angajeze balerine mai inalte ?
- Pentru ca alea ar tropai si mai tare, cand doarme regizorul sau publicul.

8. Vreau sa imi cumpar un bumerang nou. Cum pot sa scap de cel vechi ?
- Fa-l cadou copilului vecinului, in semn de impacare dupa ce l-ai prins la furat de cirese din gradina ta.

9. De ce localurile deschise non stop au incuietori ?
- Pentru ca localurile nu stiu ce-i aia non stop. Incuietorile le-a pus blegu' de proprietar.

10.Adam avea buric ?
- Nu stiu. Nici ce avea indaratul frunzei de artar nu e documentat stiintific.

11.Cum poate avea Donald nepoti daca nu are frati sau surori ?
- Bunicii n-au nevoie de frati si surori ca sa aibe nepoti.

12.Daca Superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni ?
- Ca sa nu-l confunde fanii cu Batman.
Si cine zice ca cineva care se catara pe ziduri si e puternic ca un bou, e destept?

13.Cand faci fotografii cu Mickey la Disneyland, omul din interiorul lui Mickey zambeste ?
- Nu. Zice "Cheese".

14.Cand o masina merge, aerul din interiorul pneului se invarte ?
- Nu. Aerul se invarte doar daca rotile se invart. Dar atunci masina ruleaza.

15.De ce nu castiga ghicitoarele la 6 din 49?
- Pentru ca ghicitul se refera la viitor, nu la prezent.

16.Cum se traduce "Ziua Pacii" in engleza fara sa sune vulgar in romaneste?
- PeaceOff

17.Daca despre o femeie se spune atunci cand nu este moarta ca este vie, de ce nu face struguri?
- Pentru ca nu s-ar gasi nimeni sa bea vinul.

18.Daca uleiul de porumb se face din proumb, cum este cu uleiul de corp?
- Ala se face din femeia de la punctul 17.

19.Daca lipiciul superglue lipeste intr-adevar orice, de ce nu si interiorul tubului?
- Pentru ca exceptiile confirma regula. Asa a fost si la Bill Gates, cand a prezentat noul Windows si a capatat "Bluescreen".

20.De ce iti trebuie programare la clarvazator?
- Din acelasi motiv pentru care iti trebuie clarviziune la programare.

21.De ce oamenii te cred pe cuvint cind le spui ca exista 400 milioane de stele pe cer, dar cind le spui ca aceasta banca a fost proaspat vopsita, cred ca glumesti?
- Pentru ca oamenii se intereseaza de problemele universale mai degraba decat de fleacurile cotidiene.

22.De ce sucul de lamiie este in mare parte din ingrediente sintetice, pe cind in solutia de spalat vase este zeama de lamiie adevarata?
- Ar fi mai bine ca in sucul de lamaie sa fie solutie adevarata de spalat vase?

23.De ce Tarzan nu are barba?
- Pentru ca pe atunci nu se inventasera inca lamele de barbierit.

24.Oamenii casatoriti traiesc mai mult, sau doar li se pare?
- Timpul petrecut cu un partener, pare uneori cu mult mai lung decat cel petrecut singur.

25.Cu ce viteza se deplaseaza intunericul?
- Cu viteza luminii, ca-i acelasi motor si aceeasi lege.
O diferenta ar putea totusi fi, ca unii care se dau luminati, se dovedesc uneori a fi prosti ca noaptea.

26.Cum ar arata scaunele, daca am avea genunchii la spate?
- Ar avea spatarul in fata.

27.Un termos vara pastreaza bautura rece, iarna calda. De unde stie termosul cind e vara si cind e iarna?
- Pentru ca are un termostat. Tat-ul este generatorul senzatiei de caldura sau frig.

28.De ce in avioane se impart veste de inot, in loc de parasute?
- Pentru ca in panica aia, oricum nimeni nu observa diferenta. Ar ajunge practic si cate un prosop. (Foen-uri nu se impart ca sa nu se electrocuteze nimeni in apa).

29.Un sofer care lucreaza pe masini de dezapezire, cum ajunge dimineata la servici ?
- Prin canalizarea orasului.
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
Vania - de latu la: 10/09/2006 13:52:21
(la: scrisoare catre Lia 2)
cerul nostru e handicapat, inchide, nu deschide, izoleaza, nu elibereaza, e acoperis, nu acoperamant, e paralizat intr-o nuanta, strivit de blocuri si zgarie-nori
Ca formulare se potriveste consumatorilor de telenovele si observatorilor cu stil. Acestia din urma se includ cu buna stiinta si -simtire in vederile generale, ceea ce insa nu este sinonim cu a vorbi in numele altora.
Deosebirea dintre primii si ultimii consta in scopul singular al primilor, acela de a iesi in evidenta.

Personal cred in puterea de a chema visele. Ele pot intra pe usi deschise, dar se strecoara si pe sub orice usa, oricat de grea si bine ferecata ar fi ea.
Iar atunci cerul, cum l-ai descris in citat, nu mai face din mine victima perfecta schitzata de arhitectii ternului perfectionat, ci - dimpotriva - imi furnizeaza argumentul legitimitatii privilegiului comparatiei si in consecinta puterea, putintza si motivul retragerii intermitente.
Nu intr-o lume paralela ci indaratul paravanului implinirii sufletesti.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...