comentarii

inefabilul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca un parfum de vis....... - de cosmacpan la: 04/05/2004 02:21:02
(la: Celinda Arnet)
"Ma intreb: ce Frumoasa Adormita pe care nu a trezit-o nimeni, ce Thais neconvertita, ce Virginia aclimatizata locuieste in casa cu miros de trandafiri?"
Mi-am permis sa incep cu intrebarile tale pentru ca raspunsul pe care il cauti, l-a cautat si Eliade si fiecare la randul sau la timpul sau a cautat astfel de raspunsuri. Unii dintre noi cauta si poate gasesc raspuns, altii cauta si nu gasesc nici un raspuns, iar cei mai multi nici nu cauta si nici nu gasesc pentru ca lasa acest lucru in seama subtilului si inefabilului. Inconstientul sau subconstientul preiau aceasta sarcina si ne trezim la un moment dat in fata unor raspunsuri la intrebarile nepuse.
raspunsul e tot nu. - de L la: 16/10/2004 07:41:33
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Un punct de vedere interesant, desi intrucitva destul de gresit si care nu rezista unei analize critice, "la rece".

Punctul unu, denigrarea adversarului (atacuri ad hominem, fie ele si voalate) nu constituie un argument valabil. Unde, ziceti ? Argumentele opuse sint "mici mizerii". Singurul motiv pentru care cineva are un punct de vedere opus este evident "rautate gratuita". Acestora in mod clar le lipseste "armonia interioara". Sa continui ?

Expunerea punctului de vedere intr-un mod gindit sa genereze simpatie (empatica) este de asemenea un argument invalid. BOR este "atacata", dupa "50 de ani de comunism", e fortata sa "suporte" mizerii, este "lovita" de cei ce nu subscriu la punctul sa de vedere.

Este Biserica Ortodoxa Romana o "ordine de veacuri incetatenita" ? Posibil. In mod clar are o istorie de multe secole. Ii da faptul acesta dreptul inalienabil de permanenta ? Ziceti dvs, da. Zic eu, acceptind acest raspuns, nu ar fi de asemenea corect ca religiile anterioare (incetatenite de secole si ele) ar fi avut acest drept bazat pe aceeasi conditie ?

Atit despre analiza. Intrebarea era daca religia (ortodoxa, presupun, dar n-are importanta) ar trebui predata in scoala in sensul ei dogmatic. Raspunsul este evident, "nu". Unul din motive l-am enuntat mai devreme, mai jos. Guvernul e separat de Biserica, si cita vreme sistemul educational e sponsorizat de guvern nu e corect sa impuna un sistem religios sau altul. Cum n-ar fi corect sa se predea numai "liberalismul" la ore de politica sub argumentul ca majoritatea romanilor erau in momentul respectiv, precum si inainte de Doja/Ceasca, liberali.

Ca sa nu zic de drepturile omului.

Ca sa nu zic ca religia a fost, nu de putine ori, in conflict cu "stiintele exacte", si in trecut a incercat sa impuna puncte de vedere bazate pe adagiul "crede si nu cerceta". Stiinta cel putin accepta faptul ca e limitata, ca nu stim totul, si invata copiii sa evalueze argumentele dupa puterea lor. Diversele "stiinte exacte" sint consistente cu (si intre) ele insele, ca un puzzle. Religia reprezinta adevarul absolut, e unica, completa desi inefabila. Orice alta religie e gresita.
Cum sa rezolve un copil aceste puncte de vedere opuse predate in aceeasi scoala ?

Nu cred ca acestea sint incompatibile intr-un adult care stie sa rezolve conflicte interne intr-un mod cvasi-consistent pentru el, dar copiii sint mult mai influentabili si creduli. Absorb informatie ca un burete, dar nu au aparatul logic dezvoltat ca sa decida de capul lor ce e corect si ce nu, in afara cazurilor patologice de rau/bine. De-aia nu-i lasam sa voteze. Dar cumva, presupunem ca sint in stare sa decida cum sa fie indoctrinati, decizie pe care, in asta cadem probabil cu totii de acord desi din motive diferite, adultii o fac deseori gresit...

Ca sa mai fac o data paralela cu politica, sper ca nu v-ati plictisit deja, daca "liberalismul" s-ar fi predat la scoala de la o virsta frageda, complet cu anatemizarea "conservatorismului", care ar fi sansele ca nou-devenitul adult sa fie capabil sa faca o alegere informata dpv politic ?

Cam atit am avut de spus.
#25241 (raspuns la: #25169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvintele: EU>MIE>AL MEU..vor fi considerate profane!giocondel, - de DESTIN la: 17/01/2005 01:54:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear giocondel,

Deosebit de interesanta este remarca ta,poate fi numita "predictie"nu ma hazardez...insa este posibil.


Cunoscutul psiholog ABRAHAM MASLOW, fondatorul a ceea ce a numit "psiholopie umanista", focalizata mai curand asupra fiintelor umane sanatoase psihic decat asupra conditionarilor patologice, este unul dintre putinii psihologi care au recunoscut, studiat si descris cu obiectivitate experienta umana de Transcendenta.

Aceasta experienta poate sa capete multiple forme.

Ea poate sa fie:

-o forma de uitare de sine;
-o pierdere a senzatiei de individualitate in care ego-ul limitator este transcens,ce poate conduce fiinta la o inefabila si sublima fuziune cu intregul univers, cu un anumit aspect subtil al manifestarii, cu o alta fiinta iubita, sau chiar cu Dumnezeu insusi.

Experienta poate consta si numai dintr-o senzatie de iesire din timp:

timpul este atunci transcens.

Sentimentul de continua lupta cu elementele naturii si cu
ceilalti poate fi transcens prin acceptarea plenara a armoniei
integratoare dintre fiinta noastra = MICROCOSMOSUL propriu si
intregul Univers = MACROCOSMOS.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#33569 (raspuns la: #33560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scripta Volant - de Radrian la: 29/04/2005 23:57:32
(la: Scripta Volant)
Trebuie să recunosc că textul dumneavoastră mi-a ademenit conştiinţa într-un plăcut joc al amintirilor, confirmându-mi încă o dată ceea ce mă frământa de ceva timp - cam de când am depăşit prima fază a adolescenţei. Faptul că nu mai descoperim aceleaşi trăiri la recitirea textelor ce ne-au învolburat imaginaţia primei tinereţi s-ar părea că se numeşte maturizare. Sufletul nostru pare a fi o vioară ale cărei corzi redau cu precizie trecerea noastră prin timp. Tinerele corzi ale sufletului nostru de copil obişnuiesc a tremura la atingerea celor mai frumoase şi gingaşe sentimente, mângâiate parcă de mâna firavă a unei copile. Rămân astfel inefabile sentimentele ce ne învăluie în faţa unor cărţi dintre care aţi amintit sau în faţa unor exemple de frumuseţe şi puritate care doar în inima unui copil îşi pot găsi adevăratul ecou. Cu timpul însă, nu pot să-mi explic de ce, sentimentele ni se tocesc, devin din ce în ce mai grosolane, făurite parcă de mâna unui uriaş, iar sunetul corzilor începe să semene cu vocea răguşită a unui contrabas.
Dragostea pare să respecte aceaşi tonalitate. Iubim diferit la fiecare vârstă, inima noastră arzând întotdeauna cu altă flacără.
Cred că fiecare se îndreaptă inexorabil spre un amurg ale sentimentelor, amurg în care emoţiile noastre se vor estompa, devenind din ce în ce mai şterse şi mimând trăiri ce odată au ars cu intensitate pe altarul sufletului nostru.
zaraza si inca... - de lupdestepa la: 02/06/2005 01:18:03
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Dintr-un motiv sau altul textul nu a ajuns integral "din prima" si poate ca a fost mai bine asa. Intre timp s-au afirmat unele argmente pertinente, altele mergand pe aceeasi linie, oarecum care scapa miezul temei. Voi da restul de mesaj acum.

Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Fiind o cultura, ca orice cultura homosexualismul are rol formator. Urmand pe Aristotel, sustinem ca omul este un „animal social”. Adica, daca insusi faptul de a fi om (adica insasi esenta de a fi om) este un lucru care se invata (de catre individ) si se educa (de catre societate) cum ar putea ca lucrurile sa stea altfel cu un atribut care insoteste, ca un accesoriu, faptul de a fi om? (9)

De ce spun ca teoria predispozitiei este falsa? Pentru ca s-a demonstrat ca si cancerul este o boala care se dezvolta pe o anumita predispozitie. (Sa nu se inteleaga ca afirm ca homosexualitatea este o boala in sensul curent al cuvantului; ea se poate afirma ca si o boala in acelasi sens in care cineva adora ciocolata. Se spune in asfel de cazuri: „E bolnav/a dupa ciocolata!” Bineinteles ca nu-i vorba de o boala, ci de o anumita specie de impatimire; caci am auzit ca si gelozia se manifesta cumva mai accentuat in cazul destul de multor homosexuali). Si totusi este la fel de bine stiut faptul ca nu toti dintre cei predispusi dezvolta cancer. Asadar predispozitia aceasta este o simpla potentialitate graduala. Din acest punct de vedere este aproape la fel cu a spune ca orice om care se naste se naste cu predispozitia de a face cancer. Dar la unii aceasta predispozitie este mai ridicata decat la altii; iar la unii aceasta predispozitie depaseste pragul peste care organismul poate inhiba imunologic boala; dar, mai mult, nici acestia nu toti dezvolta boala, ci doar aceia care printr-un efect conjugat al diferitilor factori ajung in situatia concreta ca organismul lor sa faca fata unei agresiuni de tip canceros si careia, evident, nu-i va putea rezista imunologic. Cat despre determinare genetica cred ca este de prisos sa incercam a mai refuta ceva. Ne multumim sa observam totusi ca, daca in cazul cancerului, (care fiind o boala, deci un fenomen fiziologic, imunologic,...samd. degenerativ, s-a putut concluziona <>) ca nu se poate stabili o relatie de cauzalitate genetica, cu atat mai mult (si concluzia este de domeniul evidentei) nu se poate determina o cauzalitate genetica in cazul homosexualitatii. Toti ne nastem deci predispusi la a fi homosexuali, la fel cum, in masura similara se poate spune ca toti ne nastem predispusi (si, ceva mai mult, imbiati, ademeniti chiar) sa fim heterosexuali!!! (10)
Si am o vaga banuiala ca pentru un homosexual este mai usor de acceptat faptul ca este un homosexual determinat si nu unul dezvoltat; ca s-a nascut homosexual decat ca a devenit homosexual. Unii refuza total si sustin ca sunt determinati. Altii accepta si una si alta. Altii pur si simplu suspenda problema, o ridica in aer si o lasa asa, refugiindu-se intr-un (dupa mine fals) argument al complexitatii si inefabilului problematicii insesi. Extrag din post-ul lui Rien 2 Loin: „Concluzia, ai dreptate Omule. Suntem infinit mult prea complicati ca sistem iar sexualitatea noastra e ea insasi un intreg univers de fizic, chimie si ezoteric, si tot restul... ca sa putem afirma cu certitudine ca homosexualitatea este nascuta sau dobandita. Unii dintre noi pot sa i se impotriveasca, altii nu. Pentru unii e moda sau excentric, pentru altii e o pacoste, pentru altii e tot aia...”
Omul in sine este o entitate complexa, dar asta nu i-a impiedicat pe oameni din cele mai vechi timpuri sa-si cheltuiasca viata incercand a descifra misterul Omului si nici in ziua de azi nu-i impiedica inca pe unii. Deci cum se va spune ca aceasta este o problema nerezolvabila?
Unii dintre noi au invatat la criminologie ca o problema relativ identica s-a definitivat cu un raspuns precis si bine determinat. Problema era daca individul criminal se naste criminal (determinat) sau devine criminal (comportamental/survenit). Unul a dezvoltat teoria criminalului-innascut (Lombroso). Ulterior a retractat. A venit altul dupa aceea si a demonstrat ca factorul psihologic si factorii de mediu joaca un rol esential in educatia timpurie a copilului si dezvoltarea ulterioara a individului adult.
Sinceri sa fim, cred ca in viata oricarui adolescent exista asa-zisa criza a pubertatii, care se manifesta in felurite feluri la fiecare. Si mai cred ca fiecare dintre noi se gaseste la un moment dat in interioarul acestei crize cand isi pune aceasta problema a identitatii sexuale. Eu m-am gasit! Am depasit-o intr-un mod corect, adica rabdator. Dar asta demonstreaza, cel putin in cazul meu, ca orientarea sexuala este o chestiune de alegere (nu spun ca este neaparat o alegere libera 100%, dar nici de o determinare nu poate fi vorba din moment ce eu am posibilitatea, fie si 1%, prin absurd, sa iau o hotarare contrara constrangerilor de divese naturi; o determinare exista doar atunci cand decizia nu-mi apartine in intregime, incepand cu momentul deliberarii si pana la adoptarea ei).
Modul cum se dezvolta un individ homosexual l-am gasit destul de expresiv reliefat in cartea lui Yukio Mishima - „Confesiunile unei masti”(Ed. Humanitas, 2003).

Poveste
Si contactul meu cu cartea are o poveste care se potriveste aici asfel: am cunoscut o femeie cu vreo „6” mai mare ca mine; ea statea sub mine, intr-un camin; ea era profesoara de istorie; ea avea un corp destul de atragator; ea nu ma atragea in mod deosebit; ea ma invita la ea; peste ceva zile se intampla intre noi „ceva”; peste alte cateva, iarasi „ceva”; peste cateva zile ea ma invita iarasi la ea; eu ma duc, dar nu mai vreau sa se petreaca „ceva”; ea se supara; eu raman pe pozitii; ea ma roaga insistent si precizeaza ca doar pentru ultima oara; a treia oara, caci a treia oara si-ar da seama daca eu reprezint sau nu o anumita calitate pentru ea „in domeniu” (daca as fi deci dezirabil); eu constat contradictia logica: pentru ce ar avea nevoie sa-si dea seama daca sunt sau nu dezirabil din moment ce-mi cerea aceasta „pentru ultima oara”; eu o refuz in continuare; efect: 1.ea ramane suparata, ofensata, ba chiar si putin jignita si atinsa in orgoliul ei feminin 2.eu sunt putin nefericit de a face nefericit pe altcineva 3.ea imi face cadou „de despartire” cartea mentionata cu dedicatie „cu simpatie”- ea ma „acuza” indirect deci de homosexualitate (eu din gestul ei intelegand cam asa: „daca nu vrei sa te culci cu mine, nu poate fi din alta cauza decat din cauza ca esti homosexual”) 4.eu am ramas cu cartea si cu o amintire stanjenitoare oarecum; eu nu am incercat sa-i demonstrez ca nu sunt ceea ce nu sunt; abia atunci ar fi trebuit sa-mi pun un semn de intrebare;

Eu am ales sa fiu homosexual pentru o femeie si heterosexual pentru restul.

Concluzia: eu am ales sa fiu „homosexual”; eu am ales sa nu fiu homosexual.
Homosexualitatea, ca si credinta in Dumnezeu, este, LA ORIGINE, o chestiune de optiune intima si personala, chiar daca una dintre cele mai sensibile.
Notam aceasta cu (11).

Sfarsit
Dumnezeu - de cico la: 09/06/2005 06:31:38
(la: Ce/Cine si Cum este Dumnezeu?)
Ador naivitatea inocenta cu care ai ridicat problema. Ma mira chiar ca n-a aparut nici un crestin practicant (de-acela dogmatic) sa-ti raspunda (s-or fi speriat si au fugit de cind a ajuns sexul oral in virf la Topul zilei :)).

Caut sa-ti raspund eu, cu punctul de vedere al Bibliei si credintei crestine, combinat cu al meu personal (pe ici-pe colo) :

As vrea sa imi spuneti cum il vedeti pe Dumnezeu... Oare cand va ganditi la Dumnezeu, in minte va apare acea figura a unui batranel sprijinit intr-un toiag, cu barba alba, lunga, imbracat in vesminte albe elegante, potrivite unui rege?

Dumnezeu le-a interzis oamenilor sa faca picturi sau statui dupa chipul sau. Fireste insa ca toti cautam sa ni-l imaginam si ca fata umana. Batrinel si barba, da, insa fara toiag si eleganta. Mai degraba putere si personalitate, plus minie, ca o fi el iertator, dar si pedepseste cind se supara.

Ce este Dumnezeu? Eu inclin sa cred ca Dumnezeu este o energie pozitiva, Dumnezeu se afla in tot ce e bun si frumos, sau ma rog ni se pare noua ca ar fi bun si frumos pentru ca pana la urma religia, biserica este cea care ne arata fa asa ca asta e bine sau nu fa asta ca e rau, deci sunt relative notiunile de bine si rau, respectiv de urat, frumos...

Credinta e una, e a ta si-ti vine din suflet. Biserica e altceva, nu le confunda. Biserica si preotii nu l-au slujit mereu pe Dumnezeu. Sint momente si-n Biblie (vezi vremea lui Moise) cind au uitat de rolul lor si s-au pus mai mult pe-agoniseala. Si eu il percep pe Dumnezeu ca universal, ca bine si rau combinat, in antagonism dar si complementaritate. Biserica iti va spune mereu ca Dumnezeu e tot ce e mai bun si frumos, si ca raul sau uritul vin doar de la oameni. Bineinteles ca binele, raul, uritul, frumosul sint toate notiuni relative. Absolutul exista doar in visele poetilor si ale adolescentilor. Prudenta doar cu ce-ti spune biserica ce sa faci sau sa nu faci. Ca Biblia si scripturile au fost si sint continuu rastalmacite (ca multe-n viata).

Dumenezeu este atotputernic, atoatestiutor, omniprezent etc... Da Dumnezeu o fi asa, dar uneori e greu de crezut pentru ca nu ai dovada, nu ai nimic concret, palpabil, ceva ce poti pipai... Unii sustin ca Dumnezeu exista, iar altii ca El nu exista.. Bun intrebarea apare asa: De unde stii ca exista? sau de unde stii ca El nu exista? aceasta este o mare dilema, o stare permanenta de confuzie, de zbucium.. Dumnezeu exista? nu exista? daca exista cine e El? de unde vine?

Existenta lui Dumnezeu n-a fost si nu e dovedita, in sensul pur stiintific. Existenta lui crestina se bazeaza pe dogma fundamentala "crede si nu cerceta". Cu alte cuvinte, pe Dumnezeu trebuie SA-L SIMTI prin cele din jurul tau (cum scriai mai inainte), nu SA-L VEZI sau SA-L PIPAI (pentru a te convinge ca exista). Spiritele logice si rationale au avut dintotdeauna multa dificultate cu acest mod de percepere. Hilar ca mai exista crestini ce se forteaza sa dovedeasca LOGIC existenta Lui, sau liber cugetatori ce cauta sa bage logica in notiunea spirituala de credinta.

de ce bunatatea lui ar fi nemarginita? atatea razboaie, crime, lucruri care ingrozesc.. de ce ? pentru ce? atata suferinta in lume pentru ce?

Cum ziceam inainte, Biserica te va asigura ca toate relele vin de fapt de la oameni, nu de la Dzeu. El ii lasa pe oameni sa sufere dupa efectele rautatilor lor, pentru ca numai asa se vor cai si-si vor intoarce iar fata catre El. El, in bunatatea lui nemarginita, i-a iertat mereu pe pacatosi si i-a (re)primit cu caldura la pieptul Lui. Ce gindesc eu? Ca-i alta pirueta de interpretare partizana, dar suna bine :)

Dumnezeu reprezinta inefabilul, nu il putem intelege oricat am dori asta, cel putin eu nu pot sa inteleg, incerc, dar uneori totul este confuz...

Religia e-n mare parte bazata pe confuzie si interpretare arbitrara. Esential e daca TU simti nevoia credintei in Dumnezeu. Daca A CREDE te-ajuta in sufletul tau.
maan, - de PROUDFRECKLED la: 26/07/2005 16:27:25
(la: flendurele)
"un liant natural, miraculos si neomenesc, ca o binecuvantare dumnezeiasca.
frantura de dumnezeire
inefabil ce-aveam"
Iata o descriere frumoasa a adevaratei iubiri.Din pacate ...tu n-ai intilnit-o...de data asta!
proletaru - de alex andra la: 21/02/2006 20:58:43
(la: Eternul feminin ?)
"Lost without music in a world of noises"

Ma simt pusa la stalpul infamiei. Imi incerci cumva rezistenta la pactul unilateral de nonagresivitate? Hai sa ne intelegem: n-am inventat eu sintagma "eternul feminin" si nici nu consider eternul feminin ca fiind ceva ce se "lipeste" de femeie, in sensul de "atribut sau o stare pe care ea ar trebui in mod natural sa si-o asume". Eu intreb doar daca este o "eticheta" sau e ceva ce are acoperire in realitate.

"care etern feminin???????"

Am aflat raspunsul tau. Sa ti-l dau si eu pe al meu. Exista in fiecare femeie, simpla sau sofisticata, urata sau frumoasa, inteligenta sau proasta, o chestie care scapa oricarei incercari de descriere (cuvantul "inefabil" poate starni greturi, de aceea il evit), o umbra de mister, care starnesc interesul barbatilor. Daca acestia sunt cat de cat poeti, mai pun si de la ei, isi lasa imaginatia sa zburde si mitul este gata.
Ma intriga inversunarea cu care legi ideea de etern feminin cu prostul gust, cu kitsch-ul, cu afisarea ostentativa a bogatiei, cu falsul si artificialul. Ca si cum ar fi inventia capitalistilor de carton pentru masinile/femeile lor zburatoare.

"eu, ca muncitor, vad femeia doar ca pe un un tovarash util societatii pe santierele patriei, mama a 5 copii, gospodina aceea dedicata unicului om pe care l-a intalnit.
fara telenovele, farduri scumpe, tzoale de la Mango si plimbari inutile prin mall, fara chat sau forum, fara cluburi exclusiviste sau sau saloane de transforma uratul in frumos pe bani grei. "

Ei, cu chestia asta chiar m-ai dat gata! Faci pe incuiatul sau chiar esti? Nu-mi vine sa cred, banuiesc ca incerci sa persiflezi o "anumita parte" a sexului feminin, parte in care, de buna seama, ma incluzi. Ei bine, te informez ca nu frecventez nici telenovelele, nici cluburile si nici saloanele de care vorbesti. Cat despre chat-uri sau forum-uri, consider ca frecventarea lor nu este un privilegiu masculin... Admit ca pe la Mango mai dau, din cand in cand:PPP
#107449 (raspuns la: #107351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu/picky - de Cri Cri la: 27/05/2006 11:19:43
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Domnilor, e o placere sa asist la coregrafia dumneavoastra firoscoasa care aglutineaza Dumnezeul, laicii, clericii si umbrelele determinandu-mi atat hipnagogii cat si hipnopompii inefabile.
Sunt in stal, cocotzata pe peridoc si cu periscopul avid de transcendent :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#124675 (raspuns la: #124665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvantul greu....iubirea - de alida2005 la: 16/06/2006 08:22:38
(la: Ce este iubirea?)
frumos subiect....ce poate fi oare iubirea?un sentiment inefabil,inodor,insipid...:)
iubirea este un feeling care te ridica pana pe culmile pasiunii si fericirii,dar totodata te poate cobori intr-o secunda in ghearele suferintei.....
Si pana la urma ce este iubirea???
precizarea precizarii - de cattallin2002 la: 16/06/2006 15:23:34
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Cred ca ne si pomeneste Einstein saracul cit il mai disecam.
Din insasi citatul dat de donquijote reiese cite ceva. Zice ca nu crede intr-un Dumnezeu personal. Crestinii, musulmanii, evreii au un Dumnezeu personal. Cum am si afirmat, Einstein, ca si Spinoza credea intr-un Dumnezeu impersonal, de tipul altor religii, exemplu hinduismul, buddhismul, etc. Zice el ca la nu stiou citi ani s-a destramat sistemul religios in care crezuse pina atunci, iudaismul sau crestinismul (nu stiu).
Ca sa dau si un citat:
„Emotia magnifica si cea mai profunda pe care noi o putem resimti este starea inefabila a misterului, acolo exista germenul oricarei stiinte veritabile. Acela caruia aceasta emotie ii este straina, care nu stie sa se scufunde pierdut in sine de extaz, lasandu-se cuprins de admiratie, este deja un om mort. A sti ca ceea ce ne este enigmatic si de nepatruns exista totusi, manifestandu-se ca cea mai inalta intelepciune si cea mai radioasa frumusete pe care facultatile noastre obtuze nu o percep decat sub o forma primitiva- aceasta certitudine, acest sentiment imbatator este in centrul oricarei stari sublime veritabile.

Experimentarea profunda si intima a sublimului infinit cosmic este cea mai puternica si cea mai straveche sursa a cercetarii stiintifice.

Trairea mea cea mai elevata consta dintr-o umila admiratie a Spiritului Superior fara margini care se dezvaluie in infimele detalii pe care pot sa le perceapa fragilele si slabele noastre spirite. Aceasta convingere de ordin profund emotional pe care o am despre prezenta unei puteri rationale superioare dezvaluita de incomprehensibilul nostru Univers este aceea ce formeaza ideea mea de Dumnezeu sau Constiinta Cosmica""
Oricum in conceptia mea era nesemnificativ si daca era ateu si daca credea in Dumnezeu impersonal, pentru mine e cam acelasi lucru. Asa ca nu are nici o relevanta pentru mine discutia despre religia lui Einstein, eu vorbeam de Giordano Bruno. Si nici de el prea mult, ci in contextul Inchizitiei.


cattallin2002@yahoo.com
#128238 (raspuns la: #128026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre traditii... - de corghi la: 23/06/2006 01:40:37
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Traditiile sunt mai vechi ca Biblia ...un OM a spus-o, bravo!
Intrebat fiind de ce nu merg la Biserica intr-o zi am raspuns :trebuie sa creez ceva mult mai folositor romanilor si apoi am intilnit un suflet de om si l-am condus cu masina pina la destinatie ,era frig si era destul de virstnic...acestia sunt "simburii" din marmelada , aceasta este constiinta la nivel ridicat prin care ai nostri copii trebuie sa traiasca viata sanatoasa.Religiile spun credeti,Partidele spun trebuie,Stiinta demonstreaza si natura confirma!
cu respect pentru noua generatie!
Religia este o politica?!Dar Vaticanul?Ce parere aveti de catolicism , ce stiti despre despartirea lui de ortodoxism?De ce este scris pe dolari "in god we trust?", o metoda de publicitate sau ispita?De ce Robin n-a fost hot?Cine-i hot cine fura pentru a minca pentru o necesitate vitala sau cine traieste pentru a minca, cine-i asasin ,terorist cine fabrica arme, cine vinde ,cine cumpara sau cine omoara?Cine face legile ,sunt perfecte dar oamenii care le aproba?Exista interese?Ei bine romani sunt multe de raspuns insa nu toti au fost pregatiti pentru viata sau informati pentru o noua lupta la nivel informational,tehnic,creativ,innovativ sau inventiv....crearea de locuri de munca?! De ce au fost distruse in Romania?De ce Romania nu poate fi o tara neutra?Ce forma are Romania dar "Sfinxul"?Cum este indreptata Romania , ce forma are , ce poate reprezenta?Stiti ceva de Tartaria dar de Cucuteni,de ce Romania n-a devenit ca Iugoslavia (scopul Marilor Puteri?!)sau un simplu proverb latin "Divide et Impera",Cine sunt dacii?Dar tracii?Dar pelasgii?De ce n-am invata istoria asa cum era de fapt ,de ce ni s-au ascuns tainele civilizatiilor antice (mai antice decit cele studiate?)De ce Romania si romanii au fost ,sunt si vor fi foarte primitori,ospitalieri Care-i adevaratul secret al dacilor?Unde este?Romani haideti sa ne trezim nu se vinde tara , se fura averea intelectuala si naturala...fiti uniti copii si studiati-va istoria !
cu repect corghi'06

Banii sunt un mijloc nu un scop,ei te fac doar bogat ,scoala vietii si scoala insasi te va face sa devii nu o persoana de succes ci un OM"
Nu pierdeti legatura cu parintii ,fratii,bunicii si strabunicii vostri!
Fiind un tip practic am constatat ca viata este o lupta intre traditii,cultura si noua tehnologie...un inginer ..."Ingineria este in tot ce are ea mai frumos, o simbioza intre abstractul matematic, concretul tehnologic si inefabilul artei"

va multumesc si imi cer scuze daca gresesc sunt o persoana ce tinde a fi OM!
#129287 (raspuns la: #128817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de cattallin2002 la: 23/06/2006 19:04:24
(la: vaccin anti-cancer, religia impotriva rezultatelor stiintei)
Mai donquijote, chiar asa frate. Pai n-am scris noi de Einstein, ai uitat? Ce sa scrie crestinii minciuni despre Einstein cind nu era vorba de crestinism. Am zis ca n-a fost nici crestin nici ateu. Chiar in citatul ce l-ai dat nu reiesea acest lucru. Si atunci de unde sustii in continuare, impotriva unor dovezi. Toti mint acum? Ce ii interesa pe crestini si chiar pe evrei ca Einstein avea un fel de religie orientala, ezoterica, eu as zice opusa crestinismului. Dau iar citatul, nu inainte de a mai aduce citeva precizari. Cum nu exista porunca sa nu minti? Asa ai interpretat tu porunca aceea. Da exemple de site-uri crestine mincinoase, ca altfel e o afirmatie fara fond. Hai sa nu zicem numai ortodoxe.
Stim oameni de stiinta atei ce au mintit pentru glorie , dar zi-mi minciuni crestine.

""Emotia magnifica si cea mai profunda pe care noi o putem resimti este starea inefabila a misterului, acolo exista germenul oricarei stiinte veritabile. Acela caruia aceasta emotie ii este straina, care nu stie sa se scufunde pierdut in sine de extaz, lasandu-se cuprins de admiratie, este deja un om mort. A sti ca ceea ce ne este enigmatic si de nepatruns exista totusi, manifestandu-se ca cea mai inalta intelepciune si cea mai radioasa frumusete pe care facultatile noastre obtuze nu o percep decat sub o forma primitiva- aceasta certitudine, acest sentiment imbatator este in centrul oricarei stari sublime veritabile.

Experimentarea profunda si intima a sublimului infinit cosmic este cea mai puternica si cea mai straveche sursa a cercetarii stiintifice.

Trairea mea cea mai elevata consta dintr-o umila admiratie a Spiritului Superior fara margini care se dezvaluie in infimele detalii pe care pot sa le perceapa fragilele si slabele noastre spirite. Aceasta convingere de ordin profund emotional pe care o am despre prezenta unei puteri rationale superioare dezvaluita de incomprehensibilul nostru Univers este aceea ce formeaza ideea mea de Dumnezeu sau Constiinta Cosmica. ""

cattallin2002@yahoo.com
#129566 (raspuns la: #129515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marinela Serban - de Cri Cri la: 28/06/2006 23:04:56
(la: viţă-de-vie neagră de/-nfumurare)
Mai.. hai, mai, ce-ai facut?!
Tocmai cand se incinsesera presupunerile!
N-ai putut a zice si tu ca are adanci profunzimi inefabile, ce Dumnezeu?:))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#130614 (raspuns la: #130408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
click! - de Guinevere la: 29/06/2006 01:39:35
(la: viţă-de-vie neagră de/-nfumurare)
"N-ai putut a zice si tu ca are adanci profunzimi inefabile, ce Dumnezeu?:))"

Nu, ca s-ar fi acrit vitza, zborsit vinul si navigatorii ar fi facut riduri scremandu-se sa le patrunda. Sau mai simplu: castane! :o)
#130645 (raspuns la: #130614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hei! Trezeste-te! - de Cri Cri la: 05/07/2006 17:32:19
(la: REDUCTIONISMUL INVIZIBILULUI IN FORMA CARNALA)
Ce-i cu balacareala asta sfertodocta, cuvantatoare de orbenie si sodomizatoare de tolerantza?
Mai bine ai lua in seama citatul pe care l-ai pus, si l-ai intelege asa cum e: intelepciunea e acceptare explicativa a lumii, nu aratat cu degetul catre "prosti" si "pacatosi" care, vezi, doamne, nu pricep inaltele, esotericele si inefabilele cai.
De-asta le-ai si scris asa? Ca vreunul, mai slab de inger, sa se simta inferior?
Din insusi modul in care pui problemele rezulta clar ca nu stii ce-i iubirea. Nici sensul biblic nu-l pui cum trebuie, desi la el faci apel. Parca ai fi promotorul unei secte idioate in restrictivitatea ei. Si nici un fel de frumusete a gandului nu razbate din mesaj. Numai mizerie.
A naibii pretiozitate!
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
fara... - de vania la: 10/07/2006 08:36:32
(la: Nu pot sa traiesc fara...)
fara inefabil deasupra capului
Experienta - de sattwa la: 07/08/2006 15:23:38
(la: ATEISM)
>A crede sau nu in Dumnezeu ascunde acceasi atitudine(a credintei).
>Eu banuiesc ca nici unul dintre cei care se declara atei nu a experimentat realitatea inexistentei lui Dumnezeu ci doar ca nu a experimentat inca realitatea existentei Sale. Din acest punct de vedere a propovadui ateismul este echivalent cu a adopta o atitudine religioasa si a propovadui o dogma sterila.
>Si nu uitati: Moda a fost facuta pentru cei lipsiti de bun gust, Bunele maniere au fost facute pentru cei lipsiti de bun simt si Religia a fost creata pentru cei lipsiti de credinta.
>CONCLUZIE/SFAT:
A crede sau nu in Dumnezeu ascunde acceasi atitudine. Totul este sa ramaneti cu inima deschisa, sa nu acceaptati niciodata dogma fara a o fi experimentat in prealabil, manifestati-va mereu autentic adica fiti mereu voi insiva, in viata cautati iubirea, folositi ca etalon al actiunilor voastre fericirea si multumirea pe care ele o produc. Si astfel , pe nesimtite veti ajunge la Dumnezeu.

Pentru cei pe care expunerea mea nu i-a plictisit inca am o poveste:
>Inainte eram ateu.
Si imi spuneam ca dupa moarte ajungi in tarana si ca numai sufletele slabe au nevoie de sperante desarte in viata de dupa moarte in recompensarea care vine prin accesul in rai...etc. Totul imi parea un mare sistem guvernat de cateva legi fizice care se manifestau mereu cu aceeasi exactitate.
>De asemenea eram convins ca nici un argument de ordin religios nu ma poate convinge pentru ca cele doua lumi, cea ATEE si cea RELIGIOASA imi pareau tangential disjuncte.(nimic dintr-una nu reprezinta argument in cealalta). In plus eram convins ca nu are rost sa ma manifest in mod fals ca si credincios atat timp cat inima mea nu simtea aceasa nevoie, insa imi spuneam ca atunci cand acel argument care ma va convinge de existenta lui Dumnezeu va veni atunci nu voi fi Toma necredinciosul.
>Si intr-o zi acest argument a venit ca o experienta directa.
>Si de atunci sunt CONVINS ca Dumnezeu exista iar aceasta transformare mi-a oferit o alta perspectiva de a privi lumea: un orizont in care Dumnezeu este in/prin toate lucrurile.Nu pot spune ca sunt mai bun, ca sunt mai destept, mai increzator in fortele proprii..etc,insa raceala, angoasa si obsesiile intelectuale(de tip Cioran), tristetile mele metafizice au disparut si au fost inlocuite pe alocuri de sentimentul iubirii , al inefabilului si al bucuriei ca uneori il simt pe Dumnezeu si pe Gratia Sa, si consider ca a fost un mare noroc si o mare gratie ca s-a intamplat astfel.De asemenea modul meu strict determnist de a explica lumea s-a nuantat, am ajuns la informatii si trairi noi, mi-am explicat unele intuitiii mai vechi. Si cel mai important am inceput sa devin mai des eu insumi.
Va urez cu drag numai bine.
imi permit sa observ ca desac - de liana68ro la: 08/08/2006 19:44:26
(la: Pragul unei revolutii emotionale)
imi permit sa observ ca desacralizarea, in viata curenta si in arta desacralizarea aduce putin steriitate si..batut de apa in piua
perceptia mea (si a multora , probabil), include, in sfera creatiei (in orice domeniu ar fi), o doza de inefabil inspirational care nu isi aeroriginea in realitate imediata si "controlabila"
cred ca desacralizarea aduce cu ea un pic, pierderea busolei pentru ca , nu-i asa, omul este o trestie gadnitoare; deci, in esenta eu, dfiinta umana sufera de sensibilitate in fata timpului si a mijloacelor (rudimentare, poate) de observare a lumii in care traieste
viata ca caloare in sine este asa de iluzorie.. este suficienta o furtuna tropicala si am putea-o pierde, in fucntie de context, loc, tara, situatie materiala
ar trebui oare sa cadem in hedosim si straduinta dupa bunuri materiale ca unic tel ar trecerii noastre prin lume?
putem trai fara acel..altceva
la care, cred ca putini au acees ca perceptie rudimentara, ca sa nu zic "pipaire" cu inima
cu mintea
su spiritul
m-as considera privata de un univers intreg daca m-as reduce la simplu consumator de "oferta" semenilor mei, ca si arta, simtire
nevoi de tot felul
pana si in relatia dintre ..doi
daca dispare inefabilul, ramane mecanicul
caderea
noroc ca legile spiritului functioneaza independent de voinata noastra, a unora dintre noi
valorile umane, oricat de nobile, sunt perisabile si, uneori, discutabile in context
ses tie doar ca istoria este scrisa de invingatori..
e bine sa fim consecventi valorilor proprii, dar sa nu uitam..
ca suntem simpli trecatori prin viata
si ca nu am ales noi, Ionescu, popescu, john, pierre, abdul sau shimon, sa traim azi sau maine
sa ne bucuram de acest dar si sa MULTUMIM pentru el, prin felul de a trai si , de ce nu, prin creatie - cei daruiti cu har artistic
toate cele bune




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...