comentarii

influenta muzici asupra comportamentului tinerilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Muzica - de doctors la: 08/02/2006 11:20:41
(la: e bine sa te lasi prada muzicii?)
Muzica este deja folosita ca forma de tratare a unor afectiuni,este ceea ce se numeste meloterapie.Sub influenta muzicii se poate modifica activitatea sistemului nervos,cu repercursiuni si asupra tuturor organelor interne,se poate influenta activitatea psihica,pe scurt muzica are influente asupra intregului organism.Ca atare cred ca este benefic sa asculti cat mai multa muzica,chiar cu riscul de a deveni dependent.O asemenea dependenta este benefica dupa parererea mea.
japonezii, germanii.. - de GRANDMOTHER la: 14/10/2005 19:49:57
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Da, japonezii, germanii, dar nu prea tare cei de o origine cu noi: italienii, francezii,spaniolii, portughezii..si nici tracii de pe langa noi. Eu cred ca este foarte multa influenta genetica in comportamentul nostru. Sunt nascuta in Muntenia, crescuta tot acolo. Facultatea am facut-o in Iasi si dupa aceea am lucgrat un timp in Ardeal. Asadar am intalnit ROMANII> Cel mai prost(educational vorbind) se prezinta patura pe care as numi-o "mahalaua orasului". Este greu de educat pentru ca undeva, in urma, nu demult, l-au pierdut pe Dumnezeu dar li se pare ca stiu mai mult decat toti pe lumea asta. Taranii nu: ei inca mai cred in Dumnezeu, nu pot primi noul dar au un bun-simt innascut. Si exista mari diferente intre taranul roman din muntii din jurul Albei-Iuliei si cei din Iasi. Ardelenii sunt iuti la manie iar in lumea lor cred ca mai dainuie legile dace. Din contra, moldovenii sunt mai latini, mai veseli si mai lasa-ma sa te las; colerici si usor isterici. Nu semanam deloc cu saxonii si nici cu japonezii. Cati kamikaze romani credeti ca veti gasi? Si totusi, existam si dam din cand in cand un Eminescu, asa ca iubiti-i pe romani.(se pare ca azi nu mi s-a furat poseta prin tramvai)
ei, daca dom' Lipan salta din umeri - de Bucu la: 25/04/2009 11:15:10
(la: cand nimic nu e ce pare)
cu Margarata-ntre dinti,
putem sa speculam linistiti...:))

ma gândesc la toate influentele muzicale care ne-au lovit pe-aici, la nord de dunare. originalitatea vine de la "origini". ce poti sa faci daca "originile"-s aceleasi? do-re-mi-fa-sol-la-si-do si atât...
unii nu ajung nici la astea, siriacii ...

ar fi interesant de citit(sau de auzit pe banda) comentariile lui Cornel Chiriac despre Mugur de Fluier.
din pacate sunt greu de gasit azi, dar o sa caut ....
#429945 (raspuns la: #429927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de bybya la: 03/05/2011 21:41:47
(la: adevaruri si legende despre NLP)
sa inteleg ca npl=manipulare? generalizat vorbind.
Pt ca manipularea foloseste anumite instrumente, verbale sau nonverbale in a obtine rezultatele dorite pe termen scurt.Este o consecinta a premeditarii actului, prin acest lucru, incercand sa influentam reactiile si comportamentele celor pe care ii manipulam.Sau incercam sa inducem o stare de fapt, dand posibilitatea interlocutorului sa creada ca, el este cel care a luat o decizie. Dar atunci de partea cui este etica?

dupa umila mea parere, npl-ul este un subiect mult prea vast de dezbatut, dar, in acelasi timp, prea alunecos...dar, cu rabdare, poate discutia merge de la sine si cu ceilalti useri...
#611483 (raspuns la: #611473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Horia - de clody la: 15/01/2006 18:15:04
(la: Despre Vulgaritate)
Hai sa nu generalizam si sa dam vina pt vulgaritate pe sistemul de invatamant. Sa nu fim chiar atat de gravi. La noi e valabila zicala : Educam poporul cu televizorul. Si ce se vede acolo: violuri, crime, furturi, filme violente, manele, cantarete dezbracate. De acolo se si inspira tinerii si-si aleg modele. Cred ca asta e mai important, ce modele isi aleg.
Profesorul de la scoala poate sa vorbeasca ore in sir si sa puna suflet in ce face si zice, dar daca nu e ascultat degeaba. Nu e el modelul, ci manelistii cu aur si Mercedes, Mutu, iar pt fete cantaretele deventie vedete peste noapte prin dezvaluirea marilor "mistere" ale corpului feminin.
Fiecare alege ce face in viata. Eu sustin asta sus si tare. Depinde ce repere iti iei, ce idealuri ai. Poate fi vorba si de educatia primita in familie, dar s-au mai vazut cazuri de oameni remarcabili din familii care n-aveau nimic de-a face cu cultura sau morala.
Repet din celelalte mesaje: iti alegi tu prietenii, locurile unde te duci, muzica pe care o asculti. Cand vecinii asculta manele sau chiuie, pune-ti castile de la cd-player si asculta ce vrei tu, sau da tu mai tare ca ei si asculta ce vrei. Cu colegii de munca recunosc ca e mai greu, dar daca esti perseverent si nu iti insusesti si tu comportamentul lor, pana la urma te lasa in pace.
Ca sa ne protejam de vulgaritate trebuie in primul rand sa nu ne lasam influentati de ea.


L'homme est ne pour vivre dans les convulsions de l'inquietude ou dans la lethargie de l'ennui. - Voltaire
#100308 (raspuns la: #100223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Manipulare ? Cu mine ? - de Radu Herjeu la: 02/02/2004 08:26:04
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Trebuia sa ma astept sa folosesti niste informatii "publice" ca sa ma ataci. Dar macar daca ai fi facut-o cu iscusinta. Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti. Cu toate astea, imi plac unele filme de arta ale lui Sergiu Nicolaescu. Filmele alese de mine contin un mesaj pe care eu cred ca trebuie sa-l transmit tinerilor. Din fericire, asemenea tehnici de manipulare nu prea merg cu mine. Mi se pare caraghios sa incerci sa demonstrezi ca nu-mi iubesc tara pentru ca nu-mi place cine stie ce formatie.
Am citit Cel mai iubit dintre pamanteni in prima editie, chiar daca eram la liceu. O aveam deja in casa atunci cand am auzit de el. Oricum, altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti.
Daca tu-ti doresti "prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita.
Cat priveste influenta politica... Sigur, e usor de acceptat ca un partid hegemonist ca PSD ar face tot posibilul (prin santaj si presiuni) sa racoleze oameni de afaceri din provincie (cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania.
Iar incerci mijloace de manipulare care nu merg cu mine. N-am scris nicaieri ca ii dispretuiesc pe americani. Asa ca nu-mi inventa afirmatii. Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane. Si, din punctul meu de vedere, o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star. Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana. Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme.
Ca sa nu incerci iar, nu vorbesc de toti americanii ci de marea lor majoritate. Iar ca cetatean al planetei pot sa-mi manifest opozitia la pretentia SUA de a comanda totul pe planeta in conditiile in care, in afara de arme, n-au prea daruit multe umanitatii. Si nu vom avea niciodata o Europa puternica atat timp cat ei santajeaza prin vasalul lor insular tari europene pentru a le opune altora. Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism.
Eu zic s-o lasam aici. N-am facut decat sa raspund la intrebarea pusa in aceasta conferinta. N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie. Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate. Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut. N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente).
Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi.

#8752 (raspuns la: #8691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MULTUMESC! -despre cat mai multi tineri ca NOI! - de Cristian C. FRANCU la: 18/02/2004 05:51:39
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
MULTUMESC!

Totusi cred ca e prea mult pt. mine! Nu cred ca de tineri ca mine e nevoie...ci de tineri ca NOI!

Ne pasa, ne implicam, dezbatem, ACTIONAM!!!

Si, unii din tara, altii de afara, existam suntem vii si aratam asta!

Poate noi cei ce ramanem si am ramas putem face mai multe..ca si actiune si influenta directa si imediata.

Insa avem, Romania are nevoie si de voi cei de afara!

La un moment dat, sunt sigur, multi va veti reintoarce!

poate...vom tine legatura!
poate...ne vom intalni vreodata!

cu siguranta vvom schimba ceva numai IMPREUNA!

Si in acesti ultimi ani am inteles ca nu sunt SINGUR!

Experienta din VIP (Voluntari pt Idei si Proiecte, anii de studentie cu Scolile de vara sau de business, cu seminariile si think-tankurile la care am participat...mi-au dat INCREDERE in mine, in prietenii si colegii mei, in NOI si in viitorul nostru!

In Romania noastra!

Pana sa devin cu adeavarat o poveste de succes si un model pentru altii mai e ceva... Dar important este ca NU MA LAS! Si ca stiu ca voi ajunge acolo!

Cu ajutorul vostru si ajutandu-va la randu-mi!

NETWORKING...

al vostru,

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9897 (raspuns la: #9893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Phads" - de fapt cred ca e - de Duduia Lizuca la: 02/04/2004 09:51:00
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
"Phads" - de fapt cred ca el/ea (nu tin minte numele) s-a referit la fads - si n-a scris corect cuvantul.

Def. - fad: fenomen cultural care are un efect puternic dar pentru o perioada de timp foarte scurta; de exemplu: the Spice Girls, pagers, virtual reality computer equipment, etc. - poate sa fie o inventie noua, sau o formatie de muzica, sau un stil de muzica, etc.

Dar eu nu cred ca manelele sunt un fad - au resistat prea mult si vor resista si mai mult, mai ales ca au inceput sa devina mainstream in Romania - am prieteni care mi-au zis ca se pun in cluburi, si multi tineri romani asculta si danseaza. Si desi nu le gust, nu as spune ca sunt "subcultura" - sunt o parte din CULTURA rromilor - care este si ea o cultura - doar pentru ca nu este romaneasca nu inseamna ca n-are o anume valoare culturala.

Si stilul de muzica manele, pentru cei care nu stiu, suna, cel putin pentru mine, ca un fel de amestec intre muzica populara romaneasca si muzica tiganeasca. Cel putin nu cred ca putem nega faptul ca are influente romanesti - ceea ce o va face sa reziste si mai mult in Romania - restul influentelor sunt mai mult Middle-eastern (turcesti, persian, etc.)


Cu bine,

D.


.....................
"Objets inanimés... avez-vous donc une âme?"
#13192 (raspuns la: #13174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
13264, de thelinuxguy - de anita47 la: 04/04/2004 03:01:25
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
1)Imi pare rau sa te anunt,dar desi ne spui ca "ai inteles" cum duc eu o conversatie,nu ai prins de loc miezul "problemei"!!
Eu nu sunt interesat intr-o conversatie cu tine(te rog,nu o lua in mod personal) ci incerc sa corectez(pe cat posibil) niste atitudini impartiale luate de anumiti forumisti influentati(din nou nu personal) si de idei preconcepute!
Cred ca nu poate avea loc o "discutie"(serioasa!!) intre mine,care de multe ori ma gandesc de 2-3 ori inainte de a ma urca intr-un autobuz si intre tine,care iti dai cu parerea dupa o vizionare la TV cu un paharel de coniac/wisky in mana(vizionare ,de multe ori influentata de felul redarii evenimentelor de catre statia de TV pe care o urmaresti!Spre exemplu,prima intefada din regiune s-a intitulat "Intefada CNN")
Cat despre primul tau mesaj,pe care ai avut bunavointa sa-l recitezi cu o nespusa modestie,tin sa te anunt ca reactia mea a fost la genul tau de relata lucrurile!
Daca "regizai" un "Pull" despre "Ce parere aveti de cumpararea de pamanturi de catre israelieni in Ierusalim?",poate ma limitam si eu sa votez cu Da sau NU!!

Dar,poate fara sa-ti dai seama,tu ne-ai aratat cat se poate de clar(si pe baza unor relatari televizate ONLY) care este atitudinea ta partinitoare.Expresii ca :
-Ultima gaselnita a israelienilor(gaselnite are un sens negativ,nu?Si probabil ca si celelalte lucruri sustinute de ei sunt "gaselnite".Chiar dreptul lor la existenta?)
-Declaratia INDIVIZILOT(acesti "indivizi" sunt oameni cu anumite idei si ideologii,ca si tine de altfel!).Iti pot relata ca,personal,nu sunt de acord nici cu ei si nici cu tine!Dar de ce "indivizi"?
-Legatura iminenta cu religia,prin ciatatul amintit in continuare.Fara asta NU SE POATE?

In concluzie,la acest punct,ma mira ca unul ca tine care , intr-un mesaj anterior , a folosit atat zicale romanesti cat si citate biblice,nu-si da seama ca intr-o astfel de relatare a subiectului:
"Tonul face muzica"!!!!
2)La acest punct,pe mine ma intereseaza prea putin parerea ta SUBIECTIVA despre tonul meu!Tu ai inceput cu aceste remarci,tu ai relatat comportamentul meu pe alte forumuri si cred ca vei inventa si alte lucruri pe viitor(poate gramatica l.Romane folosita de mine?)!
Atata timp cat nu se trece la injurii,cred ca discutia poate continua.
P.S.2)Desi doresti din tot sufletul sa arati ca EU ma eschivez,nu-ti voi face aceasta placere!
Desigur ca oamenii sunt influentatai de conflictul din Orientul Apropiat!
Sunt aproape inexistente stirile in care "mas-media" sa nu pomeneasca cate ceva despre ce se intamla aici!!Poti compara si numarul reporterilor straini aflati in Israel cu cei aflati in alte locuri de conflict din lume!Mai exista si alte popoare care lupta pentru autonomie(oare Kurzii sau Bascii au o "acoperire mediatica egala cu palestinienii"?)
Oamenii sunt influentati nu numai de cele ce se intampla in regiune ci si de faptul ca NU cunosc TOT adevarul despre ce se intampla aici(s[pre exemplu,nimeni nu este frapat de faptul ca PLO a fost infiintat de Liga Araba in 1964 sau ca palestinienii au avut prilejul sa-si declare statul independent in perioada 1948-1967!!).
Si mai exista si ideile preconcepute!!
La acest ultim punct,desi faci o incercare de eschivare eleganta,aruncad in aer "ideia ca si alti forumisti sa-si dea cu parerea",din nou sunt nevoit sa te dezamagesc,dar atata timp cat voi observa la tine aceasta lipsa TOTALA de obiectivitate,va trebui sa suporti intrebarile mele(la care nu prea ai raspunsuri!!.)
Le poti insa ignora(ceeace ai facut si pana acum!!) si sa nu-mi raspunzi la mesaje!!!

In incheiere,eu caut putina dreptate,cunostiinte si ,in special,OBIECTIVITATE in discutiile despre conflictul in care viata mea este in pericol!

Iar pana acum ai dat dovada ca nu suferi de "boala acestor trei calitati cautate de mine"!

anita47
#13271 (raspuns la: #13264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu numai tinerii - de violet rain la: 10/08/2004 22:44:51
(la: A fost odata Romania)
mda in general se considera ca tinerii sunt f naivi in ceea ce priveste noile aparitii care nu au o influenta tocmai pozitiva pt ei,dar nici maturii nu sunt prea departe de tineri,sunt si tineri cultivati precum si maturi,intr-adevar mai rar.ceea ce le ramane insa tinerilor este sa discerne binele de rau,insa multi cad in capcana,insa profesorii ar trb sa aiba o relatie mai apropiata cu elevii,si astfel poate ca ar putea schimba gandirea multor tineri care nu au pornit inca pe un drum fara intoarcere. v.rain
#19519 (raspuns la: #13989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am impresia ca iarasi se devi - de donquijote la: 04/11/2004 01:42:09
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am impresia ca iarasi se deviaza tare de la subiect si de prea multe discutii s-a uitat de unde s-a pornit

Din punct de vedere juridic, din momentul in care a fost legiferata, orice masura este legala, nu conteaza cat de proasta sau daunatoare e. Sa nu uitam insa ca legile caracterizeaza regimul care le genereaza.
Stalin a trimis milioane la munca fortata si la moarte in mod legal.
In Nigeria barbati si femei (mai ales femei ca ele sunt prima victima a regimurilor teocratice) sunt condamnati la biciuire in public sau la moarte prin lapidare tot in mod legal pentru fapte care prin alte parti ale lumii fac parte din viata se zi cu zi chiar la nivel de sef de stat (Mitterand si Chirac au tinut amante si nimanui nu-i pasa)...
O masura etica? Depinde care e scopul. Daca scopul e sa deschida ochii tinerelor generatii sa le completeze cultura generala, sa-i educe in spiritul pluralismului si diversitatii etnice si religioase si sa-i faca mai intelegatori fata de 'strain' si diferit', atunci da, e o masura etica si binevenita. Daca scopul e sa le bage in cap credinta cum au incercat comunistii sa formeze 'omul nou', atunci e o pierdere de timp si de resurse, care din motive expuse de alti comentatori poate avea influente nefaste sasupra unora din elevi (nasterea unor sentimente de fatalitate, ura, fanatisme de tot felul, etc.), sau invers asupra altora, sa genereze ura fata de biserica, reprezentantii ei si traditii.

Sunt oamenii educati in spiritul credintei mai buni?
Cruciatii in drum spre Tara Sfanta jefuiau si omorau si violau tot ce le iesea in cale. Pana si Constantinopolul locuit de frati intru credinta l-au jefuit si distrus ca a trebuit sa intervina Papa sa-i domoleasca... Mafioneri Italieni probabil se duceau la biserica sa se inchine inainte de vreo actiune mai indrazneata (si cei evrei mancau kosher si se rugau la sinagoga)... Bin Lauden e un om foarte credincios si cu frica de D-zeu...

Asa ca raspunsul la intrebare e unii da, unii nu in aceaiasi masura in care sunt oameni buni si rai printre atei (sau agnostici, sau necredinciosi cum vreti sa-i numiti).

O greseala legislativa? poate.
In loc sa se uite cum e tratata problema prin Franta, Germania, Britania, Italia, Spania, USA, Canada, tari pe care le-am vrea de exemplu, se pare ca legiuitorii romani grabiti sa stearga ororile comunismului, au luat de exemplu Arabia Saudita, Iranul, Yemenul, Nigeria, Afganistanul Talibanilor si alte regimuri care imprastie lumina si cultura prin lume.
In aceasi ordine de idei as sugera acelor infocati sustinatorii ai ideilor de propagare a religiei si de instaurare a unor norme sociale bazate pe norme de credinta sa faca o vizita de specializare in sus numitele meleaguri, mai ales persoanele apartinand sexului frumos ( drepturile femeii nu prea se impaca cu normele niciunei din religiile monoteiste inclusiv Budhismul care este mult mai tolerant decat iudaismul/crestinismul/islamul - n.b. specific ca le-am pus in ordinea vechimii si nu a importantei sau numarului de adepti - nu doresc sa generez conflicte secundare pe tema), sa vada care e conditia femeii in regimuri autoritare dominate de barbati si care impun moravuri si legi anacronice (care in cazul ca ar face-o, trebuie sa fie foarte atente la comportament, legile locale se aplica si strainelor). Pentru impresii 'light' cartirele locuite de evrei ultraortodocsi din NY pot servi de preambul cu diferenta ca aia sunt supusi in primul rand legilor USA asa ca nu prea pot impune ce vor, dar mai scuipa cate o femeie care li se pare imbracata indecent.
Poate se mai domolesc nitel asa cum o vizita pa meleagurile de la Rasarit (de unde venea odata lumina) i-a lecuit definitiv si irevocabil de comunism pe P. Istrate si R. Roland (si pe inca multi altii).
Imi cer scuze daca am suparat pe cineva dintre 'cafegii', dar cum s-a mai spus chiar si pe conferinta asta, cine nu vrea sa fie suparat sau sa se certe sa nu intre pe discutii de religie si politica. Nu am facut decat sa-mi exprim parerile cum au facut-o si altii... Daca era consens in afara de faptul ca nu mai interesa pe nimeni, conferinta asta se inchidea de mult.
mda... tinere leninist - de (anonim) la: 14/12/2004 02:51:17
(la: dobrovolschi si radio guerilla)
Bineinteles ca nu ai priceput nimik. Nu am nici peste 60 ( peste 30), si nici din psd nu sunt, ci din SUA( se poate verifica ip-ul).
Deci gandirea de tinichea, cum ca daca nu sunt extaziat pentru basescu sunt de al lui iliescu functioneaza bine mersi la tineri leninisti care dau lectii in Romania.

Dezamagirea mea pleaca de la continutul in sine al acestui radio, iar nu de la atidudinea sa pro-basescu .
Nici un radio nu cred ca este dator sa caute sa fie fix pe centru.Multi leninisti din Romania poate nu au cunostinta de canale pure de propaganda gen FOX news, care functioneaza bine mersi, fara ca cineva a le cauta interzicerea.
Imi face greata numai pretentia de a fi impartial a oricui care nu vede barna din propriul ochi.

Radio guerilla , prin definitie ar trebui sa fie un radio militant. Si poate ca este, si asta in sine nu e rau .
Insa daca isi va pastra tenta pro-guvernamentala ( avand in vedere castigul lui Basescu ) va fi usor ridicola alura de guerilla, nu ???

Iritarea mea se indreapta inspre revarsarea de pseudo-talente de la profm. Nu orice functionar de la profm isi poate aroga titlu de 'revolutionar' , asa cum andreea esca nu isi poate depasi conditia de android siliconat.


Vorbeam despre continutul in sine al radiolui, ca dincolo de muzica placuta nu este nimic 'revolutionar' despre acest post. Inca un post care amesteca muzica, cu stirile si cu talentele unora mai mult sau mai putin chemati intr-un peisaj radio ce se compune din aceleasi posturi care amesteca cu sarguinta aceleasi ingrediente, si aceleasi nume care se tot invart de la un post la altul

Cred ca radioul este la ani-lumina de titlul ales, si raman la ideia ca guerilla pentru noi este profm 2, pentru simplu motiv ca un strain care nu ar intelege romaneste nu ar fi in stare sa faca deosebirea intre cele doua.

Nu am votat cu nastase. De fapt nu am votat. Pentru ca argumentul "astia sunt mai putin hoti" nu este suficient pentru a adula precum maria ta pe cineva ( caci nimi altceva decat adulatie pentru basescu nu rezulta din indignarea ta revolutionara)
Atata timp cat vad o gasca compusa din Patriciu, Tericeanu , Catarama & Co. cocotata pe umerii unei multimi de tineri plini de sperante si incantati ca "au scapat de coruptie " nu vad de ce as fi incantat.
Bineinteles ca sper sa ma insel amarnic, si Basescu sa fie primul "carmaci" destoinic al tarii ( asta da titlu de catavencu ).

Poate Basescu va scapa de ei, si ii va trimite la inchisoare , alaturi de zecile de baroni locali ? Crezi ?Nu poate sa o faca din multiple motive ( nici nu sunt la el in partid), si dupa aia este presedintele tarii, prea departe de afacerile interne ale PNL. Deci vor ramane bine mersi in mertz-urile, jeep-urile si hummer-ele lor zambind din mers cu placere la tineretul revolutionar care i-a cococat acolo, si care ii priveste cu atata speranta acum.

Succes in continuare tinere leninist ! Cu oameni ca tine mercedesurile lui nastase vor fi inlocuite de flota de mercedesuri metalizate a lui Patriciu,coruptii "rai" de cei "buni", "privatizarea" Petromidiei va fi uitata, flota asisderea... ca de, "ei fura mai putin".

Concluzie : tu nu esti nici in PNL nici in PD, dar daca traiai pe vremea bolsevicilor ai fi fost inscris de mult in partid. Sloganul lui Lenin si mai nou al lui Bush "cine nu e cu noi e impotriva noastra" este scris exact pentru cei ca tine.

#31591 (raspuns la: #31462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
identitate ascunsa....Zaraza - de anca g la: 29/04/2005 11:34:11
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
"unele sunt prescurtari ale numelui, altele reflecta tot felul de trasaturi (si nu numai de caracter) sau simpla lipsa de imaginatie temporara (fara intentii de atac personal la adresa celor care si-au ales propriul nume ca nick). merita o discutie."
un raspuns de la cineva care poate s-ar simti atacata ... dar no offence taken (cred ca e adevarat ce ai scris mai sus, in mare parte)

in persoana din partea cealalta ... poti avea incredere ... in functie de ce astepti de la ea ... cat timp cauti schimburi de cuvinte... de idei..impartasire de experiente personale ... o legatura / discutie pe net are la urma urmei un grad destul de ridicat de siguranta.... cauti idei..primesti idei.... .. iar denaturarea adevarului o poate face si cineva care te priveste in ochi.... DAR atunci e mai periculos....

intentiile meschine sau chiar malefice... ne pot afecta pe toti intr-un fel sau altul... "pe net" suntem oarecum feriti de efectele lor din viata de zi cu zi

si acum, serios - v-ati pus vreodata problema cat de zbuciuma(n)ta este experienta cuiva care intra intr-o plasa de paianjen (nu, nu atac un respectabil membru al comunitatii cafegiilor...) tesuta cu intentia de a influenta comportamentul vreunei 'victime' in mod cumplit? (mda, suna cam dramatic, dar...) se poate intampla oricui...
implacabilul exista (stiti vorba aceea: daca e sa fie.. )

legaturile pe net... sunt ca un dans.... pui pasiune... depui eforturi... iti dai interesul.... dar nu intotdeauna la fel... la incheierea muzicii exista multe finaluri ... si multe continuari...(poate sa fie un dans frumos sau unul nu prea reusit...poate sa fie un inceput sau .....)

numai bine
Anca
Cand spui comportament te ref - de evil13dark la: 03/06/2005 11:29:18
(la: ROCK - ce parere avetzi despre felul lor de a fi ...)
Cand spui comportament te referi la felul in care se poarta in societate sau te referi la ei ca persoane? Si eu sunt rockerita dar tot ce fac este sa ma comport asa cum sunt sa exprim ceea ce gandesc si ce simt. Daca astazi sunt suparata ma cert cu toata lumea, daca sunt vesela rad cu toata lumea. Rockerii au fost mereu catalogati drept satanisti ceea ce nu este adevarat. Nu toti rockerii sunt si satanisti! Sunt 2 genuri de muzica diferete chiar daca semana versurile adik au ac idei sinuciderea , moartea sau tristetea. Versurile sataniste sunt chiar rugaciuni luate si prelucrate din biblia satanista. Rockerii riposteaza atunci cand sunt "atacati" doar pentru felul in care se imbraca.Ei au inceput sa ne judece noi continuam. Sincer pe mine nu ma intereseaza ce spune lumea despre mine sau despre felul in care ma imbrac pentru ca ma reprezinta.Dar sa nu spuna ceva despre muzica rock pentru ca este adevarata muzica. Iar cei care sustin ca rockerii sunt satanisti sa compare textele unei trupe rock cu versurile unei trupe sataniste.

Me
Fotografia si limba romana, strofa unu versul trei - de Dinu Lazar la: 04/08/2005 10:30:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Alexandru Bogdan Munteanu, un impatimit si un atent critic, a completat materialul sau despre avatarurile limbii romane contemporane cu un text lucid, bine scris, in care descrie exact o situatie generala observata de dinsul pe forumurile foto din Ro.
Im permit sa citez aici citeva rinduri din cele scrise de domnia sa - si nu pot decit sa-i dau dreptate mie in suta.
Deci, spune - excelent - domnul Munteanu:

Foarte multe domenii tehnologice au fost influentate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce in ce mai mult niste minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apasarea butonului de declansare a captarii imaginii dorite. Faptul ca toate reglajele pot fi facute automat a facut ca utilizarea aparatelor foto sa fie la indemina oricui, aproape indiferent de virsta sau de pregatire. Asta nu inseamna ca toti cei care fac fotografii se transforma automat in fotografi profesionisti, dar faptul ca ei practica fotografia le permite sa doreasca sa abordeze subiecte din acest domeniu sau pur si simplu sa comenteze impreuna cu altii gradul de îndemînare la care au ajuns. O mare parte din fotografii amatori au dorinta de a invata mai mult si de aceea se indreapta catre sursele de informare pe care le au la indemina. Exista bineinteles carti de specialitate in limba romana dar ele sint percepute ca fiind foarte scumpe, desi de cele mai multe ori continutul lor le justifica pretul. Si atunci cei mai multi dintre fotografii amatori se indreapta catre internet, unde informatiile sint abundente si mai ales gratuite, insa de multe ori calitatea lor nu se apropie de cea din cartile tiparite.

Ei bine, pe cit de folositor este internetul prin multitudinea de informatii care sint puse la dispozitie gratuit, pe atit este el de "nociv" din cauza faptului ca marea majoritate a acestor informatii exista intr-o singura limba, cea engleza. Practic asistam nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea anglo-saxona) la nivel mondial, dar si la dominatia covirsitoare a limbii engleze, care tinde sa isi impuna vocabularul de termeni in toate domeniile activitatii umane, de multe ori fara a tine cont de existenta unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabila. Ramine sa ne punem intrebarea ce este de facut in aceasta situatie pentru a salva culturile sau limbile nationale, atit de vulnerabile in fata tavalugului cultural-stiintific de limba engleza. Metoda cea mai la indemina in ceea ce priveste internetul este sa crestem numarul de materiale originale care sint scrise in limba pe care nu dorim sa o lasam sa dispara sau sa se transforme intr-o limba vasala celei engleze. Eventual se poate apela si la traduceri ale materialelor scrise in original in engleza, dar in aceasta situatie trebuie bineinteles obtinut acordul autorilor.

Insa internetul nu contine numai informatie fixata in articole, ci si informatie oferita prin intermediul forumurilor sau listelor de discutii. In viata reala limba vorbita (folosita pentru comunicare directa) influenteaza in cele din urma limba literara, acest lucru fiind valabil si pentru lumea virtuala a internetului, unde limba folosita pe forumuri tinde sa se impuna ca "limba oficiala" a internautilor, in special in ceea ce priveste terminologia folosita in domeniile pe marginea carora se discuta (calculatoare, fotografie, muzica, etc.). Spre deosebire de limba folosita in articole sau carti, cea folosita pe forumuri nu pune aproape nici un pret pe modul de prezentare a informatiilor, accentul fiind pus exclusiv pe continut. Deci este perfect acceptabil in vizunea majoritatii forumistilor ca un mesaj care contine o cantitate de informatie utila sa poata fi deficitar la capitolul exprimarii corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Aceasta atitudine toleranta a fost propice pentru aparitia unui limbaj propriu forumurilor romanesti care este întesat cu barbarisme provenite din engleza. De exemplu in domeniul fotografiei au ajuns sa se foloseasca englezismele "viewfinder" si "lightmetru" in loc de termenii romanesti consacrati de multa vreme, anume "vizor" si "exponometru". Situatia este complicata de cele mai multe ori de faptul ca englezismul este folosit ca atare sub forma sa din limba engleza, fara a se incerca o adaptare la cerintele gramaticale ale limbii romane. Pur si simplu se ia un cuvint englez (substantiv, verb, etc.) care este apoi este cirpit dupa nevoie cu sufixe (terminatii) legate cu cratima in functie de modul in care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Inca si mai grav este faptul ca aceste sufixe sint inventate "dupa urechea" forumistului si astfel se ajunge ca un anumit englezism sa faca flexiunea in mod diferit dupa persoana care il foloseste. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul englez "to host" ("a gazdui") care apare atit in forma " a host-a" cit si in cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana intii ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc". A incerca sa se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corecta a limbii romane de catre forumisti este probabil una din cele mai grele incercari care sta in fata celor preocupati de destinul limbii romane. Si asta pentru ca forumurile sint niste comunitati care si-au creat in timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legata de limbajul folosit. Iar cine incearca sa ocoleasca aceste reguli va fi mai devreme sau mai tirziu admonestat daca nu se pliaza regulilor si eventual fortat sa se retraga din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum romanesc despre "fir de discutie" si nu despre "thread" inseamna a te expune ridicolului public, desi cuvintul "thread" este un barbarism care nu are ce cauta in romana, nefiind un termen tehnic ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este ca limbajul vorbit pe forumuri are tendinta de a se auto-intretine si de a se degrada din ce in ce mai mult, pe masura ce apar internauti din generatiile mai tinere, pentru care limba romana nu a reprezentat niciodata o preocupare. Persoanele responsabile cu mentinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori si moderatori) nu descurajeaza in mod explicit folosirea unui limbaj incorect de catre forumisti, tocmai pentru ca acest lucru ar duce la scaderea numarului de participanti la discutii, deci a numarului de vizitatori, in functie de care se incaseaza venituri din publicitate. Asta nu inseamna ca situatia forumurilor este disperata, doar ca va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu functii de raspundere in asa fel incit acestea sa inteleaga necesitatea emiterii daca nu a unor norme, cel putin a unor recomandari (sustinute cu exemple) referitoare la folosirea corecta a limbii romane.

In societatea actuala este foarte mult apeciata fluiditatea informatiilor, noutatea lor si din aceasta cauza atit internetul cit si revistele au un avantaj fata de carti, de aici rezultind si influenta lor mai mare asupra celor care cauta sa isi imbogateasca bagajul informational într-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar si evident ca ofera un continut mult mai proaspat (dar nu neparat mai bun) decit cartile, pentru care pot fi scoase editii noi cel mult odata la citiva ani. Rezulta ca numarul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfectionare este mai mare decit al celor care folosesc cartile. Ca urmare limbajul scris folosit in reviste tinde sa se impuna in fata celui folosit in carti, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii romane. Redactorii care scriu la reviste nu se vad decit eventual in postura de profesionisti ai domeniului despre care scriu, nu si in cea de profesionisti ai limbii romane, asa cum ar trebui sa fie cazul. O persoana care utilizeaza zi de zi in scris limba romana pentru a-si asigura existenta ar trebui sa devina interesata cu timpul de pastrarea in stare cit mai buna a "uneltei" care ii permite sa supravietuiasca. Acest lucru nu se intimpla insa din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivitati crescute, care se combina cu anumit grad de delasare intelectuala si de nepasare pentru starea limbii romane. Redactorul care trebuie sa scrie citeva articole pentru numarul lunar al revistei se documenteaza de obicei pe internet si in mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseste ca referinte sint scrise in limba engleza. Fie ca este presat de timp, fie ca nu, redactorul nostru nu va cauta de cele mai multe ori sa vada daca nu cumva unii din termenii straini (englezesti de obicei) pe care el ii include in articol au deja corespondenti in limba romana al caror uz este deja incetatenit de multa vreme in rindul specialistilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor sa devina familiarizat mai degraba cu termenul englezesc pentru un anumit element (actiune, dispozitiv, etc.) decit cu cel romanesc, care este uneori aflat in folosinta specialistilor de citeva zeci de ani. Un barbarism preferat de multi redactori este "layer", folosit pentru a desmna unul din straturile care compun o imagine digitala. Sonoritatea muzicala a acestui termen a avut probabil un rol important in adoptarea lui, insa nimeni nu ia in seama constructiile grotesti care trebuie facute in cazul in care cuvintul este acceptat, de exemplu "layer-izat" in loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie sa inteleaga faptul ca are o responsabilitate fata de limba romana si ca urmare trebuie sa puna la punct o politica editoriala care sa implice folosirea de catre redactori a unui limbi romane in care barbarismele sa nu-si mai gaseasca locul.

Situatia actuala a limbii romane ar trebui sa ingrijoreze multa lume, de la simplii cetateni pina la profesionistii scrisului, specialistii in lingvistica si chiar autoritatile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii romane si restabilirea prestigiului ei. O prima masura ar putea fi realizarea unui dictionar de traducere a termenilor tehnico-stiintifici din engleza in romana, care sa fie publicat pe internet, in asa fel incit el sa poata fi consultat gratuit de oricine doreste sa scrie corect articole in romana, indiferent daca o face pentru situl propriu sau in cadrul obligatiilor de servici. Dar acest dictionar nu pot fi opera unei singure persoane, ci el trebuie sa fie un efort colectiv realizat prin conlucrarea dintre persoane cu pregatire de specialitate in domenii variate si a unor filologi, de exemplu in cadrul unui proiect colaborativ de tip WIKI. Se va putea astfel pune la dispozitia internautilor un dictionar englez-roman care sa cuprinda termeni din informatica, medicina, chimie, inginerie, etc. O alta masura ar putea fi impunerea de catre autoritatile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator sa aiba obligatoriu in oferta si tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii romane.

Nu trebuie uitat ca gindirea noastra s-a nascut si traieste in interiorul limbii romane, deci cu cit pastram limba mai curata si mai conforma cu esenta sa originara, cu atit gindirea va putea sa se dezvolte mai bine si sa fructifice potentialul de creativitate existent in fiecare din noi.

#63225 (raspuns la: #63188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey... - de cracker la: 27/09/2005 19:43:49
(la: farmece sa fie oare?)
honey, iti place sa ma intepi...asa crezi tu ca am s-o uit? dramatizez,ai?hmmm...nu-ti doresc sa suferi din dragoste vreodata...am iubit-o, o iubesc mai mult decat orice...inainte de ea am avut destule relatii, experiente, am facut cateva fete sa sufere, chiar am stricat o casnicie, tineri casatoriti, a suferit tipul enorm, o iubea...eram mai necopt pe-atunci, nu cred ca as face aceeasi greseala acum, tinand cont ca erau prieteni de familie cu familia fratelui meu...acum cred ca asta mi-e pedeapsa de la Dumnezeu, m-a facut sa-mi pierd capul dupa Georgiana, sa o iubesc mai mult decat orice pe lume, si acum mi-a luat-o...
Am ajuns departe cu uitarea, spui tu? mda... Dupa cum am spus, noroc de prieteni, adevarati prieteni, tinand cont ca 2 ani de zile, le-am cam intors spatele...in doi ani de zile nu am vazut altceva inafara de EA. Eram numai noi doi si atat...zi de zi...nu-mi suporta prietenii, colegii, nimic...A fost o dragoste sufocanta, pasionala,...si cum spuneam, acum de cand a plecat (caci ea e plecata acum in Italia, sigur), am dormit mai mult pe la prieteni, prietene, nu puteam sa stau singur pentru ca innebuneam...stiti ce-i aia ca aveam/am o amintire,ceva care sa nu o includa si pe ea?Singura muzica care o ascult acum e house(ei nu-i prea placea), caci in rest orice melodie as asculta imi aduce aminte de ea...sincer, nu credeam ca o iubesc atat de mult, sau ca am sa sufar atat de mult...si daca ai citit mesajele trimise de ea, ti-ai da seama ca si ea ma iubea la fel de mult...dar alea sunt doar niste mesaje, inchipuiti-va ce fel era cand eram impreuna...de aceea nu pot accepta realitatea asta cruda si asa de brusca cum ca s-a trezit deodata, maturizat, ascultat familia, sau mai stiu eu ce, si a plecat in Italia...ea mi-a spus pe la inceputul relatiei ca din partea matusei ei se ocupa cu farmece, si ii era frica sa nu ne faca ceva, mai ales cand incepusera sa o preseze sa ma lase...plus ca stiam ca bunica-sa cunoaste femei care dau in carti, cafea, i-au dat si ei de cateva ori...aa, sa va spun o chestie... a fost acum ceva timp in urma de i-a dat una in carti, chipurile are har, se duce numai lume buna la ea etc...(ea cred ca s-a dus sa vada daca eu o iubesc cu adevarat sau daca o insel...era cam geloasa din fire, adica extrem de geloasa..)...si i-a spus ca lucruri din trecut (care i se potrivisera spunea ea), si din prezent...i-a spus ca este cu un baiat bun, ca invata (sunt student) dar si munceste (asa era), ca o iubeste mult, ca mai sunt si alte fete care ii dau tarcoale, dar el nu are ochi pt niciuna (asa era, nu am inselat-o niciodata, ocazii fiind), i-a spus chiar ca o sa fim impreuna, ca o sa am bani mai tarziu, ca o sa avem nu un copil ci doi, ca am multi dusmani, multa lume e impotriva noastra, apoi i-a spus ca pe ea o asteapta un drum lung, ca va avea un drum in strainatate, dar sa aibe grija ca e ceva rau, ca ar fi o cumpana, ceva...cam atat ce am retinut eu de la ea...eu nu credeam in ghicitoare, ii spusesem sa nu se duca, imi era frica pe de-o parte sa nu-i spuna aia cine stie ce prostii, si sa se indeparteze ea de mine, eu stiu...dar daca am vazut ca i-a spus de bine (despre mine), mi-am zis ei lasa ca-i bine, o sugestioneaza pozitiv chestia asta...sa nu va spun ca mai tarziu m-a convins si pe mine sa merg, eu care nu credeam dar am spus ei hai sa fie din curiozitate...(vroiam sa fie doar o simpla replica pt honey dar m-am lasat dus de val...ei lasati, mai adaugati asa o mica piesa la puzzle-ul povestii mele)...deci am mers cu ea la ghicitoarea aceasta, o femeie la vreo 40 ani, femeie bine, plina de aur normal, casa mobilata normal, icoane ca la orice familie de crestini, era credincioasa chipurile, ne-a povestit si cum s-a apucat ea de ghicit...cu multi ani in urma facea niste drumuri la un spital din Iasi, sotul ei era bolnav nu stiu de ce, si acolo a intalnit o femeie doctor si in stiintele astea de parapsihologie...si acea doctorita cica i-a a simtit asa ca ea are o energie mare pozitiva, au intrat in vorba, s-au imprietenit, a indrumat-o pe calea aceasta, a invatat-o sa-si foloseasca energia etc etc si in ziua de azi corespondeaza chipurile cu mai multi mari parapsihologi din tara, ne-a dat ea nume dar nu am retinut, nici nu ma interesa, abia mai tin minte ce mi-a dat in carti...defapt astea ni le-a spus dupa ce imi daduse incarti... eu credeam ca o sa fiu singur in camera cand o sa-mi dea, dar ea a lasat-o si pe Georgiana...(de aici m-am indoit si mai tare de ce avea sa-mi spuna, caci poate nu ar fi spus ceva ce nu i-ar fi convenit Georgianei)...mi-a dat in vreo 4 sau 5 perechi de carti, nu mai tin minte...toate diferite...eu chiar nu mai tin minte ce mi-a spus...decat dupa cum i-a spus si Georgianei, ca am dusmani, prieteni care ma invidiaza, (nu asta e ordinea, spun si eu cum imi amintesc), ca in alta viata am fost un om mare, imparat intelept :), ca sunt destept, caci prin munca voi avea bani (normal ca nu pot crede asa ceva, dar cel putin ma ajuta sa ma autosugestionez pozitiv), multi oameni vor depinde de mine, mi-a spus de mai multe ori asta, ca o sa fiu cica un om mare cu influenta, si ca multi vor depinde de mine (nu radeti mai, eu spun ce mi-a spus), ca eu sunt protejat de un fel de stea, inger, nu stiu,ca asa vede,ca ceva ma protejeaza mereu...mi-a spus ca Georgiana ma iubeste ca nu stiu ce, ca nu are altceva in gand decat pe mine(mmm, asta credeam caci asa era pe-atunci, vedeti in mesaje), ca o sa fiu fericit alaturi de ea (da, ca acum!), mda si daca-mi aduc aminte bine parca mi-a spus ceva de o durere, de un necaz sa am grija (da, dar lasa loc la interpretari, prea evaziv ce spunea ea, ca la horoscopul de zi cu zi, poti face tu conexiunile in asa fel incat la sfarsitul zilei sa spui ca ti s-a potrivit), dar o sa treaca, am sa pun la spate (sigur pun la spate), si parca mi-a spus si mie, da mi-a spus si mie de un drum in strainatate, care o sa-mi aduca satisfactie (dar de unde, eu niciodata nu m-am gandit sa plec, nu vreau sa plec, dar...in fine...), si cam atat ce mi-aduc aminte pe moment...si ne-a spus la plecare sa venim la ea peste ani si sa-i spunem cum o mai ducem (hmm, nu mai stiu eu sa ajung acolo, Georgiana m-a dus,si era destul de greu e ajuns, ca i-as fi spus eu ce fel o mai duc...chiar, la naiba trebuia sa-mi fi noatat adresa)...da fratilor, v-am spus si asta...adevarul ca faza cu drumul ei in strainatate s-a adeverit...:))...
...am deviat de la subiect, da honey, si dupa cum spuneam tu ma mustri ca gata, in cateva zile am sa uit de ea...am spus ca am gasit pe cineva, nu ca am o relatie, sunt fericit etc...deocamdata am sa pastrez distanta, nu am sa ma arunc cu capul inainte, si sincer nici nu pot...dar chiar voi spuneati ca e bine sa-mi revin, sa-mi vad de viata in continuare...asta incerc sa fac...cand am ramas fara ea, parca stiti ce-am simtit? parca am ramas fara punct de sprijin, parca mi s-au naruit toate visele, planurile, eram dezorientat (defapt inca sunt), mi se pare ca nu mai are sens viata mea etc...ei iarta-ma daca acum incerc sa-mi gasesc un alt punct de sprijin, un substitut ceva, sa ma pot iar concentra asupra a ceea ce vreau de la viata...incerc sa-mi pastrez ratiunea in gandire...chiar nu stiu ce fel par acum din afara, ma bucur ca am dat de site-ul acesta, asa am putut spune lucruri pe care prietenilor mei nu le-am putut spune, sa nu par prea patetic...de la voi mai primesc cate un sfat, mai ma mustrati mmm, e bine...va multumesc...
multumesc shtevia pentru sfat, cand dau de bani am sa incerc sa procur cartea, am gasit site-ul de unde s-o comand, dar cred ca vorba lui cata, deocamdata eu si God...daca Dumnezeu crede ca-i femeia potrivita pentru mine, o va aduce inapoi...
#75061 (raspuns la: #74945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#132011, de Cri Cri - de Baloo_ la: 10/07/2006 21:00:07
(la: Povara frumusetii)
"Gandeste-te la cineva care sustine tot timpul ca e "badaran" in exprimare, si totusi nu face asta decat cu anumite persoane. Cu celelalte, de ce nu? De frica, oare? Teama de a nu fi judecat? Sau... ai putea spune ca e nesincer? Ca vrea sa-si "fabrice" o imagine?"

Pe langa "frica" pe care am pomenit-o, care este inteleasa si ca masura de precautie, de autoconservare, si ca tinere de cont de sentimentele sau personalitatea celui de vis à vis, mai sunt o gramada de factori care influenteaza atitudinea aleasa, ma refer in mod neconstientizat, cum ar fi reflexul de a incerca de a cataloga o persoana noua (se pare ca memoria lucreaza dupa principiul baza de date si incearca sa atribuie unei persoane noi un minim de atribute => prima impresie). In final este o incercare de adaptare a psihicului la persoana noua (tot o masura de autoconservare - psihicul isi pregateste cele mai potrivite "arme", specifice persoanei), iar atitudinea rezultata este dependenta bineinteles de felul persoanei. Clar ca si capacitatea de adaptare sau de cantarire a subiectului in cauza este dependenta de starea de spirit din acel moment a omului (nervos, sau bine dispus, cu experiente negative si deci prevazator, cu experiente pozitive si deci mai degraba naiv, trist deci superficial sau indragostit - si mai superficial :)))), banuitor - cauta pana in detalii, etc.). Rezultatul este deci diferit in final la impactul cu persoane straine.
Despre cele cunoscute, psihicul, in momentul cand alege atitudinea potrivita (strategia de actiune si "armele" corespunzatoare), tine bineinteles cont din ce urna a scos persoana, gata catalogata. Si atunci exista sigur probabilitatea ca aceasta persoana sa fie catalogata asemanator si de altii, iar acesti altii, mai departe, sa aleaga o atitudine asemanatoare, lasand in final impresia ca "o cere".
Si cum omul se inseala uneori, e posibil sa fie asezat cineva in "urna" gresita, iar cand "adevarul" iese la iveala sa se faca o corectie si sa i-i se spuna : "scuze, am crezut ca esti deosebit...". In momentul acesta, cel lovit mai poate spune doar : "shit!".
Modul "badaran" de exprimare a acelui cineva de mai sus este un exemplu bun. De ce? Pentru ca de aici se vede ca fata de persoanele noi este prudent si-si alege cuvintele. Dar in timp persoanele se resorteaza in functie de datele noi acumulate. Acum inchipuie-ti ca o persoana anume este "impinsa" tot mai mult, odata cu convingerea, spre sectoarele de cei indragiti, fata de care se simte tot mai lejer, si deci vorbele vor fi tot mai putin filtrate, si deci pare mai "badaran". Hai sa recunoastem ca fiecare vorbim diferit fata de prieteni si fata de parinti. Si in amandoaua cazurile putem fi sinceri, chiar folosind limbaje diferite. Si nici nu frica, sau teama de a fi judecat nu este. Ideea de a-si "fabrica" o imagine este interesanta, dar in cazul acestui cineva de care spui este splendida tocmai prin absenta. Pana acum a trait bine fara sa aibe nevoie sa-si prezinte o imagine. Cum el prefera sa descopere un om, si nu sa i se impuna o imagine, tot asa se lasa descoperit, fara de a pregati el o imagine dorita de el. La inceput imaginea lui este "goala". Inchipuie-ti un "ignorant" caruia i-i se falfaie ce gandesc strainii despre el. Dar de asta sincer este. Daca cineva vrea sa-l cunoasca, are usile deschise.

______________________________

Tu deschizi aici un subiect despre care eu n-am idee, ce-i drept. Fac doar speculatii. Intotdeauna m-a inhibat ideea de a ma comporta "cum trebuie".

Nu era vorba de comportament in sensul dat de educatie, de cei 7 ani de acasa, ci in sensul de modul de actiune, neconstientizat, liber, dupa dorinte si necesitati si nu dupa regullamente ("cum trebuie"). Comportamentul este rezultatul educatiei data de parinti, de sine, de societate, de cei ce ne inconjoara, in ce masura fiecare, e diferit de la om la om, in functie de tipul si taria personalitatii. Dar comportamentul este influentat si de parerea noastra despre cel de vis à vis si invers, intr-o masura mai mica sau mai mare, dar si de starea psihica, sentimentala, fizica, etc. Deci sunt o gramada de parametri care ne duc la crearea unei imagini, care poate fi oricand gresita, si in cazul asta cel in cauza, daca i-i se spune : "am crezut ca esti deosebit...", are totusi dreptul sa spuna : "shit!" :))))))

_____________________________
Si cum majoritatea determina normalul (obisnuitul), omul descris de tine e "omul deosebit". QED.

QED. Si cum totul e relativ, asa si definitiile sunt. Ok. Deci definim omul obisnuit ca fiind deosebit si invers. Sa verific : majoritatea oamenilor sunt obisnuiti. Corect?

Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#132484 (raspuns la: #132011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...