comentarii

influenta sociala si politica asupra generatiilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Afirmatia: Computer Games - de latu la: 16/11/2005 10:57:10
(la: Calculatorul: inamic public nr.1?)
Afirmatia:
Computer Games – Sfarsitul vietii tale sociale
are o explicatie:
Au aparut tot felul de studii, s-au nascut controverse
Despre scopul studiilor putem discuta multa vreme, ca si despre autorii lor.

Insa intre a-l sti pe fiul meu la crasma din colt cu "prieteni" cu care paharelele isi pierd numarul si a-l sti in camera in fata pc-ului jucandu-se, prefer a doua alternativa.
Involuntar ma gandesc si la alternativa de a-si petrece timpul liber in fata televizorului si atunci prefer din nou varianta cu computerul, observand pe margine, ca a manui un computer este parte integranta din viata de zi cu zi la scoala, la servici, etc... Poate in Romania de azi inca nu dar in cea a generatiei copiilor nostri, cu siguranta.

Sigur ca nu sustin ca jucatul la calculator foloseste mult la dezvoltarea indemanarii de a manui pc-ul. Insa un pic de influenta tot avem si noi parintii asupra copiilor, pentru a le canaliza din cand in cand atentia si concentratia asupra altor posibilitati de a folosi un computer.

De altfel, instalarea unora dintre jocuri pe computer, constituie activitati care fac necesare cunostinte tehnice, ce depasesc de multe ori ceea ce cunoaste "muritorul de rand" de la birou sau din incercarile de a patrunde "in spatele usilor inchise" ale tehnologiei secolului 21...
Honey, ca poporul trebuie edu - de RSI la: 18/11/2005 17:54:31
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
Honey, ca poporul trebuie educat asta-i sigur. Ca in adancul sufletului stie ce vrea, si asta e adevarat. Poporul vrea securitatea asigurata de aderarea la un pact puternic, linistea generata de aceasta forta care sa descurajeze eventualii agresori (stim care ar fi aceia). Acum nu stiu in ce masura este clar pretul ce trebuie platit: pactul ne apara de pretentiile teritoriale ale altora dar ne cere sa renuntam la propriile pretentii teritoriale fata de altii. Sigur, romanii pot reveni la atitudinea "copil rasfatat" dintre cele 2 razboaie mondiale: vrem avantajele dar cine ne vorbeste de pretul acestor avantaje se amesteca in treburile noastre interne.
Sa speram ca s-a invatat ceva din trecut (desi nu-s foarte optimist).

In concluzie: aderarea la NATO si UE este un obiectiv strategic al politicii Romaniei, ceea ce insa nu-i sigur este daca populatia este constienta de costurile politice si edonomico-sociale ale realizarii acestui obiectiv. Aceste costuri nu-s disproportionate fata de obiectivul strategic, dar necunoasterea si nepregatirea pot sa torpileze realizarea lui.
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

#88671 (raspuns la: #88664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evolutie - de cattallin2002 la: 20/11/2005 14:47:44
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
""Este respinsa insa de cei care fara sa o inteleaga, nu vor sa o accepte pe motive religioase si ca urmare a propagandei anti-evolutie care s-a facut inca din momentul in care teoria a fost elaborata. ""

Mai mult decit toate astea, este respinsa pt ca nu exista dovezi stiintifice pentru sustinerea ei :)
In plus, Darwin s-a bazat pe teoriile stiintifice care erau la moda atunci, dar care unele au fost infirmate de noile descoperiri din zilele de azi.
De ce e sustinuta in continuare de mediile stiintifice?(unele). Pt ca nu exista o alternativa ATEE la aceasta teoria. Ce sa faca pina ar gasi ceva? Doar nu am aparut asa dintr-o data! Si cum nu pot accepta ideea de Dumnezeu ramine asa pina una alta.
Teoria lui Darwin a aparut ca urmare a premiselor (luate din site proevolutionism)
Aparitia si dezvoltarea transformismului

Transformismul presupunea modificarea organismelor vii sub actiunea factorilor mediului. Printre adeptii acestui curent sunt Erasmus Darwin (1731-1802), bunicul lui Ch.Darwin, care in lucrarea sa “Zoonomia” sustinea adaptarea organismelor la mediu (mimitism, homocromie) si existenta selectiei sexuale; Nicolas Duchesne (1747-1827), care a descoperit mutatiile spontane (Fragaria monophila); G.L.Buffon si, evident, J.B.Lamarck.

Teoria inmultirii nelimitate a lui Thomas Malthus

In lucrarea sa “Eseu asupra populatiei”(1798), Thomas Mathus si-a expus ideile principale ale teoriei suprapopularii: “populatia creste in progresie geometrica, pe cand producerea de alimente in progresie aritmetica”. Aceasta teorie argumenta existenta conflictelor. Ch.Darwin a folosit ideea respectiva pentru explicarea supravietuirii organismelor in urma luptei pentru existenta si a selectiei naturale.

Situatia social-politica

Perioada in cauza se caracterizeaza prin accelerarea dezvoltarii industriei, a navigatiei etc., toate acestea au permis noi descoperiri geografice, si posibilitatea de a descrie noi specii de plante si animale.

Descoperiri in stiinta

In stiintele exacte au fost realizate mai multe descoperiri importante si au fost elaborate o serie de teorii, ipoteze si legi fundamentale. De exemplu, in fizica – legea conservarii si transformarii energiei (E.Mayer, A.Lavoisier, M.Lomonosov); in geologie – teoria formarii lente a scoartei terestre (M.Lomonosov, Ch.Lyell) si teoria originii Sistemului Solar dintr-o nebuloasa gazoasa; in biologie – teoria celulara (M. Shleiden, T.Shwan); in chimie – unitatea comuna dupa elementele chimice vii si nevii.

Succesele amelioratorilor

In acel timp, practicienii obtinusera deja rezultate impunatoare in ce priveste ameliorarea raselor de oi, porumbei, caini. Rezultatele selectiei artificiale i-au permis lui Ch.Darwin extrapolarea mecanismelor selectiei in cadrul conditiilor naturale.

Mai importanta este influenta ideilor masonice.

Cum zicea si Darwin, marii oameni de stiinta ai omenirii, care se invata si la scoala si au adus contributii semnificative stiintei au fost majoritatea credinciosi (convinsi, nu constrinsi). O sa mai dau exemple alta data.
La evolutionism nu se opune numai creationismul stiintific, aparut mai nou in SUA. De fapt evolutionismul a aparut pentru a se opune crestinismului. Adica e invers.
Problema cu revistele de stiinta si asa zic toti oamenii de stiinta e ca in Palestina: daca toti vecinii si rudele zic ca e bine sa explodez cu o bomba asa este. ca doar toti oamenii pe care ii stiu zic asta.
Cu acelasi bine
#89094 (raspuns la: #88988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este cu invatamintul actual ? - de Qwe la: 26/11/2005 17:45:55
(la: Se scoate la vanzare invatamantul...pret avantajos)
Fara discutie sistemul educational este foarte important pentru viitor. Performanta pe care acesta o poate atinge este dependenta de viteza cu care percepe si se adapteaza la transformarile societatii pe care o deserveste. "Explozia" mijloacelor de informare, a tehnologiilor IT, a condus la o situatie paradoxala : profesorii de acum, din anumite domenii, au fost depasiti de unii elevi. Intr-un sistem educational in care profesorul este (in general) zeu absolut, iar dialogul este o "rara avis" astfel de performante ale unor elevi conduc la o "revolta" a invataceilor, manifestata pe orice cale posibila. In plus, performantele financiare ale parintilor, manifestate strident in multe cazuri, conduc la o stirbire si mai accentuata a pozitiei cadrelor didactice. Baza materiala din scoli este de cele mai multe ori insuficienta pentru o educatie minimala si cu certitudine total depasita. Excelam in pregatire teoretica dar stim cit ramane din ea in memoria tinerilor invatacei. Cu ce se mai stimuleaza atunci interesul si respectul pentru educatie ? Rezultatul este evident. Favorizati de noroc, unii urca scara sociala si ajung in pozitii cheie in care singura preocupare este propria bunastare, de realizat cit mai rapid posibil. Ce va favoriza un astfel de "specimen"? Doar domeniile cu recuperare rapida a investitiilor. Rar vei gasi viziuni "la distanta" in timp la astfel de indivizi. Cultura ? In nici un caz, sau ceva superficial, pentru epatare. O testare a cunostintelor elementare de matematica, la nivelul clasei a VII-a, efectuata printre parlamentari, de un reporter, a relevat surprize mari, cel putin pentru mine. Cine conduce Romania si cum suntem condusi de fapt ? Exista o strategie pe termen lung ? Exista de fapt vreo strategie ? Astfel a aloca fonduri de la buget invatamantului reprezinta o obligatie si nu o necesitate, deci fondurile alocate vor fi mereu insuficiente, la limita supravietuirii. Si asa se inchide cercul. Consecinta ? O vedem astazi si, probabil mai crunt, in viitor.
((((Parinti abrutizati de munca (pentru cei ce au loc de munca), cu posibilitati minimale de urmarire a educatiei copiilor. O societate indiferenta la generatiile tinere (adultii au crescut astfel). Structurarea unei elite, greu penetrabile. Mai trebuie sa apara si tehnologiile genetice de imbunatatire (si manipulare) a performantelor oamenilor. ))))
Solutia ramane tot la grevisti. Daca multi pot fi zapaciti cu cifre aruncate pe hirtie, prezentate pompos in conferinte de presa, nu cred ca este cazul cadrelor didactice. Au rabdat si, in special, AU INTELES MEREU ca pot afecta generatiile tinere. Si si-au vazut de treaba. Primul ministru viseaza numai la conspiratii din partea PSD, dar uita cit de eficienta a fost, pentru linistirea spiritelor profesorilor, anuntul de rezolvare a revendicarilor minerilor. Si de fapt cit cer profesorii ? Un calcul simplu conduce la o valoare de maxim 50 de miliarde ROL, in doua transe. Iar pentru parlament exista oricat de mult. 18% in plus la salariu este foarte mult si se va darama economia nationala. Politicantii astia chiar ca au uitat matematica elemntara. Daca 50 de miliarde pot darima economia nationala, in ce tara traim azi ? Unde ne-au adus de fapt ?
Se vehiculeaza mereu banii din proiecte ca o completare la bugetul educatiei. Din cite stiu putini au acces la ei, iar beneficiarii reali tot prin paturile politice sau la clientii lor se gasesc. Deci profesorii tot "praful de pe toba" il vor primi. Cu o patura sociala mai putin educata poti sa te joci astfel, dar nu si cu profesorii. Ar fi trebuit sa stie acest lucru politicienii nostri. Se cred unsii lui Dumnezeu si uita unde-si au radacinile.
sa revenim cu picioarele pe pamant - de yogi bear la: 03/12/2005 10:09:52
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Cei care vor sa se convinga daca yoga/MISA este buna sau nu pot sa citeasca site-ul: http://www.yogaesoteric .org

Nimeni nu poate fi convins prin vorbarie mai mult sau mai putin sterila.
Discutia a luat o turnura extrem de interesanta si de elevata dar cred ca se pierde esentialul din vedere.
Articolul initial al acestui tread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii de yoga, autorul sau intrand sub incidenta legii. Acest lucru trebuia amintit la fiecare postare.

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã

Art. 19. - Constituie contravenþie, conform prezentei ordonanþe, dacã fapta nu intrã sub incidenþa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã naþionalist-ºovinã, de instigare la urã rasialã sau naþionalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãþi ºi legat de apartenenþa acestora la o anumitã rasã, naþionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

.....

Art. 20. - (1) Contravenþiile prevãzute la art. 5-8, art. 10, art. 15 alin. (1), (3) ºi (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 ºi 19 se sancþioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacã discriminarea vizeazã o persoanã fizicã, respectiv cu amendã de la 4.000.000 lei la 40.000.000 lei, dacã discriminarea vizeazã un grup de persoane sau o comunitate.@
(2) Sancþiunile se aplicã ºi persoanelor juridice.

Ca MISA si yoghinii sunt discriminati o dovedesc Raportul Amnesty International pe 2004:
http://web.amnesty.org/report2005/rom-summary-eng
...
"Some people were deliberately intimidated by police at the behest of local authorities. For example, in February police raided a student dormitory in Bucharest after protests about the lack of hot water. In March, police searched the homes of members of a socially stigmatized yoga movement, MISA, and ill-treated some of them, capturing this inhuman and degrading treatment on film and broadcasting it on television. "

si APADOR-CH in raportul sau anual: http://www.apador.org/rapoarte/anuale/raport2004.htm

CAMPANIA ÎMPOTRIVA MIŞCĂRII PENTRU INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT ŞI ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR MEMBRILOR ORI SIMPATIZANŢILOR MISA


I. MISA ŞI CAMPANIILE ÎMPOTRIVA EI

Ce este MISA ?

Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost înfiinţată ca asociaţie non-profit prin Hotărârea judecătorească din 23 ianuarie 1990 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti. Ea are caracter socio-profesional, filosofic, experimental-educativ, avînd drept scop ridicarea nivelului spiritual prin popularizarea cunoştinţelor si practicilor yoga.

Cel care este considerat mentorul spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru, a fost controlat permanent de Securitate, pentru astfel de activităţi, până în 1989. El a fost închis de două ori, apoi internat într-un spital psihiatric destinat oponenţilor politici ai regimului comunist, pentru acelaşi gen de practici ca şi cele de astăzi.

MISA a deschis cursuri de yoga şi de informare asupra unor tratamente naturiste. Liderii organizaţiei evaluează la circa 45.000 numărul celor care au practicat yoga în cadrul pregătit de MISA. Instructorii care predau yoga sunt membri MISA ori au înţelegere cu MISA să facă cursuri sub egida asociaţiei.

MISA a publicat cărţi şi scoate un buletin lunar.

Campanii anterioare vizând MISA şi membrii ori simpatizanţii acesteia şi investigaţiile făcute pentru verificarea acuzaţiilor

APADOR-CH a avut două investigaţii privind campaniile anterioare împotriva MISA şi a membrilor ori simpatizanţilor săi. Ele au fost publicate în rapoartele anuale ale APADOR-CH – pe anul 1996 şi anul 1997. Reprezentanţilor APADOR-CH li s-au adus la cunoştinţă şi alte violări ale drepturilor şi libertăţilor membrilor ori simpatizanţilor MISA, după 1997. Cum în timp, situaţiile care au generat plângeri au fost considerate rezolvate de către conducerea MISA, APADOR-CH a renunţat să facă investigaţii fără cererea reprezentanţilor Mişcării.



II. CAMPANIA VIOLENTĂ DIN ANUL 2004

Precedentul campaniei din Târgu Mureş, septembrie - octombrie 2003

În luna septembrie 2003, presa din Târgu Mureş, televiziunea locală Antena 1, ediţia locală a Jurnalului Naţional şi apoi alte mijloace de presă au lansat o campanie împotriva instructorilor şi simpatizanţilor yoga din oraş şi a MISA, organizaţia care deschisese aceste cursuri. Aceştia au fost acuzaţi de consum de droguri, orgii sexuale, evaziune fiscală, fără prezentarea nici unor probe. Doi dintre instructori au fost chemaţi la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog. Aici au fost jigniţi şi intimidaţi pentru a da declaraţii compromiţătoare la adresa MISA şi a mentorului spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru. Conform declaraţiilor celor în cauză, inspectorul anchetator Beldeanu a afirmat că îi va ucide pe ei şi pe Gregorian Bivolaru “în afara orelor de serviciu“.

Emisiunile “Actualitatea mureşană“ din 2 octombrie 2003 şi apoi emisiunea “Observator“ din 3 octombrie 2003, au prezentat în direct o listă de persoane care au practicat yoga dându-le numele şi locul de muncă. Prin acuzarea lor pentru “acte de ilegalitate“, “spălare de creiere“, “folosirea de substanţe halucinogene“, acţiunea reprezenta o incitare a opiniei publice împotriva practicanţilor yoga. Efectele au apărut imediat : unii dintre cei numiţi au fost chemaţi de către conducătorii unităţilor şi ameninţaţi că vor fi daţi afară din serviciu, dacă vor continua să urmeze cursurile de yoga. Alţii au avut probleme în familie.

Având în vedere felul în care au decurs acţiunile din Târgu Mureş, atitudinea anchetatorilor faţă de cei chemaţi la Centrul Regional, campania din toamna anului 2003 pare să fi pregătit amplele desfăşurări de forţe contra membrilor şi simpatizanţilor MISA începute în luna martie 2004, în Bucureşti.

Descinderea jandarmilor din 18 martie 2004

La data de 18 martie 2004, peste 300 sute de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI, folosind cagule, au forţat simultan 16 imobile în care se aflau membri MISA. Au fost sparte uşile şi geamurile deşi intrarea în clădiri se putea face fără obstacole. Cei găsiţi au fost maltrataţi, trântiţi şi ţintuiţi la pământ sub ameninţarea armelor, unora li s-au pus cătuşe. Au fost persoane care au fost ţinute sub ameninţarea armelor ore întregi. În unele clădiri s-a tras cu armele în aer.

Obţinerea semnăturilor pe declaraţiile dictate de procuror s-a făcut prin ameninţare. Au fost ridicate bunuri personale fără consemnarea în procesul verbal de percheziţie a tot ce s-a luat. Reţinuţii au fost împiedicaţi să ia legătura cu apărătorii lor.

Aceste acţiuni au fost filmate şi date la posturile de televiziune. Ulterior, în presa electronică au ajuns şi alte imagini luate cu ocazia descinderilor, menite să discrediteze pe cei reţinuţi şi să sugereze opiniei publice vinovăţia lor. Nimeni însă nu a fost arestat preventiv sau reţinut în urma descinderilor.

În zilele următoare au continuat percheziţiile - peste 20. Din imobile în care s-a intrat şi din cele 15 locuri de depozitare a bunurilor MISA s-au ridicat abuziv camioane de materiale.

Campania de presă

Prezentări incitator-calomniatoare

Următoarele citate din ziare (la fel s-a vorbit şi la posturile de televiziune) imediat după intervenţia unităţilor de jandarmi demonstrează prin ele înseşi caracterul incitator-calomnios al prezentărilor: “În timpul descinderilor au fost găsite diferite substanţe, despre care nu se poate spune, deocamdată dacă sunt stupefiante” (Cotidianul, 22 martie); “…acţiunea a fost declanşată şi ca urmare a sesizărilor formulate de mai mulţi cetăţeni cu privire la activităţi de prostituţie şi trafic de droguri în mai multe cartiere mărginaşe ale Bucureştiului”; “autorităţile statului au acţionat în imobile unde se desfăşurau activităţi de video-chat-uri pornografice şi erotice neautorizate” (Ziua, 20 martie); “Material porno în casa unui cadru didactic universitar” (Evenimentul zilei, 22 martie); “în acest camion au fost descoperite materiale compromiţătoare, printre care reviste pornografice şi cărţi ale cultului MISA” (Adevărul, 22 martie) ş.a.m.d. S-a folosit în mod deliberat, la adresa MISA, termenul “sectă”.

Presa a susţinut deci, pe parcursul primelor zile de la evenimente, acţiunile forţelor de ordine încercând să inducă în opinia publică ideea vinovăţiei celor perchezionaţi şi reţinuţi în data de 18 martie 2004. Este puţin probabil ca ziariştii să nu ştie că poliţia nu are dreptul să intre într-o casă privată pe motiv că “există delicte în cartier”. Deţinerea materialelor porno nu este ilegală şi nici dialogul erotic prin Internet nu are nevoie de aprobare. Acuzele care au pus accentul pe elementele gândite drept scandaloase - sex, urinoterapie - au fost cu atât mai gratuite cu cât aceleaşi mijloace de presă folosesc în mod curent imagini cu caracter erotic şi un limbaj ce poate fi considerat, în raport cu atitudinea pudibondă arătată în acest caz, scandalos.

Practic, majoritatea mijloacelor de presă au încercat să “asmută” populaţia împotriva membrilor şi simpatizanţilor MISA, să determine o vânătoare de vrăjitoare. Este relevant, în acest sens, anunţul dovedit fals, că Gregorian Bivolaru a fost dus la Poliţie de către un grup de persoane. Felul în care era făcut anunţul constituia o invitaţie adresată populaţiei să hăituiască membrii MISA.

Intoxicarea presei de către autorităţi

Informaţiile din presă au fost preluate de către ziarişti de la autorităţi, care au lansat în opinia publică o lungă serie de acuzaţii: folosirea drogurilor, trafic de persoane, etc. După cum s-a demonstrat la sfârşit, aceste acuzaţii au fost gratuite. Filmările din timpul percheziţiilor au fost făcute pentru a induce în opinia publică ideea de vinovăţie. Violându-se complet dreptul la propria imagine, imaginile filmate au fost transmise de către organele de anchetă presei şi prezentate pe posturile de televiziune. Astfel, una din seringele aflate în posesia unei doctoriţe a fost prezentată ca fiind folosită pentru injectarea drogurilor. Situaţia a obligat mai mulţi membri MISA să ceară Institutului Naţional Medico-Legal să constate că nu aveau droguri în sânge.

Imaginea Petrachei Natalia Elenacare a fost luată din toaletă cu chiloţii în vine şi aşezată sub ameninţarea armei lângă portarul clădirii în care se afla, a fost prezentată ca arătând promiscuitatea în care trăiesc membrii MISA. Mai multe fotografii ale practicanţilor yoga, în costum de baie, găsite la percheziţie, au fost prezentate pe posturile TV. Uneori, succesiunea de imagini reale era amestecată cu imagini preluate din alte surse, pentru a realiza un montaj convingător.

Punctul maxim al încălcării intolerabile a vieţii private a fost trimiterea Jurnalului personal al minorei Mădălina Dumitru la ziare şi publicarea lui. Autoarea a declarat că acestea reprezintă fanteziile sale erotice. Totuşi, Jurnalul a stat la baza arestării ulterioare a lui Gregorian Bivolaru.

Autosesizarea presei
Că instituţiile implicate în hăituirea MISA au fost principala sursă de intoxicare o arată faptul ca presa a luat de la un moment dat distanţă faţă de intervenţia autorităţilor. Acestea au început să observe că datele oferite de autorităţi nu se susţin: “Amploarea dată cazului Bivolaru ... este cu greu justificată de dovezile prezentate, ieri, de reprezentanţii instituţiilor implicate în această anchetă: Parchetul, Poliţia, Procuratura” (Cotidianul, 25 martie 2004).

Şi alte ziare au acuzat autorităţile, ulterior, de a fi încercat o manipulare politică. Una dintre explicaţiile cele mai vehiculate a fost aceea că întreaga campanie împotriva MISA şi a mentorului spiritual Gregorian Bivolaru s-a desfăşurat pentru a acoperi fuga unui apropiat al partidului de guvernământ închis pentru fraudă, Gabriel Bivolaru – uşor de confundat cu “Gregorian”.

Pentru manifestarea cu mai multă circumspecţie a presei a contat, într-o anumită măsură, şi un prim comunicat de protest al APADOR-CH dat publicităţii la 15 aprilie 2004.În analiza sa, APADOR-CH a subliniat că dacă unii membri sau simpatizanţi ai MISA au comis fapte penale, pentru care există dovezi certe, aceştia vor răspunde în faţa instanţelor de judecată cu titlu individual, conform unor proceduri şi judecăţi echitabile.

Violarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Măsurile luate de autorităţi împotriva unor membri ori simpatizanţi ai MISA şi împotriva Mişcării ca atare au fost ilegale, disproporţionate, combinând intimidarea, incitarea şi hărţuirea cu acuzarea şi reţinerea abuzivă. Au fost încălcate în aceste evenimente libertatea persoanei, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, respectarea vieţii private, dreptul de a manifesta paşnic ş.a.:

Pe durata percheziţiilor derulate mai multe zile - începute pe 18 martie 2004, procurorii, jandarmii, poliţiştii şi cadrele din SRI, cei mai mulţi purtând cagule, au acţionat brutal, folosind nemotivat/excesiv forţa şi încalcând procedurile:

- au spart uşi şi geamuri pentru a pătrunde în locuinţe fără ca vreunul din ei să fi întâmpinat vreun obstacol;

- locatarii au fost loviţi, trântiţi la pământ şi ameninţaţi cu arma. Peste 80 dintre ei au fost duşi la parchet unde au fost obligaţi să dea declaraţii sub ameninţare;

- au ridicat mari cantităţi de obiecte şi înscrisuri fără o raţiune palpabilă: încheierea şi conţinutul proceselor verbale de percheziţie au fost viciate;

- mandatele de percheziţie nu au fost prezentate întotdeauna la intrarea în imobile;

- în multe descinderi nu a fost lăsată vreo copie a Procesului Verbal de percheziţie;

- au filmat membri ori simpatizanţi MISA îmbrăcaţi sumar sau aflaţi în posturi umilitoare;

- au împiedicat membrii sau simpatizanţii MISA să ia legătura cu apărătorii lor.

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor din timpul acţiunilor începute de “organele de ordine” pe 18 aprilie 2004 au continuat prin violarea vieţii private şi a dreptului la propria imagine. Fotografiile şi filmările făcute în timpul descinderilor au fost utlizate în scopul discreditării victimelor. Autorităţile au trimis la posturile de televiziune imagini însoţite de comentarii falsificatoare.

Acţiunile în forţă ale procurorilor, jandarmilor, poliţiştilor şi cadrelor SRI au încălcat normele garantate de Constituţie, de legislaţia internă (în particular, de Codul de procedură penală) şi de documentele internaţionale ratificate de România.

Victimele au depus numeroase plângeri în care au reclamat încălcarea drepturilor şi libertăţilor lor. Caracterul flagrant al acestor încălcări obligă Ministerul public să se autosesizeze, iar conducătorii Ministerelor ori a altor instituţii implicate au datoria să ia încă din acest moment măsuri administrative împotriva vinovaţilor. Cercetarea şi sancţionarea lucrătorilor SRI, a poliţiştilor, jandarmilor şi procurorilor care au încălcat drepturile omului şi libertăţile fundamentale înainte, în timpul şi după descinderile şi investigaţiile în cazul MISA sunt indispensabile pentru salvarea principiilor statului democratic.

Violarea dreptului la asociere

Dreptul de asociere include asigurarea personalităţii juridice, iar acest drept i-a fost acordat MISA în 1990 şi nu i-a fost retras după această dată. Totuşi, dreptul de asociere înseamnă şi că nimeni nu va fi afectat prin participarea la activităţile organizaţiei în cauză. De asemenea, nimeni nu va fi intimidat dacă doreşte să adere la organizaţie; dacă doreşte să colaboreze cu ea sau să-şi exprime simpatia; dacă vrea să participe la acţiunile ei. În caz contrar, asocierea formală sau subiectivă a persoanei în cauză nu este liberă.

De ani de zile, membrii MISA şi simpatizanţii ei sunt supuşi discreditării şi hărţuirii publice, cu incitarea şi participarea directă a unor instituţii româneşti - Parchetul, Jandarmeria, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Admnistraţiei şi Internelor ş.a.

În mod particular, sunt preocupante:

- percheziţionarea şi reţinerea nejustificată a unor membri şi simpatizanţi MISA;

- calomnierea lor;

- ameninţarea membrilor şi simpatizanţilor MISA de a fi daţi afară din serviciu datorită afilierii lor;

- investigarea MISA şi a simpatizanţilor de către Serviciul Român de Informaţii.

Urmare a acţiunilor de denigrare şi hărţuire, mai multe persoane au fost nevoite să renunţe la frecventarea cursurilor de Yoga organizate de MISA iar relaţiile unor membri ori simpatizanţi MISA cu colectivul de lucru sau cu familia au avut de suferit.

8. Implicarea Serviciului Român de Informaţii în hărţuirea MIS

Serviciul Român de Informaţii s-a implicat direct în acţiunile de supraveghere şi hărţuire cu justificarea că MISA ar fi o formaţiune paramilitară şi că ar reprezenta un pericol pentru siguranţa naţională. Persoana juridică MISA a fost vizată ca atare, deşi acuzaţiile curente: încălcarea legii drepturilor de autor, răspândirea de materiale pornografice ş.a. nu au legătură cu siguranţa naţională. În ceea ce priveşte alte acuzaţii, mai grave - crearea unor formaţiuni paramilitare, trafic de droguri, trafic de persoane - ele s-au dovedit fără absolut nici un temei.

Acţiunile SRI au încălcat dreptul fundamental la viaţă privată şi la libertatea de asociere. Decizia de supraveghere a MISA de către instituţia care protejează siguranţa naţională a României a fost cu totuldisproporţionată.

9. Tratamentul minorei Mădălina Dumitru

Între abuzurile comise de autorităţi în cazul MISA, una impresionează prin gravitate: tratamentul inuman şi degradant la care a fost supusă Mădălina Dumitru, minoră în vârstă de 17 ani. Deşi nu avea decât calitatea de martoră în procesul intentat lui Gregorian Bivolaru, minora, reţinută la 18 martie 2004 în timpul descinderilor în locuinţa unde locuia, a fost tratată ca o infractoare. Ea a fost privată de libertate, supusă unor presiuni şi violenţe pentru că a revenit asupra unei declaraţii iniţiale, smulse pentru a-l incrimina pe mentorul MISA. Pe 1 aprilie 2004, Mădălina Dumitru a fost dusă cu forţa la INML unde urma să fie examinată ginecologic, în ciuda refuzului categoric al victimei. Minora a fost permanent înconjurată de poliţişti şi jandarmi, la INML a fost despărţită de apărătoarea ei, fără ca ulterior să mai ia legătura cu ea. A fost izolată de colegii şi logodnicul ei. Tratamentul inuman la care a fost supusă a făcut-o să treacă prin momente de criză.

Comisia pentru Protecţia Copilului a hotărât la 7 aprilie 2004 să o plaseze pe Mădălina Dumitru în familia surorii mamei sale. Această măsură a fost luată împotriva voinţei ei. Minora este ţinută în familia surorii, neavând voie să se deplaseze singură şi fără să se poată întâlni cu nimeni. Minora este împiedicată:

- să urmeze şcoala;

- să ia legătura cu apărătorii ei;

- să facă plângeri împotriva celor care îi încălcă drepturile şi libertăţile;

- să se căsătorească cu logodnicul ei, cerere adusă la cunoştinţa opiniei publice de către cei doi.

Faptul că regimul la care a fost supusă Mădălina Dumitru de către autorităţi nu a avut motive umanitare şi educaţionale s-a probat prin actul lor scandalos de a da presei jurnalul ei privat. Presa a publicat copios citate din fanteziile erotice ale minorei. Acţiunea de discreditare publică la care au cooperat cei care au confiscat jurnalul privat şi presa intră în conflict flagrant cu invocarea responsabilităţilor faţă de minoră.

III. Concluzii
(a) Descinderile brutale, nemotivate, efectuate la data de 18 martie 2004, la Bucureşti, la care au luat parte peste 300 sute de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI, sunt un eveniment dintr-o lungă serie de acţiuni care au avut ca ţintă MISA şi mişcarea yoga din România. Acţiuni represive şi campanii calomniatoare contra MISA şi simpatizanţilor yoga au avut loc şi anterior, şi în alte locuri din ţară. Dar intervenţia parchetului, jandarmilor şi Servicului Român de Informaţii în evenimentele din martie 2004 nu a atins totuşi niciodată asemenea proporţii. Este vorba despre cea mai gravă încălcare a democraţiei de la mineriade încoace.

(b) Presa a fost implicată în campaniile calomniatoare împotriva MISA, folosind fără discriminare “datele” puse la dispoziţie de autorităţile publice. A fost grav încălcat codul deontologic al presei: obligaţia de a informa corect opinia publică, prezumţia de nevinovăţie, verificarea informaţiilor, respectul demnităţii umane. De o gravitate deosebită trebuie considerată difuzarea prin presă a jurnalului minorei Mădălina Dumitru, conţinând fanteziile sale erotice. De la un punct încolo, unii ziarişti au luat distanţă faţă de abuzul autorităţilor. Mulţi dintre ei au acuzat autorităţile de folosirea cazului MISA în scopuri politice.

(c) În timpul descinderilor şi în timpul investigaţiilor ulterioare, autorităţile statului au încălcat grav drepturile şi libertăţile fundamentale, printre care : intimidarea, incitarea şi hărţuirea, reţinerea abuzivă, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, respectarea vieţii private, dreptul de a manifesta paşnic, dreptul la propria imagine ş.a.



#92417 (raspuns la: #92254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pentru Horia! - de cristi_ieseanu la: 09/12/2005 10:37:49
(la: Despre terorism si antiterorism!)
Salut Horia! Ma bucur ca ti-a placut articolul. In legatura cu ce m-ai intrebat voi incerca un raspuns fara sa am pretentia ca ar fi corect sau complet. Rivalitatea dintre USA si URSS si confruntarea dintre ele a facut ca americanii sa piarda din vedere cat de mare pericol poate deveni miscarea islamista. Politica americana a avut greseli in perioada respectiva cum dealtfel mai fac si astazi. Atunci atat au vazut americanii: pe rusi care erau principalul inamic. Poate te referi ca si-au facut-o cu mana lor. E o parere care contine o parte de adevar. Experti americani i-au instruit pe mujahedini in tehnici de terorism. Au urmat dupa retragerea rusilor, lupte interne, razboi civil si prin 96 au reusit sa preia talibanii puterea. Ca sa incerc sa fiu pe subiect intrebarea principala era "de ce s-au intors impotriva americanilor?". E greu de spus. Cred ca frustrarile si saracia generate de razboi a facut sa fie nevoie sa fie gasit un inamic. Sa fie aratat cineva cu degetul pentru esecuri si ruina existenta si asa a aparut Marele Satan cum ii zic Americii islamistii radicali. Un alt factor important care a determinat instabilitatea ar fi statele din zona care sunt structuri create artificial.In Afghanistan se vorbesc cateva zeci de limbi si dialecte. Nu exista o ideologie, un liant care sa ajute la crearea unei natiuni afghane. Un individ apartine in primul rand de trib si apoi va urma religia. Talibanii au incercat sa aiba liant prin interpretarea habotnica a Coranului si aplicarea shariei si nu au reusit (bineinteles americanii au grabit mult prabusirea statului taliban). Daca unei populatii sarace neinstruite ii spui ca traieste prost pentru ca occidentul ii exploateaza si mai arati prin propaganda "opulenta si decaderea morala" a societatii occidentale bazate pe cultura iudeo-crestina atunci gata ai gasit inamicul. Lupta se da pe 2 planuri: religios si social. Urmeaza partea recrutarii, instruirii, selectionarii obiectivelor si actiunii propriu-zise. In cazul Irakului e o situatie asemanatoare. Un kurd din Irak nu va spune niciodata ca e irakian ci ca e din Kurdistan. Urmeaza arabii separati religios intre siiti si suniti. Lumea poate ar fi evoluat altfel daca Lawrence al Arabiei nu ar fi trezit sentimente nationaliste printre arabi el urmarind sa-i ridice impotriva turcilor in perioada primului razboi mondial. Cauza palestiniana e doar un pretext pentru a gasi motive de a continua un razboi de guerila absurd. In 1947 urma sa ia fiinta statul Palestina o federatie intre evrei si arabi. Evreii ar fi detinut 60% din teritoriu si arabii 40% desi procentele de populatie erau inverse. Arabii nu au acceptat aceasta solutie si au incercat sa ii arunce in mare pe evrei numai ca situatia a devenit inversa. 2 milioane de arabi palestinieni refugiati care au asigurat carnea de tun pentru atentalele de zi cu zi din zona ca sa le denumesc asa cinic. Acum Cisiordania si fasia Gaza reprezinta mai putin de jumatate de cat ar fi primit prin proiectul ONU din 1947. Si au murit atatia oameni inutil. In schimb palestinienii deja au o administratie corupta. Arafat avea avere personala de 1 miliard de $ facuta din bani colectati pentru cauza palestiniana de la diverse tari( inclusiv Ceausescu a sponsorizat )in timp ce poporul lui avea rata somajului de 50%. Nu-i asa ca si-a iubit poporul? Fara sa fiu rasist, cred ca incercarea de a gasi o logica in modul de gandire al teroristilor nu are sorti de reusita. Arabii au o componenta interioara bazata pe fanatism si orgoliu care exploatata corespunzator asigura materia prima pentru atacatori-sinucigasi. Atacurile astea sunt si un raspuns la globalizare. Dar oamenii simpli vor avea castiga macar prin circulatia rapida a ideilor si se vor trezi datorita globalizarii. Pericolul care paste America e ea insasi. Orice atac extern asupra ei va face ca America sa iasa mai puternica in schimb problemele interne pot subrezi din interior America. Numai bine! Cristi
#93982 (raspuns la: #93413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rembrandt, un om bun si punct : ))) - de alex andra la: 08/01/2006 21:00:55
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Lost without music in a world of noises
"L'Homme est bon par nature, c'est la societe qui le corrompt" (sau ceva pe aproape) zicea prin secolul XVIII J.J.Rousseau. Si propunea educarea copiilor departe de tumultul vietii sociale, de influenta nefasta a parintilor (sic!), a cartilor (sic!), aproape de natura...ma rog, ar fi multe de povestit si de comentat, dar nu e nici locul, nici momentul...Genetica pare a-l contrazice pe batranul Jean-Jacques, vorbind despre "gene" ale crimei, alcoolismului etc. Pe de alta parte societatea creeaza institutii de reeducare si de reformare morala a indivizilor "rai" sau "inraiti", straduindu-se cel putin sa-l contrazica si ea pe scriitorul francez (vorba vine, ca-i elvetian genevez toata ziua). Omul, fiinta naturala si fiinta sociala a la fois, e greu de disociat altfel decat teoretic in bun sau rau si punct (partea "naturala" a fiintei) respectiv in bun sau rau la ceva (partea lui socializata ?!?). Cred ca ma opresc aici,inainte (oare nu-s prea prezumtioasa?)ca raspunsul meu sa fie "prea lung si incarcat de aiureli".
Simplificand la extrem lucrurile, am putea spune despre tine, rembrandt, ca esti bun si punct, atat vreme cat preocuparile si interesele tale declarate nu converg in mod egoist spre propria-ti persoana, ci se disperseaza generos spre celalalt (sau cealalta???), un "tu" multiplu, plural - tu si tu si tu si tu... si voi toate...
Despre situatia rromilor in Europa ( Spania) - de Rakoczy la: 09/01/2006 21:59:27
(la: Minoritati)

Despre situatia rromilor in Europa ( Spania)



In Spania traiesc peste jumatate de milion de rromi, mai multi decat in oricare alta tara din vestul Europei. Andalusia, in sudul tarii, este regiunea cu cel mai mare numar de rromi, aproximativ 350,000 sau 6% din populatie. Ei au o importanta mare in regiune, fapt recunoscut de parlamentul Andalusiei, care a declarat ziua de 22 noiembrie "Ziua rromilor din Andalusia".

Istorie
Istoria rromilor in Spania incepe in 1425, cand regele Juan al II-lea de Aragon acorda un permis de trecere pentru Juan si Tomas, care pretindeau ca sunt "Conti din Egipt". Datorita perceptiei initiale ca rromii erau egipteni veniti in pelerinaj, acestia sunt numiti gitano (insemnand egipteni in spaniola veche). Un important numar de rromi au venit via Barcelona in 1447; de acolo, ei s-au raspandit in fiecare regiune a tarii, dar in special in sud. In secolul 15, sudul Spaniei se afla intr-o perioada relativ prospera, fiind condus de mauri de opt secole. Lucrurile se schimba insa odata ce maurii sunt invinsi de catolici. Persecutia ne-crestinilor este la ordinea zilei pentru urmatoarele doua secole. Atat maurii, cat si evreii sunt fortati sa plece din Spania sub pedeapsa cu moartea. Nici rromii nu scapa de aceasta persecutie, datorita credintelor si ritualurilor lor, considerate de autoritati ca fiind "ne-crestine". Suferinta si nedreptatea de atunci isi gasesc ecou si in zilele de astazi in unele cantece flamenco. Datorita faptului ca erau putini la numar si nu prezentau un pericol politic, rromii supravietuiesc aceasta perioada; insa persecutiile continua si dupa aceea. Si in secolul 18, comunitatile rromilor sunt marginalizate, acestia fiind obligati sa traiasca la ceva distanta de orasele spaniole. De asemenea, pana in 1976, legea politiei civile Guardia Civil cuprindea anumite articole care le permiteau politistilor sa opreasca rromii si sa le ceara actele de identitate fara nici un motiv sau, spre exemplu, sa le ceara chitantele de la hainele pe care le purtau.


Astazi
Astazi, putini rromi pastreaza stilul de viata nomadic. Totusi, desi majoritatea traiesc in case fara roti si vorbesc intre ei limba locala, ei isi pastreaza independenta specifica lor, precum si traditii si obiceiuri care ii deosebesc de restul spaniolilor. Desi rromii au adoptat credinta catolica inca de mult, ei nu au abandonat credintele lor mai vechi. In afara de forma de ghicit care este practicata pentru bani, rromii folosesc in comunitatea lor forme de ghicit si ritualuri in care cred cu adevarat.

Rromii si-au pastrat valorile lor, desi acestea pot parea invechite. Traiesc dupa legea lor, cauta aprobarea alor lor si nu ii intereseaza ce fac sau gandesc ceilalti (payos, non-rromi). Cuvantul "virgina", intr-un sat Andalusian poate fi aplicat doar fetelor aflate inca la inceputul adolescentei; rromii insa considera inocenta fetelor inainte de casatorie un lucru esential, care trebuie certificat. O nunta a rromilor pare obisnuita, cu 500 de oameni prezenti intr-o atmosfera de sarbatoare, cu dansurile si frumusetea, cu mancarea obisnuita. Dar, la un moment dat, o tiganca batrana, cu parul lung si alb, impreuna cu cele doua soacre si cu mireasa se retrag. Dupa ceva timp, acestea revin, si intr-un ritual spectaculos toti cei prezenti afla ca mireasa este cu adevarat virgina. Femeia batrana este adusa special ca sa certifice acest lucru, deseori din regiuni indepartate, pentru a asigura impartialitatea sa, si cu mare cheltuiala, posibil peste 1.000 $. Apoi, nunta continua ca si pana atunci, se danseaza pe ritmuri de flamenco, cu fuste voluminoase si colorate si bijuterii pe masura...


Discriminare si Integrare*
Din fericire, in Spania nu au fost semnalate multe cazuri de rasism violent, comparat cu alte tari europene ca Germania, Austria, Romania, Bulgaria, Cehia. Insa rasismul exista intr-o mai subtila dar constanta discriminare. De exemplu, acum cativa ani, secretarul general al Uniunii rromilor, Antonio Torres, nu a fost lasat sa intre intr-o discoteca pentru simplul fapt ca este rrom. Potrivit studiilor facute de Uniunea rromilor din Spania, aceste instante sunt deosebit de frecvente. Cliseele obisnuite, cum ca rromii sunt murdari sau hoti se intalnesc chiar si in comunitati lipsite de furturi sau crime de orice fel, si in care rromii traiesc in case cat se poate de moderne.

Cat priveste educatia, sistemul scolar nu include limba si cultura rromani si este si el confruntat cu discriminare, lucruri care ii determina pe parintii rroma sa vada scolile ca ceva putin folositor pentru viitorul copiilor. Consecinta este evidenta: un numar mare de copii rroma care nu sunt inscrisi in educatia scolara. Din fericire, aceasta situatie este in schimbare si azi numarul de studenti rromi creste pe zi ce trece.

Vremurile cand rromii erau apreciati pentru cunostintele lor de mestesugari ori pentru munca lor in fierarie sunt foarte indepartate. In general, rromii traiesc acum din vanzarile ambulante. Dar aceasta slujba are numeroase dificultati din cauza refuzului, ce vine din partea autoritatilor locale, de a da autorizatii de vanzare. Celelalte activitati unde lucreaza rromii sunt agricultura, colectarea de hartii si resturi, activitati antice ori artistice. In alte ramuri, rromii se confrunta cu problemele ce apar din cauza lipsei de indemanare profesionala ori a prejudecatilor la locul de munca. Potrivit acelorasi studii mentionate mai sus, multi angajatori discrimineaza rromii cand fac angajari. Astfel, rata somajului printre oamenii de etnie rroma este foarte mare. Aceasta nu inseamna insa ca ocupatiile si stilul de viata traditional au disparut complet. In Barcelona, deseori vezi rromi cantand si dansand pe strada binecunoscutul flamenco. De asemenea, rromii priceputi la mestesuguri isi vand marfa pe strada. De exemplu, in fata catedralei din Sergovia, cateva femei vand in mod regular fete de masa din dantela lucrate de mana.

De ceva timp, Spania are mai multe programe de ajutor pentru rromi, prin guvernul central, regional sau autoritatile locale. Meritul pentru imbunatatirile din domeniul social si cultural din ultima vreme le revin in mare parte rromilor. In anii 60, rromii spanioli au inceput sa se organizeze si sa formeze asociatii cu scopul revendicarii drepturilor lor, imbunatatirii standardului de viata si promovarii culturii rromani. Astazi, asociatiile acestea administreaza fondurile de la buget cu succes, facand imbunatatiri vizibile, din punct de vedere cultural si social, in viata rromilor.


Muzica Flamenco

Din punct de vedere cultural, contributiile rromilor in societatea spaniola sunt importante. Unele cuvinte din spaniola sunt preluate din limba rromani. Muzica flamenco este o parte fundamentala a culturii regiunii de sud a Spaniei. Cantecul a format o parte importanta a vietii rromilor nomazi; acestia creeaza un nou si popular stil de muzica cu influente locale si maure, dar bazat pe muzica lor traditionala, numit flamenco. Rromii spanioli sunt cel mai bine cunoscuti datorita acestui gen de muzica.

Muzica flamenco este mentionata pentru prima data in literatura in 1774. Primele scoli de flamenco apar intre 1765-1860 in Andalusia. Urmeaza, timp de mai bine de un secol, asa-numita epoca de aur, in care muzica se dezvolta la forma sa definitiva in numeroasele cafes cantantes. De asemenea, forma mai serioasa, care exprima sentimente profunde, cante jondo, dateaza din aceasta perioada. Dansatorii flamenco constituie marea atractie la cafes cantantes. Chitaristii insotiti de dansatori devin extrem de populari in aceasta perioada. Din 1915, spectacole de flamenco erau organizate in intreaga lume, desi aceasta dauneaza oarecum puritatii muzicii. O renastere a muzicii flamenco incepe in 1955. Chitaristi, solisti si dansatori extraordinari ajung in marile teatre si sali de concert ale lumii.

Exista trei categorii distincte de flamenco: jondo, sau grande ('profund', muzica trista, are legatura cu moartea sau alte lucruri triste), intermedio ('intermediar') si chico ('usor', cu subiecte ca dragostea sau natura). Flamenco are trei parti, fiecare cu importanta sa: cante (cantec), baile (dans) si guitarra (chitara). Dansul flamenco poate fi comparat cu dansul din orient. Gesturile elegante ale dansatoarelor seamana cu cele ale dansatoarelor orientale, numai ca sunt mai bruste. Folositul castanietelor poate fi comparat cu cimbalele din muzica orientala, desi acestea din urma au inceput sa fie folosite abia acum 100 de ani. Dansatorul face miscari complicate ale picioarelor si foloseste incaltari speciale. Partea superioara a corpului are o postura gratioasa, nefiind influentata de miscarile viguroase ale picioarelor. Dansatoarele poarta fuste lungi si voluminoase, care sunt folosite pentru a scoate in evidenta miscarile gratioase ale mainilor. Dansatorul trebuie sa proiecteze starea sufleteasca a cantecului, in acest sens existand o comunicare codata intre el si cantaret.

Duende, sau spiritul muzicii flamenco, este descris ca o voce care face ca cele mai adanci si profunde sentimente din intunericul subconstientului sa ajunga la suprafata, provocand un cutremur, o furtuna si o eruptie vulcanica in interiorul dansatorului sau chitaristului. Flamenco sintetizeaza viata, sentimentele, bucuria si durerea rromilor spanioli, si mai mult, sutele de ani petrecuti pe drumuri in calatoria lor din India. Am putea spune ca sentimente generale ale umanitatii, bucuria si tristetea, sunt sintetizate in flamenco (....).
#99302 (raspuns la: #99301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluzia mea - de Cassandra la: 22/02/2006 14:17:24
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Istoria arata clar ca atunci cind religia capata puteri nelimitate, atit cultura cit si soarta fiecarui individ se vad afectate in mod extrem de negativ. Din punct de vedere social, este deosebit de importanta atit separarea institutionala a statului de biserica (moschee) dar mai ales separarea politicii de religie. In timp ce prima este destul de factibila, cea din urma este foarte greu de realizat in lumea islamica unde valorile religioase sint foarte adinc infipte, aici aflindu-se si conflictul fundamental intre lumea occidentala si cea islamica. In acest sens miscarile islamiste la care asistam in ultimii ani, se opun in mod rigid asa zisei "infiltrari" a valorilor si influentelor occidentale, urmarind instituirea legilor islamice si a unor coduri de conducta stricte si controlate.
Valorile de care ne bucuram in societatile laice cum sint libertatea de exprimare, toleranta, etc trebuie sa fie sustinute si aparate.
___________
I'm nobody! Who are you?
Are you nobody, too?
Stereotipuri - de dacia1300 la: 11/03/2006 12:09:32
(la: "Americanii sunt prosti")
Dupa cum s-a mai spus, afirmatiile de genul "americanii sint prosti", "nemtii sint constiinciosi" etc sint ridicole. Exemple de prostie se gasesc cu duiumul la toate popoarele, ca si exemplele de constiinciozitate.

Aflu acum ca americanii ar fi "usor manevrabili". Daca americanii sint manevrabili, atunci cum sint oare romanii ?? Sa ne uitam la politica. Daca ar mai avea dreptul sa candideze, Iliescu ar avea sanse mari sa cistige alegerile. Dar sa nu ne uitam doar in ograda noastra infecta. La fel de manevrabili sint nemtii, care cu toata nemultumirea enorma acumulata in Germania nu au votat pentru o schimbare politica decisiva, fiind influentati in foarte mare masura de mass media apropiata ideologic guvernului social-democrat falimentar. Un exemplu si mai bun ar fi Canada, unde coruptia in fostul partid de guvernamint a atins, fara nici o exagerare, proportii uriase. Cu toate astea, canadienii nu au votat pentru o rupere definitiva de trecut. Mass media canadiana, mai ales postul national de televiziune CBC, apropiate ideologic fostului partid de guvernamint au jucat un rol puternic in minimalizarea coruptiei.

Dar sa nu vorbim doar de politica, sa trecem la consum. Americanii sint renumiti pentru consumul privat ridicat. Cum sint oare romanii ? A citit cineva ziarele romanesti in perioada Craciunului, cind magazinele plesneau de clienti. Intr-adevar consumul privat la americani este ridicat, dar in nici un caz nu sint singurii care practica cu placere "sportul cumparaturilor". La romani consumul creste de la an la an; concernele straine care deschid supermaket-uri acolo sint absolut siderate de profitul facut.

Mi se mai par foarte haioase ideile de genul "americanii sint inculti". Oare crede cineva ca in Germania, sau Anglia, sau Franta, lumea pe strada discuta despre muzica baroc, neo-clasicism si ultimul roman al lui Gunter Grass ?? Muncitorii europeni in pauza de prinz asculta jazz ? Sa fim seriosi. Fara indoiala ca exista o multime de americani ignoranti, la fel cum exista o multime de europeni absolut pe dinafara.

Inca una, si gata. Una foarte raspindita in rindul romanilor: americanii au case de "carton". Casele americane sint dintr-un prefabricat prelucrat, la care se adauga si material izolant. Izolarea termica nu este mai prejos, probabil ca e chiar mai buna decit cea din blocurile romanesti. Nici un roman nu a putut sa-mi raspunda inca cu ce sint mai bune blocurile din prefabricate din RO. Banuiesc ca aproape toti au vazut in blocurile romanesti crapaturi impresionante, atit in apartamente cit si in exterior, vizibile de pe strada. Care este scopul zidului unei case ? In primul rind, izolarea termica si dupa-aia izolarea fonica. Atita timp cit izolarea termica se face foarte bine cu placaj special tratat, care e problema ?? De ce imi trebuie caramida scumpa, cind exista alte materiale bune? E adevarat ca o casa de caramida e mai durabila, dar stie cineva ca un perete american e relativ usor de inlocuit, lungind astfel fara probleme "viata" unei case americane ?

S-ar mai putea spune foarte multe, dar ideea e ca America este pur si simplu un alt fel de societetate decit Europa/RO. Nu e mai buna, nu e mai rea - e doar altfel. Americanii nu sint mai buni, nici mai rai - sint doar altfel, au alt spirit decit europenii. Cine intelege lucrul asta, accepta cu mintea deschisa; cine nu intelege arunca cu pietre.
omul este un animal social - de ima la: 23/03/2006 19:36:47
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
sunt anumite lucruri pe care le facem doar pentru noi, unele doar pentru altii si altele atat pentru noi cat si pentru altii. mie imi place sa ma imbrac frumos, sa ma machiez si sa ma parfumez. de ce? pentru ca vreau sa ma uit in oglinda si sa imi placa ce vad, pentru ca asta este o regula de conduita acolo unde lucrez, dar da, si pentru ca cei din jur te trateaza altfel daca esti "imbracat frumos". si e logic sa fie asa. in plus, cred ca femeile trebuie sa-si mentina feminitatea si atractivitatea la cote maxime la orice varsta pentru ca nimic nu e mai frumos decat o femeie care se respecta si pentru ca asta ne ajuta sa avem mai multa incredere in noi.

imi place tare mult cand vad in fata ochilor o persoana "aranjata", imi da un sentiment estetic extrem de placut si cred ca nu sunt singura care simte asta. tocmai de aceea incerc si eu sa ofer altora o imagine placuta ochilor. e si asta o forma de respect vizavi de ceilalti. daca nu te respecti pe tine nu vei reusi niciodata sa respecti pe altcineva.

e natural, logic si normal sa facem lucruri raportandu-ne la cei din jurul nostru pentru ca traim printre ei. nu putem sa-i ignoram. viata noastra se scrie in colectivitate si oricat de mult am vrea sa nu ne afecteze acest lucru, este imposibil. oamenii sunt in permanenta interactiune unul cu celalalt, pe foarte multe si complexe planuri. invidia, admiratia sunt sentimente care fac parte din natura umana, pe care fiecare dintre noi le-a simtit in diverse momente si care, atata vreme cat nu devin obsedante, sunt normale si se pot transforma chiar in stimulente pozitive in anumite conditii.

daca am fi izolati undeva probabil ca ar disparea toate nevoile generate de viata in colectivitate, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne comportam tot timpul ca si cum am fi izolati. asta nu ne-ar aduce vreun plus de valoare. cineva a spus ca omul este un animal social.
omul e un animal social - de ima la: 23/03/2006 19:36:47
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
sunt anumite lucruri pe care le facem doar pentru noi, unele doar pentru altii si altele atat pentru noi cat si pentru altii. mie imi place sa ma imbrac frumos, sa ma machiez si sa ma parfumez. de ce? pentru ca vreau sa ma uit in oglinda si sa imi placa ce vad, pentru ca asta este o regula de conduita acolo unde lucrez, dar da, si pentru ca cei din jur te trateaza altfel daca esti "imbracat frumos". si e logic sa fie asa. in plus, cred ca femeile trebuie sa-si mentina feminitatea si atractivitatea la cote maxime la orice varsta pentru ca nimic nu e mai frumos decat o femeie care se respecta si pentru ca asta ne ajuta sa avem mai multa incredere in noi.

imi place tare mult cand vad in fata ochilor o persoana "aranjata", imi da un sentiment estetic extrem de placut si cred ca nu sunt singura care simte asta. tocmai de aceea incerc si eu sa ofer altora o imagine placuta ochilor. e si asta o forma de respect vizavi de ceilalti. daca nu te respecti pe tine nu vei reusi niciodata sa respecti pe altcineva.

e natural, logic si normal sa facem lucruri raportandu-ne la cei din jurul nostru pentru ca traim printre ei. nu putem sa-i ignoram. viata noastra se scrie in colectivitate si oricat de mult am vrea sa nu ne afecteze acest lucru, este imposibil. oamenii sunt in permanenta interactiune unul cu celalalt, pe foarte multe si complexe planuri. invidia, admiratia sunt sentimente care fac parte din natura umana, pe care fiecare dintre noi le-a simtit in diverse momente si care, atata vreme cat nu devin obsedante, sunt normale si se pot transforma chiar in stimulente pozitive in anumite conditii.

daca am fi izolati undeva probabil ca ar disparea toate nevoile generate de viata in colectivitate, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne comportam tot timpul ca si cum am fi izolati. asta nu ne-ar aduce vreun plus de valoare. cineva a spus ca omul este un animal social.
intrebari si dileme - de cosmiK la: 26/03/2006 22:01:05
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Poate ca intrebarile pe care le voi pune in cadrul acestui subiect ii depasesc oarecum sfera dar fiind inzestrata cu ratiune consider ca e normal sa-mi pun si astfel de intrebari care se incadreaza totusi in notiunile de "Religie, spirit, stiinte sociale"
1. Ma intreb de ce oare in numele credintei s-au dus, se duc si se vor mai duce inca atat de multe razboaie, de ce credinta naste uneori monstri care in numele ei comit cele mai mari nelegiuri?
2. Se spune in diverse studii ca Vaticanul controleaza o mare parte din industria de armament a lumii si ca o mare parte a veniturilor de care dispune biserica, in general, provin din afaceri murdare, din exploatarea terenurilor pe care le detine in intreaga si pe care le-a obtinut pe cai nu tocmai "curate", prin exploatarea credulitatii oamenilor si prin inocularea fricii si ridicarea ei la rang de politica sociala, din comertul pe care il practica si care in perioada actuala imbraca forme din ce in ce mai variate. In opinia mea reprezentatii actuali ai bisericii sunt din categoria acelora pe care Isus Hristos i-a demascat in Templu si pe care i-a numit farisei pentru ca exploatau in interes material si personal ideile religioase? Isus Hristos predica in mijlocul naturii si traia simplu ca orice om de rand. Si uite unde am ajuns acum? Gasim biserici la tot pasul, biserici care sunt exemple de adevarata opulenta si ma intreb de ce oare preotii din ziua de azi au nevoie de astfel de lacasuri sofisticate pentru a propovadui credinta? De ce au nevoie de case parohiale care nu mai sunt simple spatii in care sa-si duca viata ci adevarate palate(sau daca nu palate, n-as vrea sa exagerez , totusi, atunci oricum case care depasesc cu mult nevoile lor)? De ce unii preoti refuza sa mearga la inmormantari ale unor persoane care s-au nascut intr-o anumita credinta, dar care nu au frecventat prea des biserica sau au preferat sa mearga la alte biserici de acelasi rit?
3. De ce o mare parte din evrei nu cred in Biblie, ci in Talmud?
4. Oare poporul evreu a fost si este atat de oprimat pe cat se spune? Oare Holocaustul nu a fost declansat numai pentru ca evrei sa poata avea pretentia la o tara a lor pentru ca deja pusesera stapanire pe intreaga lume si pentru a scapa de ei si influenta lor li s-a pus la dispozitie Israelul. Oare comunismul si alte forme de regimuri totalitare nu s-au nascut tot ca un raspuns la dogma religioasa? Si oare la venirea din egipt, evreii nu au cotropit teritoriile altor natiuni? Si ce anume ar putea justifica aceasta cotropire? Simplu fapt ca ei au fost desemnati de D-zeu poporul ales si ca li s-a fagaduit de catre acesta un taram?
Sunt intrebari la care n-am gasit, inca un raspuns, dar poate ma ajutati voi.
Asa ca astept niste raspunsuri daca credeti ca aceste intrebari merita efortul de a le clarifica.
In concluzie: Cred in Dumnezeu ca si creator al lumii, cred in Isus Hristos, dar nu cred in dogma. De ce? Deoarece consider ca religia a fost creata pentru a manipula oamenii, ca scopul ei e acela de a inocula frica si teroarea, de a face din om un superstitios si un credul si toate acestea pentru a justifica nevoia unora de a detine puterea absoluta, de a controla masele si de a cotropi.
Un om credul, fricos si suprstitios poate fi mai usor de condus si manipulat decat unul rational. Asa ca unii au creat religia pentru "a dezbina si a conduce mai bine".
Frustrati si deceptionati - de Matei Barnei la: 19/04/2006 07:18:33
(la: Mircea Eliade si legatura lui cu legionarii)
Din pacate cred ca Eliade cit si Cioran au fost ceva cam frustrati in tineretea lor. Despre Nae Ionescu nici nu vreau sa discut. Mediocritatea sa intelectuala nu merita nici un fel de atentie.
Este din pacate des uitat faptul ca dupa al doilea razboi mondial am intrat imediat in "razboiul rece". Fapt pentru care USA a protejat si a sustinut toate fortele ce se recunosteau ca Anticomuniste. Deci tot ce era reactionar. Trecutul ideologic al acestor elemente fiind lipsit de importanta. Este bine cunoscuta indulgenta (contributia) USA fata de "Linia Sobolanilor": Italia- Sudamerica.
De aceasta protectie, respectiv atentie, s-au bucurat si personaje ca Eliade sau Cioran. Gradul lor de popularitate fiind foarte mult influentat, prin diferite cai, de catre acea Putere politica ce le-a acordat Azil-politic.
Este la fel de bine cunoscut faptul ca in aceasi perioada a razboiului rece CIA a sustinut prin diferite canale Arta Abstracta, nu numai pentru faptul ca aceasta contrasta total cu acel "realism-socialist", curent artistic ce se practica printr-un mod autoritar de partea cea lalta a frontului, ci si penrtu faptul ca arta abstracta in modul sau de interpretare nu reusea sa atinga "masele" intr-un mod prea direct. Deci nu prezenta nici un pericol, pentru acea societatea Americana de dupa cel de-al doilea razboi mondial,plina de probleme politico-sociale.
Deci e cam rusinos ca o natiune cultiva ca "inteligentia" niste... oameni atit de ... Kleingeistig.
#117846 (raspuns la: #80836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jennifer,la01.07.06 - de DINU IONESCU la: 02/07/2006 14:01:13
(la: Bucurestiul de-altadata)
E vorba aici de baza pe care construiesti noua lume ,aici la noi...Stii parabola lui Iisus: nu poti construi nimic durabil pe nisip,ci doar pe o baza solida.Ori cei 50 ani de comunism au distrus totul, de la elitele culturale si politice pana la muncitori si tarani ,au creat "omul nou",cu creierii spalati, care azi doreste numai manele ,nu mai stie ce este aceea o carte de citit si doreste inavutire rapida ,fara scrupule,etc. Aceasta este lumea de nisip,fara repere morale si cu o scara inversata a valorilor, in care traim.Este vorba aici de o recuperare mai mult morala,de o schimbare treptata si dificila a mentalitatii colective, care sa inchida acolada comunista,sa constientizeze necesitatea reluarii dezvoltarii sociale de la momentul de varf 1938, adica acolo unde ne adusesera acele minunate generatii de oameni poltici si de cultura,din cei 90 ani care au precedat.Pentru aceasta , foarte important este acel proces al comunismului roman,dar si luari de pozitii cat mai multe si mai ferme , in acest sens ,ale societatii civile.Asa , cel putin , consider eu.
SAM.
#131157 (raspuns la: #130950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor,la 03.07.06 - de DINU IONESCU la: 04/07/2006 20:22:44
(la: Chiar nu intereseaza pe nimeni?)
In niciun caz "sa traim inafara timpului"! Desi, doream sa aflu aici si alte pareri,iata ceeace cred eu ca se poate face:
-in primul rand sa ne punem de-acord asupra faptului ca 1938 este termenul de referinta,baza solida , pe care daca o recuperam(reatingem),vom putea construi un viitor solid,real si durabil,unei tari cu traditii sanatoase, a carei istorii adevarate ne-am insusit-o;
-in al doilea rand sa nu mai permitem ca educatia noii generatii sa se faca cu asemena goluri,in care elevii sa nu stie rolul regilor nostri , a partidelor istorice si marilor familii de boieri si patrioti ,precum si nivelul atins de civilizatia romaneasca inainte de-al doilea razboi(lucrari ca: Jurnalul lui M.Sebastian,Memoriile lui Argetoianu sau cartile Marthei Bibescu, ar trebui sa faca parte din programa scolara obligatorie);
-apoi noi ,societatea civila, trebuie sa luam pozitie pentru formarea unei noi clase politice,care sa organizeze procesul comunismului, pentru a condamna ,macar simbolic, relele celor 50 ani, inchizand astfel acolada comunista si incercand sa reluam dezvoltarea sociala, de la acel nivel.Numai astfel , vom avea o tara vie,reala(nu o pseudo-tara, cum apare ea in prezent), cu traditii adevarate , cu un trecut asumat si nu ne va mai fi rusine sa spunem ca suntem romani...
SAM
#131512 (raspuns la: #131409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intotdeauna au existat - de cartouche la: 26/07/2006 07:21:09
(la: Conflict intre generatii !?)
Conflictele dintre generatii au existat si vor exista, citeodata mai acute din cauza schimbarilor politice si sociale dramatice dar privite la scara evolutiei intotdeauna au pastrat cam aceeasi intensitate.

Nu este vorba de faptul ca cei "batrini" au uitat ca au fost tineri. Mentalitatile se schimba in timp si cind ei au fost tineri au avut acelasi conflict cu generatia precedenta lor, dar la un nivel social diferit.

De exemplu generatia mea (nu trebuie sa mentionez in mod special care... hahahaha...) nici nu ne puteam gindi sa convetuim impreuna inainte de casatorie si mai ales cu acordul parintilor. La facultate aveam camine de fete si camine de baieti care erau pazite cu strictete.
Acum este o practica general acceptata ca un cuplu sa traiasca impreuna inainte de casatorie chiar si in casa parintilor.
Dar si acum unii parinti accepta si altii nu. Nu putem sa le imputam "ca au uitat ca si ei au fost tineri"... pentru ca ei nu au avut aceasta facilitate. Mai mult, era complet interzis!!!
Pe timpul modei mini, majoritatea parintilor nu acceptau ca fetele lor sa poarte in loc de fusta "o curea mai lata"... Pentru ca atunci cind ei au fost tineri morala sociala era mult mai stricta.
Nu conteaza cit de mult ne schimbam/evoluam cu societatea, intotdeauna vom cara cu noi un bagaj de "prejudecati" cauzat de timpul istoric si conditiile social politice in care am trait.
Tinerii de azi, care se pling ca sint neintelesi vor fi si ei miine parinti, si chiar daca acum jura cu mina pe inima ca nu vor fi ca noi?!... tot vor avea un conflict de generatie cu copii lor si tot vor spune: ehei, cind eram eu ca tine....

social-democrati - de vania la: 14/08/2006 16:56:20
(la: Cronica unei morti anuntate-Mona Musca)
pentru a nu face nici un alt soi de comentariu, pentru a nu va strivi jubilatia nascuta din faptul pe care il mentionati, pentru ca mi-e rusine ca asta intelegeti dvs. prin "politica", va amintesc domnule social-democrati.ro o replica dintr-un film la care e bine sa mai reflectati, poate. e o replica din "Morometii" lui Gulea, picata acolo cam la plesneala, s-ar zice, dar care ascunde exact sentimentele pe care eu, cel putin, le resimt fata de categoria (politica) de care apartineti, incluzandu-va in aceeasi tagma si cu PNL-istii, PD-istii, extremistii etc. - pentru ca aproape nimic nu va diferentiaza : e vorba de acel simplu si aproape profetic "lasa-l, ba, e si el legionar".

si ar mai fi poate si acea lege care spune ca atunci cand te afli bagat pana la nas in c***t, e bine sa nu deschizi gura.
#139164 (raspuns la: #139074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jeniffer - Cei care nu accepta realitate - de cartouche la: 25/08/2006 19:26:08
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Se pare ca ai ai citit numai teoria materialist stiintifica.
Mai sint si alte teorii, mult mai credibile si care reusesc sa defineasca "viata" intr-un mod mult mai realistic.
Nimeni nu neaga progresul stiintei, dar sa nu uitam ca cercetarile stiintifice sint facute de oameni, care pe linga educatia de specialitate au si "credinta lor personala", deci interpretarea rezultatelor poate fi partinitoare.

La rindul ei religia ne dezvaluie numai o parte din adevar. Un adevar trunchiat si partinitor.
Daca ne uitam un pic la cele trei religii dominante, care au o influenta politico-sociala determinanta de-a lungul istoriei: Cristianismul, Islamismul si Iudaismul; sint foarte asemanatoare si in termeni diferiti propaga aceleasi idei si atitudine absolutista.

In acelasi timp, daca ne uitam un pic si la alte religii majore ca Budhismul si Hindusismul vom vedea ca esenta este aceeasi, cu a celor de mai sus, dar cu diferite reprezentari.
Poate cea mai apropiata de adevar este budhismul. Pentru ca in cultura popoarelor intre care s-a propagat nu exista dorinta de cotropire si dominare, si nu se implica in viata politico-economica.
Ii trimite pe oameni la meditatie si purificare sufleteasca, nu la razboi!

Pentru multe secole, in istoria omerii, religia a fost singurul mijloc de educatie si mentinere a ordinii sociale. Nu a fost un sistem perfect asa cum sistemul legislativ curent inca nu a ajuns la perfectiune (si nu va ajunge niciodata). A fost un aparat necesar dar care a acapart prea multa putere politico-economica si pe care nu vrea sa o cedeze (as zice, normal...).
Mai mult, aparatele politice (de orice culoare) intotdeauna s-au sprijinit pe religie si au folosit-o pentru a-si mentine puterea (o mina spala pe alta...) si asta a jutat religia sa devina si mai puternica.
Chiar si comunistii, prin interzicerea si lupta lor impotriva religiei, au ajutat-o sa devina "MARTIRA", "MARUL CEL OPRIT"! Deci pina si ei i-au facut un mare serviciu pe care acum il exploateaza cu succes.

Sa nu uitam ca exista foarte multe fenomene pe care stiinta nu a reusit si poate niciodata nu va reusi sa le explice.
De ce???... Pentru ca nu este in interesul stiintei si a celor care o sponsorizeaza!!!
Pentru noi?!... Daca vrem sa aflam adevarul nu ne ramine decit sa studiem diferite teorii si filosofii si sa incercam sa tragem concluziile, macar asa pentru noi insine...

#141239 (raspuns la: #140670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...