comentarii

informarea si promovarea catre clienti a produselor alimentare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zaraza - de Paianjenul la: 01/06/2009 03:15:20
(la: cele zece porunci)

"ai mancat vreodata supa de cuib?"

- N-am mincat (si nici n-as minca asemenea cacaturi)... dar am sa ma informez cum stau lucrurile cu zisul "dish", de la un client caruia ii furnizam pui si care la rindul lui furnizeaza produse alimentare pt. restaurante cu specific asiatic...

#446105 (raspuns la: #446098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix, simeon - de gigi2005 la: 23/11/2005 13:07:36
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
desi are atat de multe implicatii in economie, mi se pare ca integrarea pune mari probleme doar in cateva privintze:
- agricultura
- cercetare-dezvoltare
- managementul mediului
- pensii
- platzile compensatorii pentru sectoarele cu restructurari

Din toate acestea agricultura mi se pare cea mai importanta pentru ca dupa "caderea" industriei extractive (minerit), constructoare de masini (ARO, Tractorul), constructii navale (desfiintzata), etc. oamenii au investit salariile compensatorii in agricultura si, dupa cum se vede, nu au reusit mare lucru.

Din informatiile mele (cei din zona stiu) micul trafic de la granita cu Ungaria a devenit dinspre Romania acum. Acum cca. 3 ani venea o tanti care "facea" Ungaria, aducea haine si produse alimentare si le vindea prin firme. Castiga "un leu" in plus si isi tinea casa. Acum i-a picat afacerea ca s-a scumpit piatza din Ungaria.

Nu aplic teoria drobului de sare si incerc sa ma pregatesc pentru marea integrare. Dar nea Vasile si nea Gheorghe nu stiu ce sa faca si gandul ca o s-o duca mai rau ii face sa zica: "da' o mai dau dracu' de Europa taica, noi ce facem, murim de foame?" (citat exact de la carciuma din satul Clatesti de langa Oltenita).

Toti oamenii intreaba ce se va intampla. Tinerii stiu ca va fi bine pentru ca vor pleca afara la munca. Fara sa stie ca fenomenul migratiei va fi drastic stopat de catre UE. Sa-i dezarmez nu pot. Deci: cu Dumezeu inainte!
#89924 (raspuns la: #89867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ghita - de RSI la: 29/08/2007 14:26:30
(la: America,tara tuturor "posibilitatilor"!)
nu te nelinisti.
am vazut multe "balenutze" in sudul SUA (Tennessee) , dar nu stiu daca au ajuns asa de la fast food sau de la mancare ca la "Big Mamma" acasa.
In schimb, in California sau la Chicago oamenii sunt mult mai constienti privitor la sanatatea si greutatea lor si arata altfel.
Mancare ieftina si multa, oferte bogate atrag clientii. Dar se pare ca au inceput sa constientizeze pericolul si sa ia masuri. Incl. reteaua McDonald's a inceput sa vanda produse alimentare sanatoase.
*** - de Baby Mititelu la: 22/01/2013 18:45:58
(la: "Esti ceea ce mananci!")
În prezent, cercetătorii blamează regimul alimentar ca fiind una dintre principalele cauze ale producerii cancerului. Ce să însemne asta? Că pe oameni îi omoară ceea ce mănâncă?
Daniel Reid: Nu e neapărat din cauza alimentelor în sine. E vorba de ceea ce se întâmplă în corpul nostru. În urma digerării și metabolizării hranei, se acumulează deșeuri acide. Pentru că mâncăm alimente nepotrivite cu natura noastră și nu le eliminam corect, se creează o acumulare de deșeuri acide.
Cauza principală a cancerului a fost descoperită în 1931 de către dr. Otto Warburg, un om de știință german care a primit premiul Nobel pentru medicină. El a descoperit că apariția cancerului presupune, fără excepție, două condiții de bază: prea mult acid în țesuturi și insuficient oxigen.
Știm cu toții ce se întâmplă cu deșeurile produse prin respirație: se produce arderea oxigenului, din care rezultă bioxidul de carbon. În procesul de metabolizare, se arde zahărul, se ard proteinele, se ard grăsimile. Care este deșeul rezultat? Acidul.
E atât de simplu! E știință pură.
Așadar, atunci când ingerăm alimente care produc mult prea mult acid - zahăr, cărnuri, produse lactate, precum și orice fel de chimicale – conservanți, pesticide, aditivi alimentari, coloranți, medicamente, aspartam – se produce o mare cantitate de acid. Prin urmare, devine evident că, din cauza modului în care ne hrănim astăzi (la care putem adăuga și poluarea) se produc o mulțime de reziduuri acide în corpul nostru și nu mai absorbim o suficientă cantitate de oxigen.

Vreți să spuneți că oamenii nu știu ce ar trebui să mănânce pentru a fi sănătoși?
Daniel Reid: Da, pentru că nu li se spune. De fapt, li se spune exact contrariul. Nu există sfaturi reale, totul e doar publicitate.
În prelegerile și cărțile mele eu tot dau vina pe companiile de produse alimentare. Dar dacă oamenii sunt liberi de orice îngrădire să-și înceapă o afacere din care să iasă bani, ei vor face orice pentru a face bani, îți vor vinde și arsenic frumos ambalat, dacă sunteți dispuși să plătiți pentru el.
Pe lângă acești producători, eu acuz în același timp iresponsabilitatea agențiilor guvernamentale care nu protejează oamenii, ci corporațiile.
Doar în cele din urmă îl învinuiesc pe individ. E ca atunci când te duci la tribunal pentru încălcarea legii și judecătorul îți spune: „Ignoranța nu e o scuză când afirmi că nu ai știut că ceea ce ai făcut era împotriva legii”.
Haideți să ne întrebăm: De ce în prezent un om din trei face cancer, în loc de unul din 100, ca în 1913?
S-au cheltuit multe miliarde de dolari în „războiul contra cancerului” și lucrurile merg tot mai rău. Niciun tratament nu merge. Chimioterapia? Să fim serioși! Nu e nimic mai otrăvitor, nu exista producător mai mare de acid decât chimioterapia, care contribuie și mai mult la cauza principală a cancerului.

Așadar, dacă un medic îi spune unui pacient cu cancer să facă ședințe de chimioterapie și el nu vrea, care ar fi alternativele lui?
Daniel Reid: Oh, Doamne! Pot să vă dau o duzină de alternative, iar prima este dezintoxicarea.
Opțiunile sunt foarte simple: în primul rând, informați-vă care sunt cauzele apariției cancerului.
Din cauza toxicității acumulate în corp de-a lungul timpului, cancerul ajunge în faza finală. Ceea ce se întâmplă în esență este că țesuturile dv. fermentează, producând o înmulțire rapidă a celulelor canceroase, cu formare de tumori.
Cum funcționează acest proces? La fel ca la fermentarea berii, vinului, iaurtului, brânzei.
Puteți întreba pe oricine care produce aceste lucruri: Cum faci? Mai întâi, ai nevoie de un mediu acid. Cum îl obții? Închizi containerul, astfel încât să nu intre aer, oxigen. Apoi începe fermentarea.
Deci, ceea ce se întâmplă în țesuturile canceroase este că ai prea mult acid și o totală lipsă de oxigen, țesuturile fermentând și producând astfel cancerul.

Cunoașteți cazuri de suferinzi de cancer care au refuzat chimioterapia în favoarea detoxifierii și s-au vindecat?
Daniel Reid: Absolut!

Deci, dacă detoxifierea este calea de urmat, de ce nu o urmează toată lumea?
Daniel Reid: Să-ți spun de ce. Statisticile arată - și este sută la sută adevărat, și spun acest lucru în toate cărțile mele - că oamenii care se îmbolnăvesc de cancer și nu fac absolut nimic să-l trateze trăiesc mai mult decât cei care merg la medic și le urmează tratamentul.
Mă refer aici la fumătorii care nu se lasă de fumat, la băutorii care nu se opresc din băut, la oamenii care mănâncă zahar și carne și nu renunță la aceste alimente.
De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece tratamentul oficial al cancerului amplifică de fapt factorii care stau la baza producerii bolii. Temporar merge, deoarece omoară celulele canceroase, dar mai apoi omoară și ficatul și orice altceva. Prin urmare, atunci când ați încheiat tratamentul, sunteți într-o stare chiar mai proastă.

la noi... - de sanjuro la: 12/12/2003 02:21:30
(la: Din tata in fiu, de zece generatii...)
se afla un sat pe valea Buzaului numit Plescoi. In el triesc doua familii: V. si T., care de foarte multe generatii se ocupa cu fabricarea si comercializarea vestitilor carnati de PLescoi. Pe vremea lu' ceasca, mai multi membri ai acestor familii au facut puscarie pentru taiere ilegala de animale, si comercializare de produse alimentare fara autorizatie. Astazi, au magazine si restaurante pe care le aprovizioneaza in Buzau, dar in Bucuresti si in alte mari orase. Exista un secret de fabricatie, pe care il pazesc si-l transmit din generatie in generatie, si orcat de mult ar incerca altii sa fabrice acesti carnati, nu sunt si nu vor fi niciodata la fel de buni ca "originalii".
Oferindu-i cumnantului meu olandez din acesti carnati, dupa ce i-a gustat mi-a declarat ca n-a mancat niciodata ceva mai bun, in viatza lui.
Deci? Care-i spilu' cu mesajul tau cu strudelele, "parizianule"?
Pentru mine un lucru e clar: unii se pricep mai bine la unele lucruri, iar altii, nu! Dar asta e un truism, si oare avea rost sa postezi un mesaj din care sa deducem ca romanii care au ramas acasa, sunt ignoranti?
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mancare cadou - de desdemona la: 01/07/2004 14:15:30
(la: Idee de cadou... Cadouri speciale...)
Unii prefera exact acest gen de cadou. In Bretagne cunosc o familie care nu isi ofera niciodata altceva unii altora. Pentru ca in general alte cadouri sunt greu de potrivit, si se umple casa de lucruri inutile. Mancarea (si bautura), dispar in timp, si te-ai si bucurat de ele. De asemenea, cand viziteaza alte locuri (sau alte tzari), cumpara produse alimentare artizanale specifice acelui loc (a se vedea 'souvenirurile' colectionate de Asterix si Obelix in 'le tour de france d'Asterix').
Acolo e o chestie culturala.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#17142 (raspuns la: #4145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultimele stiri - de RSI la: 30/03/2005 11:25:20
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
la linkul:


http://www.mediafax.ro/articole-free/Un-om-de-afaceri-sirian-sus--ine-c---a-fost-sunat-de-r--pitorii-ziari--tilor-332308-5.html


Daca se confirma este pt. rascumparare.


"Un om de afaceri sirian susţine că a fost sunat de răpitorii ziariştilor





BUCUREŞTI, 29 mar




Împreună cu cei trei jurnalişti români care au dispărut se afla şi Mohamad Munaf, cu dublă cetăţenie, irakiană şi americană, care are afaceri în România. Acesta a suportat o parte din costurile deplasării jurnaliştilor, a facilitat întîlnirile acestora cu oficialii irakieni şi le-a fost translator. Se pare că şi Munaf a dispărut în acelaşi timp cu ziariştii.

Prietenul şi partenerul de afaceri al lui Munaf, Omar Hayssam, a declarat pentru Realitatea TV că a fost sunat de o persoană cu accent irakian, marţi dimineaţă, o dată la 9.30 şi încă o dată la 11.30. Cel de la telefon i-a cerut o răscumpărare în schimbul ostaticilor. Hayssam, care se află în Top 300 al celor mai bogaţi români, a anunţat apoi autorităţile române despre telefoanele primite.

Hayssam a declarat că îl cunoaşte pe tatăl jurnalistei Marie-Jeanne Ion, fostul prefect de Buzău, Vasile Ion. Apropiat al fostului partid de guvernămînt din România, Omar Hayssam este în prezent cercetat penal. El face afaceri în domeniile imobiliar, produse alimentare, prelucrarea lemnului.

Dan Dumitru, directorul departamentului Ştiri de la Prima TV, a declarat că nu crede în "povestea" omului de afaceri Hayssam, care ar vrea să-şi facă reclamă pe seama acestui caz.

Ziariştii Ovidiu Ohanesian, de la ziarul România Liberă, Marie Jeanne Ion şi Sorin Dumitru Miscoci, de la postul de televiziune Prima TV, toţi în jur de 30 de ani, au dispărut, luni seară, la scurt timp după ce au realizat un interviu cu premierul interimar irakian Iyad Allaui"





==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania - de zuboc la: 09/08/2005 03:03:44
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Foarte bun comentariul tau, Florine. Realist. Sincer sa fiu nu stiu cat vei rezista sa ramai acolo odata ce ai "gustat" viata din lumea civilizata. Sunt de patru ani in UK, locuiesc in Londra si-mi place aici. Am fost acasa de cateva ori, prima data dupa trei ani. A fost un soc. De cum ajungi in vama diferenta te loveste in plin. Nu pot sa inteleg, parca acea cortina de fier ar exista inca, ba chiar la modul propriu. Vamesii, gropile, casele darapanate, foarte mult praf daca e uscat sau noroi daca ploua, militienii de la circulatie si nu numai care practic jefuiesc la drumul mare, toate astea si multe altele te lovesc direct, in fata, imparabil. Mi-e dor de Romania, de prietenii si rudele de acolo, uneori chiar acut, nu cred insa ca intoarcerea in tara in alte scopuri decat turistice poate fi macar o optiune pentru moment. Cand spun moment ma gandesc la urmatorii cel putin cinci ani. Ce e grav este ca nu e vorba de bani, asa cum multi tind sa creada. E mult mai mult, e vorba de starea de siguranta pe care o am aici. E vorba de acel "thank you" si "please" care nu lipsesc niciodata din conversatie, oricat de scurta, de zambetul fals dar care e acolo in locul privirii incruntate pe care o primesc in Romania.
Am venit cu masina si prima noapte am innoptat la Cluj. A doua zi dimineata am facut o plimbare pe jos, prin centru, nu mai vazusem Clujul de ceva ani buni. Nu stiu de ce dar deodata mi s-a facut o frica teribila, pur si simplu mergand pe strada, mi s-a parut ca deodata poate aparea cineva care pur si simplu sa infinga un cutit in mine, in mijlocul multimii. Cred ca pentru vreo jumatate de ora am simtit fizic o mare nesiguranta, mi-era frica. Apoi m-am obisnuit, re-obisnuit.
Si cum se conduce, vai cum se conduce. Nicaieri in Europa traficul auto nu e mai prost, cu soferi atat de ignoranti si agresivi. Din reflex am oprit la o trecere de pietoni, undeva intr-o comuna, unde doua femei vroiau sa traverseze. N-au traversat. Pur si simplu se uitau la mine, nu intelegeau de ce am oprit. Iar din spate ma claxonau deja unii dintr-o Dacie vai de mama ei, dar grabiti nevoie mare.
In Bucuresti stateam la semafor, eram primul. Pe partea opusa tot la semafor astepta masina politiei. Deodata in fata mea s-a bagat un taxi, o Dacie galbena, care ca sa ajunga in fata mea a circulat pe contrasens cel putin 100 metri. Si nu s-a incadrat in fata mea, pur si simplu nu era loc, dar a tras harbul lui de Dacie cu botul in fata mea si restul masinii pe contrasens, in fata militienilor. Pentru asa ceva te opreste politia in orice tara din lume si foarte probabil ti se iau si trei puncte daca nu permisul. Nu si in Romania.
Mamaia, litoral, atmosfera de vacanta si nenumarate fete care de care mai frumoasa. Ne-am decis sa cinam la un restaurant ce arata ca o corabie, practic era un fel de corabie iar mesele sunt pe punte. Am asteptat aproape jumatate de ora sa ni se ia comanda, apoi alte 45 minute pana sa fim serviti, bineinteles cu altceva decat ceea ce comandasem. Dar am mancat, nu mai puteam risca o alta ora, ne era chiar foame. Nu sunt o persoana irascibila, ba din contra sunt foarte calm, de data asta m-am decis insa sa fac reclamatie. Dar cui, managerul nu era acolo, condica nu exista, la numarul de telefon pentru protectia consumatorului nu raspundea nimeni. Macar am spus tuturor unde sa nu manance. De la nici un restaurant nu m-am ridicat satul si timp de zece zile am fost la cel putin 25 restaurante. A, sa nu credeti ca sunt vreunul care infuleca cu amandoua mainile cate sapte feluri de mancare. Am inaltimea de 1,76 si greutatea de 84 kg, deci ma incadrez in limitele absolut normale. Preturile sunt aproape ca la Londra, numai ca aici rareori poti termina ce ai comandat.
Asta nu pot intelege, cum supravietuiesc oamenii acolo in conditiile in care preturile la produsele alimentare sunt egale, ba chiar la multe produse mai mari decat la Londra. Acum cateva luni a fost tata in vizita la mine si bineinteles l-am luat la shopping, in supermarket. A constatat cu stupoare ca multe produse sunt mai ieftine, in mod direct nu la paritate cu salariul, decat cele din Romania.
Asa ca aici este acasa, aici sunt si ma simt acasa, desi tare mult as fi vrut sa fie invers.
#64267 (raspuns la: #56235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Umor real:) - de Shtevia la: 18/10/2005 09:34:51
(la: Va place literatura umoristica?)
Cele ce urmeaza sunt adevarate !!!
Se intampla intr-o firma oarecare din capitala.
“Asta nu e banc! Se intampla la noi, in firma.Noi mancam la servici, prin 2 firme de catering.
Si in interior, comunicarea se realizeaza prin lansarea de e-mailuri. O colega de la depart. administrativ trimite urmatorul mesaj urmat de o reactie in lant:
"Dragii mei,
Va rog sa nu mai mancati mancarea altor colegi decat daca le cereti acestora permisiunea. Daca ei lipsesc, va rog s-o intrebati pe Nina daca mai e ceva in plus, daca nu, va rog sa nu mancati sub nici o forma ce nu va apartine. Mie astazi mi-a mancat cineva 2 mere mari, mari de tot (care erau ale
mele, ma intelegeti, repet, ale mele).
Sunt frustrata si mi-e greu sa cred ca cineva poate manca ceva, asa, la intamplare fara sa verifice ce e cu mancarea.
Sper c-ati inteles mesajul si pe viitor n-or sa mai fie astfel de probleme penibile.

Multumesc,
Alina"

Primul raspuns propmpt (Alex Dumbrava) :
"Alina, imi pare sincer rau pentru frustarea ta (de fapt pentru faptul ca tzi-au disparut merele, cele doua mere mari, mari de tot, ale tale, repet -ale tale - te inteleg).
Subscriu sugestiei tale de a nu manca orice SUB ORICE FORMA – unele produse alimentare trebuie despachetate si/sau semi-preparate/incalzite etc - pe mai departe.
Stiu cat suferi - este intr-adevar frustant. Dar poate te ajutam cumva acuma: pot sa-tzi ofer un mar mic, mic de tot - al meu, repet, al meu. Si galben. da' nu shtiu daca-i spalat. Aceasta oferta este valabila pana azi la ora 16:35."

Urmatorul (Bogdan Rauta) :
"Bai, cine mi-a mancat banana bai, aia mare, mare de tot, a mea, repet a mea...
Sunt frustrat si mi-e greu sa cred ca cineva poate manca asa ceva la intamplare fara sa verifice bla bla...nu ma mai joc...Vreau banana, vreau banana inapoi, repet bai, inapoi..."
La care altul :
"In problema asta, mai draga, tre' sa vorbeshti cu SUZANNA!"..revenind la oaia noastra :
"Bai, care va jucati ba cu merele Alinei alea mari ale ei, ma intelegeti, repet ba, repet ale ei? Aveti dreptul de a va juca ba dar nu de a le minca, ba. Dati-i-le ba inapoi, ba! Ba, voi nu puteti intelege frustrarile sa te trezesti fara mere....
Marian" Etc.
eee, Uniunea Europeana... - de gigi2005 la: 18/11/2005 21:16:29
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
Cum vad eu integrarea? Care ar fi "starea natziunii" relativ la integrare? Pai sa vedem:
- cred ca Romania reprezinta pentru statele membre UE o mare piatza de desfacere pentru larga varietate de produse care suprasatureaza pietzele Europei si la care ramanii viseaza. Dovada este balantza excedentara la import in raport cu exportul. Importam electronice, electrocasnice, mobila, autoturisme, exportam produse semiprelucrate, componente electronice si electrotehnice, fortza de munca (contracte in lohn), produse manufacturate, ceva produse alimentare.

- UE ne ajuta sa ne dezvoltam infrastructura si agricultura (cu conditzia ca toate materialele si utilajele necesare sa se obtzina din statele membre sau candidate - lucru firesc dealtfel), alte activitati generatoare de venituri (afaceri mici de familie); nu se investeste in industrie - de ce?

- toate fondurile pastorite de UE au fost administrate de societatzi de consultatza din statele membre, licitatziile au fost castigate de firme din statele membre iar fortza de munca (subantreprenorii) au fost romani. Lucru bun daca te gandesti ca firmele de constructii romanesti au lucrat din plin, lucru mai putzin bun daca vedem ca pretzurile de contractare a lucrarilor a fost de 40% din valoarea grantului acordat, restul banilor mergand la consultant ca si comision de adminstrare si la antreprenorul general (care a suportat desigur partea leului reprezentand comisionul catre "onorabilii" care au gestionat fondurile - 10% de regula din valoarea investitziei). Firmele romanesti au lucrat cu pretzuri romanesti la lucrari evaluate la pretzuri europene. Romania s-a indatorat cu pretzuri europene pe calitate romaneasca (evident ca la bani putzini obtzi putzin) iar banii imprumutatzi s-au intors in mare parte tot la ei - firmele de cunsultantza fiind de regula sugerate de investitor, nu-i asa?

- agricultura romaniei, desi s-a investit enorm de catre UE prin programe (SAPARD), este in continua degringolada: piatza graului este in scadere vertiginoasa, se scoate pe hectarul cultivat (1 hectar = 10000 mp = 2,5 acri ) mai putzin decat se cheltuie (ca exemplificare: 1 ha se cultiva cu 300 euro si se castiga 270 euro; calcul: se obtzine pe ha 4500 kg grau care se vinde cu 2200 ROL/kg (cca. 0.06 euro) adica 270 euro). Tzaranul nu mai cultiva grau si porumb iar terenurile agricole se vand cu miile de hectare, oare la cine?, la societati franceze, italiene, engleze, elvetziene si altora la fel de europeni. Nu ma intrebatzi cu ce pretzuri ca atunci veti spune ca marea integrare de fapt e marea bataie de joc. Eu insami am pierdut foarte multzi bani in agricultura datorita supraproductiei. S-au dat bani multzi ajutor pentru utilaje, in compensare tot pe atat s-a imprumutat din banci si, stupoare, dupa ce s-a lucrat pamantul ca la carte agricultorii au luat leapsha ca nu si-au recuperat investitiile. Pana acum ziceam ca se lucraza ca in evul mediu cu atelajul tras de boi si plug de lemn. Aceia au fost mai castigati decat cei care au vrut sa produca cereale de calitate. Oare nu cumva e "lucratura" UE? Nu ma pronuntz.

- cetatenii statelor UE nu vor fi prea fericiti sa vina "fomistii" la munca (un drept castigat prin aderare). Pana si fratii mei au inceput sa gandeasca asa: de ce sa ajut un roman sa ajunga in Italia? Maine se va zbate sa-mi ia locul. Deci sigur se vor zbate sa-i tzina in tarile lor de bastina. Se vede ca foarte greu pentru ca deja ponderea muncii necalificate precum si o buna parte din cea supercalificata provine din statele candidate la aderare.

- in Romania "fomistii" acestia au adus cateva miliarde de euro ceea ce a insemnat criza pe piatza imobiliara: se cer pretzuri enorme pe case proaste pentru ca cei venitzi de afara cumpara orice. Chiriile au crescut de 2-3 ori. Magazinele sunt golite de produsele occidentale pentru ca cele romanesti nu mai satisfac pretentiile. Ajungem la primul paragraf, importurile depasesc exporturile. Banii, clar, sunt investiti tot in produse de pe piata europeana, ceea ce inchide cercul.

Nu am atins nici pe departe toate implicatiile integrarii dar, daca avetzi rabdare, am sa incerc sa comentez alta data - din punctul meu de vedere - pretul integrarii.
Totusi, ca o concluzie, integrarea e buna pentru ca ne va tzine ocupatzi o buna bucata de timp. Asta e parerea mea.
fotografia, aurul si ardelenii - de George Nicolae la: 01/01/2006 14:46:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai amicul dvs. are mare dreptate. Sau ma rog, asa gandeam si eu ca stau lucrurile. Cred ca e cumva demotivant profesional sa alergi dupa cantitate in detrimentul calitatii si creativitatii.

Imi povestea un prieten care se ocupa de reclamele outdoor ale unei mari firme de produse alimentare ca acest concern le impune, pentru micsorarea costurilor, sa ia poze de pe site-uri de stock in loc sa comande unele la un fotograf. Am ramas extrem de uimit de faptul ca o astfel de firma multinationala (n-am sa-i dau numele din motive evidente) e dispusa sa aiba pe o intreaga campanie publicitara imagini care ar putea aparea si pe un pliant de turism sexual spre exemplu, pentru ca oricine mai putea cumpara aceasi imagine.

Pana la urma, la fel cum pentru stirile de la ora 5 nu e vinovat numai protv-ul ci si telespectatorii pentru ca fac rateing, tot la fel inflorirea afacerilor cu imagini de stock vandute ieftin si la cantitate se datoreaza nu numai pustilor de care vorbea amicul dvs. ci si cumparatorilor acestor imagini.

Greu de spus ce ne rezerva viitorul.

Multi ani tuturor, inspiratie, rabdare, tenacitate si poate o doza de naivitate ce sper ca ne va face mai sincer demersul artistic.
#98104 (raspuns la: #98066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de anuk31 la: 11/09/2006 19:46:48
(la: Nutritia)
multumesc pentru ca ai citit, in primul rand!
In ce priveste textul, este forma incipienta care ar trebui sa faca un fel de introducere la carte. In cuprins se fac referiri la fiecare categorie de nutrienti in parte si la sursele din care pot fi procurati. Ca fapt divers, cred ca toata lumea ar trebui sa stie de ce se adauga, pe vremuri, soia in salam si ca faptul asta era un lucru bun !
Cartea se vrea un material de informare pentru publicul larg, interesat de rolul alimentatiei si al alimentelor in organism. Nu doresc sa scriu pentru specialisti pentru ca nu sunt in masura si, la randul meu, am studiat lucrari de specialitate si carti scrise de specialisti!
Mai doresc ca fiecare parinte sa constientizeze, daca nu pentru el , macar pentru copii, pericolul pe care il reprezinta aditivii alimentari(E-urile) si sa stie ce ar trebui evitat.
Recitind acum textul mi sa pare cam greoi pentru un public neinstruit in domeniu si cred ca trebuie sa lucrez muuuult la el!
Astept oricand sugestii CU PLACERE!
#144704 (raspuns la: #144539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de tomazian la: 18/04/2007 13:34:01 Modificat la: 18/04/2007 19:47:52
(la: Fast-food: diferenta intre reclama si realitate...)
e si normal ca la realizarea imaginilor pentru reclame sa se lucreze asa. Si nu numai la produse alimentare...
Ia gândeste putin cum ar putea face fotograful poza unei savarine care a stat sub reflectoare 30-40 de minute, sau a unui pahar de bere care trebuie sa arate rece si cu spuma frumoasa. Daca ai vedea pozele asa cum s-ar realiza fara contributia food-stylistului, nu ai mai manca niciodata savarina sau nu ai mai bea bere.
In afara-i vopsit gardul, înauntru-i leopardu... e valabil în orice domeniu al fotografiei publicitare.
Ma gândesc unde as putea sa pun niste poze cu modelul din fata si din spate. Atunci ai vedea cate tricuri se aplica si în fotografiile de moda.
*** - de Calypso la: 10/06/2007 19:29:43 Modificat la: 10/06/2007 19:34:44
(la: Concret.... ce faceti?)
om,

eu ce stiu despre OGMuri e ca:
- Un OGM e un organism modificat genetic (ADN-ul) pentru a-i accentua anumite caracteristici sau a-i da anumite caracteristici sau pt a-i elimina anumite caracteristici;
-si mai stiu ca sunt periculoase, ca rezultatele testelor facute in diferite laboratoare pe soareci si alte animale sunt tinute secret

poate ca n-am dat o definitie riguroasa a OGM-urilor si nici explicatii detaliate si ruguroase stiintific( nu-s biologista ci matematiciana:)) dar daca tu stii mai multe te astept cu comentarii;

da, fac propaganda impotriva OGMurilor fac propaganda impotriva tuturor aditivilor alimentari, edulcorantilor:ASPARTAM, CYCLAMATE DE SODIUM, Splenda, siropului de glucoza-fructoza care provine din porumb transgenic(HFCS cum ii zic americanii si care cica ar fi "natural"), a tuturor produselor alimentare"light", a margarinelor (uleiuri hydrogenate), a cremelor, parfumurilor si a tuturor produselor cosmetice ce se gasesc in comert;

deci, astept mai multe detalii de la tine despre ogm-uri, mai riguroase dpdv stiintific;

om, din pura curiozitate, ai vazut

http://www.dailymotion.com/video/x3u8c_ogm-danger

?

#204825 (raspuns la: #204799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thorn bird - de donquijote la: 23/12/2007 08:09:11
(la: Revolutia din 89 nu a existat!)
la capitolul produse alimentare si energie, nu lipsea nimic. doar ca nu ajungea la populatie.
pur si simplu a fost o combinatie dezastroasa intre o politica de 'distribuire' intentionata (practic guvernul retribuia pe cei credinciosi lui 'dandu-le' ceea ce aveau dreptul si lasand pe ceilalti sa se lupte ca animalele pentru o bucatica de carne sau o sticla de lapte) si o fosrte proasta gospodarire economica.

#267907 (raspuns la: #267444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Honey in the Sunshine la: 04/01/2008 09:28:17
(la: lipsa de profesionalism)
Pe mine ma scot din sarite reclamele la produse alimentare care incearca sa le prezinte mai ca pe niste medicamente.
Gen bautura care reduce colesterolul, guma de mestecat care tine loc de spalat pe dinti, branza care iti infrumuseteaza pielea!!!
Sau si mai rau, cand inventeaza substante gen bifidus esensis sau proteina de perla!
Ai zice ca n-au depasit advertising-ul anilor '50 si ne iau de tampiti.
#270345 (raspuns la: #270342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de lafemme la: 09/04/2008 12:05:27
(la: Atelier de imaginatie sau azi sunt medium)

habar n-am dar ce conteaza....

Nume : Fucsu Prenume : Picky (precizare – nu cumva sa-i ziceti pichisor ca e de rau !)

- nascut in cea mai luminoasa incapere a maternitatii... (mama obosita, doctorul barbos) barbatul in halat alb face glume sa destinda atmosfera enervandu-l atat de tare pe cel mic incat incepe sa urle din toti plamanii pana sa ii arda careva una la fund... din pacate mesajul : ‘Maaa, daca o mai stresezi pe mama, te molestez verbal !’ nu reuseste sa fie transmis cum trebuie
- obiceiuri alimentare – mic fiind, isi pune parintii sa-i faca rost pe comanda fructe exotice. Ii plac fructele transportate cu avionul, pe principiu ca au ajuns mai aproape de nori. Mai tarziu, prin adolescenta, citeste cu sarg cartea de bucate, viseaza feluri ciudate de mancare. Adult fiind, se foloseste de aceste informatii pentru a formula pseudo-injurii gastro-alimentare
- este un tip meticulos si ordonat. Face cel putin 3 dusuri pe zi. Isi sterge biroul de praf. Motitorul cu laveta speciala si spray cu fas.
- Visul sau secret - sa aiba o sera imensa in care sa cultive rododendroni.
- Absolvent- sufring mtematic, medicina.
- Culoare preferata – gri inchis... culoare detestata – gri verzui
- Aspect fizic – 1,75, ochi negrii de ciuda, par la fel ca ochii, slab. Il puteti recunoaste dupa miscarile oculare rapide. I se mai spune si soimul.
- Aspiratii – gasirea unui tratament....mai multor tratamente impotriva prostiei, care sa fie obligatoriu administrate populatiei prin hotarare guvernamentala
- Ticuri verbale – conopida si variatiuni pe aceeasi tema
- Femeia ideala – a testat de tot felul, a optat pentru varianta abstracta a ei
- Hobby – discursul contradictoriu, gasirea sensului in nonsens, confectionarea de figurile geometrice care se rostogolesc

Spatiile libere se vor completa dupa in functie de bunul plac al cititorului
începutului - de Bucu la: 30/10/2008 20:53:52
(la: o facultate de viitor)
Controlul si Expertiza Produselor Alimentare e de viitor ?

da. se otraveste din ce in ce mai des. si-aproape orice ...
Honey in the Sunshine - de cher la: 31/10/2008 00:05:01
(la: o facultate de viitor)
Dar persoana care a cerut un sfat era oarecum profilata pe cateva specialitati, comercial, management, control produse alimentare. Nu a cerut un sfat chiar in "eter". Fara a avea o pasiune, a spus clar spre ce s-ar preta preferintele ei. Nu voia nici medicina, nici pictura, nici actorie...
Noi putem comenta la general, dar ea parea mai rezervata in preferinte.
#357497 (raspuns la: #357491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: