comentarii

infrumusetind


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
de ce nu ma intorc maine acasa - de (anonim) la: 30/01/2004 19:51:37
(la: Romani in strainatate)
La ceva timp dupa ce am ajuns pe meleaguri indepartate de "ACASA" mi-a cazut in mana "Umbre in paradis" a lui Erich Maria Remarque. Plangeam si citeam pentru ca regaseam descrise exact sentimentele pe care le traiam: Vreau acasa! Ce-mi trebuie mie America? Cine m-a pus sa vin aici? Si in acelasi timp stiam ca amintirile mele despre tara, prieteni si toti cei dragi sunt deformate si infrumusetate de dor. Ce stiam ca exista nu mai e... Fiecare are acum alte preocupari, alti prieteni, alte griji... Cand m-am dus in vizita abia daca m-am vazut cu ei (si am stat 2 luni!).
Daca nu as avea acolo familia toata pentru ce m-as mai intoarce?
Tot ce-mi ramane e sa caut site-uri ca acesta si carti si sa incerc sa reconstitui in suflet si minte adevarata spiritualitate romaneasca, cea cu care ma mandresc si pe care o "cant" de fiecare data cand am ocazia.

M-am tot intrebat ce s-ar intampla daca fiecare dintre romanii plecati "dincolo" ar povesti unui singur prieten strain despre Eminescu (sau Enescu sau Brancusi sau Blaga sau...), daca de Craciun am da cadou (si) un CD cu muzica romaneasca sau o traducere a poeziilor lui Eminescu ori un album cu reproduceri dupa Grigorescu
#8656 (raspuns la: #8651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca un burete.... - de cosmacpan la: 28/04/2004 01:41:24
(la: Poveste)
Dumnezeu a lasat ploaia tocmai pentru a mai inmuia pamantul pentru a nu lasa sa se usuce nimic. Daca ceea ce scriu eu poate face bine nu pot decat sa ma bucur iar daca mai da nastere si unor schite sau tablouri cu atat mai bine. Poate ca urmatoare dumneavoastra expozitie de succes va fi tocmai cu aceste lucrari (am spus poate dar de fapt sunt sigur de acst lucru). Va urez succes si spor la lucru. Partea a doua......

PS: poate ca cei de la Cafenea vor dori sa-si infrumuseteze salile si cu cateva tablouri.
#14631 (raspuns la: #14600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zodiile in caz de moarte - de mirelavus la: 15/09/2004 22:12:33
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Cum se descurca zodiile in cazurile de moarte
clinica?

Berbec-" Cine-i seful aici? Vreau sa-l vad pe Zeul
Suprem acum! Sunt mort? Zau, nu am crezut ca mi se
poate intampla chiar mie!! De unde pot sa fac rost de
un palat de cristal luminat ca ala??"

Taur: Parasindu-si corpul, Taurul realizeaza ca nu
mai are stomac si se intoarce instantaneu in corp,
fara sa vada tunele, lumini sau entitati ceresti, ceea
ce il face sceptic pentru tot restul vietii

Gemeni: Ideea de baza in cazul Gemenilor nu este
experienta in sine, ci felul in care o pot infrumuseta
atunci cand o povestesc ( sau o scriu) . De vreme ce
Gemenii se simt bine in orice lume, mai putin intr-una
fara telefoane, internet sau alte mijloace de
comunicare, se intorc in corp destul de repede- iar
gura are tendinta de a functiona inaintea restului
corpului

Rac: Racii traiesc cam 125 ani si, in general, nu au
de-a face cu moartea aparenta. In schimb, din cand in
cand, se pot apropia de ceea ce restul numesc "
viata", atunci cand isi fac curaj sa iasa din casa
pentru cumparaturi.

Leu: " Nuuuuuuuuuuuu....NU am murit! Nu, nu nu!!
Cine-s aia in alb? Ce naiba canta acolo..? Suna
complet aiurea. Eu pot sa cant mai bine! Unde e
dirijorul? Vreau un microfon acum! Si nu ma deranjati,
decat
daca e vorba de un impresar important!"

Fecioara: Dupa 60 ore de munca in continuu, Fecioara
pica franta si paraseste corpul, ajungand intr-un
tunel de lumina ce straluceste de curatenie..insa, in
curand, incepe sa se ingrijoreze la gandul ca cei
dragi au ramas singuri si fara ajutorul ei, asa ca
revine in corp instantaneu, se ridica, spune ca e ok
si se uita la ceas pentru a vedea daca nu cumva e in
intarziere.

Balanta: In corp, in afara corpului, in corp..in
cele din urma spiritul se hotaraste sa iasa...Balanta
vede un tunel la capatul caruia se afla o fiinta
luminoasa. " Sa fie Isus? Stai asa...poate e Kwan Yin.
Hainele alea sunt stilul ei". Nereusind sa se
hotarasca
daca sa traverseze tunelul ( ce ar fi moartea daca
nu ai cu cine sa o imparti??) , Balanta se trezeste
inapoi in corp din greseala, iar primul gand este sa
deschida o agentie matrimoniala pentru suflete..

Scorpion: De vreme ce majoritatea Scorpionilor au 9
vieti, acestia sunt tentati sa experimenteze multe
feluri de moarte aparenta ( uneori provocata de ei
insisi). Cand se despart de corp, o foarte mica parte
din ei traverseaza tunelul de lumina fara a intalni o
fiinta astrala cu care sa faca sex. Intrebati pe
cine ar dori sa intalneasca la celalalt capat- 75% vor
numi vampirul preferat, iar Meduza este urmatoarea
optiune.

Sagetator: Parasindu-si corpul, Sagetatorul nu se
poate abtine sa nu rada de felul stupid in care a
facut-o. Dupa ce reuseste intr-un fel complet
aiuristic sa strapunga tunelul de lumina, refuza sa se
intoarca in corpul pe care a incercat sa il abandoneze
atata timp , printr-o serie de accidente datorate
neindemanarii proverbiale. Deoarece este foarte curios
daca religiile "organizate" sunt valide, profita de
ocazie pentru a invata cateva lucruri esentiale...pana

cand, satule, entitatile astrale, il trimit inapoi in
corp , pentru cat mai mult timp posibil

Capricorn: Capricornului ii ia ceva timp sa realizeze
ca a murit, mai ales ca pe lumea celalalta sunt locuri
speciale, amenajate ca niste birouri, in care sunt
instalati Capricornii. Un domn batran si distins le
inmaneaza un manual numit" Cum sa reusesti in
afacerile
astrale", un exemplar de "evaluarea muncii" ( pentru
profani- evaluarea faptelor bune si rele din timpul
vietii) si o nota roz (reinviere). Capricornii se
intorc destul de repede in corp, nefiind capabili sa
indure existenta non-fizica

Varsator: Varsatorul ajunge in Rai, vede ca nu este
condus prin consens si se duce in Iad, unde macar e
anarhie si regulile sunt facute pentru a fi incalcate.
Intr-un mod ironic, experienta Varsatorului e destul
de traditionala- Dumnezeu- Tatal, Sf. Petru, coruri de
ingeri, etc, deci un alt motiv pentru a opta pentru
Iad. O data ajuns acolo, il enerveaza la culme pe
Satan & co. cu ideile lor de reforme, asa ca sunt
trimisi de urgenta inapoi in corp.

Pesti: Dintr-un motiv sau altul, Pestii nu prea
obesrva moartea aparenta. In schimb, intr-o zi de
munca normala, multi Pesti spun ca vad fiinte cu
figuri suferinde care le spun intr-un mod calm sa se
intoarca in corp.

Tomorrow Never Dies!
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
Pasagerul - de carapiscum la: 24/10/2004 16:29:23
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Cica un preot oarecare, dintr-o comuna oarecare, voia sa faca o biserica noua intr-un sat oarecare, insa crestinii lui erau mai degraba crestini prin botez, nu prin viata. Femeile stateau prin porti si barfeau mai toata ziua, pe cand barbatii isi petreceau veacul pe la crasme si dughene, intotdeauna pline pana la refuz- pline atat de zurbagii/cheflii cat si de fum de tigara si de miasme. Vazand el preotul nostru aceasta stare de lucruri si voind sa indrepte pe cat posibil pe cei cazuti in aceste patimi de dispretuit, desi inca tinerel si neinvatat in ale vietii, porni cu mare ravna sa stranga bani pe la oameni si sa le zica ce binefaceri ar aduce in viata lor spirituala o biserica crestina. Zis si facut. Numai ca din 10 abia unul de mai lasa ceva, si tot cu zgarcenie. Atunci se gandi asa: am sa ma duc si pe la aia din carciumi, poate ca fiind aburiti de alcool ma vor trata mai cu ingaduinta si le voi rupe din banii pe rachiuri. Intra la prima carciuma din cale... "Ce mai freamat, ce mai zbucium"...! Bodega clocotea intr-adevar ca in versurile "scrisorii a treia"- pasamite oamenii se razboiau cu paharele mai ceva decat cu plugul. Oarecum timid preotul indrazni sa spuna cateva vorbe, dar cum deschise gura toti amutira si-si indreptara privirile asupra lui. Din schimonositurile fetelor albastrite de bautura sau inrosite de transpiratiile aburilor alcoolici, preotul observa imediat ca facuse o impresie pe cat de proasta pe atat de neavenita. Unul dintre aia, care se credea mai destept si mai motat decat toti la un loc- deseori se gasea vorbind singur ca unei multimi de oameni- si care, se vede treaba, era pe cat de beat pe atat de pornit impotriva bisericii, veni tantos (pe cat il tineau picioarele inmuiate) in fata tanarului preot si-l scuipa de-a dreptul grosolan in obraz trantindu-i pe deasupra si o injuratura din aia porcoasa. Nimeni nu se astepta la asa ceva, nici chiar cei mai porniti impotriva bisericii. Insa preotul isi duse mana linistit si-si sterse flegma puturoasa de pe fata, apoi zise cu cel mai nevinovat glas pe care l-ar fi scos poate numai un copil: -Bine, iti multumesc, asta e pt. mine; dar pt. biserica si Dumnezeu dai ceva???

Din acea zi nici unul dintre cei care luasera parte la scena n-a mai lipsit de la biserica pe care ei insisi au ridicat-o si-au infrumusetat-o.

Concluzia referitoare la mine si mesajele mele: ce se zice despre mine mai pot rabda, insa ce se zice despre biserica n-am sa rabd niciodata!!! Oare n-ati citit nicaieri in Psalmi: "ravna casei Tale m-a mancat, Doamne!"?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26099 (raspuns la: #26066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
craciunul... ce cuvant frum - de rembrandt la: 22/12/2004 00:45:47
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
craciunul... ce cuvant frumos. Sau, cel putin, asa era... cand eu nu eram. Pentru mine, craciunul este un motiv de publicitate, comercializare... cand la televizor arnold schwarzenegger vrea sa-i cumpere supermanu' la copil... IN FIECARE AN si cand, la radio, rasuna ca niste miraje futile (pe care uneori mi se pare ca le aud chiar si cand nu am radioul aprins) 'feliz navidad' si 'jingle bell rocks'. Walmart-urile sunt pline de barbite à la Mos Craciun, preturile in magazine sunt marite 1 luna inainte de craciun cu 30% si apoi, de sarbatorile mult-asteptate, reduse cu 15%. Sau cel putin asa e p-aici pe la mine. Altfel spus, eu cam tot traiesc craciunul de vreo de 2 luni anticipat...

din alt unghi privit, daca as fi pe o insula indepartata unde nu ar exista publicitatea si interesele, craciunul ar insemna niste vin fiert cu scortisoara... de care imi este tare dor. Ar mai fi si atmosfera aia ultra-incarcata care nu te lasa si n-o sa te lase jamais sa uiti ca e craciunul. Mi-e dor de cozonac, de toata familia reunita pentru a 2-a oara in an pentru a face schimb de indiferente si pentru a fraterniza cu elementele (ca sa nu zica 'vecinii' ca suntem oameni fara principii!:).

cand eram in romania parca era mai fain de craciun. La TV erau filme cu Iisus, nu cu presupusul mos craciun... Probabil ca oamenii 'simplii' (ca sa ma exprim astfel) stiu mai bine sa infrumuseteze atmosfera preparand cozonacul si restu' decat oamenii astia 'complicati' de aici (canada) care, avand in vedere ca gasesc mielul si cozonacul gata facute la magazin... traiesc altfel (sau mai bine zis nu traiesc) sarbatorile.

gardez votre vie à l'abri de moi...
Pe mine nu ma pasioneaza. Dac - de mya la: 04/02/2005 01:21:47
(la: OPERATIILE ESTETICE O NECESITATE ?)
Pe mine nu ma pasioneaza. Daca as da de vreo 10 000 $ si ar fi sa aleg intre o operatie estetica si altceva, asa alege altceva.

In ultima instanta fiecare face ce doreste, sigur. Dar aia/alea care simt nevoia sa intre sub cutzit ca sa se intinereasca, sa se infrumuseteze fizic...au ceva carente la cap. Nu sunt multumiti cu ei insisi, au ceva complexe de inferioritate. De regula mare parte dintre cei care se opereaza sunt oameni nefericiti, cu probleme si au senzatia ca schimbarea fizionomiei ii va ajuta cu adevarat. Mai greu sa-ti schimbi modul de gandire.

Daca de ex. o tipa isi reface nasul ca s-a nascut cu el cat o banitza, sau balcoanele fiindca ii atarna pana la genunchi (inca din tinerete) sau mainile fiindca sunt cu pete, urate si ridate nefiresc...nu e nici o chestie. Sunt de acord. Cunosc pe cineva care si-a operat nasul borcanat sau pe altcineva care si-a scos pete si negi de pe fatza.

Dar alea care ajung sa-si scoata celulita in loc sa faca sport, sau sa-mi umfle balcoanele ca sa arate mai tare, sau sa-si mareasca barbia ca sa fie mai interesante...sunt complet ridicole. Sa fiu in locul lor as investi banii intr-un psihoterapeut meserias si asa scapa de complexe pe viatza.
femeie31 - de femeie31 la: 12/02/2005 08:28:08
(la: Femeia)
femeie31
Am doua variante pentru tacerea femeii........
1.isi face "somnul de infrumusetare", 2.e foarte suparata si ii ignora pe cei din jurul ei......indicat e sa nu o intrerupi in nici un caz :))
salut! sper sa ma primiti int - de gigi2005 la: 09/03/2005 20:06:33
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
salut! sper sa ma primiti intre voi!
Poti sa apreciezi calitatile sau defectele cuiva daca le compari. Atata timp cat nu exista termen de comparatie nu poti spune despre cineva ca este mai bun sau mai rau. Comunismul a impiedicat accesul romanilor la termenul de comparatie, occidentul, visul tuturor. Cu cateva exceptii, nimeni nu stia cum este "acolo"... Povesti pe la colturi, un prieten fugit, imagini truncheate pe care le primeam... Ati incercat vreodata sa descrieti o culoare unui orb? Acesta nu stie nor, frunza, portocala... Asa si romanii. Cum poti sa-i explici lui nea' Gheorghe ce e cu integrarea? Majoritatea acestor "neni" regreta comunismul pentru ca trebuie sa munceasca pentru a avea ce pune pe masa. Exista exceptia celor ce au plecat la munca, "capsunarii" si altii, care vin cu o alta poveste, de data asta mai apropiata de realitate, dar rupta totusi din universul de acolo restrans dealtfel. Mai sunt imaginile in miscare, din calatorii si vacante, care ne parvin infrumusetate sau nu.
Adevarul este ca de multe ori noi am vrut sa ne fi nascut "acolo", sa fi fost nemti, englezi, austrieci sau alta natie din care strabateau la noi informatii. Asa cum poate alte natii ne-au invidiat pe noi. Au fost ciprioti, albanezi, libieni, irakieni, congolezi, etc. ce au venit si au ramas aici pentru ca era mai bine ca la ei acasa. Pentru ei Romania era "acolo"...
Eu cred ca civilizatia se invata. Comunismul ne-a invatat sa luam de la comun ca din fata nu ne ia nimeni. De aceea integrarea este rea pentru ca trebuie sa muncim. Din pacate la standardele lor pe bani ca la noi. Cei ce au invatat lectia s-au descurcat si au plecat. Firmele europene au venit aici si au dat salarii romanesti. A mers o vreme dar acum nu mai tine. Daca esti bun, pleci. Problema lor este acum faptul ca est-europenii au scazut pretul fortei de munca, pret pentru care sindicatele lor au luptat zeci de ani. Si nu le convine. Nu patronatelor ci sindicatelor.
Oricum, ceea ce au obtinut ei nu a fost peste noapte, ganditi-va ca au ceva zeci de ani de democratie inaintea noastra.
Referitor la biserica, exista o vorba: sa faci ce zice popa si nu ce face popa.
#38794 (raspuns la: #38724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
off topic dar in tema - de donquijote la: 16/03/2005 19:46:25
(la: Ce sa fie ca sa fie bine (sondaj de opinii destinat barbatiilor))
n.b. anisia daca am luat-o razna prea tare poti sa-l stergi - nu ma supar

mi-am adus aminte de un 'test' pentru gasirea femeii ideale:
un tip care se ajunsese la concluzia ca e timpul sa se 'stabileasca' in viata are de ales intre trei femei si nu se poate hotari cu usurinta. ca sa inlesneasca procesul a facut urmatoarea incercare: a facut cadou fiecarei dintre candidate suma de 10 000$ ca respectiva sa faca cu ea ce-i trece prin cap si cu conditia ca dupa o luna sa-i raporteze ce a facut cu banii.
prima a bagat toti banii in cosmetice, tratamente de infrumusetare si garderobe, 'ca sa fie frumoasa pentru el si ca s-o iubesca mai mult'
a doua a cumparat stereo system cel mai cel mai, ultimul tip de home cinema si alte gadget-uri care le plac barbatilor, 'ca sa-i fie placut sa se intoarca acasa dupa lucru si s-o iubeasca mai mult'
a treia a luat banii, i-a investit in niste combinatii de bursa cu castigri mari si dupa o luna s-a intors cu 100 000$ ca sa-si poata permite toate fanteziile din lume si sa fie iubita mai mult'
intrebarea cheie: care e aleasa?
voi pe care ati alege-o?
:)))

la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
'neatza ratzushtelor - de fefe la: 07/04/2005 18:13:58
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Mai ce mai stiti trancanii dis de dimineata. Pina v-am citit o trebuit sa
o iau iara de la cap, ca ati mai scris de citeva ori.

Jimilici mersilici de poze. O sa caut acuma cardamon ca mi-ai facut
pofta. Abea astept sa-l incerc in cafea. Am cumparat un picior de miel
care il am la congelator, si daca tu zici ca se poate pune si pe carne
de miel atunci o sa incerc si asa. Imi promiti ca nu-l stric?

Cine zicea de prajituri? Eu sint gata oricind sa ma apuc de seria a doua.
Auziti, ma gindeam oare cum i-ar sta cremei de cremesh intr-o clatita si
niste fructe proaspete pe deasupra. Mmmm, nu-i aici Ivyshor sa ne
spuna sa nu-i mai facem pofta. Draga de ea lucreaza ca robul la
stapinul nou, dar o sa vina ea inapoi.

Baieti, voi ce retete aduceti la iveala ca nu degeaba sinteti membrii la
clubul fefelinelor. Camy ia aminte, biletul de intrare este o reteta noua
si gustoasa.

Auziti voi, ce-ar fi daca am face o rubrica "Infrumusetiri Aristocrate"
unde sa vina Jimilici si alte fefeline sa ne puna retete de infrumusetire.
Chiar ma gindeam ieri sau alaltaieri ca-mi trebuie ceva special a-la-Jimmilici
pentru ten. Jimmilici ce zici?
eu nu am nici un viciu :-)))) - de Dr Evil la: 16/04/2005 19:22:30
(la: Sa vorbim despre vicii.)
Cum sa spun ca am vicii cind consider tot ce fac e absolut normal?

Fumez... dar este asta un viciu? Lumea fumeaza de mii de ani si sint multi care fumeaza mai mult decit mine. De ce m-as considera un vicios?

Imi place sa beau!... cu masura (well, nu conteaza marimea masurii... hahahah) dar lumea bea de mii de ani, vinul este un produs natural al unui proces natural de fermentatie... Deci, nu am de ce sa ma consider un vicios?

Imi plac femeile! Well, dar femeile sint esenta noastra de a trai. Noi sintem cei datori sa le iubim, alintam, sa le cumparam bijuterii si haine scumpe. Ne place sa le vedem frumoase si de multe ori platim pentru a le ajuta la infrumusetare. Dar este asta un viciu?

La ce alte vicii va mai referiti? Vorba aia: ce este frumos si bun in viata este imoral, nesanatos si ilegal. Fara ele viata este plictisitoare... Eu nu vreau sa ma plictisesc.

Va doresc sa nu va plictisiti in viata,

Dr Evil
#43965 (raspuns la: #43959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donare de organe - de anacrom la: 21/05/2005 18:01:35
(la: Donare de organe in caz de deces subit)
Ma bucur ca gasesc discutii despre acest subiect. As vrea sa adaug ca biserica nu are nimic impotriva cu donarea de organe atata timp cat nu este vindere de organe si este facuta pentru a ajuta pe cineva si nu pentru a infrumuseta, intineri etc pe cineva impotriva legii firii. Iar o alta adaugare este ca nu numai biserica ortodoxa (aici aveti si dovada http://www.crestinism-ortodox.ro/html/11/11c_transplant_organe.html incerca-ti adresa asta) este deacord ci si celelalte caci se considera jertfa de sine care este apreciata atata timp cat aceasta hotarare este luata fara presiuni din exterior din proprie vointa cu dorinta de a face un bine celorlati.
Daca este cineva care are intrebari mai multe despre acest subiect adresa mea de mail este crom_ana@yahoo.com si cred ca as putea oferi cat de cat informatii utile. Eu impreuna cu niste colegi de ai mei (suntem studenti la medicina inscrisi intr-o asociatie studenteasca) incercam sa avem un program ce se numeste "organ donorship promotion project" care evident nu a inceput la noi in tara dar sa speram ca va lua ceva amploare si aici. Momentan site-ul nu a aparut inca dar cred ca in toamna va fi gata ... acum adunam doar informatii si persoane de contact.
toate cele bune tuturor
link, gigi - de giocondel la: 11/06/2005 20:25:01
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
aici puteti gasi niste poze cu terasele baha'i

http://www.bahaipictures.com/

sper sa va placa..de fapt, primul specialist in gradinarit care a vizitat gradinile si a servit acolo facand planuri pt infrumusetarea lor, este un prieten de-al meu care locuieste aici, la 5 minute de noi.Un batranel plin deenergie si tare de treaba.

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

angoasant...?? - de ADAM la: 14/06/2005 02:49:10
(la: Cel mai angoasant poet)
O ,timp,tu care infrumusetezi pe cei morti,
Tu care impodobesti ruinele,
Tu care mangai;
Singurul care vindeca inima ce sangereaza;
Cel care verifica adevarul si iubirea.

Versuri de o asemenea profunzime ca cele de mai sus, din Child Harold, pot fi angoasante numai daca erai cu gandul in alta parte cand le citeai.

Iar Baudelaire in Metamorfozele vampirului,zice:
Am buze moi, si-n ele am tainica stiinta,
De-a pierde-n orice clipa,pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii,
Barbatii vin la mine cu zambet de copii
.......
In sarutari atata de priceputa sunt,
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline,
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine.

Asta da, e angoasant.

Iar Bacovia m-a invatat sa fiu realist:

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine,
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert,
E vechi pacatul,
Si nu esti prima vinovata.
In cinstea ta ,
Cea mai frumoasa dintre femeile ce mint,
Am ars miresme otravitoare in trepieduri de argint,
Si-n pat ti-am presarat garoafe,
Si maci,
Tot flori insangerarte
.............
Dar iata vine miezul noptii,
E ora cand amantii altadata
Sorbeau cu amantele-n preuna
Otrava bine cuvantata
..............
Si spune-mi
Dintre cati avura norocul sa te aiba asa,
Cati au pierit?
Si cati blestema, de-a nu te fi putut uita?

De-ai sti cate fete oftau cand le recitam aceasta poezie?

Profetul luiKhalil Gibran, ar merita sa fie invatat in intregime

In cinste ta ,Irina!

homo homini deus
intreaba-te in continuare - de zuzik la: 11/07/2005 13:24:54
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Populatia globului este atat de numeroasa incat competitia ne omoara...
fiecare simte nevoia sa fie cat mai frumoasa, cat mai admirata, rezulta cat mai libera sa-si aleaga partenerul pe care il doreste;
moda e pentru a ne infrumuseta, dar, ce-i drept, de multe ori moda e privita cu superficialitate si se creaza efectul opus celui dorit: in loc de ceva surprinzator, original, o uniformizare; e trist;
(n-ar fi prima oara cand o ideologie bine intentionata e aplicata gresit)
Interesant - de fefe la: 16/08/2005 20:45:20
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Eu nu stiu cum sint produsele lor dar ma mir cum de nu pot sa formuleze
ceva cum trebuie cind ei se dau mari si tari ca sint experti in chimie si
alte alea. Ori incearca sa formuleze ceva ca sa semene cu ceea ce vine
din import dar nu au solutiile necesare la indemina, ori nu sint capabili.
Eu una m-as folosi de ceea ce este la indemina. Adica produsele naturale
si retete formulate pe ceea ce se gaseste pe piata lor locala. Aici in
America se pune foarte mare accet pe tot ce este cit mai natural posibil,
adica cint mai putine chimicale in tot ce cumperi. Si de multe ori vezi cite
un produs care ii zice ca provine din nu-sh ce tara Indiana sau Egipteana
cu secrete antice pentru infrumusetare. Adevarul nu-l stiu care e, dar
cel putin suna bine.
kitschul...o broderie de plastic - de joolee la: 18/09/2005 23:38:39
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
dupa "parerea mea" kitsch inseamna a incadra "Gioconda" intr-o rama de plastic aurit incastrat cu diamante (veritabile):), adica a estompa/anula valoarea unui obiect prin "infrumusetarea" lui, oricat de putin necesara ar fi.

"by the time you read THIS, you've already read it"



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...