comentarii

inger si demon dan brown


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Ingeri si demoni-Dan Brown A - de mermaid la: 14/08/2006 12:06:13
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Ingeri si demoni-Dan Brown
A trai pentru a-ti povesti viata-Garcia Marquez
Indragostita de un masai- nu mai stiu autoarea :(
**********
Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de doua ori, se va intampla cu siguranta si a treia oara.
l-am descoperit pe Dan Brown - de daniela_sorina_albeanu la: 23/11/2005 10:21:00
(la: Ultima carte)
Astazi termin "Codul lui Da Vinci", urmeaza "Secretul templierilor" (stiu ca nu-i apartine lui Dan Brawn), dar ma asteapta pe noptiera!.
Nu stiu ce simtiti voi, dar eu regret atunci cand termin o carte care mi-a placut in mod deosebit. Asa cum au fost "Ingeri si demoni" si "Codul lui Da Vinci" in ultimul timp.
P.S. Zilele acestea ma duc la Gaudeamus - astept cu nerabdare!
"Codul lui Da Vinci" este doar un roman, susţine Dan Brown - de RSI la: 16/03/2005 16:32:11
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"Codul lui Da Vinci" este doar un roman, susţine Dan Brown



Mediafax, 16 martie 2005




LOS ANGELES, 16 mar


Vaticanul a atacat dur, marţi, "Codul lui Da Vinci", numind cartea o compilaţie de minciuni, însă autorul menţionează pe site-ul său că aceasta este "un roman, deci o operă de ficţiune".

Pentru edificare am inclus si un link catre situl lui Dan Brown:

http://www.danbrown.com/novels/davinci_code/faqs.html






==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

Dan Brown, Pavel Corut & co - de ampop la: 24/03/2005 11:13:53
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
O fi Dan Brown un fel de Pavel Corut sa-i zicem mai evoluat??? E nevoie de rasturnarea CREDINTEI si a Bibliei... securistii romani incercand stangaci sa-l aduca inapoi pe Zamolxe si o asa zis mitologie getodacica, despre care nu avem mari dovezi. Funny isn't it? Da' stiu ca se vand (se vindeau in anii '90 ale lui Corut) in draci cartile lor!
Mario
#40608 (raspuns la: #40603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dan Brown vs. Pavel Corut - de RSI la: 24/03/2005 11:29:41
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Dan Brown foloseste anumite teorii si evidente istorice din care o parte sunt indiscutabile. Repet istorice. Nu exista nici o legatura cu credinta.Ca unele din personajele sale cred anumite lucruri, asta nu inseamna ca au si dreptate, sau ca autorul le da dreptate.Cartea invita daca vrei la o discutie, o desbatere, nu face "propaganda".
Pavel Corut, ca un bun securist responsabil cu desinformarea amesteca fapte istorice cu minciuni propagandistice despre istorie, distorsionari si prezentari incomplete, dar care-i gadila pe unii la glanda salivara a nationalismului.

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#40614 (raspuns la: #40608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
L-am prins pe dan brown... - de missU la: 15/01/2006 16:48:14
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
...cu pasarica din Geneza.
"...Din nefericire filozofia si teologia crestina au decis sa confiste aceasta putere creatoare a femeii si sa ignore adevarul biologic si l-au considerat pe barbat creator.
Geneza ne spune ca Eva a fost creata din coasta lui Adam.Femeia a devenit astfel o prelungire secundara ,o derivatie a barbatului.Una pacatoasa.Geneza a reprezentat inceputul sfarsitului pentru divinizarea femeii..."
pag.255-Codul Da Vinci
Inaintea de a arata unde-i buba,cateva consideratii personale.Imi plac romanele lui Dan Brown,teoria conspiratii,a manipularii si toate
criptogramele alea ma incita si ma fac sa uit de timp.Le gasesc excelente romane de(nu de coafor,cum scria cineva mai inante,
din cauza de chelie -am prins ironia, misoginule!)calatoriile mele .Am
inceput cu "Deception point" din spirit de fronda fata de "Da Vinci code" si de meserie fiind geolog.N-am gasit nici-o greseala ,drept urmare baiatul
isi face bine munca de documentare.
Acum sa revenim la inceputuri,adica la Geneza,fiind primul capitol al
Vechiului Testament , e scris si descrie istoria evreilor inainte de Christos, deci inainte de crestinism,deci-vorba lui Netoiu "filozofia si
teologia crestina" nu puteau influenta rolul divin al femeii.
Imi cer scuze daca greseala a mai fost relevata de altcineva inaintea
mea-recunosc n-am citit toate postarile-dar vin cu o propunere:
Hai sa-l bagam pe Dan Brown in geneza ma-sii,pe site-ul lui oficial,in romana,tziganeste ca tot ii plac lui criptogramele.
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dan brown si al sau codul lui - de who_Cares la: 02/11/2006 00:01:11
(la: False valori)
dan brown si al sau codul lui daVinci...prea mare valva...pe ceva ce e fictiune....sunt carti SF mult mai bune....bine k acum e o problema importanta pt unii religia...dar si in sensul asta sunt lucrari mult mai bune si veridice...k sa nu mai spunem ca pe unii mai slabuti asa i-a cam dezradacinat....chiar nu inteleg atat valva...cred ca nici Eminescu n-a avut parte de asta ceva...si el chiar e o valoare nu e o capodoopera nici artistic si nici nu-i document
ultimele 5 carti dar nu ultimele - de daniela_sorina_albeanu la: 24/10/2005 20:19:24
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Fortareata digitala Dan Brawn
Ingeri si Demoni Dan Brawn
Strigoiul Ion Agarbiceanu
Opere complete Sigmund Freud
Omul care isi confunda sotia cu o palarie - Oliver Sacks
E numai vorba de "Codul luiDaVinci"? - de mircios la: 12/02/2005 09:14:06
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"Belbo's favorite sentence he saves for pretentiousness, 'Ma gavte la nata,' which means something like 'take the cork out [of his ass] and let the wind out.'"[Google search]
Chestie pe care nu a facut-o nimeni pana acum pe fasia asta de discutie.
Ma infioara cand vad cum oamenii bat apa in piua doar ca sa auda zgomot. Eu o sa va dau tirbusonul:


Nimeni nu se intreaba de ce se promoveaza mediocritatea, ba mai mult, se ridica la nivel de geniu. Lucru care de altfel tinde sa se intample cam peste tot in ultima vreme. Cred ca unui om normal ar trebui sa i se para ciudat ca o carte ca aceasta a putut sa stea aproape doi ani de zile ca varf de lista a lecturilor si vanzarilor in America, Franta, Italia, mai putin Germania, Spania, si uite ca acum va avea aceeasi soarta in Romania si alte tari "civilizate".
E o carte care este nula din punct de vedere literar, are o actiune comuna si personaje de benzi desenate. Asa cum bine mentiona cineva arata ca o carte de Sandra Brown adica puternic ajutata de calculator. E scrisa dupa Ingeri si Demoni, dar nu e cu nimic mai buna sau mai rea. Este doar jocul publicitatii (ca si Potter Books, a aparut aproape simultan in mai multe limbi) care o face atat de atragatoare si ca experiment probabil ca e un experiment reusit.
Ce e ingrozitor este ca nimeni nu se intreaba de ce, dupa succesul pe care l-au avut "Pokemon movies" la o anumita categorie de varsta, succes obtinut mai ales prin propaganda si reclama, dupa ce lumea a fost "ravasita" de Fenomenul "Potter" la alta categorie de varsta, apare aceasta nulitate de "Codul lui DaVinci" ca sa incununeze construirea omului de tip nou, consumator idiot si lesne manipulabil, gata sa isi schimbe credintele si convingerile dupa o comanda de la centru. Daca cineva ar urma zicala care spune ca daca vrei sa ajungi la sursa raului trebuie sa urmaresti curgerea banilor, ar vedea ca toate, plecand mai mult sau mai putin din acelasi loc, urmaresc o construire nu numai a unui om de tip nou dar si a unui crestinism de tip nou care sa fie capabil sa asimileze sau sa se agreneze cu usurinta alaturi de alte religii "pagane."
Din fericire, ce se pierde din vedere in acest experiment e ca o religie nu se poate crea si nici re-crea, ci trebuie intemeiata. Iar istoria arata ca nu paiate de genul Dan Brown pot fi facuti peste noapte intemeietori de religie. Nici macar regi sau faraoni care au incercat nu au reusit.
Ce este ingrijorator este apatia cu care oamenii se lasa manipulati si lipsa de responsabilitate fata de ei insisi si fata de statutul lor de oameni.
Este ingrijoratoare usurinta cu care oamenii obositi ai acestui mileniu accepta castrari spirituale de la cele minore de genul "The DaVinci Code" pana la cele mai infioratoare de talia "Razboiului impotriva Terorismului."
Nepasarea a devenit deja nesimtire. Inchisi in mintea lor ca intr-o celula stramta, oamenii zilei de azi schimba sabloane mentale la servici, intr-o camera viruala de chat, la coada, la o bere, la club sau la sala de gimnastica si au senzatia ca sant liberi. In timpul asta, afara, tropaie cizmele distrugerii intr-o uluitoare reala libertate de a se juca cu vietile si mintile lor.
Actiunea incepe de acolo de unde oamenii inteleg ca viata e mai simpla decat sant indemnati sa credeada ca e. "Ce as putea sa fac? Cum sa ma lupt?" vor intreba unii. Raspunsul e simplu si era scris pe frontispiciul Oracolului lui Apollon din Delphi:
"Nimic prea mult. Cunoaste-te pe tine insuti."
Cartea "Codul lui DaVinci," in nimicnicia ei, este deja prea mult, insa pentru cel care se cunoaste cu adevarat nu poate ramane decat o incercare, abila poate si sigur perversa, insa fara rezultat de zdruncinare a credintei si cunoasteri de sine.
#36116 (raspuns la: #34825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragul Nichita - de vernil la: 03/04/2005 15:47:41
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cum sa-l uitam pe Nichita? Niciodata. Mintea mea "se invarte" mereu asupra verusrilor:
TOTUL IN JURUL MEU ESTE EU INSAMI. DATI-MI O FRUNZA CARE SA NU-MI SEMENE ..."
Ultimele carti citite au fost ale lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci si Ingeri si Demoni. SUnt o impletire subtila intre beletristica, documentar si religie. Voi incerca sa citesc si Jaques Perry – Insula Altuia , daca spuneti ca este unica. Nu ma opresc asupra unui autor, al unui stil. Sunt momente in viata cand citesc numai Blaga, Bacovia, Eminescu, Borges, dupa care s-ar putea sa-mi plimb gandul spre O mie si una de nopti.
In schimb, sunt scriitori care iti bulverseaza existenta. Aici l-as include pe Carlos Castaneda , dar si pe Osho.
Este foarte adevarat ca scriitorii isi lasa parca o parte din suflet in randurile ce le scriu pentru ceilalti. La fel de adevarat este ca si noi, ceilalati, de dincolo de pagini, retraim inca o data momentele care le-au marcat existenta.
Cu prietenie,
Vernil
#41782 (raspuns la: #41530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai dreptate - de Doamna T. la: 06/10/2005 17:14:08
(la: Paulo Coelho?)
Trustman, sunt de acord cu tine. Coelho este unul dintre cei mai slabuti autori pe care i-am citit... Nu cred ca incape comparatie intre scriitorii sud-americani adevarati si Coelho. Dan Browne cu al lui Cod este mult mai interesant; daca nu scrie literatura de valoare, macar citesti cartea pe nerasuflate (desi acum incerc sa citesc "Ingeri si demoni", si modelul este acelasi ca si in Cod, deci.. asta spune multe despre creativitate). Pe cand Coelho.. sa fim seriosi. L-am vazut intr-un interviu: este genul care pozeaza in scriitor profund, si pare tipul potrivit pentru a da publicului impresia ca citeste literatura adevarata numai pentru ca o intelege.. le maguleste orgoliul cultural.
#77123 (raspuns la: #26063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
I LIKED IT A LOT!! - de caty_lina la: 18/01/2006 20:09:30
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Am citit cartea si marturisesc k mi-a placut foarte mult...Intr-adevar ceea ce el dezvaluie nu este pe placul tuturor , insa de ce sa nu privim cartea ca si un simplu rezultat al imaginatiei lui Dan Brown sau ... in unele cazuri al cercetarilor facute de el....Si eu cred in Dumnezeu si sunt convisa ca multi dintre voi cred....e normal sa fii socat cand citesti asemenea afirmatii...insa eu am incercat sa privesc in spatele acestora si am ajuns la concluzia ca este o carte foarte faina mult mai captivanta decat alte romane polististe

Am citit si "Ingeri si Demoni" ...ideile lui sunt din nou indreptate impotriva crestinismului , religiei insa recunosc ca imi place extrem de mult stilul in care scrie si tocmai am inceput o a treia carte"Conspiratia"...


Best wishes for all!!! si ...marturisesc ceva...DINTRE SADOVEANU , CREANGA,CALINESCU ETC...EU IL ALEG PE DAN BROWN!



V-AM PUPAT:*
nu stiu cati din cei ce ati s - de andybv la: 08/03/2006 20:23:37
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
nu stiu cati din cei ce ati scris aici ati citit cu adevarat cartea...si daca ati citit-o mai uitati-va o data...dan brown scrie clar ca este un roman fictiv..cei care au citit cealalta carte a lui dan brown, "ingeri si demoni",pot sa-si dea seama de asemanarea izbitoare dintre cele 2 carti: religie, organizatii secrete, sfarsitul lumii s.a.m.d
autorul precizeaza ca sunt niste intamplari fictive...a vazut ca prima carte a avut o priza foarte mare la public si a scris-o si pe a doua cam in aceeasi idee...asa ca nu va mai ganditi ca toate organizatiile secrete (religioase sau nu) au existat...sau ca sfarsitul lumii va veni....
evident ca mai citim - de allynutza la: 13/03/2006 13:20:39
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
uite ca mai exista oameni care mai citesc.....degeaba se zice ca generatiile astea se duc de rapa...exista si exceptii!!!!!

11 minute
alchimistul(prea tare cartea)
codul lui davinci
conspiratia
ingeri si demoni(intrece cosul lui davinci)
(just love dan brown):D
dorian gray .... da! de senza - de hadul la: 29/05/2006 21:06:52
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
dorian gray .... da! de senzatie
una dintre cele mai citite carti, de catre mine, a fost elevul dima dintr-a VII-a. cred c-am recitit-o de 8-9 ori! si acum de mi-ar pica in mana as devora-o
ultimele - sa nu radeti, va rog - harry poter (vreo 5 volume) pe care le-am cumparat copilului, intr-o incercare disperata de al rupe din fata calculatorului si / sau a televizorului!
si sa nu uit dan brown : codul lui davinci, ingeri si demoni, fortareata digitata - mult prea ...indiana jones -comerciale
#125060 (raspuns la: #112214) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de RSI la: 10/09/2008 08:36:16 Modificat la: 10/09/2008 08:37:19
(la: Big Bangul de la Geneva)
vedeti daca nu cititi Dan Brown ? ;))
daca ati fi citit "Ingeri si Demoni" ati aflat de CERN si cu ce se ocupa!!
oricum, in jurul experimentului s-a facut un tambalau, o miscare danbrowniana (sic), cu rolul de a mari publicitatea. Culmea ar fi ca experimentul sa esueze si 4 miliarde de euro sa se fi dus pe apa Sambetei.
Ca o curiozitate. Cand s-au construit primele locomotive cu abur, unii "oameni de stiinta" au avertizat contra deplasarii cu peste 100 km/ora, ca sa nu fie striviti pasagerii de acea viteza halucinanta (pentru acea epoca).
Deci, sa ne relaxam si sa privim desfasurarea evenimentelor.
RSI - de Paianjenul la: 10/09/2008 15:14:23 Modificat la: 10/09/2008 15:21:38
(la: Big Bangul de la Geneva)
"daca ati fi citit 'Ingeri si Demoni' (de Dan Brown) ati fi aflat de CERN si cu ce se ocupa!!"

- Eu am citit-o... si singurul lucru util pe care consider ca l-am invatat citind-o e ca am aflat cu ce se ocupa CERN-ul...

#340865 (raspuns la: #340612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Codul da Vinci - de Grettel la: 25/11/2004 16:19:14
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Tocmai am terminat-o si m-am apucat de "Ingeri si Demoni".
Am perceput cartile astea ca pe un roman captivant, scris sufiecient de bine "ca sa te prinda", in stilul politist/de actiune, in care, insa, nu intilnim o confruntare de forte fizice ci mai degraba de idei. Mai poti afla ca exista societati secrete (hm, despre care totata lumea stie) si intrigi ascunse (pe care le intuim cu totii). Si te mai poti gandi ca poate adevarurile de-a gata sunt comode dar chiar sunt adevaruri? Oricum, ideea e ca in fond e mai important sa crezi decat ce crezi si castiga cel care crede mai mult si indrazneste corespunzator.
Cine mi-a recomandat sa citesc D. Brown astepta cu nerbdare reactia mea, care este: un minunat roman politist de actiune, care mi-a facut pofta sa citesc mai mult despre istorie, arta, religie si care mi-a dat ideea ca poate, daca sunt femeie asta e totusi de bine (chiar daca Dumnezeu si oamenii lui sunt barbati). E o carte foarte placuta si reconfortanta!
O alta parere - de catcri la: 25/11/2004 17:03:57
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Fictiune sau nu cu "Codul Da Vinci" se intimala exact ceea ce a vrut autorul, adica sa se vorbeasca. Intentia lui Brown si mai ales a editorul a fost de a stirni interesul opiniei publice mondiale. Pe seama acestei carti s-a vorbit si s-a scris mult si poate inca se va mai scrie. Am vazut o serie de reportaje care au incercat sa dezvaluie misterul cu marturii si explicatii mai mult sau mai putin atendibile. In legatura cu Da Vinci si misterele lui s-a scris mult, ca sa nu mai vorbit de Templari.
Si intorcindu-ma la carte, dupa umila mea parere e un thriller clasic..cui ii place genul poate citii ultimul lui Brown “Ingeri si demoni”, tot mistere, tot coduri de descifrat, tot Renastere, dar de data asta la Roma si mai ales dinnou Robert Langdon.



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...