comentarii

ingrijire batrani


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
problema sotiilor/familiilor romanilor intorsi - de 1brasovean la: 16/08/2008 19:17:18
(la: Despre emigraţie - între Bine şi Rău)
ceea ce autoritatile romane nu stiu inca sa rezolve este cam asa:

-daca romanii se intorc [lucratorii in constructii, spre ex.] ce se intampla cu nevestele lor?
ele, multe, lucreaza acum, chiar daca mai prost platite, la ingrijirea cate unei case, ingrijirea batranilor, in alimentatia publica [restaurant, bar] etc.; prin urmare - desi secundara - este o sursa de venit. in cazul intoarcerii familiilor cum sunt asigurate surse de venit si pentru doamnele in cauza?

-unde si la ce cuantum al chiriei va locui familia? -in cazul in care sotul va accepta un job in romania?

-unde si la ce standard vor merge copii familiei respective la scoala/gradinita, in cazul repatrierii?

acestea ar fi trei dintre intrebarile pentru care ar fi dificil de dat un raspuns. in fapt ar fi nevoie de solutii, nu e de ajuns sa VREI ci sa si POTI.
...INSULA ALTUIA - de amari la: 18/09/2009 12:10:20
(la: ce fac la batranete?)
Multi stiu macar cateva cazuri de jnapani sau de persoane care au simtit o usurare si bucurie atunci cand cineva din familie ori din grija(responsabilitate) a decedat.Ingrijirea batranilor fara copii din ziare nu este asemenea cu cea descrisa aici,de mine sau acel site!Dumneavoastra de ce ati cautat un camin pentru soacra?Ca sa dispara mai repede sau ca sa va spalati pe maini de toate in schimbul unei sume de bani doar?Pana la urma tot ati gasit pe cineva,undeva in care aveti incredere si sa dea Domnul sa nu va fi inselat.La buna vedere.
#482593 (raspuns la: #482578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna - de Marisca la: 16/03/2011 21:00:50
(la: viata romanilor din germania)
Eu sunt noua la aceasta ,, cafenea,,, ma numesc Florica si sunt din Timisoara, am lucrat in Germania 3 ani ca ingrijitoare batrani, am plecat din tara deoarece cand treci de 40 de ani e aproape inposibil sa mai gasesti geva de lucru in Romania.
Batrana la care am lucrat a murit, acum sunt din nou in Romania si imi caut de 3 luni sa plec din nou in Germania la lucru dar din pacate nu am mai gasit nici o firma care sa aibe nevoie de femei pt lucru in Germania la ingrijit batrani.
Va rog daca stiti geva anuntati-ma si pe mine, am ajuns in progul disperari, sunt divortata am 2 copii la facultate si care deasemenea sunt nevoiti sa munceasca in putinele ore libere care le au pt a putea supraveti.
Va rog cine ma poate ajuta sa ma contacteze pe adressa de mess: mariscamihaela4ever@yahoo.com
Va multumesc
#602577 (raspuns la: #519408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Batran si bogat spui tu, la c - de Ingrid la: 31/10/2003 01:02:43
(la: Timp si Succes)
Batran si bogat spui tu, la ce ti-ar mai folosi te intreb eu!?
Esti deci tanar si sarac (dar nu sarac cu duhul), deci ai tot viitorul inainte. Si pentru un viitor visat nu este nevoie decat de curaj si ...speranta.
batran/bogat -aspectul material al discutiei - de Catalina Bader la: 03/11/2003 10:39:23
(la: Timp si Succes)
Pentru ca la asta te referi?!

Variante:

1, batran /bogat - ce folos? se gaseste o fetiscana/un baietas cu ochi luminosi care sa te lase ...batran

2, batran/sarac - poate ai avut norocul sa intalnesi o dragoste adevarata si nu esti singur si nefericit

3,TANAR/bogat- cam rare cazuri.
O sa risipesti banii prin Cazinouri si pe masini de lux si te trezesti intr-o zi batran si sarac - ce pacat!

4, TANAR/sarac - pai cam asa am fost noi, toti romanii

Si uite ce au reusit altii -tot romani.Sa-i felicitam si sa invatam.

Si sa nu uitam ca bogatia vine din suflet, nu din zgomotul monezilor intr-un buzunar spart.
Butoiul cu melancolie - de ampop la: 30/09/2004 12:01:06
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Citindu-ti randurile sis Myriam am cazut in butoiul cu melancolie, regasindu-ma in panseurile tale. Am 44 de ani, unii ar zice ca sunt realizat, slava lui G-d ca am o sotie extraordinara, un job ce ma pasioneaza intr-adevar, copiii si ei multi,cu bune cu rele...:), plutesc la nivelul middle class-ului din tara...am vrut sa plec dar...parintii batrani si bolnavi ai ambilor ne-au pus pe asteptat... si..."Ce dracu ratare sa le explici cand ei te invidiaza pentru job-ul tau plin de fitze si de avantaje?". Nu cred ca e momentul sa-mi plang de mila, nici sa ma gandesc la pensie ca toti cei din Romania, la ingrijitul nepoteilor etc...Curaj sis, poate maine va fi o zi mai buna si cine stie, poate plecam din Romania spre alte meleaguri, circulam, ne intoarcem...ratacim prin lumea asta...
Shalom sis,
Mario
esti misogin/a???????????????? - de ileana f.m. la: 30/11/2004 20:25:29
(la: femeile din diaspora (si nu numai))
Draga, draga...si iar draga,
Vezi tu, mi-ai "atins o coarda sensibila". Uite, am sa-ti povestesc eu o instorie adevarata-pentru ca EU am trait-o!!!!Am plecat din tara la 38 de ani, destul de "batranica" ca sa vin la "proudus", nu crezi?!Am muncit, tot ce mi s-a oferit:am ingrijit copii, batrani;am facut curatenie;am muncit ca bucatareasa intr-un retaurant, mi-am platit patru ani chirie si avocati ca sa obtin rezidenta si m-am si casatorit cu un spaniol. Si asta fara sa fiu c....Mama masii!!!!sunt de acord sa ne trateze cu dispret cei de aici, pentru ca venim cu studii universitare sa facem de servitoare, dar tu - roman sau romanca ce esti, cum iti permiti sa judeci si sa ironizezi?!Am luptat ani de zile aici ca sa nu plec fruntea si vii tu acum sa-mi spui ca romancele nu pot face altceva decat prostitutie?!!Avand reprezentati ca tine, nu ma mira de ce suntem atat de denigrati afara....Multumesc!
un arab batran - de Belle la: 14/12/2004 14:21:22
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un arab batran traia langa New York. Ar fi vrut sa cultive cartofi, dar
era singur si garbovit. Fiul sau studia in Paris, asa ca decise sa-i
scrie un email sa-i explice problema.
"Draga Ahmed, sunt foarte trist ca nu pot planta cartofi in gradina
noastra. Sunt convins ca daca ai fi fost aici, m-ai fi ajutat si am fi
sapat toata gradina. Al tau tata" Ziua urmatoare primi raspunsul la
mail.
"Draga tata, te rog nu te apuca sa sapi in gradina. Acolo am ascuns
"CHESTIA". Al tau fiu, Ahmed" La 4 dimineata se trezeste arabul cu CIA,
FBI, Armata si Rangerii in gradina. Cauta si scotocesc fiecare milimetru
din gradina, dar nu gasesc nimic. Dezamagiti insa, pleaca toti. A doua
zi primeste arabul un mail de la fecior:
"Draga tata, sper ca intre timp gradina noastra sa fi fost sapata sa
poti cultiva cartofi. Mai mult decat atat nu am putut face pt tine. Al
tau fiu, Ahmed"

#31619 (raspuns la: #31221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ura, sa traiasca batranul Sam - de mya la: 27/01/2005 01:54:24
(la: De ale doamnelor si nu numai!)
Ura, sa traiasca batranul Sam! Bine ai venit la Cafenea! Am si eu rude in Timisoara, imi place zona si oamenii, sunt normali.

Chestia cu cremele e mai complicata fiindca de regula sunt dificil de facut, se lasa la macerat molozul, e complicat de tot. Iti trebuie scule speciale. Mama nu cred ca ar vrea sa-si dezvaluie formulele magice dar o sa discut cu ea la telefon si poate scot ceva si trantesc aici ;).

Daca dai de firma "THE BODY SHOP" in Timisoara, verifica preturile, poate nu sunt asa de mari acolo precum in vest. E posibil orice. Mai "vorbim" :))



#34658 (raspuns la: #34345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai scrie batrane, scrie! - de mya la: 29/01/2005 05:51:49
(la: Jurnal sec)
Mai scrie batrane, scrie! Asa...de dragul artei ;).
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Batrana - de RSI la: 09/03/2005 22:22:49
(la: Ce bautura preferati?)
O tzuica batrana sau o palinca de Bihor bat orice alta tarie, dupa parerea mea. Imi aduc aminte de o scena al lui Dem. Radulescu-bea o tzuica, se uita la sticla si zicea" tzuica batrana? nu-i fumos- batrana si minte !".
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#38838 (raspuns la: #38808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam batrana, dar merge. cu to - de alex boldea la: 20/04/2005 12:03:36
(la: Cum ati scrie un anunt la matrimoniale?)
cam batrana, dar merge. cu toate ca eu sunt mai perfect decat tine :) si uneori mai mult decat perfectul... sau ca prefectul, cum iti place. te sun dupa aceea.
#44496 (raspuns la: #44186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - onor batranilor! - de om la: 28/05/2005 18:05:23
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
sincer nu m-am gandit o secunda ca o gluma poate declansa o reactie atat de AUTORITARA si DOMINATOARE. Chiar nu-ti era clar ca am realizat ce genereaza delay-ul? sau poate impresia ta despre nou veniti este...sunt cam fraieri si mai au de invata de la batrani -sincer nu as vrea sa invat agresivitatea, pentruca este este cel mai usor si banal :-D
Era o invitatie spre a continua o idee (de aici venea si intrebarea mea) care spre "nenorocirea" mea (acum realizez) o impartaseam cu domnia vostra!
Maria-voastra ati scris "omul fara speranta e un pustiu, in definitiv"...nu as fii atat de categoric si as spune DEPINDE: poate sa fie un SUPRAVIETUTOR cand ceilalti o dau in bara (in Jurnalul fericirii a lui Steinhard o intelegeti)
#52030 (raspuns la: #51974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Kornie la: 29/05/2005 18:48:36
(la: Romancele - neam de curve ??)
n-am avut rabdare sa citesc toate comentariile, asa ca daca repet ceea ce a scris cineva imi cer scuze. eu locuiesc in timisoara, un oras care in ultima vreme e invadat de italieni. multi, de fapt toti vin pt. turism sexual, asta e adevarul. mai apoi isi deschid si o afacere la noi in oras, in general magazine in centrele comerciale. magazine de haine si pantofi, de care au grija fetele noastre cu care se incurca. pt. ele nu e mare diferentza, daca nu ar fi italieni ar umbla cu romanashi macho. deci e aceeasi chestie pt. ele, singura diferentza e ca mai au ocazia de a vizita si italia. fiica nasei prietenei mele (asta e o descriere gen telenovela :D) a intalnit un italian, care spre deosebire de majoritatea e un adevarat gentleman. e tanar de o varsta cu ea (27 ani), nu e genul de italian batran si libidinos. pt. ea lucrurile au iesit frumos, s-a casatorit in toamna anului trecut cu el si acum sta in italia unde lucreaza la firma lui de transporturi. unul din motivele pt. care italienii vin la noi e ca la noi fetele sunt foarte frumoase. la ei cele care sunt frumoase nu te poti atinge de fitzele lor, iar majoritatea cu toate ca sunt ingrijite, sunt urate. si alta chestie ce am aflat-o de la el, e ca multe femei italience sunt dezgustatoare prin faptul ca nu se epileaza inghinal, adica au tufa cat casa de mare, iar pasarica are gust de urina, le este scarba se sa atinga cu gura de ele. cam atat am prins din discutiile lor (a italienilor).
cam atat am avut de zis. in schimb in cipru parerea despre fetele noastre este foarte proasta, acolo toate striperele sunt romance. cam atat am avut de zis, ma cam grabesc. bye
Azi, acum, la 1 an si jumatate - de TeodoraPA la: 15/06/2005 13:14:29
(la: azi, acum 9 ani)
Ce de comentarii aici.
Luciana, citind textul tau mi-am amintit ce si cum s-a petrecut atunci cand a murit tatal meu. Te-am inteles pentru ca si pe mine m-au scarbit ritualurile ortodoxe si am incercat sa fac tot posibilul sa avem parte de cat mai putine la inmormantarea tatalui meu. M-am ocupat eu de ea. A fost o nebunie. Am fugit la Cluj, unde a murit in spital, sa-l aduc acasa, iar in timpul asta neamurile mele s-au pus deja pe cearta acasa, ca ce si cum sa se faca. Erau intruna cu mine pe telefon sa le spun ce si cum sa faca, ce sa vorbeasca cu preotul si din astea. Cum sa facem asa? Nu asa se face! Bunica mea zicea intr-un fel, matusa mea in alt fel, si asa mai departe. Am stat la telefon jumatate de orain care le-am spus exact ce si cum sa faca, le-am zis -e tatal meu, faceti exact asa cum v-am zis eu, si gata.
Cu preotul a fost cumplit. L-am rugat frumos sa sara pest faza cu ce om bun a fost, ce credincios a fost, cu textul acela despre marile lui realizari si despartirea de cei dragi. L-am rugat sa faca totul cat mai simplu. M-a pus sa scriu pe o hartie ce vreau sa zica si asa am facut. Surpriza a fost ca in timpul slujbei nici macar nu s-a atins de hartia mea si a batut campii despre cat de multi bani a donat la biserica (ceea ce nu e adevarat), cat de bun enorias a fost el (nici asta nu e adevarat), cat de mult frecventa el biserica (...adica deloc), ce credincios a fost (nu era deloc credincios, ne certam si aveam discutii filosofice despre existenta lui Dumnezeu), ce bun la suflet a fost (nu a fost, asa cum nimeni nu e, a fost un om aspru si dur), la un moment dat s-a referit la el numindu-l D-l profesor (era inginer, ma rog), si a facut o slujba de vreo 2 ore plina de baliverne. Cea mai afectata a fost mama mea de aberatiile pe care le-a spus. Drept sa spun n-am varsat nici o lacrima la inmormantarea lui, pt ca a fost totul atat de crud, si preotul nostru drag s-a ingrijit sa faca totul si mai cumplit.
Un alt aspect este cel legat de intelegerea suferintei umane. Am observat ca oamenii religiosi au o lacuna la acest capitol. Si nu doar cei ortodocsi, ci si neo-protestantii. In perioada in care tatal meu a suferit, a fost bolnav de cancer si se stia ca va muri, apoi la inmormantare si in lunile ce au urmat dupa moartea lui, am auzit toate prostiile si toate expresiile de tip "limbaj de lemn" ce se pot spune in astfel de situatii. De la pastori penticostali, baptisti, de la preotul din sat, de la preotul de la oras, de la tineri, batrani, rude, prieteni, tot ce vreti. Am inteles insa - in perioada aceea atat de cumplita m-am facut cu 5 minute mai inteleapta - ca intentiile lor sunt bune, ca vor sa zica ceva, sa mangaie, sa ajute, dar nu stiu cum sa o faca. Pentru ca nimeni nu ne invata sa facem lucrurile astea, doar viata insasi...
Si acum, dupa un an si jumatate stiu ca ritualurile si traditia cu tot ce cuprinde ea, ne-au facut sa trecem mai usor peste acele prime zile de la disparitia lui tati. Pe mine una m-au tinut ocupata. Nu ca le-as intelege rostul, dar fac parte din viata noastra de oameni.
Tatal meu nu credea. Se declara ateu. In ultimele lui saptamani de viata stateam noptile si vorbeam despre tot felul. Si despre Dumnezeu. Despre asta nu stiu ce sa zic..., cu mantuirea si chestii de genul. doar Dumnezeu stie.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
bancuri de dupa amiaza - de Horia D la: 15/06/2005 21:57:22
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Ion si Maria stau in cerdac. Ion citeste "Times":
- Mai, Ioane, vezi ca vine ploaia! Acopera fanul ala cu ceva, c-o sa-l
ude!
Ion nu zice nimic si citeste in continuare "Times". Incepe sa picure.
Maria se impacienteaza:
- Mai, Ioane, incepe ploaia! Pune mana si acopera fanul ala ca-l uda!
Ion n-o asculta. Ploua, fanul este ud, iar Maria e suparata:
- Hai, mai, Ioane, da-o dracului de treaba! A udat fanul si tu stai si
nu faci nimic!
Ion, tacticos, pune ziarul la o parte si spune:
- Tu, Marie, you have an obsession!



- Ioane, hai sa ne jucam!
- Si...cum facem, Marie?
- Pai uite asa, Ioane: eu ma ascund, daca ma gasesti ma regulezi, daca
nu, eu sunt dupa usa...



Dupa o cearta zdravana, intr-o seara, Ion si Maria hotarasc sa nu-si
mai vorbeasca. Se pun in pat, iar Ion, care trebuie sa se trezeasca de
dimineata ii scrie un biletel Mariei: "Trezeste-ma la ora 5!"
Dimineata, la ora 10, se trezeste Ion. Nervos nevoie mare, se uita in
pat si gaseste un alt bilet pe care scrie: "E ora 5! Trezeste-te!"



Batranul Ion merge la un vrajitor sa-l intrebe daca poate sa-l scape
de un blestem care-l urmareste de 40 de ani. Vrajitorul ii spune:
- Poate, dar trebuie sa-mi spui exact cuvintele care au fost rostite
asupra ta. Ion spune fara ezitare:
- "Acum, va declar sot si sotie!"



- Mai, Gheorghe, sa stii ca am impresia ca nevasta-mea a murit, zice
Ion.
- Esti sigur?
- Nu stiu ce sa spun. In pat este ca inainte, doar ca, de vreo
saptamana se aduna vasele nespalate in bucatarie.



Din reflectiile lui Ion: "Norocul barbatului e femeia... si barbatul
isi reguleaza norocul..."



- Ia, uite, Marie, ii zice Ion, ce bocanci faini mi-am luat de la
targ!
Pana si scula mea se uita catre ei.
- O, fir-ai al dracului cu bocancii tai! Mai bine iti luai un clop!



La maternitate:
- Tu, Marie, cu cine seamana pruncul nostru?
- Degeaba iti spun, Ioane, ca nu-i din satul nostru!



- Niciodata, ii declara Ion, n-am sa te pot iubi pe cat meriti.
- Si atunci, de ce nu-l aduci si pe Gheorghe? zice Maria.



Ion o invita pe Maria la bufet.
- Ia, Marie, ce bautura ti-ar pofti inimioara?
- Sampanie.
- Ia te uita! Ce? O votca sau o bere nu e buna? La taica-tau acasa
numai sampanie ai baut?!
- Nu, Ioane, dar tata nu voia sa ma reguleze!



- Mai, Ioane, zice Maria, tot mereu ma acuzi ca n-am fost fata mare
cand m-ai luat. Asa-i?
- Asa-i!
- Da' iti place cum tin casa curata, cum gatesc, cum te tin curat si
ingrijit?!
- Imi place.
- Da' cum ma regulez iti place?
- Ohoho!
- Si tu crezi ca asta se invata la "fara frecventa"?



- Ce faci, Marie? E adevarat ca barbatu-tau, Ion, te-a prins in pat cu
fostul tau sot?
- E adevarat. De zapacita ce sunt, uita-sem ca am divortat!



- Ioane, ia uita-te la vecinul nostru, Gheorghe! Cand pleaca de acasa
dimineata, isi saruta nevasta. Tu nu poti sa faci la fel?
- Tu, Marie, dar eu nici nu o cunosc.



- Lele Floare, lele Floare!
- Ce-i, lele Marie?
- Ion, barbate-meu, nu-i pe la matale?
- Nu-i, lele Marie, da' de ce intrebi?
- Ne-am certat si a plecat de acasa furios, zicand ca se duce la
curve.
#55073 (raspuns la: #55064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu stiu daca autorul cauta - de Rosana Ziemba la: 06/09/2005 20:13:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu nu stiu daca autorul cauta special imagini socante. Cel putin in Bucuresti sunt la tot pasul, insa ne-am obisnuit sa nu le bagam foarte mult in seama. Vezi ici colo cladiri noi-noute, dar alaturi sunt mult mai multe ca vai de ele. Poate multi din cei care stau in blocuri s-au obisnuit cu locul unde locuiesc si nu-si mai dau seama de uratenie, de cat de vechi si murdar arata totul. Mie mi se intampla sa vad mult mai bine toate astea cand merg intr-un loc cartier unde n-am fost de ceva vreme. Chiar si pe strazile unde au aparut case noi, este imposibil sa nu vezi alaturi o cocioaba care sta sa se pravaleasca. Iar cele cateva mini-cartiere numai cu case noi sunt prea putine. Si lumea priveste cu jiind la acele case, care daca stam bine sa ne gandim sunt niste case pentru persone medii in alte tari si nicidecum "vile" de lux asa cum sunt privite in Romania.
Iar oamenii sunt tristi. Cel mai mult am timp sa-i observ cand merg cu metroul. Par imbatraniti inainte de vreme, au o privire pierduta si sunt rau imbracati (sau chiar daca destul de ingrijit/aratos, se vede ca-s lucruri de slaba calitate, iar culorile alese in 80-90% din cazuri sunt negru, gri, maro). Cati dintre voi ati vazut in ultima vreme un batran sau un om de 40 - 50 de ani zambind pe strada?
Sunt si locuri frumoase, dar mi se par mult mai putine decat cele urate. Mi se pare ca uratul si mizeria sar in ochi la tot pasul. Nu trebuie sa faci nici un efort sa le gasesti. Asa ca mi se pare ca acel om a fotografiat ce este predominant la noi.
#70079 (raspuns la: #69943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acolo unde ne intoarcem mereu - de Simonanomis la: 07/09/2005 22:10:23
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
este acasa asa ca este normal sa ne simtim acasa si acolo si aici unde ne-am decis sa traim pentru ca noi nu mergem nici incolo nici incoace, noi ne intoarcem doar mereu undeva, ca si cum am fi platit aproape numai bilete de intoarcere destinului.
Acasa in romania acccept totul asa acum este, accept incoveninete coada la vama, nervi ca ti se taie prioritatea, ca nu se misca fara mita nimic, ma supara ca nu prea sunt conditii sanitare asa cum ne-am invatat in occident dar ma bucura libertatea pe care o am, trancanela cu prietenii, plimbarile, actiunea, curiozitatea oamenilor, intrebarile lor...aerul de acolo, flerul oraselor, al femeilor frumoase si ingrijite, a batranilor d ela tara, care satu la povesti pe bancute, satele insirate la marginea soselei cu cate o gaina zburatacita prin fata masinii....detest multe alte lucruri dar nu-mi schimba acel sentiment special ca am venit din nou acasa...



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: