injuraturi care sa le adresezi unui copil

ascultam ieri injuraturile lui becali la adresa celor de la antena si ma-ntreb: de fapt care a fost mai mult perceput drept "invingator"? Obisnuim sa ne afisam dezaprobarea, dar sondajele arata ca-s tot mai multi care admira "reusiti" gen becali (cu stilul direct de pumn in gura, rupere de oase, mitocanie cit cuprinde). Iar mass-media (civilizata) prefera sa adopte stilul retinut intelectual-sarcastic al lui Caragiale pt a-i portretiza pe-acesti primitivi. Adevarul e ca asa mi-ar place sa vad din cind in cind si intelectuali sadea pe post care sa adreseze contre directe de "ba p-a ma-tii" mitocanilor, ca sa se-nteleaga ca se poate ;) Riscul e desigur ca poti deveni "ei" :(

Daca ceea ce ai scris este o poezie, atunci cred ca ideea este buna, desi ar mai trebui lucrata. Daca nu, cred ca ai o problema. Eu voi fi jenant de prozaic si voi relata o intamplare din timpul copilariei mele.
Urma să plec la o mătuşă, la circa 400 metri distanţă. Pentru că se lăsase deja întunericul, altă mătuşă aflata la noi in vizita m-a întrebat: „Bine, dar ţie nu-ţi este frică să mergi pe întuneric?” Nu-mi trecuse niciodată prin cap aşa ceva. Pe drum însă, cum una dintre străzi era străjuită de copaci înalţi, începusem să aud tot felul de zgomote provocate de păsări, crengi ce cădeau etc. Atunci am realizat că frica este un sentiment indus, şi că întrebarea mătuşii, adresată unui copil, a fost o prostie. Frica este un sentiment subiectiv şi inoculat. Chiar la nivelul reflexelor, ea este unul dobândit şi nu unul înnăscut. Copilul mai întâi se frige şi apoi învaţă să se ferească, eventual sa-i fie frica. De ce este nevoie să ne temem? Cine a născocit frica şi în ce scop? Religia o practică la cel mai înalt nivel. De asemenea şi politica, evident cu scopul de a manipula oamenii.
Nu vreau sa se creada ca as fi vre-un curajos. Am si eu fricile mele, dar nu pentru ele traiesc. Dimpotriva, sunt fericit atunci cand mi-am invins frica se am realizat ceva. Uite ca tocmai am descoperit un mijloc de a-mi procura un moment de fericire.

Cristache Gheorghiu

alex andra si cri cri m-ati dat gata :)) cate personalitati aveti? :)) ce as vrea eu sa citesc putin prin ganduri...dar poate ca e mai bine sa vezi unele lucruri de la distanta, ca s-ar putea sa te sperii :). oricum ati fost draguti, am crezut ca primul raspuns va fi o injuratura mascata indirecta la adresa mea si la prostioara ce am inventat :). uneori mai simt nevoia si de joculete, ca prea serioasa e lumea de azi...
hai ca eu nu am incercat jocul cu cuvintele
1.caine- Bundi..a murit, oare o sa am vreodata curaj sa cumpar altul?
2.sarut-limba
3.soare-patrunzator
4.iarba-o mangai cu palma
5.seara-pe mal
6.carte-traire
7.drum-as vrea sa ma odihnesc
8.el-El
9.ea-cu El
10.mami-te iubesc
11.frica-noaptea
12.somn-vise
13.cafea-always....
14.dulce-ciocolata alba
15.pix-nu gasesc niciodata
16.apa-multa multa
17.maine-week end
18.poate-iara aman
19.vino-la mine
20.strada-spre parinti

Iti plac injuraturile la pachet?
Eu le prefer diseminate:))

Mie-mi plac toate injuraturile, mai ales cele adresate mie. Pentru ca, odata ce s-a descarcat, acela se simte mai bine. Si cu asta imi face mie o placere personala ;)

--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

Si eu am stiut ca e vorba de o urare adresata unui copil.Explicatii nu trebuie sa dam nimanui pentru felul in care iubim, sau pentru felul in care ne exprimam iubirea.Te salut!

adicatelea, tre`sa si explici injuratura, ca poate prostu` nu pricepe? :)))))

Ideal ar fi sa poti explica o injuratura pe care o adresezi:)
E una cu mortii pe care nu vad cum o poate explica cineva.

nici nu am apucat să-mi iau rămas bun de la prietenul nost comun(Strainul Alchimista, Italia si nu numai)care mă acuza că sunt "divina" pentru plecările lui repetate.Acuma sensibilitatea şi omenia mea sunt puse din nou la grea incercare .Si cum Duoamne să nu fiu impresionată de

," oboseala asteptarii si a umilintei, si am urlat, pana aici!!! "

final care a încununat zece ani de adulter comis de bunavoie si nesilit.
Si cum sa nu ramîn mută vazînd profunzimea unor expresii de genul:

"stiu ca esti nevinovat dar ce sa fac cu tine, la mine nu te gandesti deloc?"
adresate unui copil ne-născut.Imi imaginez de cîtă dragoste şi afectiune
va avea parte acea mogîldeaţă.

Situaţia reală expusă m-a făcut să-mi
revăd intreaga viaţă si să indrept toantă, întelegerea si admiraţia mea către cea care dînd dovadă de un suflet deosebit spune:


"sa ma iubesti de pe acum numai pe mine.Indiferent ce voi hotari! Somn usor! Cu drag,mama ta "

Impresionată pînă la lacrimi, cred că am reusit în sfîrşit o peltea adevarată.

Comunicarea simplista raspunde unei nevoi de a sti.

dar daca obisnuinta cu acest tip de comunicare ne va duce la imposibilitatea de a aprecia (sau chiar de a intelege) celalalt tip, care da importanta detaliilor si multiplelor puncte de vedere?

uite... pe mine "money is debt" ala m-a facut sa ma simt aproape jignita. la fel ca atunci cand cineva iti vorbeste pitigaiat si folosind cuvinte simple, de parca i s-ar adresa unui copil.

Copil fiind maica-mea imi spunea ca este extrem de nepoliticos sa suni pe cineva la telefon simbata - duminica intre orele 1-5 in timpul siestei. Traiesc de multi ani peste hotare si inca mai urmez sfatul ei ( nu sint sigura insa ca cineva apreciaza sau nu).
Cit despre nesimtirea unora din prestarile de servicii romane..aici s-ar putea discuta o gramada. Am apelat la serviciile unui taximetrist in vara asta din urbea mea natala, si pot sa spun ca a fost cea mai neplacuta experienta traita. Individul s-a luat in gura cu un alt sofer la un stop, urlete, insulte, injuraturi fiindca individul nu a semnalizat. M-am facut mica, mica de tot pe scaunul din spate convinsa fiind ca se va lasa cu bataie. Dupa ce s-a calmat cit de cit, a inceput comentariile de mahala la adresa "bunoacelor" de pe trotouare, din cauza carora a trebuit sa frineze brusc de citeva ori. Credeti ca s-a scuzat ca m-am dat cu capul de scaunul din fata? A fost cea mai lunga experienta "taximetrista" din viata mea. La sfirsit, nu am lasat nici un leu bacsis si pe desupra i-am spus ca a fost cel mai neprofesional sofer intilnit (i-am dat exemple)
Sa-i fi vazut fata. Individul a fost atit de socat si de uimit. Nu cred ca pina tunci cineva avusese "curaj" sa-i spuna asa ceva.

"Esti de acord cu urmatoarea fraza? Modul in care fac sex doua persoane poate fi cauza dezechilibrelor mintale a copilului nascut ulterior?" alta duda!
ce are sula cu prefectura?
sunt doua variante explicative. enuntul tau nu are nici o legatura cu comentariul meu sau ai gresit adresantul (lucru de care ma indoiesc)...sau vrei cumva sa faci o apreciere la adresa mea, un fel de injuratura mascata? daca e varianta 2, te anunt ca pamantul e rotund.

eu deschisesem calea spre o dezbatere argumentata. n-ai decat sa ma injuri. pe mine m-ai pierdut la faza asta. vezi, poate e italia amatoare de ceva periaje pe epoleti. ii sta in caracterul lipsa.

Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.

Citeam la adresa pe care am dat-o: http://www.g2mil.com/RPG.htm

Si imi amintesc ca am auzit si la tv. La vremea aia m-am mirat si eu, stiind ca pana la acea data nici un Abrams nu a fost distrus in lupta.

Chiar daca sunt din nou de acord cu tine, totusi nu pot sa ma abtin sa comentez acea "asteptare" si acel "poate" din mesajul tau...
Stii, Sorin, cind esti in situatii limita cum e cea descrisa anterior nu e timp pentru a "astepta ani de zile si poate(subliniez acest "poate" pe care l-ai folosit) primim raspuns"!!
Copilul acela, familia aceea are nevoie de ajutor atunci cind apare criza nu dupa...ani!
Intra intr-un spital de oncologie (ca in orice spital, de altfel) si ai sa realizezi cita nevoie e de Dumnezeu "la lucru" si nu "in asteptare"! Pentru oamenii aceia nu e timp de asteptare, ca si pt. multi altii!
Iar cind am adresat intrebarea "iti ajunge Dumnezeu?" nu a fost doar un "joc de cuvinte" ci ma refeream la faptul de "a-ti fi Dumnezeu de ajuns in forma actuala" Si asta nu pt. tine personal, caci ti-am spus e egoist sa il vrei numai pt. tine, ci raportat la tot ce e in jur, la suferinta din jur, la miile de maini intinse spre cer.
Daca esti multumit din punct de vededere spiritual (sau macar cit de cit, asa cum intr-un fel imi pari) asta nu iti da dreptul nici o clipa sa bagi capul in pamint ca sa-ti astupi urechile la strigatele altora si sa impaciuitor sa spui "E bine! Stie El Dumnezeu ce stie...Are El motivele Lui rationale pt. care e atita suferinta...!!" Ba din contra pe mine ma ambitioneaza sa vreau mai mult de la Domnul! Si repet nu pt. persoana mea strict...

Cit despre motive de lauda...Vorbeam la modul general si nu la unul strict privitor la persoana ta. Dar, oricum mi-au placut precizarile tale...
Si inca ceva ...Sa stii ca imi place sa invat lectii de la Dumnezeu...mai putin insa cind "procesul de invatare" se face cu "duritate". Poate acum, in forma asta e mai clar ce am vrut sa spun cu acele "lectii".

Mady.

Eu:romana,franceza,engleza foarte bine,binisor italiana si greaca,biigui maghiara sh'atat ca nu ma mai credeti daca va spun ca stiu si putina germana cit sa gasesc drumul sau sa nu mor de foame pe strasse cu banii in mina! Sotia:romana,franceza,engleza,italiana,spaniola daca nu perfect..cel putin lipsa citeva virgule pe ici pe colo!
Copilul 2 ani si incepe sa vorbeasca!
Problema:La gradinita e franceza,acasa eu romana,sotia engleza. Cum sa fac sa il inteleg ca el vorbeste limba de bebelusi pe care numai el o intelege aceeasta fiind o amestecatura d tot ce aude de peste tot?
Ajutor!:))

Copilul meu vorbeste si romaneste cu toate ca locuim in strainatate.In primul rind copilul vorbeste limba mamei si cum eu sint romanca va dati seama ce limba vorbeste el.

Ca si voi ceilalti care ati raspuns si aveti copii, acelasi subiect a fost abordat si la mine-n familie. Mama rusoaica, eu roman, vorbim in engleza. Decizia a trebuit luata, sa vorbim cu a mica fiecare in limba noastra? Sau in engleza. Rezultatul, care nu a iesit exact cum am planuit, a fost dupa cum urmeaza. Unii dintre voi stiti cum e sa ai copii mici. Mai ales cind nu ai pe nimeni (familie sa te ajute), si unul dintre parinti trebuie s-aduca "malaieti in calcaieti" acasa. Pai numai atita energie (fizica si psihologica) ai. Si cind esti obosit, si ne-dormit, idealurile incep sa devina numere cu prioritati, si-o dai pe ce limba vine mai usor. Pentru fiecare limba aia e diferita. La noi a fost engleza. De-acum incolo, ca a mica a trecut de 2 1/2 si devine mai usor de intretinut, o sa facem un nou efort de a o invata o alta limba. Eu fiind cu lucrul, ma indoiesc ca o sa fac mare diferenta cu stropul meu romanesc in oceanul de alte limbi. Dar ce e mai important e -- parerea mea -- sa-ti inveti copilul acea limba care crezi tu (si realistic poti) ca e bine s-o faci. Apropo, celor care leaga limba romana de identitatea romana, eu cred ca nu este necesar. Daca copilul invata (cu adevarat invata) istorie si alte lucruri bune despre Romania si ce inseamna sa fii roman, poate ca limba nu e asa importanta. Un alt aspect este ca de pe la 13-14-15 ani, copilul poate sa ia decizia sa invete romaneste (nepotul meu e exemplu care n-a vrut sa vorbeasca intre 5 si 16 ani romaneste). Nu e tirziu deloc. Si-atunic de ce sa ma strofoc atit cu un lucru inesential? Poate ca mai esential ar fi: ce limba sa-i invatam pe copii, in afara de romana si limba autohtona? Lb. romana o pot invata oricind si mai usor de la parinte. Dar o alta limba straina (care parintii nu o vorbesc) are o decizie atasata de ea care cred ca e mai importanta pentru ca incepind de mic exista o sansa mai mare de a o invata (prin a fi inscris la o scoala unde se preda in limba aia). Eu spun astea presupunind ca toti aici am fi de acord ca o limba in plus nu poate avea decit avantaje.

As vrea sa adresez (in avans) comentariilor celor viteji care vor spune ca "nu conteaza cit de obosit, trebuie sa depui efortul sa-ti inveti copii limba 'cutare'". Raspunsul meu va fi "fiecare cum poate." Nu toti avem acelasi nivel de energie, patriotism, lipsa sau supra-doza de identitate nationala, timp, si aceeasi lista de prioritati. E o decizie tot atit de personala ce limba se vorbeste in familie cit este cea care se vorbeste in dormitor :) Ce ma deranjeaza este atitudinea unora de a-ti judeca aceste decizii, de parca ai fi comis o crima. Un exemplu absurd: daca parintii sint muti? Trebuie sa-i invete pe copii sa nu foloseasca vorbitul pentru comunicare ca sa stie cum e sa fii mut?

As vrea sa adaug ca eu sint foarte convins ca cu cit mai multe limbi poti vorbi, cu atit mai bine.

Numai bine,
Relu

Suntem cativa romani ce ne gasim in the US, mai precis in Cleveland, Ohio. Recent am intrat si noi in posesia acestui mesaj. Dupa ce s-a facut o traducere de rigoare a textului, unul dintre noi, si anume Lucian F., a incercat si chiar a sunat la numarul publicat in mesaj. Mesajul primit a fost "numar inexistent". Daca cineva dintre voi stie o alta metoda de contactare va rog sa imi scrieti pe urmatoare adresa de e-mail si anume: orablue@hotmail.com
Va multumim.
Ovi.
P.S.
Daca itr-adevar e ceva real am vrea sa vedem cum am putea ajuta acel copil.

My, ca-ntre barbati! ( esti oare?)
De cind te tot citesc , spui numai prostii si nu pricepi nimic!

ptr. Alice,
tot ca-ntre barbati: desi esti blonda si ieseanca, esti singura cu cele doua obiecte-n pantaloni!
Si ptr. asta , tot respectul!

SB

ptr. totzi ceilalti:
va propun sa creatzi un blog cu injuraturi la adresa RO si a celor de acolo; dar cu cifru; stiut numai de voi!


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

ANA ILIE:

Un imigrant roman din America a fost impuscat in cap dupa ce a livrat pizza la o adresa din orasul Frankford (statul Philadelphia). Politia a exclus motivul jafului.
Bita Dobromirescu si sotia sa, Anisoara, si-au lasat copiii in urma, in Romania, pentru a porni in cautarea unei vieti fara comunism si saracie. Au pus piciorul pe pamantul american in 1989, ca refugiati politici, fugind din Romania prin fosta Iugoslavie. La mijlocul anilor 1990, familia Dobromirescu, reunita cu baiatul si cele trei fiice, ducea o viata linistita intr-o casa din nordestul Philadelphiei. Ca multe alte familii de imigranti, si acestia urmareau visul american. Intr-o fractiune de secunda, duminica noaptea, visul s-a transformat in cosmar: Bita Dobromirescu, in varsta de 46 de ani, a fost impuscat, de la mica distanta, in ceafa de un atacator necunoscut, dupa ce victima livrase pizza.

ENIGMA.Anchetatorii au gasit trupul lui Dobromirescu la cativa metri de microbuzul sau, care avea motorul in stare de functiune, la ora 9:15 seara, pe Strada Leiper. Dobromirescu era angajat de opt ani la New Oxford Pizza, aflata pe Bulevardul Oxford. Cand a fost descoperit, inca mai avea asupra sa incasarile din acea seara. Proprietarul pizzeriei, Dimitrios Koukaras, vorbind cu caldura despre cel pe care il considera mai degraba un prieten, a declarat politiei ca uciderea acestuia nu a avut ca scop jaful. Bita “mergea de trei ori pe zi in acea cladire, unde avem o multime de clienti buni”, a declarat el reporterilor de la “The Philadelphia Inquirer”. Si Lucia Dobromirescu, fiica in varsta de 19 ani, a spus ca “daca cineva ar fi vrut sa il jefuiasca, i-ar fi pus arma la tampla si i-ar fi luat banii. El le-ar fi dat tot”, avand in vedere ca a mai trecut prin situatii similare.

AVENTURI. “I s-au inta mplat o multime de lucruri, insa nu am crezut ca va muri”, spune copilul cel mai mare al familiei, Alina Dobromirescu, in varsta de 20 de ani. Viata lui Dobromirescu in America este destul de controversata. In anul 1992, Dobromirescu a fost impuscat de cinci ori in timpul unei confrunta ri cu un om inarmat, care ii ameninta familia. In 1994, Bita Dobromirescu a fost gasit vinovat de crima involuntara pentru uciderea acestui barbat.
Mai mult, in urma cu doua saptamani, la 3 ianuarie, Dobromirescu a fost lovit de o masina marca Cadillac, in timp ce traversa Bulevardul Oxford. Soferul a oprit pentru o clipa, apoi a parasit scena accidentului, lasandu-l pe Bita lovit, in mijlocul strazii. Dobromirescu a facut plangere la politie, insa ofiterii au declarat ca nu au putut face nimic, deoarece victima nu a retinut numarul de inmatriculare al masinii.
Cu toate acestea, Dobromirescu i-a povestit fiicei sale Alina ca l-ar fi vazut pe sofer in timp ce livra pizza intr-o cladire de apartamente din Strada Leiper, exact locul unde, doua saptamani mai tarziu, a fost ucis in stil mafiot.
Acum, politia a redeschis dosarul accidentului de ma sina, cautand indicii cu privire la asasin.

pentru a avea adresa corecta, randul al doilea trebuie alipit primului

..................................................................................
"miemi place artele" (sic)