|
te provoaca sa gandesti
innotatori
Noi am plecat pur si simplu pentru ca am putut. S-ar putea sa fim lasi, sau comozi, dar n-am vrut sa plecam decat atunci cand am stiut foarte clar ca avem un mod de a supravietui. Si am profitat de o oferta foarte avantajoasa de serviciu care i s-a facut sotului meu.
Nu pot sa spun ca inainte o duceam rau. Suntem ingineri amandoi, aveam servicii bunisoare si ne mai rotunjeam veniturile eu la ore suplimentare iar sotul meu predand ore la universitate. Si cu toate astea simteam ca innotam pe uscat. Ar fi durat o vesnicie pana sa avem ceea ce ne doream (o casa, o masina). Asa ca am plecat cu prima ocazie. Nu pot sa spun ca ne-a fost usor dar nici foarte greu. Stiu sigur ca altora le-a fost mult mai greu. Stiu sigur ca avand rabdare si speranta putem trece peste greutati. Din Ro imi lipsesc prietenii putini si buni, si serviciul pe care deocamdata Franta mi-l refuza. Nu stiu care e motivul pentru care veniti voi la Cafenea dar eu vin in cautare de prieteni noi, de o vorba buna romaneasca si de o incurajare reciproca ca sa trecem mai usor peste greutatile vietii printre straini. Chiar daca sunt naiva la capitolul asta si inca mai caut cai verzi pe pereti va rog sa nu mi-o spuneti. E mai usor de trait cu speranta. Cu prietenie, GEorgiana. N-am citit decat aceasta povestire si mi-a placut datorita metaforelor in care innoti. Cand o sa mai am timp o sa mai citesc. Persevereaza, cine stie unde o sa ajungi.
am fost mult timp plecata pe coclauri africane.. :) dar m-am reîntors la civilizatie.. dar trebuie sa ma ocup un pic si de barbatu-miu, ca deh luna de miere vesnica fara prezenta, cam greu... iar coclaurile mi le bat singura, in timp ce el opereaza italience... (vorbeam de chirurgie, sa nu intelegi altceva..)
sa va zic eu dieta in madagascar, la Nosy Be, iesi pe plage, alegi langusta cea mai mare, dai 2 euro, ti-o face gratar in fata ta, cu un saladier mare, pe urma, de salata de fructe : mango, ananas, etc si toate cu presarate cu vanilie si scortisoara zdrobita.. cumperi un miel, iti aduni prietenii, platesti 5 euro pt seara, vfine baiatul , face groapa in nisip pe plaja, face focul, umple mielul cu orez si struguri uscati, il ingroapa peste jar, si apoi sfâsii cu mâinile din mielul intreg si mananci, in intrare scoici la gratar si ardei iute, ca-ti taie piuitul... si dupa asta innoti pana consumi caloriile...dupa ce mai intâi tzopai descult pe nisip.. dieta in egypt : porumbei umpluti, kefta, cabab, cu tehina (salata din ulei de sezam) si melohia apoi fatha... cel mai bun restaurant popular este la "ahmed" in suleiman, in lateral stânga la han-al -halili... pe urma te duci sa faci magazinele, in plin soare lungesti gasr-el nil si thaleb-al harb (deja vreo 4 Km) si daca n-ai pierdut destule calorii te mai duci seara si la un cabaret, unde care mai de care se bâtzaie sa imite dansul din buric... si daca n-ai pierdut destule calorii te pui la regim legume la vapori, carne la gratar (seaca de preferinta) si fructe... intre mese : iaurt facut acasa..din lapte de ferma.. si daca nu-i destul, un pic de alergatura si supa de varza.. :)) citisem alchimistul si mi-o plaaacut, ca 'vulgariza' simboluri, pentru multime, ca atragea lumea pe-o cale demult parasita: drumul spre propria legenda personala.
Apoi am citit 'Veronika se pregateste sa moara' si-am innotat prin banalitati ... atatia altii au vorbit despre redescoperirea la limita a propriei fiinte si-atat de bine, incat ce face coelho acolo e o 'chiciuiala', un calc, nah, sa fiu indulgenta! Incapatanata cum sunt, am citit si 'Diavolul si Dra. Prym' si-am platit scump, fiindca obisnuiesc sa termin toate cartile pe care le citesc.:( Am crezut sincer ca are ceva de spus. Acum, ascultandu-i crezul literar, is convinsa ca-i doar un om care stie sa faca bani din talentul lui literar. Coelho are stiinta imbinarii dar n-are nimic de spus; iar cand repeta, nu-i nici macar stralucitor - cunoaste si practica strategii narative la cel mai ...popular nivel. Coelho e doar un negustor. Atunci, cu ce numar de medalii ar trebui sa apara India, daca aplicam raportul la populatie?
Iar conditiile de pregatire, intr-adevar joaca ceva rol, poate genetica sau starea mentala chiar cheful de munca si performanta, profitul material etc. Ce zici atunci, Paianjenule, de jucatorii de hockey(rusi, canadieni, slovaci), ce mai depasesc prin competitiile olimpice echipa americana atunci cind majoritatea locuiesc, muncesc si au familiiele in SUA, dar participa impotriva ei ? La fel croatii sau lituanienii din basketball, innotatorii straini de pe la universitatile Stanford si altii? Daca exista un singur EURO fara limite statale...ce-ar fi existenta unei singure echipe olimpice contra unui UGLY America? HE, HE, HE !!! salutari, sixpack de 3 ori /saptamana cate un pic din fiecare sau mai mult dintr-unul ,in functie de circumstante: basket,fotbal,mers pe bicicleta,mult mers pe jos,de obicei in natura,pe munte,innot........
iarna ski cat se poate de mult!!!!! la televizor campionatele interesate de fotbal(soccer cum zic soccerii de aici:):),numai dupa optimi de finala insa.....sporturile de iarna(ski de tot felul,sanie,patinaj artistic), ciclism si un pic de formula 1.plus orice concurs care are vreun romanas prin el si in special olimpicii... "giocondel" are 24 de ani,sa ne traiasca si la multi ani! A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home. Cand nu mi-e lene (care din pacate mi-e destul de des) ma duc sa innot. Din pacate inotul presupune udarea parului (si cum am o gramada din asta insa prea putina rabdare) mi-e greu cu uscatul. Si imi lipseste un companion care sa ma incurajeze cu prezenta lui/ei. Sotul meu e un fel de pisoi de rasa si refuza categoric sa intre in apa mai adanca decat cada din baie. Altfel (in saptamanile eroice) ma duc de doua-trei ori la bazin, de fiecare data stau cam o ora jumate. Adica nu stau, inot :)
Anii trecuti am facut dans sportiv doua ore pe saptamana (nimica toata) dar a fost tare bine. In 'tinerete' am incercat de toate: balet, judo, aikido, taekwando, jogging (dar cu greu fiindca nu-mi place sa alerg). In anii cand am fost la universitate in Anglia am incercat aerobic, yoga squash si fotbal in sala, si mai ales sala de fitness cu aparate. De anul trecut incoace m-am lenevit foarte mult, mai ales fiindca n-am prieteni cu care sa ma duc la sport, si imi gasesc usor scuze ca sa nu ma duc cand sunt singura. Am o minge mare de gym (65 cm diametru) dar in ultima vreme sta cam mult pe dulap. Televizorul incerc sa il evit cat de mult pot, fiindca ma face sa pierd vremea, dar imi place sa privesc dans sportiv, patinaj, gimnastica. Fotbalul, handbalul, si sporturile de echipa ma dispera (n-am rabdare sa urmaresc ce se intampla). De fapt sportul meu preferat e plimbarea prin natura (mai ales pe la munte daca am ocazia, pe poteci cu radacini si pietre, si cand mai si urca e chiar un sport extrem). Am 28 de ani. Dar tu ? Mai sunt si alte sporturi (neomologate): calcatul, aspiratul, invartitul clatitelor, si am fost surprinsa sa fac febra musculara de la acestea. Cat despre sportul cu care se lauda AlexM eu nu il consider sport, e o placere ;). Ca si mancatul clatitelor, odata ce-au fost invartite de altii. Eu fac sport intre 3 si 4 ore pe saptamana. Ma straduiesc sa fac zilnic, seara de regula. O seara trag de fiare, alta fac pe bicicleta ergonomica. Uneori nu am élan absolut deloc si totusi dupa ce incep (cu forta!) incep sa ma relaxez din ce in ce mai mult. Dupa…ma simt foarte bine.
Am facut mult sport in copilarie si adolescenta si mi-a ramas chestia asta ca o placere, pasiune chiar. Am 34 de ani, 35 in curand. Imi mai plac mult tenisul, patinajul pe gheata, gimnastica, innotul si basket-ul. Le practic ocazional, prefer sa le urmaresc mai degraba ca (tele)spectatoare. Tocmai am citit pe Internet un articol interesant in “Formula As”- exact pe tema asta. Da' chiar te rog, de cand tot vroiam sa imi gasesc o companie la piscinit.
Dar cel mai bine ar fi sa ma fugaresti prin apa, uite cum facem, eu iti spun doua-trei chestii obraznice, tu vrei sa imi dai pe coaja, mie mi-e frica, si de frica - pleosc, sar in bazin si incep sa innot. Tu sari dupa mine si ma urmaresti, eu sunt tot mai inspaimantata si inot mai repede. Dupa zece ture avem voie sa uitam de obraznicie, si dupa ce ne tragem un pic sufletul o luam de la inceput. De indragostit sigur m-am indragostit, dar inca nu stiu exact care e cea mai mare iubire ce ma bantuie in momentul de fata. Cred ca ciocolata, berea si vacanta, la acelasi nivel de prioritate, si de-asta sufar, caci ma impart in trei si atunci ametesc. Aproape ca mi-a trecut ameteala, dar iubirea ramane. vai ce prostii indrug! Se vede ca e dup-amiaza. Pe cat sunt de vioaie dimineata pe atat sunt de zombie dup-amiaza. Desdemona Buna Desdemona,
Nu e usor sa-ti analizezi defectele, cui ii place asta?! Dar e asa de necesar...foarte, daca ar raspunde aici toti forumistii pe rand, i-ar ajuta sincer. Da' cine are curajul asta?! Eu sunt omul extremelor si am defecte foarte multe din cauza asta. Unele se bat cap in cap insa e precum scriu. Uite cateva: - prea multa rabdare si prea mult calm. Unii imi reproseaza ca sunt rece si distanta si ca trebuia sa ma fac procuroare;). De exemplu cand e cutremur sau se intampla vreun accident toti urla si sunt terminati iar eu sunt prima care suna la salvare sau care le da "indicatii pretioase". Mi se reproseaza sangele rece si duritatea; - emotivitate excesiva cand e vorba de animale, oameni cu probleme (batrani, bolnavi). Mi-e foarte greu sa ma abtin si sa nu intervin in situatii dramatice pe care le vad si de cele mai multe ori ajung sa am probleme grave eu din cauza asta. Emotivitatea si inconstienta nu sunt deloc bune; - tendinta de a spune "da" chiar si atunci cand gandesc "nu" ca sa-i fac placere interlocutorului. Asta se intampla numai fiindca nu vreau sa ma cert, detest scandalul. E un defect pe care am reusit sa-l corijez putin in ultimul timp (am devenit mai agresiva si indiferenta:)); - tendinta spre visare...capul in nori (pericole de accident relativ dese). Era sa mor de cateva ori calcata de masini sau prin innec ("m-a luat valul" si am innotat prea departe); - dorinta de continua schimbare, independenta. Daca nu am ce sa schimb ma apuc sa mut mobilele prin casa. Ma mut foarte des. Noroc ca sotul meu este exact la fel in privinta asta. Ni se reproseaza ca suntem inconstienti, precum tziganii, ca nu stim ce vrem si ca avem spirit aventurier. Socam lumea, mai ales pe cei apropiati. Stiu ca nu e bine si ca asta poate sa fie un defect mare insa e greu sa ma schimb desi realizez ca intr-o zi o sa fie nevoie sa ma potolesc. Mai sunt da' ma opresc aici. Uite dom'le cat am scris...oau. Si ca sa bag si un defect de fizic...am nasul stramb fiindca am deviatzie de sept :)))
Am patit si eu chestia asta c
- de
mya
la: 15/02/2005 01:41:38
(la: Integrarea europeana ...la romani) Am patit si eu chestia asta cu autocarul da' nu am vrut sa dau nici un ban. Nu am avut chef si gata. Mie imi cereau 10 Euro. S-au uitat toti urat la mine si cu asta basta. Am facut gat ca nu am nimic de declarat, nu caram tigari, alcool sau alte chestii, nici macar nu aveam mare bagaj.
Alta data la un curs la facultate s-a facut cheta sa-i dam profului un cadou baban ca sa ne treaca pe toti. Era din aia care primea "daruri multe". Nu am vrut sa dau! A fost un circ intreg, m-au acuzat de obraznicie, etc. Culmea e ca invatasem pe rupte si nu aveam chef sa dau spaga uite asa...de-a naibii. Nici nu innotam in bani. Pana la urma s-au ofticat si altii si nu au vrut sa dea. Eu am luat 8 la examen. Am aflat pe urma ca profu s-a facut cu o sticla (le cam tragea, un "domn" de altfel). Si alta data pe vremea cand lucram in Bucuresti, intr-un institut de proiectari, tipa care tragea la copiator facea figuri ca e obosita. Voia bani (multi ii dadeau bani sau "produse" pentru lucrari particulare). Eu aveam predare asa ca ... nu copiam pentru tata mare ci pentru institut. M-am dus la director cu o falca in cer si una in pamant si stiti ce mi-a zis: "Da-i mai mami si tu o ciocolata ca stii ca e a dracu' si termini cu discutia, uite iti dau eu bani de-o ciocolata!". Mi-a cazut falca, va imaginati. Poftim...cica director. Pana la urma mi-am tras singura copiile dupa program. Mare scofala ce sa zic... Am "bagat" exemplele astea ca mi s-au parut sugestive.
cum zicea anisia... :))
- de
Jimmy_Cecilia
la: 07/03/2005 20:28:30
(la: Trancaneala Aristocrata "2") mama ce va mai merge guritza...
am incercat sa citesc tot din urma, dar greu, greu...tare-i lung cum a mers inductia? :) ca eu de cand ma indop cu specialitati yemenite am pus cateva kilutze pe mine am sa ma pun la regim de mango si papaie, si innot fetitzelor, viata pe aici nu-i rea, dar cu conditia sa nu fi maritata cu un yezmenit integrist, sau sa lucrezi aici, sau sa fi turist apoi Adenul ai discoteci, vara vesnica, marea, mai este si centrul cultural francez, un film pe saptamana, o biblioteca mare apoi adenul , inainte de a se uni cu yemenul de nors, a fost colonie engleza aici lumea e mai evoluata, iar adenul e tare fain, in ultimul timp s-au amenajat plajile, adenul este capitala economica si industriala a yemenului mare din toate partile, o "free zone" imensa, la mare, pe plaja, in insule si insulite, pacat ca-i cam pustie, nu prea se ingramadesc investisorii straini... nu m-am bronzat c-am pus ecran total, pana-mi trece roseala
in schimb am innotat bine si in piscina cu apa dulce si in mare... pacat ca n-ai venit cu mine, iti trecea migrena...
sfârsitul de saptamana... :(
- de
Jimmy_Cecilia
la: 13/03/2005 22:02:46
(la: Trancaneala Aristocrata "2") la mine e terminat, a fost joi dupamasa si vineri...
ieri sambata a fostr prima zi a saptamanii, iar azi a doua, da' tot m-am dus dupa masa asta sa innot putin, apoi m-am dus in cartierul "mansura" o insula in mare, au pus pietre si blocuri si au facut un drum, sosea cu 4 file, de amandoua partile e marea, am facut poze astazi, inca n-am pus pozele cu seara in adenul vechi-cartierul crater, dar promis, maine le aveti... am fost la supermarket in mansura, sa-mi fac cursele aici au perste tot mare, distantele sunt mari, si totul pe malulu marii, insule, insulite, toate legate de peninsula... acum cred ca merg la culcare, maine am o zi grea, mai multe rende-vous importante, si seara invitatie la cina in familia lui Saleh...
cred c-a uitat adminu frâna de mâna... :))
- de
Jimmy_Cecilia
la: 14/03/2005 18:43:43
(la: Trancaneala Aristocrata "2") ca nush ce naiba astept cate 5 minute sa se incarce pagina...
sunt frânta, ma duc sa ma culc devreme astazi a fost o zi înnorata, soarele n-a iesit, dar totusi am coborat pe plaja si am innotat 2 ore in sir... azi noapte m-am culcat la ora 3 dimineata, ca m-am uitat la reportaje pe TV5 si inca 2 canale arabe, iar azi dimineata la ora 6 scularea... ce viata de câine.. :)) iarba:)) I second that!!
Si la punctul 3 ai dreptate... e mai igienic sa innoti cand nu e nimeni in apa! Nu stiu de ce dar mi-au ramas cu mult mai vii intimplarile din tinerete.Poate ca atunci roseam mai usor...asta ar fi una din explicatii.Prima de care mi-am adus aminte citind-o pe Belle se petrece cam pe vremea aceea minunata cind ai sptesprezece ani si nu prea stii ce-i cu tine.Tocmai mi-a tricotat mama un costumas de baie din doua piese minuscule din atica alba care facea furori pe strand.Si cum facusem innot si aveam obiceiul sa sar de la trambulina mare,am facut-o si de data asta fara sa stau prea mult pe ginduri.In incordarea mea ,mai stii ,poate chiar din aer,ori poate la atingerea cu apa incheetoarea sutienului a pleznit si m-am trezit ca innot goala,ei nu goala pusca deoarece budigaii vorba lui Belle i-am ridicat de pe vine.Dar sutienul nu l-am mai recuperat.L-a luat apa.Circul de pe lume !Toti ochii erau pe mine!Un baiat mai rasarit s-a oferit sa-mi dea camasa lui sa ies din apa ......dupa un timp,ce parea o vesnicie.N-am stat pe ginduri.M-am extras intr-un tirziu din bazinul de pontoane, cu spatele la multime.E una sa visezi ca alergi dezbracat , si e alta sa ti se intimple . Ala cosmar!Cred ca de atunci n-am mai sarit de la trambulina mare,dar aici intram in alt subiect,cred,in ala cu fobiile!
sincer...eu cred ca fobiile apar in urma unor traume de mica sau mai mare intensitate.mie imi este frica de apain cantitati mari(lac,mare,si chiar piscina),incat sa fie peste inaltimea mea.de asta nici nu am putut vreodata sa invat sa innot.in copilarie am fost pe punctul de a ma inneca de mai multe ori,iar acum cand constientizez acest lucru,incerc sa ma feresc cat mai mult de ape adanci.in concluzie fobiile pot fi un adevarat impediment in viata de zi cu zi am tot timpul cosmaruri...nu voi sta sa le povestesc pentru ca probabil as plictisi...vreau sa zic ca le-am descoperit temele si motivele care sunt exprimate in ele...mintea mea in timpul somnului isi exprima arta...expresionista poate, intr-un mod morbid si obsesiv....cele mai dureroase imagini din vis au fost cele care inchipuiau oameni fara piele, carora li se vedeau oasele si musculatura...sau apa murdara, verde, multa si mlastinoasa in care pluteam si innotam cu totii...pasari rupte de catre mine in doua, si prim planuri cu contructii interioare ale corpului lor...DAR cele mai grozave vise sunt cele care sunt constituite nu din imagini, ci din sentimente si stari de spirit: am vut un vis de genul asta in care am simtit o lupta dintre niste forte puternice si malefice, sentimente care mi-au depasit puterea de a intelege....voi ati avut vreodata astfel de vise constituite, in speta, doar din sentimente?
|
 loading... |
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)
da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca
Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc
apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau
Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia
Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.
Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...
Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.
Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident
Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.
Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta
Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.
au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)
toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.
Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.